Codicele Voroneean

De la Wikipedia, enciclopedia liber

Generaliti
A fost descoperit de Grigore Creu, n 1871, la Mnstirea Vorone din Bucovina. Manuscrisul, n format in-8,
conine 85 de file ntregi i o nc fil din care s-a conservat doar colul superior stng. Cuprinde un fragment
din Faptele apostolilor, de la capitolul 18, versetul 14, pn la sfrit, epistola lui Iacob, prima epistol a lui
Petru, n ntregime, i a doua epistol a lui Petru pn la capitolul 2, versetul 9. Textul este o copie, iar nu
autograful traductorului. Manuscrisul a fost editat de I. G. Sbiera (1885) i de Mariana Costinescu (1981).

Datare
S-au vehiculat, ncepnd din 1885, diferite opinii privitoare la datarea textului: secolul al XV-lea (Aron
Densuianu), cca 1500 (G. Pascu), nceputul secolului al XVI-lea (Alexandru Philippide), prima jumtate a
secolului al XVI-lea (Al. Procopovici, I.-A. Candrea), a doua jumtate a secolului al XVI-lea (O. Densusianu, P.
P. Panaitescu). Primul editor al manuscrisului, I. G. Sbiera, data manuscrisul n cca 1423-1550, dup grafie, i n
cca 1505-1525, dup filigran. Pe baza unui examen riguros al filigranelor hrtiei, n care marca mistreului se
regsete n 7 variante, Alexandru Mare a dedus, mai recent, c manuscrisul a fost copiat n intervalul 15631583.

Filiaie i localizare
Traducerea s-a efectuat dup un original slavon, aparinnd redaciei a patra a Apostolului. Versiunea
romneasc urmeaz un model de redacie mediobulgar. Nu este exclus, pentru unele soluii de traducere, nici
folosirea parial a unui izvor latin. Mult timp s-a acreditat ideea, susinut de Nicolae Iorga, I.-A. Candrea,
Alexandru Rosetti, P. P. Panaitescu, c Apostolul voroneean a fost scris, alturi de celelalte texte rotacizante
(Psaltirea Scheian, Psaltirea Voroneean i Psaltirea Hurmuzaki), n Maramure i n nordul Ardealului.
Cercetrile din ultimele decenii, ntreprinse de ctre Ion Gheie i de ctre ali lingviti, au abandonat teoria
maramureean i au stabilit c traducerea a fost alctuit n partea sud-vestic a rii, iar copia a fost efectuat
n Moldova.

Particulariti lingvistice

Principala trstur fonetic a textului este rotacizarea lui n intervocalic, n situaia n care provine dintrun n latin simplu i nu este urmat de e sau i n hiat. Exemple: binre, bunru, demnreaa, demreaa,
verirul.

Lexicul Codicelui prezint o serie de cuvinte disprute din limba actual, puin cunoscute sau dialectale:
o de origine latin: adsta a atepta, agru cmp, pmnt cultivat, fur ho, lucoare
strlucire, vrgur fecioar, vie a tri, a locui;

o de origine slav: besedui a sta de vorb, dosdi a insulta, hlipi a suspina, podobnic
imitaror, prilet peregrin, sicareu uciga pltit, zborite loc de ntrunire, teatru;
o de origine maghiar: feleleat mrturie, rspuns, fuglu prizonier, tar ncrctur.

Pr. Prof. Traian Nojea

Vremurile zbuciumate care s-au abatut asupra poporului roman de-a lungul istoriei s-au facut simtite si
pe taramul literaturii. Conditiile grele au continuat sa fie un impediment pentru un progres viabil. Primii nostri
pasi de copil pornit pe calea pe care sufletul romanesc urma sa fie prins in formele aere perennius ale scrisului
romanesc capata o deosebita importanta. Purtatorii de condeie din acele vremuri sunt pregatitorii limbii noastre
literare de astazi. Ei s-au straduit sa nu schimbe nimic din comoara sfanta a cuvantului dumnezeiesc transmis
peste veacuri noua, prin generaiile care au trecut....1

Primele carti sfinte care au aparut oarecum timid au fost privite la inceput cu neincredere, cu oarecare teama din
partea cititorului. Aceasta neincredere trebuie sa o intelegem nu ca pe un lucru rau, oamenilor simpli le era frica
sa nu primeasca in casele si in sufletele lor ceva ce le-ar putea tulbura linistea, dar pe undeva se intrezarea si o
bucurie, fiindca si ei ca si alte neamuri vor putea citi si scrie in limba lor.

