plecare

română

Etimologie

Din a pleca.

Pronunție

• AFI: /ple'ka.re/

Substantiv

Declinarea substantivului plecare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plecare	plecări
Articulat	plecarea	plecările
Genitiv-Dativ	plecării	plecărilor
Vocativ	plecare, plecareo	plecărilor

1. acțiunea de a (se) pleca; înclinare; pornire, deplasare.
2. (sport) momentul în care se dă pornirea într-o cursă; start.
3. (înv.) înclinație, atracție, predispoziție.

Cuvinte compuse

• punct de plecare

Locuțiuni

• (loc.adj. și adv.) Gata de plecare = pe punctul de a porni.
• La plecare = în momentul pornirii.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• caprele
• carpele

Referințe

• DEX '98 via DEX online