Poseidon
Poseidon | |
Zeul mărilor | |
Poseidon, statuie în portul Copenhaga | |
Civilizația | mitologia greacă |
---|---|
Rol | zeul mărilor |
Simboluri | tridentul, calul, delfinul, taurul și spuma mării |
Căsătorit cu | Amfitrita |
Urmași | Triton (cu Amfitrita), Tezeu, Polifem, Agenor, Neleus, Anteu |
Tată | Cronos |
Mamă | Rhea |
Bunic | Uranus |
Bunică | Geea |
Frați | Zeus, Hera, Hades, Demetra, Hestia |
Modifică date / text |
Poseidon (greacă Ποσειδῶν) este zeul mărilor, furtunilor și cutremurelor în mitologia greacă. Este fiul lui Cronos și al Rheei, și unul dintre cei doisprezece Olimpieni.[1]
În timpul epocii bronzului, Poseidon a fost venerat ca zeitate principală la Pylos și Teba.[2] A purtat titlul de „cutremurătorul pământului”. În Arcadia era înrudit cu Demetra și Persefona și a fost venerat ca zeu al apelor. [3] El este adesea considerat tatăl cailor. Conform unui mit, cu o lovitură a tridentului său, a creat izvoarele din care au ieșit primii cai din istorie.[4]
Poseidon a fost considerat protector al navigatorilor și al multor orașe și colonii elene. Homer și Hesiod sugerează că Poseidon a devenit stăpânul mării după înfrângerea tatălui său Cronos și stăpânirea lumii a fost împărțită la sorți între cei trei fii ai săi; Zeus a primit cerul, Hades a primit lumea subterană, iar Poseidon a primit marea.[5] În Iliada lui Homer, Poseidon îi sprijină pe greci împotriva troienilor în timpul războiului troian. În Odiseea, în timpul călătoriei pe mare de la Troia înapoi spre casa sa din Itaca, eroul grec Ulise l-a mâniat pe Poseidon pentru că îl orbise pe ciclopul Polifem, fiul lui Poseidon. Poseidon îl pedepsește pe Ulise cu furtuni, pierderea corăbiei și a echipajului său și îi provoacă o întârziere de zece ani pe drumul spre Itaca. Poseidon este, de asemenea, subiectul unui imn homeric. Conform lui Platon, legendara insulă Atlantida era domeniul lui Poseidon.[6]
Atena a devenit zeița patroană a orașului Atena după o competiție cu Poseidon.[7]
În mitologia romană, Poseidon este cunoscut sub numele de Neptun.
Etimologie
Cea mai veche apariție atestată a numelui zeului este scrisă în Linearul B și apare ca Po-se-da-o sau Po-se-da-wo-ne , care corespund cu ( Poseidaōn ) și ( Poseidawonos ) în greaca miceniană ; în greaca homerică apare ca Poseidaōn ; în Aeolică ca Poteidaōn ; și în greaca dorică ca Poteidan , Poteidaōn și Poteidas . [8] Forma Poteidawon apare în Corint. [9] Titlul de cult al lui Poseidon în Linear B este E-ne-si-da-o-ne , care înseamnă „zguduitorul de pământ ” sau "Cutremură-lume" .
Originile numelui „Poseidon” sunt neclare. O teorie descompune numele în două elemente: primul element înseamnă „soț” sau „lord” (greacă : posis ) care provine din cuvântul din limba protoindo-europeană pótis , iar celălalt element înseamnă „pământ” ( da ), , rezultând "stăpân sau soț al pământului". [10] [11]
Teoria ar putea face legătura cu Demetra, Pământul-mamă, Poseidon fiind înrudit cu Demetra.
O altă teorie, mai plauzibilă, interpretează al doilea element ca fiind legat de cuvântul doric δᾶϝον dâwon , care înseamnǎ „apă”, dar și de cuvântul proto-indo-european dah₂- ( „apă” ) sau „* * dʰenh₂- "a alerga, curge".
Al doilea element este similar și cu cuvântul din limba sanscrită दन् dā́-nu- (care semnificǎ "fluid, picătură, rouă" ).
Din denumire derivǎ nume de fluvii precum Dunărea ( Danuvius ) sau Don. Posei-dawōn semnifică stăpânul apelor. [12] ceea ce atestă faptul că Poseidon a fost inițial un zeu al apelor. [13]
Cel puțin câteva surse îl consideră pe Poseidon ca fiind un cuvânt „prehelenic” (adică pelasgian), considerând că etimologia indo-europeană este „destul de lipsită de sens”. [14]
Numele zeului frizian și scandinav Fosite sau Forseti, care a fost venerat pe insula Helgoland e posibil să fi derivat din denumirea zeului Poseidon. Potrivit filologului german, Hans Kuhn, forma germanică „* Fosite” este identică din punct de vedere lingvistic cu Poseidon . Altare romane dedicate lui Poseidon au fost găsite în zona Rinului Mijlociu.
