Liviu Rebreanu (1885-1944)

1885 S-a nascut la 27 noiembrie, in satul Tarlisua(din fostul comitat Solnoc Dabaca - azijudetul Bistrita-Nasaud), fiind primul din cei 14 copii ai invatatorului Vasile Rebreanu si ai Ludovica. In tinerete, mama sa (1865/1945) era pasionata de teatru, fiind considerata "prima diletanta" pe scenaBecleanului de bastina. Ambii parinti constituie modelele familiei Herdelea care apare in Ion, Rascoala, Gorila, etc. 1889 Familia Rebreanu s-a mutat in comuna Maieru, pe valea Somesului. Potrivit afirmatiei scriitorului: In Maieru am trait cele mai frumoase si mai fericite zile ale vietii mele. Pana ce, cand sa implinesc zece ani, a trebuit sa merg la Nasaud, la liceu.In scrierile sale de sertar, la inceput in limba maghiara, si apoi in limba romana, multe amintiri din copilarie aduc pe oamenii acestor locuri in prim-plan. Desi localizate in imaginarulPripas (identificat de cercetatori cu Prislopul in care Rebreanu a locuit mai tarziu), unele episoade din Ion au pastrat cadrul toponimic si onomastic al Maierului ( Cuibul visurilor, cum mai este intitulat intruna din povestirile publicate de scriitor). 1891 A inceput cursurile scolii primare. Autorul va rememora aceasta epoca: Cele dintai placeri ale slovei tiparite si ale stiintei de carte tot in Maieru le-am avut, in forma primelor lecturi care m-au pasionat, Povestile ardelenesti ale lui Ion Pop-Reteganul, vreo cinci volume. 1895 A urmat doua clase la Gimnaziul graniceresc din Nasaud. 1897 S-a transferat la Scoala de baieti din Bistrita ("Polgari fiu iskola"), unde a urmat inca trei clase. 1898 Indragostit fiind, liceanul de clasa a IV-a, scrie "intaia si ultima poezie". Fascinat de o tanara acrita dintr-o trupa ambulanta ungureasca (ingenua trupei, de care m-am indragostit nebuneste), scrie unvodevil dupa modelul celui vazut. Mai tarziu, aflat in Budapesta, a cultivat, fara succes, acelasi gen dramatic. 1900 A inceput sa urmeze Scoala Reala Superioara de Honvezi din Sopron(Odenburg, in nord-vestul Ungariei, langa granita cu Austria). La sfarsitul anului I, a obtinut calificativul "eminent". Ca si la Bistrita, a manifestat o inclinatie deosebita pentru studiul limbilor straine. LaBrasov, a aparut povestea Armeanul negutator si fiul sau Gherghel, folclor prelucrat de Vasile Rebreanu (intr-o colectie pentru copii). 1902 Dupa abateri de la regulamentul scolii, a fost retrogradat din functia dechestor. La sfarsitul celui de-al doilea an de scoala reala, a primit doardistinctia simpla. In cel de-al treilea an a pierdut si distinctia simpla, din cauza mediei scazute la "purtare". 1903-1906 A urmat Academia militara "Ludoviceum" din Budapesta (desi s-a simtit atras de a, ale carei cursuri presupuneau cheltuieli inacceptabile pentru familia lui Rebreanu). Din nou, in primul an, a primit distinctia de eminent. 1906 La 1 septembrie a fost repartizat ca sublocotenent la regimentul al doilea de honvezi regali din Gyula, in sudestul Ungariei. Aici, pe langa indeletniciri cazone, Rebreanu a avut numeroase preocupari literare: lecturi, conspecte, proiecte dramaturgice. 1907 A conspectat numeroase opere din literatura universala, specificand, uneori, data lecturilor (25 aprilie, 2, 3, 7, 8 si 16 mai, 1, 2 iulie). Intre scriitorii excerptati au fost clasici francezi, rusi, germani, italieni, englezi, unguri. Li s-au adaugat cateva proiecte de a: Vetelytarsak - Orveny (Rivalii - Valtoarea); Valko fohadnagy (Locotenentul Valko); Gigi (Ghighi), ultimul cu personaje inspirate din viata "intelighentei" nasaudene. La Budapesta si Gyula a scris si transcris cinci povestiri, in limba maghiara, din ciclul Szamarletra (Scara magarilor), Satire cu caracter anticazon (volum nepublicat). Sub presiunea unor incurcaturi banesti, a fost fortat sa demisioneze din armata; in prealabil, scriind in "arest la domiciliu", s-a hotarat sa se dedice literaturii (Journal-ul surprinde acest moment). A revenit in Prislop, spre disperarea parintilor, care l-au stiut domn: Aici am luat contact cu taranul roman, aici l-am cunoscut mai bine, aici m-am impregnat de toate suferintele si visurile lui - lucruri care aveau sa treaca mai tarziu in literatura mea ... 