Documentul prezintă istoricul traducerii Psaltirii în limba română, de la cele mai vechi manuscrise și tipărituri cunoscute până în secolul al XVII-lea. Autorul analizează diversitatea versiunilor Psaltirii și modificările aduse textului original, precum și eforturile copiștilor de a face conținutul mai accesibil prin înlocuiri sinonimice sau explicarea unor realități străine.
0 evaluări0% au considerat acest document util (0 voturi)
78 vizualizări7 pagini
Documentul prezintă istoricul traducerii Psaltirii în limba română, de la cele mai vechi manuscrise și tipărituri cunoscute până în secolul al XVII-lea. Autorul analizează diversitatea versiunilor Psaltirii și modificările aduse textului original, precum și eforturile copiștilor de a face conținutul mai accesibil prin înlocuiri sinonimice sau explicarea unor realități străine.
Documentul prezintă istoricul traducerii Psaltirii în limba română, de la cele mai vechi manuscrise și tipărituri cunoscute până în secolul al XVII-lea. Autorul analizează diversitatea versiunilor Psaltirii și modificările aduse textului original, precum și eforturile copiștilor de a face conținutul mai accesibil prin înlocuiri sinonimice sau explicarea unor realități străine.
Documentul prezintă istoricul traducerii Psaltirii în limba română, de la cele mai vechi manuscrise și tipărituri cunoscute până în secolul al XVII-lea. Autorul analizează diversitatea versiunilor Psaltirii și modificările aduse textului original, precum și eforturile copiștilor de a face conținutul mai accesibil prin înlocuiri sinonimice sau explicarea unor realități străine.
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 7
37
Psaltirea de la litera la spiritul textului sacru.
Consideraii asupra unui manuscris moldovenesc de la mijlocul secolului al XVII-lea Gheorghe CHIVU The present study aims at presenting and revealing the complexity of the translation process, from the perspective of both the genesis and the implications of such an activity, without leaving aside its cultural significance for the evolution of the literary Romanian.
1. La o privire de ansamblu asupra scrierilor religioase n limba romn pstrate din secolul al XVI-lea, se constat cu uurin c Psaltirea, carte biblic de lectur, a fost mult mai bine ilustrat, deopotriv prin manuscrise i prin tiprituri, dect celelalte scrieri canonice, fie ele texte de lectur bisericeasc (Tetravanghelul, Apostolul i Palia), texte de doctrin cretin (Catehismul), de cult (Liturghierul, Molitvelnicul i Octoihul), de exegez i edificare moral (Cazaniile, omiliile independente i Tatl Nostru cu tlc) sau de drept ecleziastic (Pravila). Psaltirilor rotacizante nord-moldoveneti (Hurmuzaki, Scheian i Voroneean), adesea i de mult timp comentate, li se altur Psaltirea numit Ciobanu, i ea alctuit n Moldova, dar fr a consemna rotacismul, fragmentul numit Psaltirea Iorga, cele patru tiprituri coresiene (cea din 1568, astzi pierdut, dar aflat, la finele secolului al XIX-lea, n posesia lui Gh. Sulescu, respectiv cele aprute n 1570, n 1577 i n circa 1589) i psalmii izolai reprodui n Codicele Bratul, n Molitvenicul i n Liturghierul lui Coresi 1 . Celor nou versiuni cunoscute ale textului, integrale sau fragmentare, romneti sau slavo-romne, trebuie s le fi stat alturi, n veacul de nceput al scrisului n limba romn, n afar de traducerea originar, mai multe versiuni intermediare, din care descind, prin copiere mai mult sau mai puin fidel, prin adaptare lingvistic la normele specifice principalelor centre de cultur ale epocii sau prin colaionarea cu diverse versiuni slavone, textele ajunse pn la noi. Acest impresionant numr de copii i versiuni este ceea ce individualizeaz n primul rnd Psaltirea ntre vechile noastre scrieri literare, dovedind pe deplin
1 Vezi, pentru o prezentare sintetic a versiunilor acestei scrieri i a problemelor ridicate de cercetarea lor, Gheie / Mare, 1985:296320.