Caracterizare
Epitete
- Enosichthon (Ἐνοσίχθων), însemnând „Cutremură-lume”;
- Kyanokhaitis (κυανοχαίτης), însemnând „Plete-de-beznă”, epitet asociat cu părul închis la culoare, ca marea, al lui Poseidon;
- Pontomǽdohn (ποντομέδων), însemnând „Stăpânul” sau „Conducătorul mării”;
Atribute
În arta greacă, Poseidon este reprezentat călărind un car tras de căluți de mare sau de cai care puteau merge pe apă. El era asociat cu delfinii și cu sulițele cu trei vârfuri (tridente). Poseidon locuia într-un palat pe fundul oceanului, făcut din corali și pietre prețioase.
Unul din imnurile închinate lui Poseidon, inclus printre Imnurile homerice, este o scurtă invocare, o introducere de șapte rânduri care se adresează zeului atât ca „mișcător al pământului și al mării sterpe, zeu al adâncurilor care este și stăpân al Heliconului și al largului Aegae”, cât și ca zeu al apelor, și precizează dubla sa natură de olimpian: „îmblânzitor de cai și salvator de corăbii”.[15]
Mituri
Poseidon a luptat alături de olimpieni împotriva titanilor. Când, în urma victoriei, s-a făcut împărțirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Hades lumea subpământeană, iar lui Poseidon Împărăția apelor. El sălășluia în fundul mării împreună cu soția sa, Amfitrita, alături de care, uneori, urmat de un întreg cortegiu marin și purtat de un car tras de cai înaripați, spinteca valurile.
Poseidon stârnea furtunile sau făcea ca apele mării să devină liniștite, el scotea insule la iveală sau le scufunda pe altele lovindu-le cu tridentul său, făcea să izvorască râuri sau să se închege lacuri. Odată el a încercat împreună cu Hera și cu Atena să-l pună în lanțuri pe Zeus, dar încercarea a dat greș. De atunci Poseidon a fost mereu alături de preaputernicul său frate care cârmuia destinele lumii.
Legat de numele său este episodul întrecerii care a avut loc între el și zeița Atena atunci când a fost să-și împartă între ei pământul Atticei. Un alt episod îl înfățișează pe zeul mării lucrând cot la cot cu Apollo, ca să înalțe zidurile Troiei. Faptul că nu a fost răsplătit pentru munca sa a atras mânia lui Poseidon asupra troienilor. Această mânie, și faptul că Odiseu i-a ucis un fiu, pe ciclopul Polifem, l-a determinat pe puternicul zeu să-l urmărească pe erou cu răzbunarea sa, nimicindu-i pe rând corăbiile și aruncându-l de pe un țărm pe altul. Cu zeițele sau cu muritoarele de rând Poseidon a avut numeroși fii și fiice, majoritatea înfățișați ca niște ființe monstruoase sau a căror forță era de temut. Printre aceștia se numărau: ciclopul Polyphemus, gigantul Chrysaor, aloizii, Lamus - regele lestrigonilor, Triton etc.
Media
Filme și televiziune
Poseidon a fost foarte popular mai ales în filmele legate de zei. John Putch a regizat filmul The Poseidon Adventure. De asemenea, Wolfgang Petersen a adaptat cinematografic romanul lui Paul Gallico și a regizat filmul Poseidon.
Poseidon apare în Percy Jackson și olimpienii ca tatăl lui Percy Jackson și al ciclopului Tyson. El apare și în serialul de televiziune ABC, Once Upon a Time, în a doua jumătate a sezonului patru, interpretat de Ernie Hudson. În această versiune, Poseidon este portretizat ca tatăl vrăjitoarei mărilor, Ursula.[16]
Jocuri video
Poseidon a avut mai multe apariții în jocurile video, cum ar fi în God of War 3 de la Sony. În joc, Poseidon apare ca un șef pe care jucătorul trebuie să îl învingă. El apare și în Smite ca personaj jucabil.[17]
Cultul lui Poseidon
Poseidon a fost un zeu de mare importanță civică în mai multe orașe: în Atena, era al doilea zeu ca importanță după Atena, în timp ce în Corint și în multe orașe din Magna Graecia era zeul principal al cetății.
În aspectul său benevol, Poseidon era văzut ca fiind cel care crea noi insule și oferea mări calme. Când era jignit sau ignorat, se presupune că lovea pământul cu tridentul său și provoca izvoare haotice, cutremure, înecuri și naufragii. Marinarii se rugau lui Poseidon pentru o călătorie sigură, uneori înecând cai ca sacrificiu; în acest fel, potrivit unui papirus fragmentar, Alexandru cel Mare s-a oprit pe malul mării siriene înainte de bătălia culminantă de la Issos și a recurs la rugăciuni, „invocându-l pe Poseidon, zeul mării, pentru care a ordonat să fie aruncat în valuri un car cu patru cai”.[18]
Răspândire geografică
Cultele zeilor mitologiei grecești sunt adesea vechi și adevărata lor întindere și popularitate este greu de determinat în zilele de azi. Ce rămâne se bazează pe mărturiile celor care trăiră atunci, printre care geografi și călători precum Strabon și Pausanias, și descoperiri arheologice.
