Location via proxy:   [ UP ]  
[Report a bug]   [Manage cookies]                
Wikipedia

Nirvana

concept religios asiatic
Pentru alte sensuri, vedeți Nirvana (dezambiguizare).

Nirvāṇa ( /nɪərˈvɑːnə/ neer-VAH-nə, /-ˈvænə/ -VAN-ə; [1] sanscrită निर्वाण nirvāṇa [nɪɽʋaːɳɐ] ; Pali nibbāna; Prakrit ivivvāṇa, literalmente "suflată", ca într-o lampă de petrol [2] ) este asociată de obicei cu jainismul și budismul și reprezintă starea supremă de eliberare soteriologică, eliberarea de renașterea repetată în saṁsāra. [3] [4]

Rishabhanatha, despre care se credea că a trăit acum un milion de ani, a fost primul Tirthankara care a obținut nirvana.

În religiile indiene, nirvana este sinonim cu moksha și mukti[7], o stare de liniște perfectă, libertate, fericirea cea mai înaltă, precum și eliberarea sau sfârșitul samsarei (acel ciclu repetat de naștere, viață și moarte).[8][9]

Cu toate acestea, însă, tradițiile budiste și non-budiste descriu acești termeni ai eliberării în mod diferit[10] :

  • În contextul budist, nirvana se referă la realizarea anattei (non-eu) și a sunyatei (goliciune), marcând sfârșitul renașterii prin potolirea focurilor care determină ca procesul de renaștere să se perpetueze.[10] [11] [12]
  • În jainism, apare și obiectivul soteriologic și nirvana reprezintă eliberarea unui suflet de robia karmică și de samsara.[16]

Etimologie

modificare

Cuvântul Nirvana cuvânt, afirmă Steven Collins, este din rădăcina verbală vA „suflu“ sub forma de participiu trecut Vâna „suflate“, prefixat cu preverbul nis însemnând „afară“. Prin urmare, sensul original al cuvântului este "suflat afară, stins". Sandhi schimba sunetele: v dinvāna face ca nis să devină nir, iar apoi r din nir provoacă retroflexiunea următorului n : nis + vāna > nirvāṇa.[17]

Termenul nirvana în sensul soteriologic al stării de eliberare "suflat afară, stins" nu apare nici în Vede, nici în Upanișade. Potrivit lui Collins, "budiștii par să fi fost primii care l-au numit nirvana". [18] Cu toate acestea, ideile eliberării spirituale folosind terminologie diferită, cu conceptul de suflet și Brahman, apar în textele vedice și în Upanișade, cum ar fi în versul 4.4.6 al Brihadaranyaka Upanishad. [19] Aceasta poate a fost folosirea deliberată a cuvintelor în budismul timpuriu, sugerează Collins, deoarece Atman și Brahman au fost descriși în textele vedice și Upanișade cu imaginea focului ca fiind ceva bun, de dorit și eliberator.[20]

Origini

modificare

Nirvana este un termen găsit în textele tuturor religiilor indiene majore: budism,[21] hinduism, [22] jainism [23] și sikhism. [24] [25] Se referă la pacea profundă a minții dobândită cu moksha, eliberarea din samsara sau eliberarea dintr-o stare de suferință, după practicarea spirituală respectivă sau sādhanā. [29]

Ideea de moksha este conectată la cultura vedică, în care se transmite noțiunea de amrtam, „nemurire“, [30] [31] și, de asemenea, noțiunea de atemporal „nenăscut“, sau „punctul în care se trece la lumea temporală". Era, de asemenea, structura sa atemporală, întregul care stă la baza "spițelor roții invariabile, dar neîncetate a timpului".[32] Speranța vieții după moarte a început cu noțiuni despre călătorii în lumea Părinților sau a strămoșilor sau în lumea zeilor sau a cerului. [30] [33]

Cele mai vechi texte vedice încorporează conceptul de viață, urmat de o viață de apoi în rai și iad, pe baza virtuților cumulate (merit) sau a viciilor (nemerit). [34] Cu toate acestea, vechiul Rishis Vedic a provocat această idee de viață după moarte ca fiind simplistă, pentru că oamenii nu trăiesc o viață la fel de morală sau imorală. Între viețile virtuoase, în general, unele sunt mai virtuoase; în timp ce și răul are grade, iar orizontul permanent sau iadul permanent este disproporționat.

