Primul sange
()
Informații despre cartea electronică
În acest al treizecilea roman al său, Amélie Nothomb spune povestea vieții lui Patrick Nothomb, tatăl său, de la copilul angelic și fermecător, cu o copilărie barocă, la tânărul adult care va fi nevoit să înfrunte moartea, fiind luat ostatic în Congo.
Primul sânge, roman cathartic și profund, reprezintă un impresionant omagiu adus figurii paterne, dar totodată și unui erou din umbră, un diplomat cu o carieră extraordinară.
„Un roman uluitor." - Frédéric Beigbeder
Cei doisprezece bărbați își îndreaptă armele înspre mine. Oare chiar îmi văd viața trecându-mi prin fața ochilor? Singurul lucru pe care-l simt este o teribilă revoltă: sunt viu. Fiecare clipă este divizibilă la infinit, moartea nu mă va putea ajunge din urmă, mă scufund în miezul tare al prezentului.
„Primul sânge este cartea pe care toți cititorii lui Amélie Nothomb o așteaptă. Cartea esențială." - La Grande Librairie
„Amélie Nothomb își dă măsura talentului său în aceste pagini: e crudă, tandră, amuzantă." - Télérama
Amélie Nothomb (pe numele ei adevărat Fabienne Claire Nothomb) s-a născut în 1966, în orașul belgian Etterbeek, într-o familie de diplomați. A locuit pe rând în Japonia, China, Statele Unite, Bangladesh, Burma și Laos. A debutat în 1992 cu romanul Igiena asasinului și a câștigat numeroase distincții, printre care Marele Premiu pentru Roman al Academiei Franceze, de două ori Premiul Alain-Fournier şi Marele Premiu Jean Giono pentru întreaga operă.
Cărțile ei au fost traduse în peste 25 de limbi şi s-au vândut în milioane de exemplare în întreaga lume.
În seria de autor Amélie Nothomb, la Editura Trei au mai apărut romanele Loveşte-ţi inima!, Barbă Albastră, Unisex, Pétronille și Crima contelui Neville.
Primul sânge a fost inclus în topul celor mai bune 100 de cărți ale anului 2021 al revistei Lire.
Amélie Nothomb
Amélie Nothomb nació en Kobe (Japón) en 1967. Proviene de una antigua familia de Bruselas, aunque pasó su infancia y adolescencia en Extremo Oriente, principalmente en China y Japón, donde su padre fue embajador; en la actualidad reside en París. Desde su primera novela, Higiene del asesino, se ha convertido en una de las autoras en lengua francesa más populares y con mayor proyección internacional. Anagrama ha publicado El sabotaje amoroso(Premios de la Vocation, Alain-Fournier y Chardonne), Estupor y temblores (Gran Premio de la Academia Francesa y Premio Internet, otorgado por los lectores internautas), Metafísica de los tubos (Premio Arcebispo Juan de San Clemente), Cosmética del enemigo, Diccionario de nombres propios, Antichrista, Biografía del hambre, Ácido sulfúrico, Diario de Golondrina, Ni de Eva ni de Adán (Premio de Flore), Ordeno y mando, Viaje de invierno, Una forma de vida, Matar al padre, Barba Azul, La nostalgia feliz, Pétronille, El crimen del conde Neville, Riquete el del Copete, Golpéate el corazón, Los nombres epicenos, Sed, Los aerostatos y Primera sangre (Premio Renaudot). En 2006 se le otorgó el Premio Cultural Leteo y, en 2008, el Gran Premio Jean Giono, ambos en reconocimiento al conjunto de su obra.
Citiți mai multe din Amélie Nothomb
Crima contelui Neville Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriPetronille Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluări
Legat de Primul sange
Cărți electronice asociate
Palatul lunii Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriIn crestere Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriTasmania Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriImperativele adolescentei Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriFemeia-urs Evaluare: 1 din 5 stele1/5Euforie Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriBucurie Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriLocul secund Evaluare: 5 din 5 stele5/5Tarfe asasine Evaluare: 2 din 5 stele2/5Păsări migratoare Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriDragă nemernicule Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriStrania Poveste a Marelui Joc Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriSolitudinea e țara mea Evaluare: 2 din 5 stele2/5Noapte credincioasa si virtuoasa Evaluare: 4 din 5 stele4/5Ignoranță Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriIubire amara Evaluare: 3 din 5 stele3/5In toate a fost frumusete Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriNeortodox: Scandalul pe care l-am provocat renunțând la rădăcinile mele hasidice Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriMaldororiana Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriCa motorul unui Ford din 1931 Evaluare: 5 din 5 stele5/5Zona de interes Evaluare: 5 din 5 stele5/5Degustatoarele Evaluare: 3 din 5 stele3/5Tot ce i-am promis tatalui meu Evaluare: 4 din 5 stele4/5Sufletul lumii Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriFata care nu se putea opri din mers Evaluare: 4 din 5 stele4/5Celalalt Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriViata mincinoasa a adultilor Evaluare: 4 din 5 stele4/5Călătorie la capătul nopții Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriNoaptea oracolului Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriPriviți-ne cum dansăm! Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluări
Ficțiune generală pentru dvs.