38 prestigiul de care s-a bucurat cunoscuta scriere imnic att n epoca veche, cnd psalmi separai sau catisme ntregi au devenit pri integrante ale unor cri de slujb, ct i n secolelele urmtoare, cnd forma lingvistic a psalmului a fost luat constant ca model n rafinarea expresiei artistice romneti. Vechimea transpunerii acestei scrieri vetero-testamentare n limba romn, anterioar cu mult tipriturilor sibiene i braovene sau celor mai multe manuscrise nord-moldoveneti, dup cum dovedesc informaiile recente privitoare la momentul prezumat de alctuire a aa-numitei Psaltiri Hurmuzachi (Mare 2005: 308315), plaseaz i ea Psaltirea ntr-o poziie privilegiat n cadrul primelor noastre texte literare. n ciuda acestei remarcabile prioriti a transpunerii sale n limba romn, Psaltirea are, n toate versiunile cunoscute, indiferent de momentul sau de locul de alctuire, o expresie lingvistic mult mai fireasc, mai inteligibil i mai apropiat de fondul latin, specific limbii noastre, dect celelalte cri canonice. n cadrul acestora, abia scrierile alctuite la sfritul secolului (ne gndim n primul rnd la Cazania a II-a coresian i la primele cri din Palie imprimate la Ortie) dovedesc o relativ detaare de surse i, consecin a unui exerciiu deja asimilat n plan cultural, o mnuire aleas a romnei literare 2 . 2. Psaltirea se individualizeaz ns, n cultura romneasc veche, i prin unitatea remarcabil a formei celor mai vechi versiuni cunoscute ale sale. Copitii i tipografii operau n primul rnd substituirile impuse de normele lingvistice locale sau nlocuiau cuvinte i forme pentru a face coninutul mai inteligibil, prin evident raportare la litera textului sacru 3 . O cercetare paralel a versiunilor Psaltirii furnizeaz astfel o list impresionant de substituiri sinonimice 4 : a celui cu a nela, cumplit cu sfrit, fericat cu fericit, futea cu toiagul, gintul cu ruda, rudenia, smna sau seminia, izvorul (apei) cu ieitul sau cu izvoritul, lemnul cu arburele, pctoii cu greiii sau cu grenicii, pulberea cu prahul, stratul cu aternutul sau cu patul i multe altele. Acestea vizau
2 Chivu, 2000: 50, 73. Vezi n acelai sens i Arvinte / Gafton 2007: 414416. 3 Considerm c cele mai multe dintre modificrile aduse textului romnesc al Psaltirii snt rezultat al inteniei copitilor sau revizorilor, iar nu efect al ntmprii. Pentru relaia dintre originalele textelor sacre i versiunile vechi romneti ale acestora, vezi Gafton, 2005: 67 . u. 4 Exemplele date mai jos snt extrase din urmtoarele ediii ale psaltirilor cercetate: Psaltirea Scheian (1482). Mss. 449 B.A.R., publicat de Ion Bianu, Tomul I. Textul, Bucureti, 1889; Psaltirea Scheian comparat cu celelalte psaltiri din sec. XVI i XVII traduse din slavonete, Ediiune critic de I.-A. Candrea, II. Textul i glosarele, Bucureti, 1916; Coresi, Psaltirea slavo- romn (1577) n comparaie cu psaltirile coresiene din 1570 i din 1589, Text stabilit, introducere i indice de Stela Toma, Editura Academiei Romne, [Bucureti], 1976; Dosoftei, Psaltirea n versuri. 1673, Ediie critic de N.A. Ursu, Mitropolia Moldovei i Sucevei, Iai, 1974; Psaltirea Hurmuzaki, I II, Studiu filologic, studiu lingvistic i ediie de Ion Gheie i Mirela Teodorescu, Editura Academiei Romne, Bucureti, 2005; Biblia adec Dumnezeiasca Scriptur a Vechiului i Noului Testament, Tiprit ntia oar la 1688 i retiprit dup 300 de ani n facsimil i transcriere, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucureti, 1988; Biblia sau Sfnta Scriptur, Ediie jubiliar a Sfntului Sinod, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucureti, 2001.