1910 Era functionar la primaria din Vararea. In luna ianuarie 1910, pe baza conventiei cu Austro-Ungaria, guvernul budapestan cere autoritatilor romanesti extradarea gazetarului. In februarie Rebreanu a fost arestat si detinut la Vacaresti. Intr-un Memoriu adresat autoritatilor romanesti in luna mai, tanarul scriitor a mentionat ca adevarata pricina a cererii de extradare consta in activitatea sa publicistica pe care, anterior, a desfasurat-o in slujba romanilor de peste munti. In inchisoarea Vacaresti, a terminat nuvela Culcusul. Publicand in Convorbiri critice nuvela Culcusul, criticul Mihail Dragomirescu a tinut sa o prefateze astfel: Desi nu admitem cruditatile de termeni pe care autorul e nevoit sa le puna in gura eroilor sai, totusi, publicam aceasta novela, si inca la acest loc de onoare, fiindca pe lsnga o adancime de conceptie putin

comuna, e remarcabila prin pitorescul lumii zugravite, prin spiritul de observatie, prin energia deceptiei si mai cu seama prin originalitatea limbii. Dupa o lunga detentie la inchisoarea Vacaresti, este intemnitat la Gyula. Aici scrie Golanii si incepe sa traduca volumul de povestiriLelki kalandok (Aventuri spirituale, Budapesta, 1908) al scriitorului maghiar Szini Gyula. Autorul ii era prieten si dupa marturisiri datand din acele zile (epistola lui Rebreanu catre Mihail Dragomirescu, la 7 august 1910) impreuna ar fi scris mai multe lucrari (pe cand eram la Pesta). Cateva titluri din volum, indeosebi din ciclul Biedermeier kepek (Tablouri Biedermeier) vor fi publicate, peste ani, la Bucuresti, in paginile Universului literar (1913) si in Almanahul Adevarul(1914). A intocmit un proiect sumar al romanului Zestrea, datat in inchisoarea din Gyula. La 16 august, eliberat din inchisoare, Curtea tribunalului de Apel considera ca delictul a fost ispasit dupa cele sase luni de temnita. S-a angajat ca ajutor de notar in Magura Ilvei, apoi in Nimigea. Din Bucuresti a primit vestea ca piesa Osanda va fi pusa in citire, ulterior, insa, a fost respinsa. 1910 Se afla intr-o situatie materiala precara. A avut convingerea ca nu stapaneste cum se cuvine limba literara romaneasca: a trebuit sa-mi dau seama ca, daca vreau sa realizez ceva trebuie sa nimicesc in prealabil, in sufletul meu si in mintea mea, tot ce mi-au imprumutat atatia ani de mediu strain, tocmai la varsta cea mai accesibila tuturor influentelor, si ca aceasta nu se poate implini cu adevarat decat acolo unde voi respira o atmosfera romaneasca, absolut pura si ferita de miasmele de pana ieri, adica in Tara si mai ales in Bucuresti . Intaiul meu contact cu literatii romani s-a efectuat cu prilejul unui congres al Astrei la Sibiu, unde am fost trimis ca gazetar roman. Profitand de aceasta unica ocazie, am si trecut dincoace, la Bucuresti. La Bucuresti a intampinat greutati financiare: Am sosit cu 300 de lei in buzunar... Si aici... aici... aici incepe un capitol intunecat al vietii mele, o epoca grea, de lupta darza cu mizeria si pasiunea de scriitor. [...] Am venit in contact cu toti corifeii literaturii de atunci. Garleanu mai ales era marele prozator al epocii. In vremea aceea, am incercat acest gen nou de nuvele, care nu prea era inteles de gingasii povestitori din jurul meu. Pana atunci, nuvela era un fel de anecdota, scrisa viu, curgator, cu inflorituri de stil, dar fara nici o preocupare a fondului sau a conflictului psihologic. A fost angajat la Ordinea unde redactor-sef era Stefan Antim: inRascoala apare ca personajul Antimiu. 1911 Este anul care si l-a dedicat teatrului. Pana in 1912, a avut indeletniciri diverse: de la intocmirea repertoriului la reclama publicitara; de la traducerea unor piese ( Hotii de Schiller si Ofiterul de Franz Molnar) la pregatirea revistei bilunare Teatrul. O luna mai tarziu la teatrul dinCraiova a sosit si Stefana (Fanny) Radulescu (viitoarea sotie a scriitorului); ca artista, va debuta pe scena teatrului din localitate, in spectacolul cu piesa Rapsozii de Victor Eftimiu (9 octombrie). 