Scaun electric
Scaunul electric este un dispozitiv ce permite executarea condamnaților la moarte prin electrocutare. A fost inventat de dentistul Harold P. Brown în urma unui angajament cu Thomas Alva Edison care i-a cerut să studieze dacă electricitatea poate fi folosită în execuții.
Apariția scaunului electric este considerată o continuare a cercetărilor privind folosirea electroșocurilor în electroterapia psihiatrică.[1]
Mod de utilizare
modificarePentru execuție, condamnatul, care a primit pedeapsa cu moartea, este legat de scaun cu brățări de metal, iar pe cap i se pune un burete ud și o cască metalică. Electrozii sunt plasați la cap și la picioare, pentru a se crea un circuit închis. La o execuție, condamnatul este conectat de două ori la curent. Prima conectare este la o tensiune de 2000 volți timp de 15 secunde, cauzând inconștiența și oprirea inimii. A doua conectare se face la o tensiune moderată, timp în care curentul cauzează dereglări importante ale organelor interne, iar organismul poate ajunge la o temperatură de 59 grade Celsius. [2]
Prima execuție publică cu scaunul electric a avut loc la 6 august 1890 la New York și s-a sfârșit catastrofal: delincventul a fost prăjit de viu în fața publicului.
Primul scaun electric comandat
modificareDupă această demonstrație din 1890 a „scaunului electric” ca metodă de execuție, împăratul Abisiniei (vechea denumire a Etiopiei) Menelik al II-lea a comandat de la inventator primul scaun electric. După livrare a constatat că în Abisinia lipsea ceva esențial: curentul electric. Prin urmare, împăratul a folosit scaunul electric ca tron imperial.[3]
Note
modificare- ^ „Markus Hedrich: Medizinische Gewalt - Elektrotherapie, elektrischer Stuhl und psychiatrische »Elektroschocktherapie« in den USA, 1890-1950, 346 p., 2014, ISBN 978-3-8376-2802-9” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ „9 metode moderne de execuție”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Von der Guillotine zur Giftspritze
Legături externe
modificare- Istoria sinistră a scaunului electric Arhivat în , la Wayback Machine., 6 septembrie 2011, Andreea Lupșor, Historia