39 nu o dat nlocuirea unor slavonisme, uzuale n alte scrieri canonice, cu echivalentele romneti, date prin traducere, dar rezultate adesea i prin calc: a blagoslovi cu a mulumi, boiarii cu domnii, mpraii, inutele sau puternicii pmntului, ocina cu partea, pomaznicul cu hristosul, pravednicii cu derepii, sconceniia cu sfritul, a se stidi cu a se ruina, upovina cu ndejdea i altele. Dificultile textului-surs au solicitat i ele imaginaia lingvistic a copitilor remaniatori sau a revizorilor care pregteau manuscrisele pentru imprimare, dar au presupus i ntoarcerea frecvent la versiuni strine, preponderent slavone, atunci cnd coninutul unui verset impunea exprimarea unei abstraciuni sau numirea unei realiti ndeprtate de spaiul romnesc. Ne gndim, spre exemplificare, la apoia i demulta, creaii interesante, folosite pentru a numi ceea ce Psaltirea modern identific prin cele din urm, respectiv cele dinti. Iat, n Psaltirea Scheian, forma versetului 5 din psalmul 138, n care apar ambele forme citate: Adec, Doamne, tu cunoscui toat apoia mea i demulta mea. n tipriturile coresiene versetul are aceeai form, n Psaltirea Hurmuzaki apar de apoile i de demultele, n Psaltirea lui Dosoftei din 1680, ceale de-apoi, respectiv ceale dinti, iar n Psaltirea n versuri, remarcabilele trdziul i timpuriiul, create tot prin conversiune: Tu mi-ai cunoscut trdziul, De-l tlneti cu timpuriiul. Avem de asemenea n vedere calcul un-corn pentru inorog, creator de dificulti reale n nelegerea formei unui verset precum cel cu numrul 69 din psalmul 77. Citm iari din Psaltirea Scheian: i fece ca un-corn sfinia sa, n pmnt urdzi-o n veacu. Forma versetului este i n acest caz aproape identic cu aceea din versiunile coresiene, n vreme ce n Psaltirea Hurmuzaki, gsim ca un corn de inorog. Versetul are, n Biblia modern, forma i i-a zidit locaul su cel sfnt ca pe al unui inorog, n veac l-a ntemeiat pe pmnt. Ilustrm aceeai idee i prin calcul fr-fund, echivalent romnesc pentru bezdna, uor de confundat ca semnificaie cu sensurile substantivului romnesc n multe contexte, dintre care am selectat versetul 7 al psalmului 41. n acelai manuscris scheian al Psaltirii, versetul amintit are forma Fr-fundu fr-fundul chiam glasul sloatelor tale. Toate susure tale i undele tale prespre mere trecur. La Coresi contextul vizat are (desigur, cu excepia rotacismului) aceeai form, n manuscrisul Hurmuzaki apare, la nceputul versetului, fundul afundu, iar la Dosoftei, n Psaltirea slavo-romn, adncimea. Biblia modern limpezete textul prin forma Adnc pe adnc cheam n vuietul cascadelor tale. Toate talazele i valurile tale au trecut peste mine. Intervenii fcute n text fr confruntarea cu forma unei versiuni slavone pot fi i ele semnalate. Astfel, n cunoscutul psalm 50, n versetul 7 (care are n versiunea modern a textului forma Stropi-m-vei cu isop i m voi curi, Spla-m-vei i mai alb dect zpada m voi albi), prezena n acelai pasaj a cuvintelor spun (spunu n Psaltirea Scheian, sopun n Psaltirea Hurmuzaki, spun n Psaltirea coresian din 1577) i isop (n Psaltirea imprimat de erban Coresi n circa 1589) pare rezultatul unei analize greite, fcute exclusiv n cadrul limbii romne (prin