1912 In data de 15 ianuarie , presat de acute nevoi materiale, incepe sa publice in revista craioveana Ramuri, condusa de Constantin Saban-Fagetel, elocventa pentru starea tinerilor casatoriti: Neavand la cine apela la Craiova, sunt nevoit sa ma dedau la cersetorie si, cum n-am la altcineva aici afara de tine, sunt nevoit sa ma cersetoresc la tine, cu toate ca mi-e nespus de penibil. "Dezangajarea" sotiei de la Teatrul National din Craiova pe data de 1 mai 1912 (cf. Registrul de proceseverbale, 25 aprilie 1912) l-au determinat sa paraseasca localitatea, stabilindu-se la Bucuresti. Artista a fost angajata la Teatrul National, la interventia lui Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti. In Capitala a avut colaborari sporadice la ziare si reviste, fiind coplest de greutati materiale. Familia ramasa inPrislop ii cere ajutorul cu disperare ("acasa suntem 9 oameni"), desi invatatorul Vasile Rebreanu mai lucreaza "ca cancelarist" la avocatulTudor Moisil. 1913 Din luna iulie, dupa intrarea Romaniei in cel de-al doilea razboi balcanic (10 iulie), s-a angajat ca reporter la Adevarul (la sfarsitul razboiului a fost concediat). 1916 In data de 27 august Romania a declarat razboi Austro-Ungariei. Fost ofiter s-a oferit voluntar in armata romana, dar nu i s-a aprobat cererea. In 6 decembrie armatele germane ocupa Bucurestiul. "Fugarul" se afla intr-o situatie dificila. Inchis in casa, continua sa scrie la romanul Ion. 1917 Intre 12/13 mai, fratele sau Emil Rebreanu, ofiter in armata austro-ungara, este acuzat de dezertare si spionaj, fiind condamnat la moarte (ecouri in lumea romanului Padurea spanzuratilor). 1918 In primavara anului a fost arestat si anchetat de autoritatile de ocupatie, dar Liviu a reusit in cele din urma sa fuga. In luna mai, ajutat de socialisti, a trecut in Moldova si a locuit o vreme la Iasi. In luna noiembrie a revenit in Bucuresti. In vacanta din vara anului 1918 a calatorit cu sotia in Transilvania, Rebreanu documentandu-se atent in legatura cu sfarsitul tragic al lui Emil. Reintors la Bucuresti, prozatorul a incercat sa scrie la Padurea spanzuratilor, fara sa reuseasca sa finalizeze romanul.

1929 In decembrie a fost numit director al Teatrului National din Bucuresti, functie pe care a detinut-o timp de un an. In 1929, la insarcinarea primului ministru, a lucrat la proiectele de organizare a Directiei Educatiei Poporului, al carei conducator a devenit la inceputul anului urmator. 1930 Pe 19 noiembrie, in urma unor cumplite dezamagiri inregistrate in conducerea treburilor publice, Rebreanu a demisionat din conducerea Directiei Educatiei Poporului. A cumparat o casa si o vie la Valea Mare, langa Pitesti, unde au fi scrise majoritatea cartilor sale de acum incolo. 1941 A fost numit din nou director al Teatrului National. A acceptat numirea de director al cotidianului Viata (fara o participare esentiala). 1942 In luna ianuarie, a luat parte la un turneu de conferinte despre cultura romaneasca la Berlin, Munchen, Stuttgart, Leipzig, Dresda, Gorlitz,Breslau, Viena. In luna martie a calatorit la Zagreb si Weimar, calatorii prilejuite de constituirea societatii culturale pan-europene. Aici a sustinut ca nu vrem nici un fel de politica, ci numai literatura. 1944 La 4 aprilie fiind grav bolnav, s-a retras la Valea Mare, fara sa mai revada vreodata Bucurestiul (un control radiologic a semnalat, inca din ianuarie, opacitate suspecta la plamanul drept). La 7 iulie, Rebreanu scria in Jurnal: Perspective putine de salvare, data fiind varsta mea, chistul din plamanul drept, emfizemul vechi si bronsita cronica. 1944 La 1 septembrie la Valea Mare, a incetat din viata la varsta de 59 de ani. Peste cateva luni a fost deshumat si reinhumat la Cimitirul Belludin Bucuresti.