delimita

Vezi și : delimită, delimitá, délimita

română

Etimologie

Din franceză délimiter < latină delimitare. Confer italiană delimitare.

Pronunție

• AFI: /de.li.miˈta/

Verb

Conjugarea verbului (se) delimita
Infinitiv	a (se) delimita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) delimitez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) delimiteze
Participiu	delimitat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) stabili, a (se) fixa limitele unui lucru; a (se) mărgini, a (se) limita.

   A delimita un teren.

2. a (se) contura.

Sinonime

• 1: circumscrie, demarca, hotărnici, limita, marca, mărgini, (înv.) hotărî, semna
• 2: profila

Cuvinte derivate

• delimitabil
• delimitare
• delimitat
• delimitativ
• delimitator

Cuvinte apropiate

• limita
• limitare
• limită

Traduceri

a circumscrie

engleză: delimit (English) finlandeză: rajata (suomi) franceză: délimiter (français)

italiană: delimitare (italiano) latină: delimitare (Latina) spaniolă: delimitar (español)

Referințe

• DEX online