Gânditorii vedici au introdus ideea unei vieți de după moarte în rai sau iad proporțional cu meritul cuiva, iar când această viață după moarte se termină, se revine și se renaște. [35] [36] [37]

Ideea de renaștere după "consumarea meritului" apare și în textele budiste.[38] Această idee apare în multe texte vechi și medievale, cum este Saṁsāra sau ciclul fără sfârșit al vieții, morții, renașterii și mântuirii, cum ar fi secțiunea 6:31 a lui Mahabharata [39] și versetul 9.21 al Bhagavad Gita. [40] [41] [44] Saṁsāra, viața după moarte și impactul renașterii au fost văzute ca fiind dependente de karma.[45]

Eliberarea din saṁsāra se desfășura ca un scop final și ca o valoarea soteriologică în cultura indiană, și erau numite cu diferiți termeni precum nirvana, mokșa, mukti și kaivalya. Această schemă de bază stă la temelia hinduismului, jainismului și budismului, unde "scopul final este starea atemporală a mokșei sau, așa cum se pare că budiștii l-au numit, nirvana". [46]

Deși termenul apare în literaturile unui număr de vechi tradiții indiene, conceptul este cel mai frecvent asociat cu budismul. A fost adoptat mai târziu de alte religii indiene, dar cu semnificații și descrieri diferite ( Mokșa ), cum ar fi în textul hindus Bhagavad Gita din Mahabharata.[22]

Budism

modificare
 
Pictură murală tradițională khmeră descriindu-l pe Gautama Buddha intrând în nirvana, pavilion de reunire Dharma, Wat Botum Wattey Reacheveraram, Phnom Penh, Cambodgia.

Nirvana (nibbana) înseamnă literalmente "suflare" sau "stingere".[47] Este cel mai folosit și cel mai scurt termen pentru a descrie obiectivul soteriologic în budism: eliberarea din ciclul renașterii (saṁsāra).[48] Nirvana face parte din Al Treilea Adevăr despre "încetarea dukkha" în doctrina celor patru adevăruri nobile despre budism. [48] Este scopul Noii Căi Optuple, adică având opt aspecte: vederi juste, intenție, vorbire, faptă, mod de viață, străduință, conștiință și concentrare.[49]

Se crede, în tradiția scolastică budistă, că Buddha a realizat două tipuri de nirvane, unul la iluminare și altul la moartea sa.[50] Prima este numită sopadhishesa-nirvana (nirvana cu un rest), a doua parinirvana sau anupadhisha-nirvana (nirvana fără rest sau nirvana finală).[50]

Nirvana este descrisă în tradiția budistă ca stingerea arderilor care provoacă renașteri și suferințele asociate.[51] Textele budiste identifică aceste „trei focuri“ sau „trei otrăvuri“ ca raga (lăcomie, senzualitate), dvesha (aversiune, ură) și avidya sau moha (ignoranță, delir).

Starea nirvanei este, de asemenea, descrisă în budism ca o încetare a tuturor necazurilor, încetarea tuturor acțiunilor, încetarea renașterilor și a suferințelor care sunt o consecință a necazurilor și a acțiunilor. Eliberarea este descrisă ca fiind identică cu anatatea (anatom, non-sine, lipsă de sine). [52] [53]

În budism, eliberarea se realizează atunci când toate lucrurile și ființele sunt înțelese a fi fără Sine. [53] [54] Nirvana este, de asemenea, descrisă ca fiind identică cu realizarea sunyata (goliciune), în care nu există esență sau natură fundamentală în nimic și totul este gol. [55] [56]

În timp, odată cu dezvoltarea doctrinei budiste, s-au dat alte interpretări, cum ar fi starea necondiționată, [57] un foc care ce se stinge din cauza lipsei de combustibil, abandonând agitația (vana) împreună a vieții după viață [17] și eliminând dorinței. [58] Cu toate acestea, textele budiste au afirmat încă din cele mai vechi timpuri, că nirvana este mai mult decât „distrugerea dorinței“, este „obiectul cunoașterii“ căii budiste. [59]

Hinduism

modificare

Cele mai vechi texte ale hinduismului, cum ar fi Vedele și Upanișadele timpurii, nu menționează termenul soteriologic Nirvana. [22] Acest termen se găsește în texte precum Bhagavad Gita [22] și Nirvana Upanișad, probabil compuse în epoca post-Buda. [60]