40 detaarea din issopom a lui spun) (Gheie, 1970: 247251). La fel cum trebuie s se fi ntmplat atunci cnd, n versetul 8 al psalmului 46 (n manuscrisul Scheian textul are forma C mpratu e prespre tot pmntul Dzeul, cntai nelegndu), gerunziul a fost nlocuit cu neleptu n Psaltirea Hurmuzaki, devenind cu neles la erban Coresi i cu nlepciune la Dosoftei, n vreme ce n Biblia de la Bucureti locul lui este luat de adverbul nelepete. Modificarea textului-surs, mai mare n Psaltire dect n alte scrieri canonice, nu avea deci niciodat n vedere n mod deliberat deprtarea de litera textului sacru. Remanierea la care era supus, prin copiere sau tipar, izvorul nsemna totdeauna clarificare i ndreptare. 3. La mijlocul secolului al XVII-lea este consemnat ns, n spaiul romnesc, o atitudine nou fa de forma crii religioase, n ansamblu. Varlaam este primul care o pune, se pare, n eviden n cadrul Crii romneti de nvtur, publicate la Iai. Textul sau textele-surs snt adesea intens prelucrate prin rezumare sau parafrazare, aceast atitudine putnd fi favorizat i de caracterul special al crii tiprite n 1643. (Cazania presupune, atunci cnd nu este comentariu al pericopei evanghelice, o adaptare la interlocutor i, desigur, un intens exerciiu retoric.) n acelai mod procedeaz mitropolitul moldovean n Rspunsul mpotriva catihismusului calvinesc, dar ndeosebi aici interpretarea i comentarea polemic a textului de referin erau impuse de tipul scrierii i de caracterul original al acesteia. Simion tefan punea ns i el n eviden, n acelai timp i tot prin cartea tiprit, nevoia de limpezire nu doar a exprimrii, ci i a semnificaiei textului sacru. n Noul Testament aprut la Blgrad, n 1648, i n Psaltirea imprimat tot acolo, n 1651, numeroasele glose marginale depesc prin utilitate simpla dorin de clarificare a sensului unor cuvinte. nvatul ardelean se apropia astfel de modelul utilizat n epoc n ediiile critice occidentale. O Psaltire manuscris moldoveneasc, alctuit n deceniile de mijloc ale secolului al XVII-lea 5 , din care descinde o copie descoperit, n urm cu un veac, la Icuseti Roman (trempel, 1978: 52), pare s ilustreze i ea aceeai orientare inovatoare, cu att mai mult cu ct, n acelai spaiu cultural moldovenesc, exista n epoc nc o transcriere de acelai tip a textului (pstrat ntr-un miscelaneu aflat, n 1668, n posesia ieromonahului Arsenie de la Bisericani). Ambele manuscrise, aflate n prezent n fondurile Bibliotecii Academiei din Bucureti, sub cotele ms. rom. 170, respectiv ms. rom. 540, conin, fapt remarcabil, dou sau chiar trei traduceri, cum nota episcopul Melchisedec al Romanului (primul posesor al actualului ms. rom. BAR 170), traduceri prin care se urmrea mai buna nelegere a pasajelor grele. Oprindu-ne pentru ilustrarea acestui neobinuit mod de transcriere a Psaltirii la manuscrisul cel mai unitar i, totodat, cel mai nou dintre cele mai sus menionate (ms. rom. BAR 170 pare a fi ulterior celui aflat la Biblioteca Academiei sub cota