Alegerea Evaluare: 4 din 5 stele4/5Privind inauntru Evaluare: 5 din 5 stele5/5Autopsia unei asa-zise casnicii banale Evaluare: 4 din 5 stele4/5O scrisoare pierduta Evaluare: 5 din 5 stele5/5Respiratia. O noua stiinta a unei arte pierdute Evaluare: 4 din 5 stele4/5Amintiri din copilărie Evaluare: 4 din 5 stele4/5Acolo unde canta racii Evaluare: 5 din 5 stele5/5Jurnal Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriFizica tristetii Evaluare: 5 din 5 stele5/5Darul Evaluare: 5 din 5 stele5/5Seful Evaluare: 5 din 5 stele5/5Tot albastrul cerului Evaluare: 5 din 5 stele5/5Numele celalalt: Septologie I-II Evaluare: 4 din 5 stele4/5Sărmanul Dionis Evaluare: 5 din 5 stele5/5Ciuleandra Evaluare: 5 din 5 stele5/5Ticalos la patru ace Evaluare: 5 din 5 stele5/5Enigma camerei 622 Evaluare: 5 din 5 stele5/5Tiganiada Evaluare: 4 din 5 stele4/5Refugiul timpului Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriLista de invitati Evaluare: 4 din 5 stele4/5Fratii mei, dragonii Evaluare: 5 din 5 stele5/5Orbi Evaluare: 4 din 5 stele4/5Tot Ce Nu Ti-am Spus Evaluare: 4 din 5 stele4/5Neortodox: Scandalul pe care l-am provocat renunțând la rădăcinile mele hasidice Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluăriHotii de frumusete Evaluare: 5 din 5 stele5/5Inimi cicatrizate Evaluare: 4 din 5 stele4/5Femei Evaluare: 5 din 5 stele5/5Tacerea femeilor Evaluare: 5 din 5 stele5/5Bilete inveninate Evaluare: 5 din 5 stele5/5Te iubesc, dar nu pe tine Evaluare: 0 din 5 stele0 evaluări
Recenzii pentru Primul sange
0 evaluări0 recenzii
Previzualizare carte
Primul sange - Amélie Nothomb
Editori:
Silviu Dragomir
Vasile Dem. Zamfirescu
Director editorial:
Magdalena Mărculescu
Redactare: Ana-Maria Tamaș
Design copertă: Faber Studio
Foto copertă: © Dina Issam/EyeEm/Getty Images
Director producție:
Cristian Claudiu Coban
Dtp:
Eugenia Ursu
Corectură:
Irina Botezatu
Oana Apostolescu
Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.
Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.
Copyright © Éditions Albin Michel, Paris 2021
Titlul original: Premier Sang
Autor: Amélie Nothomb
Copyright © Editura Trei, 2022 pentru prezenta ediţie
O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București
Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0372 25 20 20
e-mail: comenzi@edituratrei.ro
www.edituratrei.ro
ISBN (print): 978-606-40-1349-1
ISBN (epub): 9786064016546
Tatăl meu e un copil mare
pe care l-am avut când eram mic.
Sacha Guitry
Sunt condus în fața plutonului de execuție. Timpul se dilată, fiecare secundă ține cu un secol mai mult decât cea de dinainte. Am douăzeci și opt de ani.
În fața mea, moartea are chipul celor doisprezece executanți. Regula impune ca una dintre armele distribuite să fie încărcată cu gloanțe oarbe. În felul acesta, fiecare poate socoti că nu e vinovat de crima ce urmează a fi comisă. Mă îndoiesc că obiceiul ăsta a fost respectat și astăzi. Niciunul dintre oamenii aceștia nu pare să aibă nevoia vreunei șanse de dezvinovățire.
Cu douăzeci de minute mai devreme, când mi-am auzit strigat numele, am știut pe loc despre ce e vorba. Și jur că am oftat ușurat. De vreme ce au de gând să mă omoare, la ce bun să mai vorbesc? De patru luni tot negociez să fim lăsați în viață, de patru luni spun vrute și nevrute ca să ni se mai amâne moartea. Cine o să-i mai apere acum pe ceilalți ostatici? Nu știu și sunt foarte îngrijorat din pricina asta, dar o parte din mine și-a găsit liniștea: voi putea în sfârșit să tac.