Conceptul de Nirvana este descris diferit în literaturile budistă și hindusă. [61] Hinduismul are conceptul de Atman - sufletul, sinele [62] [63] [64] - afirmat să existe în fiecare ființă vie, în timp ce budismul afirmă prin doctrina anatmană, că nu există Atman în nici o ființă. [65] [66] Nirvana în budism este „minte potolită, încetarea dorințelor, și acțiune“ în deșertăciune, afirmă Jeaneane Fowler, în timp ce nirvana în textele hinduse post-budiste este, de asemenea, „minte potolită, dar nu acțiune“ și „nu deșertăciune“, mai degrabă este cunoașterea adevăratului Sine (Atman) și acceptarea universalității și unității sale cu Brahmanul metafizic.[61]

Jainism

modificare
 
Folio Kalpasutra pe Mahavira Nirvana. Observați Siddhashila în formă de semilună, un loc în care rezidă toate siddhas-urile după nirvana.

Termenii mokșa și nirvana sunt adesea folosiți interschimbabil în textele lui Jain. [67] [68]

Uttaradhyana Sutra oferă o relatare despre Sudharman - numit și Gautama, unul dintre ucenicii lui Mahavira - care explică sensul nirvanei lui Kesi, discipol al lui Parshva.[70]

Maniheism

modificare

Termenul Nirvana (menționat și sub forma parinirvana ) în lucrarea Maniheism din secolul XIII sau XIV, în "Mărețul Cântec pentru Mani" și în "Povestea morții lui Mani", referindu-se la "mwaym" (tărâmul luminii). [71]

Sikhism

modificare

Conceptul de eliberare ca "dispariție a suferinței", împreună cu ideea de saṁsāra ca "ciclu de renaștere", face parte, de asemenea, din sikhism . [72] Nirvana apare în textele Sikh sub forma Nirban.[73] [74] Cu toate acestea, termenul mai frecvent este Mukti sau Mokș, [75] un concept de mântuire în care se insistă pe devotamentul iubirii față de Dumnezeu pentru eliberarea din ciclul fără sfârșit al renașterilor. [74]