5 Pentru existena acestei psaltiri, vezi argumente la Combiescu 1968: 266, i, ndeosebi, la Ursu 1987: 427-442.
41 ms. rom. 540 6 ), oferim cteva exemple semnificative, alese dintre foarte multele care pot fi extrase. Iat forma sub care este consemnat versetul 14 din psalmul 5 (pasajele diferite sunt marcate cu litere aldine): c tu binecuvntai pre cel dirept, Doamne, 2. c numai tu, Doamne, ct grii de cela ce-i dirept, 3. c numai tu, Doamne, ct grii bine de fiiu-tu, de Hristos (f. 1 v ). (n Biblia actual versetul are forma C tu pe cel drept l vei binecuvnta, Doamne.) n cadrul versetelor 2 i 3 din psalmul 26 apar cte dou variante privind, de aceast dat, nu sintagme, ci cteva cuvinte: Cnd s-apropiia spre mene cei n ruti s mnnce trupul mieu 2. pelia mea, ceia ce m supra, vrajmaii miei 2. ceia ce m dodiia vrajmaii miei, aceia slbir i cdzur. C se s-are stoli spre mene stol 2. c se s-are aduna spre mene gloat, nu se va teame inima mea. (f. 23 v - 24 r ). (n Biblia actual versetul are forma Cnd fctorii de rele se vor apropia de mine s m sfie, ei, cei ce m necjesc i-mi sunt dumani, ei au slbit i au czut. Chiar dac o oaste s-ar rndui mpotriva-mi, inima mea nu se va nfricoa.) Iar versetul 9 din psalmul 50 are o form n care apar, singular n versiunile de pn atunci ale textului, busuioc,alturi de isop i omt, alturi de zpad 7 : Ocropeate-m cu isop i m voiu curi 2. stropeate-m cu busuioc i m voiu curi 3. spal-m cu spun i m <4.> spal-m i mai vrtos dect omtul m voi nlbi. (f. 55 v ) (n Biblia actual versetul are forma Stropi-m-vei cu isop i m voi curi, spla-m-vei i mai alb dect zpada m voi albi.) 4. Va fi fost aceast form aparte a manuscrisului descoperit la Icuseti Roman, a aceluia aflat, n 1668, la Bisericani, i, desigur, a sursei lor moldoveneti, astzi pierdut, alctuit cndva, la mijlocul secolului al XVII-lea 8 , rezultatul unei compilaii din psaltirile anterioare (deopotriv nord-moldoveneti i coresiene) cerut, unui copist rmas anonim, de ctre Dosoftei, ca punct de plecare n revizia Psaltirii n proz pe care o pregtea pentru tipar, cum afirma, n 1916, I.-A. Candrea (1916: I, LXV) ? Era acest manuscris rezultatul ncercrii de elaborare a unui text util pentru colile de traductori ale vremii, ca ilustrare pentru modalitile diverse de echivalare a unui acelai original slavon (cf. Combiescu, 1968: 259268) ? Sau ne aflm n faa unui produs remarcabil aprut n cadrul procesului de pregtire a formei scrierilor bisericeti pentru momentul oficializrii limbii noastre ca limb de cult, oficializare n care romna trebuia s se dovedeasc apt nu doar s exprime concepte, ci i s mldieze formele textului sacru pentru a- i exprima ct mai adecvat coninutul ? Pentru fiecare dintre aceste ipoteze au fost i mai pot fi aduse argumente, mai mult sau mai puin plauzibile 9 . Dac integrm Psaltirea moldovenesc cu traduceri
6 Candrea 1916: I, LXV LXVI. 7 Omt va fi consemnat ulterior i n Psaltirea de-nles a lui Dosoftei. 8 Datarea este susinut de prezena unor psalmi descinznd din aceast versiune moldoveneasc n ms. rom. BAR 4818, miscelaneu ncadrat filigranologic ntre 1637 i 1647. Vezi Mare 1971: 589 604. 9 A se vedea, pentru argumentarea folosirii de ctre Dosoftei a unei versiuni moldoveneti manuscrise a Psaltirii, n primul rnd rigurosul studiu publicat de ctre N. A. Ursu (Ursu 1987: 427-442).
42 multiple n contextul cultural specific celei de a doua jumti a secolului al XVII- lea, cnd fuseser deja alctuite, n aceeai zon, copii de acelai tip i pentru Evanghelii, Apostol i Paraclisul Precistei, credem ns c explicaia cea mai probabil este dat de ncercarea copitilor moldoveni de a modifica litera psalmilor pentru a limpezi mai mult spiritul acestora. ncercarea aceasta era cu totul concordant cu tendinele veacului de aur al scrisului vechi moldovenesc, tendine ilustrate att de bine de Dosoftei, nu prin Psaltirea tiprit n 1680 pentru uzul Bisericii, ci prin aceea din 1673, pre veruri tocmit, n cinci ai foarte cu osrdie mare, prin care cunoscuta carte biblic se transforma ntr-o autentic oper poetic, accesibil prin tiprire unui public larg, predominant laic 10 .
