pumn

română

Etimologie

Din latină pugnus.

Pronunție

• AFI: /pumn/

Substantiv

Declinarea substantivului pumn
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pumn	pumni
Articulat	pumnul	pumnii
Genitiv-Dativ	pumnului	pumnilor
Vocativ	pumnule	pumnilor

1. palmă închisă, cu degetele îndoite și strânse.
2. lovitură dată cu pumnul.
3. palma sau palmele făcute căuș pentru a putea reține ceva (de obicei un lichid); conținutul palmei sau al palmelor făcute căuș.
4. măsură de lungime (întrebuințată azi numai de pescari) egală cu două treimi de palmă.

Cuvinte derivate

• pumnal
• pumnaș
• pumnicel
• pumnișor

Locuțiuni

• (loc.adj.) Cât pumnul (sau cât un pumn) = mic sau mare (după cum obiectul comparației este mai mic sau mai mare decât pumnul).

Expresii

• A râde în pumni = a râde pe ascuns, pe înfundate și cu satisfacție
• A plânge în pumni = a plânge pe ascuns, de necaz sau de durere
• A arăta (cuiva) pumnul = a amenința (pe cineva)
• A-i pune (sau vârî) (cuiva) pumnul în gură = a împiedica (pe cineva) să vorbească sau să acționeze
• Un pumn de... = o cantitate mică (sau mare); un număr redus (sau ridicat); ceva mic, firav

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online