Vezi și

modificare

Note

modificare
  1. ^ "nirvana". Random House Webster's Unabridged Dictionary.
  2. ^ Richard Gombrich, Theravada Buddhism: A Social History from Ancient Benāres to Modern Colombo. Routledge
  3. ^ Chad Meister (). Introducing Philosophy of Religion. Routledge. p. 25. ISBN 978-1-134-14179-1. Buddhism: the soteriological goal is nirvana, liberation from the wheel of samsara and extinction of all desires, cravings and suffering. 
  4. ^ Kristin Johnston Largen. What Christians Can Learn from Buddhism: Rethinking Salvation. Fortress Press. pp. 107–108. ISBN 978-1-4514-1267-3. One important caveat must be noted: for many lay Buddhists all over the world, rebirth in a higher realm - rather than realizing nirvana - has been the primary religious goal. [...] while many Buddhists strongly emphasize the soteriological value of the Buddha's teaching on nirvana [escape from samsara], many other Buddhists focus their practice on more tangible goals, in particular on the propitious rebirth in one's next life. 
  5. ^ October 2014[nefuncțională]
  6. ^ |title=The Soka Gakkai Dictionary of Buddhism, vimoksha |access-date=17 February 2014 |archive-url=https://web.archive.org/web/20140222011614/http://www.sgilibrary.org/search_dict.php?id=2602 |archive-date=22 February 2014
  7. ^ Also called vimoksha, vimukti. The Soka Gakkai Dictionary of Buddhism: "Vimoksha [解脱] (Skt; Jpn gedatsu). Emancipation, release, or liberation. The Sanskrit words vimukti, mukti, and moksha also have the same meaning. Vimoksha means release from the bonds of earthly desires, delusion, suffering and transmigration. While Buddhism sets forth various kinds and stages of emancipation, or enlightenment, the supreme emancipation is nirvana,[5][6]
  8. ^ Gavin Flood, Nirvana. In: John Bowker (ed.), Oxford Dictionary of World Religions
  9. ^ Anindita N. Balslev (). On World Religions: Diversity, Not Dissension. SAGE Publications. pp. 28–29. ISBN 978-93-5150-405-4. 
  10. ^ a b Loy, David (). „Enlightenment in Buddhism and Advaita Vedanta”. International Philosophical Quarterly. Philosophy Documentation Center. 22 (1): 65–74. doi:10.5840/ipq19822217. What most distinguishes Indian from Western philosophy is that all the important Indian systems point to the same phenomenon: Enlightenment or Liberation. Enlightenment has different names in the various systems – kaivalya, nirvana, moksha, etc. – and is described in different ways... 
  11. ^ Steven Collins (). Selfless Persons: Imagery and Thought in Theravada Buddhism. Cambridge University Press. pp. 81–84. ISBN 978-0-521-39726-1. 
  12. ^ Peter Harvey (). Buddhism. Bloomsbury Academic. pp. 98–99. ISBN 978-1-4411-4726-4. [Nirvana is] beyond the processes involved in dying and reborn. [...] Nirvana is emptiness in being void of any grounds for the delusion of a permanent, substantial Self, and because it cannot be conceptualized in any view which links it to 'I' or 'mine' or 'Self'. It is known in this respect by one with deep insight into everything as not-Self (anatta), empty of Self. 
  13. ^ Brian Morris (). Religion and Anthropology: A Critical Introduction. Cambridge University Press. p. 51. ISBN 978-0-521-85241-8. There has been some dispute as to the exact meaning of nirvana, but clearly the Buddhist theory of no soul seems to imply quite a different perspective from that of Vedantist philosophy, in which the individual soul or self [atman] is seen as identical with the world soul or Brahman [god] (on the doctrine of anatta[no soul] ... 
