mărgini

română

Conjugarea verbului mărgini
Infinitiv	a mărgini
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mărginesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să mărginească
Participiu	mărginit
Conjugare	IV

(v.tranz.) a forma limitele, marginile unui lucru, unei suprafețe etc., a contura un lucru, o suprafață, a încadra, a delimita.
(v.tranz.) a stabili anumite limite.
(v.refl. recipr.) a se învecina cu..., a avea hotar comun cu...
(v.tranz. și refl.) a (se) limita, a (se) reduce, a (se) restrânge, a (se) rezuma.
(v.tranz.) (înv.) a ține sub pază, a fixa cuiva domiciliu forțat; a închide.