mare
|
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Articole în alte limbi |
 Vezi și : Mare, maré, Maré, marè, Marē, måre, Märe
|
Etimologie
Probabil din latină mas, maris.
Pronunție
- AFI: /'ma.re/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului mare | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | mare | mari |
| Feminin | mare | mari |
| Neutru | mare | mari |
- (indică dimensiunea) care depășește dimensiunile obișnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparație).
- (adverbial)
- Făină măcinată mare
- (despre suprafețe) întins, vast.
- înalt.
- Deal mare.
- lung.
- Păr mare.
- încăpător, spațios, voluminos.
- Vas mare.
- lat; adânc.
- Apă mare.
- (indică cantitatea) care este în cantitate însemnată; abundent, mult; numeros.
- (despre ape curgătoare, viituri; de obicei în legătură cu verbe ca „a veni”) cu debit sporit, umflat.
- (despre numere sau, p.ext., despre valori care se pot exprima numeric) care este în cantitate însemnată, ridicat.
- (despre prețuri) ridicat.
- (despre colectivități) numeros.
- (arată rezultatul dezvoltării ființelor) care a depășit frageda copilărie; care a intrat în adolescență; care a ajuns la maturitate.
- (de obicei la comparativ sau la superlativ relativ) mai (sau cel mai) în vârstă.
- (indică durata; despre unități de timp) de lungă durată, îndelung, lung.
- (indică intensitatea) (despre surse de lumină și căldură) puternic, intens.
- (despre sunete, voce, zgomote) puternic, ridicat.
- (despre fenomene atmosferice) violent, aspru, năprasnic.
- Ger mare.
- (despre ritmul de mișcare sau de deplasare) care a depășit viteza obișnuită; crescut (ca viteză), mărit.
- (despre stări sufletești, sentimente, senzații etc.) intens, profund, tare.
- (adverbial; pop.) din cale-afară, peste măsură.
- grav.
- Greșeală mare.
- (arată calitatea, valoarea) de valoare, de însemnătate deosebită; important, însemnat.
- hotărâtor.
- uimitor, extraordinar, impresionant.
- grav, serios.
- cu calități excepționale; ilustru, celebru, renumit.
- ieșit din comun; deosebit.
- care ocupă un loc de frunte într-o ierarhie; cu vază.
- superior în ceea ce privește calitățile morale.
- deosebit, ales, distins.
- Mare cinste.
- (despre ospețe, serbări) plin de strălucire; bogat, fastuos, pompos.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- degetul mare, degetul cel mare
- literă mare
- casa mare
- fată mare
- postul mare, postul cel mare
- an mare
- ziua mare
- zi mare
- strada mare
- drum mare, drumul mare
- socru mare
- soacră mare, soacra cea mare
- mai-mare
- mare ținută
Locuțiuni
- (loc.adv.) (substantivat) În mare =
- (loc.adj.) De mare preț = foarte valoros, prețios, scump.
- (loc.adv.) (reg.) Cu mare ce = cu greu, anevoie.
Expresii
- A face (sau a deschide) ochii mari (cât cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate, cu atenție
- Să crești mare! = formulă cu care se răspunde unui copil la salut, cu care i se mulțumește pentru un serviciu etc
- Cu mic cu mare sau de la mic la mare ori și mici și mari = toți, toate, toată lumea; (în construcții negative) nimeni
- (Ziua) în (sau la) amiaza-mare = în toiul zilei, în plină zi, la amiază
- A vorbi (sau a striga) în gura mare = a vorbi cu glas tare, cu ton ridicat
- A fi cu gura mare = a fi certăreț, scandalagiu
- (A-i fi cuiva) mai mare mila (sau dragul, rușinea etc.) = (a-i fi cuiva) foarte milă (sau drag, rușine etc.)
- Vorbe mari = a) cuvinte bombastice; promisiuni goale; b) (rar) laude
- Mare lucru = a) lucru care impresionează sau deșteaptă mirare; b) lucru care nu reprezintă nimic de seamă, care reprezintă prea puțin, care este nesemnificativ; c) (în construcții negative dă contextului valoare afirmativă și invers) n-aș crede să (nu)..
- Mare minune sau minune mare = a) (cu valoare de exclamație) exprimă uimire, admirație etc.; b) (reg.; cu valoare de superlativ) foarte frumos (sau bun etc.)
- Mare minune să (nu) ... = ar fi de mirare să (nu)..., n-aș crede să (nu)..
- A se ține mare = a fi mândru, semeț, fudul
- (substantivat) A trage (sau a călca) mare = a-și da importanță; a căuta să ajungă pe cei sus-puși
- La mai mare, = urare adresată cuiva cu ocazia unei numiri sau a unei avansări într-un post
- Mare și tare sau tare și mare = foarte puternic, influent
- Mare la inimă (sau la suflet) = mărinimos, generos
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din latină mare, maris.
Substantiv
| Declinarea substantivului mare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mare | mări |
| Articulat | marea | mările |
| Genitiv-Dativ | mării | mărilor |
| Vocativ | mare | mărilor |
- nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare, adânci și sărate, de pe suprafața Pământului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o strâmtoare; parte a oceanului de lângă țărm; (p.ext.) ocean.
- (fig.) suprafață vastă; întindere mare; imensitate.
- (fig.) mulțime (nesfârșită), cantitate foarte mare.
Expresii
- Marea cu sarea = mult, totul; imposibilul
- A vântura mări și țări = a călători mult
- A încerca marea cu degetul = a face o încercare, chiar dacă șansele de reușită sunt minime
- Peste (nouă) mări și (nouă) țări = foarte departe
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
(català)
Etimologie
Din occitană veche < latină māter, mātrem („mamă”).
Pronunție
Substantiv
mare f., mares pl.
Sinonime
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Omofone
Expresii
- com la mare que el va parir
- la mare que el va cagar
- la mare que el va parir
- que la mare que em va parir
- sortir-se'n de mare
- tenir mare i tenir-la morta