  14. ^ Gwinyai H. Muzorewa (). The Great Being. Wipf. pp. 52–54. ISBN 978-1-57910-453-5. Even the Atman depends on the Brahman. In fact, the two are essentially the same. [...] Hindu theology believes that the Atman ultimately becomes one with the Brahman. One's true identity lies in realizing that the Atman in me and the Brahman - the groud of all existence - are similar. [...] The closest kin of Atman is the Atman of all living things, which is grounded in the Brahman. When the Atman strives to be like Brahman it is only because it realizes that that is its origin - God. [...] Separation between the Atman and the Brahman is proved to be impermanent. What is ultimately permanent is the union between the Atman and the Brahman. [...] Thus, life's struggle is for the Atman to be released from the body, which is impermanent, to unite with Brahman, which is permanent - this doctrine is known as Moksha. 
  15. ^ Fowler 2012, p. 46.
  16. ^ John E. Cort (1990), MODELS OF AND FOR THE STUDY OF THE JAINS, Method & Theory in the Study of Religion, Vol. 2, No. 1, Brill Academic, pages 42-71
  17. ^ a b Collins 2010, pp. 63-64.
  18. ^ Steven Collins (). Nirvana and Other Buddhist Felicities. Cambridge University Press. pp. 137–138. ISBN 978-0-521-57054-1. 
  19. ^ Max Müller (). Theosophy Or Psychological Religion. Cambridge University Press. pp. 307–310. ISBN 978-1-108-07326-4. 
  20. ^ Steven Collins (). Nirvana and Other Buddhist Felicities. Cambridge University Press. pp. 216–217. ISBN 978-0-521-57054-1. 
  21. ^ Trainor 2004, p. 68.
  22. ^ a b c d Fowler 2012, p. 48.
  23. ^ Helmuth von Glasenapp (). Jainism: An Indian Religion of Salvation. Motilal Banarsidass. pp. 234, 492. ISBN 978-81-208-1376-2. 
  24. ^ Sikhism And Indian Civilization By R.K. Pruthi. . p. 200. 
  25. ^ World History: To 1800 By William J. Duiker, Jackson J. Spielvogel. . pp. 52, 53. 
  26. ^ Rhys Davids & Stede (1921-25), p. 503, entry for "Bhāvanā," retrieved 9 Dec 2008 from "U. Chicago" at http://dsal.uchicago.edu/cgi-bin/philologic/getobject.pl?c.2:1:3558.pali[nefuncțională].
  27. ^ Monier-Williams (1899), p. 755, see "Bhāvana" and "Bhāvanā," retrieved 9 Dec 2008 from "U. Cologne" at http://www.sanskrit-lexicon.uni-koeln.de/scans/MWScan/MWScanpdf/mw0755-bhAvodaya.pdf.
  28. ^ Nyanatiloka 1980, p. 67.
  29. ^ It is sometimes referred to as bhavana, which refers to spiritual "development" or "cultivating" or "producing"[26][27] in the sense of "calling into existence",[28]
  30. ^ a b Collins 2010, p. 29.
  31. ^ Collins 1998, p. 136.
  32. ^ The wheel is a typical Vedic, or Indo-European, symbol, which is manifested in various symbols of the Vedic religion and of Buddhism and Hinduism. See, for examples, Dharmacakra, Chakra, Chakravartin, Kalachakra, Dukkha and Mandala.
  33. ^ See also Heaven (Christianity) and Walhalla
  34. ^ James Hastings; John Alexander Selbie; Louis Herbert Gray (). Encyclopædia of Religion and Ethics. T. & T. Clark. pp. 616–618. 
  35. ^ Frazier 2011, pp. 84-86.
  36. ^ Atsushi Hayakawa (). Circulation of Fire in the Veda. LIT Verlag Münster. pp. 101–103 with footnote 262. ISBN 978-3-643-90472-0. The concept of punarmrtyu appeared, which conveys that even those who participated in rituals die again in the life after death when the merit of the ritual runs out. 
  37. ^ Krishan, Yuvraj (). The Doctrine of Karma: Its Origin and Development in Brāhmaṇical, Buddhist, and Jaina Traditions. Bharatiya Vidya Bhavan. pp. 17–27. ISBN 9788120812338. ;