În camion, în timp ce eram dus la monument, am privit în jur și am început să-mi dau seama de frumusețea lumii. Păcat că trebuie să părăsesc această splendoare. Păcat, mai ales că mi-au trebuit douăzeci și opt de ani de existență ca să ating o astfel de intensitate afectivă.
Apoi am fost dat jos din camion, iar contactul cu țărâna m-a încântat: un pământ atât de primitor și de gingaș, cum să nu-ți placă? Ce planetă minunată! Simțeam că o pot iubi din toată inima! E cam târziu însă și pentru asta. De bine, de rău, mă pot totuși consola cu gândul că în câteva minute corpul meu va fi abandonat aici neîngropat.
E amiază, soarele desenează un disc de lumină aprigă, aerul distilează parfumuri năucitoare de vegetație, sunt tânăr și sănătos tun, ar fi o prostie să mor, nu acum. Sper să nu se rostească cine știe ce cuvinte memorabile, visez la tăcerea deplină. Detunătura împușcăturilor care mă vor ciurui o să-i displacă teribil auzului meu.
Când te gândești că l-am invidiat pe Dostoievski pentru experiența plutonului de execuție! E rândul meu acum să simt revolta ființei mele intime. Nu, refuz nedreptatea morții, cer o clipă în plus, fiecare moment este atât de intens, doar să savurez scurgerea secundelor și simt că plutesc.
Cei doisprezece bărbați își îndreaptă armele înspre mine. Oare chiar îmi văd viața trecându-mi prin fața ochilor? Singurul lucru pe care-l simt este o teribilă revoltă: sunt viu. Fiecare clipă este divizibilă la infinit, moartea nu mă va putea ajunge din urmă, mă scufund în miezul tare al prezentului.
Prezentul a început în urmă cu douăzeci și opt de ani. După bâlbâielile conștientizării propriei existențe, îmi dau seama de bucuria mea insolită de a ființa.
Insolită întrucât insolentă: în jurul meu domnea tristețea. Aveam opt luni când tata a murit într-un accident produs în cursul unei acțiuni de deminare. S-ar zice că muritul e o tradiție de familie.
Tatăl meu era militar, avea douăzeci și cinci de ani. În ziua aceea, probabil că învăța cum se deminează. Exercițiul s-a terminat rapid: din greșeală, fusese amplasată o mină adevărată în locul celei false. Tata a murit la începutul lui 1937.
Cu doi ani înainte, se căsătorise cu Claude, mama mea. A fost o mare iubire, trăită așa cum se conviețuia în acea Belgie a clasei înstărite care amintea atât de bine de secolul al XIX-lea: cu discreție și demnitate. Fotografiile arată un cuplu tânăr plimbându-se călare prin pădure. Părinții mei sunt foarte eleganți, frumoși și zvelți, și se iubesc. Parcă ar fi niște personaje ale lui Barbey d’Aurevilly.
Ce mă uimește în aceste fotografii este aerul fericit al mamei. Niciodată n-am văzut-o așa. Albumul cu poze de la nunta lor se termină cu niște imagini de la o înmormântare. În mod evident, intenționase să scrie legendele fotografiilor mai târziu, când ar fi avut un pic de timp. Până la urmă, n-a mai avut chef s-o facă. Viața ei de soție desăvârșită a durat doar doi ani.
La douăzeci și cinci de ani, a luat morga unei văduve. Nu a mai renunțat niciodată la această mască. Până și zâmbetul i-a încremenit. Asprimea a pus stăpânire pe chipul ei și i-a răpit tinerețea.
Cei din jur i-au spus:
— Cel puțin, aveți mângâierea unui copil.
Ea și-a întors capul către leagăn și a văzut un bebeluș drăgălaș și fericit. Voioșia aceea o deprima.
Totuși, mă iubise când m-am născut. Primul ei copil era un băiat: fusese felicitată. Acum, știa că nu eram primul, ci singurul ei copil. Gândul că trebuia să-și înlocuiască iubirea pentru soț cu iubirea pentru un copil o revolta. Nimeni, bineînțeles, nu-i ceruse așa ceva, și cu atât mai puțin în asemenea termeni. Numai că ea așa a înțeles că stăteau lucrurile.
Tatăl lui Claude era general. Acestuia i s-a părut întru totul acceptabilă moartea ginerelui. N-a avut nimic de comentat. Marea Mută¹ găsise în el marele său mut.
Mama lui Claude era o femeie blândă și delicată. Soarta fiicei sale o înspăimânta.
— Vorbește cu mine, draga mea, varsă-ți amarul.
— Încetează,