Bibliografie
Izvoare
Miscelaneu teologic, [Moldova], mijl. sec. XVII (BAR, ms. rom.540) Psaltire, [Moldova], mijl. sec. XVII (BAR, ms. rom.170) Psaltirea Scheian, [Moldova], [1573-1578] (BAR, ms. rom. 449. Ediie Ion Bianu, Bucureti, 1889) Coresi, Psaltirea slavo-romn, [Braov], 1577 (Ediie Stela Toma, Bucureti, 1976) erban Coresi, Psaltirea slavo-romn, Braov, c. 1589 Dosoftei, Psaltire de-nles, Iai, 1680 (Ediie Mihaela Cobzaru, Iai, 2007) Dosoftei, Psaltirea n versuri, Uniev, 1673 (Ediie N. A. Ursu, Iai, 1974) Psaltirea Hurmuzaki, [Moldova], nceputul sec. al XVI-lea (BAR, ms. rom. 3077. Ediie Ion Gheie i Mirela Teodorescu, Bucureti, 2005) Biblia adec Dumnezeiasca Scriptur a Vechiului i Noului Testament, Bucureti, 1688 (Ediie jubiliar, Bucureti, 1988) Biblia sau Sfnta Scriptur, Ediie jubiliar a Sfntului Sinod, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucureti, 2001
Lucrri de referin
Arvinte, Vasile, Gafton, Alexandru, 2007 - Vasile Arvinte, Alexandru Gafton, Palia de la Ortie (1582). Studii, Editura Universitii Al.- I. Cuza, Iai Candrea, I.-A., 1916 - Psaltirea Scheian comparat cu celelalte psaltiri din sec. XVI i XVII traduse din slavonete, Ediiune critic de ~, I - II., Socec, Bucureti Chivu, Gh., 2000 - Gh. Chivu, Limba romn, de la primele texte pn la sfritul secolului al XVIII-lea, Univers Enciclopedic, Bucureti
10 Vezi i Chivu 2000: 108 109, Chivu 2004: 11 18.
43 Chivu, Gh., 2004 - Gh. Chivu, Textul religios model n cultura romneasc veche, n Studii i cercetri filologice, Seria Limba i literatura romn, Piteti, nr. 3, p. 11 18 Combiescu, Mariana, 1968 - Mariana Combiescu, Psaltirea de la Mehadia, n Limba romn, Bucureti, anul XVII, nr. 3, p. 259-268 Gafton, Alexandru, 2005 Alexandru Gafton, Dup Luther, Editura Universitii Alexandru Ioan Cuza, Iai Gheie, Ion, 1970 - Ion Gheie, Cea mai veche atestare a cuvntului spun i raportul dintre psaltirile romneti din secolul al XVI-lea, n Limba romn, Bucureti, anul XIX, nr. 3, p. 247 251 Gheie, Ion, Mare, Al., 1985 - Ion Gheie, Al. Mare, Originile scrisului n limba romn, Editura tiinific i Enciclopedic, Bucureti Mare, Al., 1971 - Al. Mare, Un text polemic romnesc din prima jumtate a secolului al XVII-lea, n Limba romn, Bucureti, anul XX, nr. 6, p. 589 604 Mare, Al., 2005 - Al. Mare, Consideraii pe marginea datrii Psaltirii Hurmuzaki, n Scriere i cultur romneasc veche, Editura Academiei Romne, Bucureti (republicare din Limba romn, Bucureti, anul XLIX, 2000, nr. 4 - 6, p. 675 - 683) trempel, Gabriel, 1978 - Gabriel trempel, Catalogul manuscriselor romneti, BAR, 1- 1600, Editura tiinific i Enciclopedic, Bucureti Ursu, N. A., 1987 - N. A. Ursu, Concordane lingvistice ntre Psaltirea n versuri a lui Dosoftei i unele psaltiri romneti din secolul al XVII-lea, n Limba romn, Bucureti, anul XXXVI, nr. 5, p. 427-442