    The New Encyclopædia Britannica. Volume 8. Encyclopædia Britannica. . p. 533. ISBN 978-0-85229-633-2. [These Upanishadic texts] record the traditions of sages (Rishis) of the period, notably Yajnavalkya, who was a pioneer of new religious ideas. [...] Throughout the Vedic period, the idea that the world of heaven was not the end – and that even in heaven death was inevitable – had been growing. [...] This doctrine of samsara (reincarnation) is attributed to sage Uddalaka Aruni, [...] In the same text, the doctrine of karma (actions) is attributed to Yajnavalkya... 
  38. ^ Patrul Rinpoche (). The Words of My Perfect Teacher. Boston: Shambhala. pp. 95–96. ISBN 978-0-7619-9027-7. Sumar pentru neinițiați (PDF). After enjoying the happiness of a celestial realm, when his merit runs out he will be reborn here. 
  39. ^ Frazier 2011, pp. 84-86, Quote: "They reach the holy world of Indra and enjoy the celestial pleasures of the gods in heaven; but having enjoyed the vast world of heaven, they come back to the world of mortals when their merit runs out. So, by following the injunctions of the three Vedas with a desire for pleasures, they get to travel to and fro. (Mahābhārata 6.31:20–1)".
  40. ^ Winthrop Sargeant (Translator) (). Christopher Key Chapple, ed. The Bhagavad Gita: Twenty-fifth–Anniversary Edition. State University of New York Press. p. 397. ISBN 978-1-4384-2840-6. Having enjoyed the vast world of heaven, they enter the world of mortals when their merit is exhausted. Thus conforming to the law of the three Vedas, Desiring enjoyments, they obtain the state of going and returning. 
  41. ^ Yuvraj Krishan (1988), Is Karma Evolutionary?, Journal of Indian Council of Philosophical Research, Volume 6, pages 24-26
  42. ^ Surendranath Dasgupta (). A history of indian philosophy. Cambridge University Press. pp. 520–522. 
  43. ^ Paul Deussen (). The System of the Vedanta: According to Badarayana's Brahma-Sutras and Shankara's Commentary thereon. KB Classics. pp. 357–359. ISBN 978-1-5191-1778-6. 
  44. ^ Many texts discuss this theory of rebirth with the concepts of Devayana (path of gods) and Pitryana (path of fathers).[42][43]
  45. ^ Collins 2010, p. 30.
  46. ^ Collins 2010, p. 31.
  47. ^ Steven Collins (). Nirvana and Other Buddhist Felicities. Cambridge University Press. p. 191. ISBN 978-0-521-57054-1. 
  48. ^ a b Buswell & Lopez 2014, pp. 589-590.
  49. ^ Keown 2004, pp. 194-195.
  50. ^ a b Buswell & Lopez 2014, p. 590.
  51. ^ „nirvana”. Encyclopædia Britannica. Accesat în . 
  52. ^ Steven Collins (). Selfless Persons: Imagery and Thought in Theravada Buddhism. Cambridge University Press. pp. 82, 84. ISBN 978-0-521-39726-1. Like all other things or concepts (dhammā) it is anattā, 'not-self. Whereas all 'conditioned things' (samkhāra - that is, all things produced by karma) are 'unsatisfactory and impermanent' (sabbe samkhāra dukkhā . . . aniccā) all dhammā whatsoever, whether conditioned things or the unconditioned nibbāna, are 'not-self (sabbe dhammā anattā). [...] The absolute indescribability of nirvana, along with its classification as anattā, 'not-self, has helped to keep the separation intact, precisely because of the impossibility of mutual discourse. 
  53. ^ a b Sue Hamilton (). Early Buddhism: A New Approach : the I of the Beholder. Routledge. pp. 18–21. ISBN 978-0-7007-1280-9.  Quote: "The corrected interpretation they offered, widely accepted to his day, still associated anatta with nirvana. What it means, it was now states, is that in order to achieve liberation you need to understand that you are not, and nor do you have, and nor have you ever been or had, an abiding self."
  54. ^ Paul Williams; Anthony Tribe (). Buddhist Thought. Routledge. p. 61. ISBN 978-0-415-20701-0. He makes no mention of discovering the True Self in the Anattalakkhana Sutta. As we have seen, the Buddha explains how liberation comes from letting-go of all craving and attachment simply through seeing that things are not Self anatta. That is all there is to it. One cuts the force that leads to rebirth and suffering. There is no need to postulate a Self beyond all this. Indeed any postulated Self would lead to attachment, for it seems that for the Buddha a Self fitting the description could legitimately be a suitable subject of attachment. There is absolutely no suggestion that the Buddha thought there is some additional factor called the Self (or with any other name, but fitting the Self-description) beyond the five aggregates. 
  55. ^ Mun-Keat Choong (). The Notion of Emptiness in Early Buddhism. Motilal Banarsidass. pp. 1–4, 85–88. ISBN 978-81-208-1649-7. Emptiness is a characteristically Buddhist teaching. The present study is concerned with this teaching of emptiness (P. sunnata, Skt. sunyata) as presented in the texts of early Buddhism. [...] The teaching of emptiness is recognized as the central philosophy of early Mahayana. However, this teaching exists in both early Buddhism and early Mahayana Buddhism, where it is connected with the meaning of conditioned genesis, the middle way, nirvana and not-self (P. anatta, Skt. anatman). ,
  56. ^ Ray Billington (). Understanding Eastern Philosophy. Routledge. pp. 58–60, 136. ISBN 978-1-134-79348-8. , Quote (p 59-60): "We may better understand what anatman implies if we examine Nagarjuna's concept of the void: shunyata or emptiness. Nagarjuna argued that there is no such thing as the fundamental nature, or essence, of anything. (...) In a word, all is emptiness, shunyata; instead of essence, there is a void. (...) everything is empty."; Quote (p 136): "What we can say, whichever branch of Buddhism we may have in mind, is that the state of nirvana, to which all Buddhists aspire, is like samadhi, a non-dual state. (...) the Buddhist concept of enlightened mind - bodhichitta - refers to a state beyond desire (dukkha) whereby the one who seeks nirvana has achieved shunyata, the emptiness or void described on pages 58-9."
  57. ^ John J. Makransky (). Buddhahood Embodied: Sources of Controversy in India and Tibet. State University of New York Press. p. 85. ISBN 978-0-7914-3431-4. 
  58. ^ Charles S. Prebish (). Buddhism: A Modern Perspective. Penn State Press. pp. 134–135. ISBN 0-271-03803-9. 
  59. ^ Collins 2010, p. 54.
  60. ^ Olivelle 1992, pp. 5–9, 227-235, Quote: "Nirvana Upanishad...".
  61. ^ a b Fowler 2012, pp. 48-49.
  62. ^ „Atman (in Oxford Dictionaries)”. Oxford University Press. . Arhivat din original la . Accesat în . Quote: 1. real self of the individual; 2. a person's soul 
  63. ^ Constance Jones; James D. Ryan (). Encyclopedia of Hinduism. Infobase. p. 51. ISBN 978-0-8160-7564-5. ; Quote: The atman is the self or soul.
  64. ^ David Lorenzen (). Mittal, Sushil; Thursby, Gene, ed. The Hindu World. Routledge. pp. 208–209. ISBN 9781134608751. Advaita and nirguni movements, on the other hand, stress an interior mysticism in which the devotee seeks to discover the identity of individual soul (atman) with the universal ground of being (brahman) or to find god within himself. 
  65. ^ [a] Anatta, Encyclopædia Britannica (2013), Quote: "Anatta in Buddhism, the doctrine that there is in humans no permanent, underlying soul. The concept of anatta, or anatman, is a departure from the Hindu belief in atman ("the self").";