Galerie
-
Poseidon cu tridentul, pictat pe un vas de ceramică
-
Ceramică cu Poseidon ținând în mână tridentul și un pește
Referințe și note
- ^ Burkert 1985, pp. 136–139.
- ^ Burkert 1985, pp. 136–139.
- ^ Seneca quaest. Nat. VI 6 :Nilsson Vol I p.450
- ^ Nilsson Vol I p.450
- ^ Hesiod, Theogony 456
- ^ Plato (1971). Timaeus and Critias. London, England: Penguin Books Ltd. pp. 167
- ^ Burkert 1983, pp. 149, 157.
- ^ Martin Nilsson (1967). Die Geschichte der Griechische Religion. Erster Band. Verlag C. H. Beck. p. 444.
- ^ Liddell & Scott, A Greek-English Lexicon ' ', Ποσειδῶν Arhivat în , la Wayback Machine..
- ^ Pierre Chantraine Dictionnaire etymologique de la langue grecque Paris 1974–1980 4th s.v .; Lorenzo Rocci Vocabolario Greco-Italiano Milano, Roma, Napoli 1943 (1970) sv
- ^ Adams , John Paul, „Divinități miceneene” - Listă de fișe pentru Classics 315 din California State University. Accesat la 7 martie 2011.
- ^ Martin Nilsson, p. 417, p. 445. Michael Janda, pp. 256-258.
- ^ „Grecii credeau eroziunea rocilor de către ape cauzau cutremurele” : Seneca chest. Nat. VI 6: Nilsson Vol I p.450
- ^ van der Toorn, Karel; Becking, Bob; van der Horst, Pieter Willem (1999), Dicționar de zeități și demoni în Biblie (ediția a doua), Grand Rapids, Michigan: William B. Eerdman's Publishing Company, ISBN: 0-8028-2491-9
- ^ The ancient palace-city that was replaced by Vergina
- ^ Andreeva, Nellie (). „Ernie Hudson To Play Poseidon On 'Once Upon a Time'”. Deadline Hollywood. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „SMITE – Poseidon”. www.smitegame.com. Accesat în .
- ^ Karl Wilhelm Ludwig Müller's ed. Papyrus Oxyrrhincus Fragmenta Historicorum Graecorum 148, 44, col. 2; quoted by Robin Lane Fox, Alexander the Great (1973) 1986:168 and note. Alexander also invoked other sea deities: Thetis, mother of his hero Achilles, Nereus and the Nereids
Bibliografie
- Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, București, Albatros, 1980
- Bledea Emilia, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
- George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3
- N.A.Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN 973-629-035-2
- Burkert, Walter (1983), Homo Necans, University of California Press, Berkeley and Los Angeles. 1983. ISBN: 978-0-520-05875-0.
- Burkert, Walter (1985), Greek Religion, Wiley-Blackwell 1985. ISBN: 978-0-631-15624-6.
- Dietrich, B. C., The Origins of Greek Religion, Bristol Phoenix Press, 2004. ISBN: 978-1-904675-31-0.
- Gantz, Timothy, Early Greek Myth: A Guide to Literary and Artistic Sources, Johns Hopkins University Press, 1996, Two volumes: ISBN: 978-0-8018-5360-9 (Vol. 1), ISBN: 978-0-8018-5362-3 (Vol. 2).
- GML Poseidon
- Gods found in Mycenaean Greece; a table drawn up from Michael Ventris and John Chadwick, Documents in Mycenaean Greek second edition (Cambridge 1973)
- Hesiod, Theogony, in The Homeric Hymns and Homerica with an English Translation by Hugh G. Evelyn-White, Cambridge, Massachusetts., Harvard University Press; London, William Heinemann Ltd. 1914. Online version at the Perseus Digital Library.
- Homer, The Iliad with an English Translation by A.T. Murray, Ph.D. in two volumes. Cambridge, Massachusetts., Harvard University Press; London, William Heinemann, Ltd. 1924. Online version at the Perseus Digital Library.
- Homer; The Odyssey with an English Translation by A.T. Murray, PH.D. in two volumes. Cambridge, Massachusetts., Harvard University Press; London, William Heinemann, Ltd. 1919. Online version at the Perseus Digital Library.
- Jenks, Kathleen (aprilie 2003). „Mythic themes clustered around Poseidon/Neptune”. Myth*ing links. Arhivat din original la . Accesat în .
- Seelig, Beth J. (august 2002), „The Rape of Medusa in the Temple of Athena: Aspects of Triangulation in the Girl”, The International Journal of Psychoanalysis, 83 (4): 895–911, doi:10.1516/3NLL-UG13-TP2J-927M, ISSN 0020-7578