coincide

română

Din franceză coïncider, italiană coincidere.

Conjugarea verbului coincide
Infinitiv	a coincide
Indicativ prezent pers. 1 sg.	coincid
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să coincidă
Participiu	coincis
Conjugare	III

(v.intranz.) (despre evenimente, fenomene etc.) a se petrece simultan, a se produce în același loc.
(v.intranz.) a fi identic, a se potrivi întocmai.
(v.intranz.) (despre linii, figuri, suprafețe) a se suprapune perfect.