    [b] Steven Collins (1994), Religion and Practical Reason (Editors: Frank Reynolds, David Tracy), State Univ of New York Press, ISBN: 978-0791422175, page 64; "Central to Buddhist soteriology is the doctrine of not-self (Pali: anattā, Sanskrit: anātman, the opposed doctrine of ātman is central to Brahmanical thought). Put very briefly, this is the [Buddhist] doctrine that human beings have no soul, no self, no unchanging essence.";

    [c] John C. Plott et al (2000), Global History of Philosophy: The Axial Age, Volume 1, Motilal Banarsidass, ISBN: 978-8120801585, page 63, Quote: "The Buddhist schools reject any Ātman concept. As we have already observed, this is the basic and ineradicable distinction between Hinduism and Buddhism";

    [d] Katie Javanaud (2013), Is The Buddhist 'No-Self' Doctrine Compatible With Pursuing Nirvana?, Philosophy Now;

    [e] David Loy (1982), Enlightenment in Buddhism and Advaita Vedanta: Are Nirvana and Moksha the Same?, International Philosophical Quarterly, Volume 23, Issue 1, pages 65-74
  66. ^ [a] Christmas Humphreys (). Exploring Buddhism. Routledge. pp. 42–43. ISBN 978-1-136-22877-3. 

    [b] Richard Gombrich (). Theravada Buddhism. Routledge. p. 47. ISBN 978-1-134-90352-8. Buddha's teaching that beings have no soul, no abiding essence. This 'no-soul doctrine' (anatta-vada) he expounded in his second sermon. ,
  67. ^ Jaini, Padmanabh (). Collected Papers on Jaina Studies. Delhi: Motilal Banarsidass Publ. ISBN 81-208-1691-9. : "Moksa and Nirvana are synonymous in Jainism". p. 168
  68. ^ Michael Carrithers, Caroline Humphrey (1991) The Assembly of listeners: Jains in society Cambridge University Press. ISBN: 0521365058: "Nirvana: A synonym for liberation, release, moksa." p. 297
  69. ^ Jacobi, Hermann; Ed. F. Max Müller (). Uttaradhyayana Sutra, Jain Sutras Part II, Sacred Books of the East, Vol. 45. Oxford: The Clarendon Press. 
  70. ^ The authenticity of this text is in doubt because Parshva, in Jain tradition, lived about 250 years before Mahavira, and his disciple Kesi would have been a few hundred years old when he met the disciple of Mahavira. See Jacobi (1895), footnotes.[69]
  71. ^ Willis Barnstone, Marvin Meyer The Gnostic Bible: Revised and Expanded Edition Shambhala Publications 2009 ISBN: 978-0-834-82414-0 page 669
  72. ^ William Owen Cole; Piara Singh Sambhi (). The Sikhs: Their Religious Beliefs and Practices. Sussex Academic Press. p. 68. ISBN 978-1-898723-13-4. 
  73. ^ Arvind-Pal Singh Mandair (). Sikhism: A Guide for the Perplexed. Bloomsbury Academic. pp. 219–220. ISBN 978-1-4411-5366-1. 
  74. ^ a b H. S. Singha (). The Encyclopedia of Sikhism. Hemkunt Press. p. 148. ISBN 978-81-7010-301-1. 
  75. ^ W. H. McLeod (). The A to Z of Sikhism. Scarecrow. pp. 134–. ISBN 978-0-8108-6344-6. 

Surse

modificare

Lecturi suplimentare

modificare

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Nirvana&oldid=16386437