Cele dintai texte religioase au aparut acolo unde viata culturala si bisericeasca era mai bine inchegata. Inainte de
toate trebuie sa spunem ca nu toate manastirile erau sprijinite de domnitorii tarii. Cele care erau sustinute s-au
dezvoltat mai repede, iar in aceste sfinte locasuri au inceput sa fie caligrafiate si pastrate cele dintai texte
romanesti.

Cei care se indeletniceau cu scrisul si copierea unor documente erau oameni simpli si saraci, care n-aveau nici
invatatura de a aseza cu arta litera langa litera, nici banii trebuitori ca sa cumpere pergament si vopseli.2
Conditiile grele prin care cele dintai scrieri au trecut, hartia pe care s-a scris cu o cerneala spalacita, intr-un final
au dus la deteriorarea si ruperea lor. Nici o arhiva nu le-a asigurat viitorul si nimeni nu a stiut sa le pretuiasca.

Primele texte religioase aparute in limba romana au ca fenomen fonetic rotacismul.3 De aceea, le mai numim
si texte rotacizante, iar fiindca obarsia lor este Maramuresul istoric le mai numim si texte maramuresene.

Cea mai insemnata scriere maramureseana care se situeaza la inceputul curentului de traduceri in limba romana
este Codicele Voronetean.4 Acest manuscris a fost descoperit la manastirea Voronet de catre Grigore Cretu,
profesor la un liceu din Bucuresti. Acesta a luat parte in anul 1871 la serbarile de la Putna cu ocazia implinirii a
patru sute de ani de la inaugurarea manastirii. Dupa o scurta sedere aici, Grigore Cretu viziteaza unele manastiri
bucovinene printre care si manastirea Voronet. Aici, dupa niste cercetari sumare, descopera in podul manastirii
printre altele si un text care va deveni inceputul unui drum lung si greu. Acest text va deschide drumul atat de
mult dorit de toti romanii. Insistand asupra lui si cercetandu-1 mai amanuntit constata ca era de fapt numai o
copie mai tarzie dupa un original. Acest exemplar il va imprumuta mai tarziu Grigore Cretu renumitului
profesor Ion Sbierea. Textul respectiv a fost studiat si publicat in anul 1885 cu versiunea respectiva din Noul
Testament de la 1648 si cu cea din Biblia de la 1688, iar apoi a fost daruit de catre Grigore Cretu Academiei
Romane.5

O interesanta informatie in legatura cu documentul original al Codicelui ne ofera profesorul Sextil Puscariu: El
a fost rupt de bunavoie, deoarece un Constantin din Dorna de la manastirea Voronetului a scris pe el la anul
1733: <Aceasta carte a fost scrisa pe rumanie si nu-i buna de nimic>.6 Astfel, aa avea sa sfarseasca originalul
acestui important manuscris.

Manuscrisul este de format mic7 si contine 85 de file in format 4) de hartie, lipsind cateva pagini in interiorul
manuscrisului si mai multe la inceputul si sfarsitul lui.8 Paginile care s-au pastrat sunt de o importanta majora
pentru noi, cuprinzand aproape unsprezece capitole din cartea Faptele Apostolilor, Epistola Sfantului Iacov,
Epistola I a Sfantului Apostol Petru si o buna parte din Epistola a II-a a Sfantului Apostol Petru.9 Textul nu era
impartit pe capitole si versete, ci dupa nevoile serviciului religios in pericope, care se citeau la anumite
sarbatori, ceea ce denota necesitatea acestor asemenea traduceri, dar i bucuria cu care au fost primite o
observam din deasa lor intrebuintare.

Ca si in alte situatii si in jurul acestei lucrari au aparut diverse pareri care sustin ca traducerea ar fi rezultatul
propagandei bogomilice si ca ar aparine secolului al Xll-lea. Locul unde s-a tradus nu este Maramuresul, ci
Ohrida, un reputat centru eclesiastic de care depindeau bisericile din Tara Romaneasca. In acest caz rotacismul

se datorete romanilor din Peninsula Balcanica, iar textul a fost tradus din limba greaca si a ajuns la noi prin
carturari din sudul Dunarii care s-au refugiat din cauza invaziei turcesti.10

In realitate insa, lucrurile stau cu totul altfel: Traducerea s-a facut in Maramures la sfarsitul veacului al XV-lea
din limba slavona, fapt care se probeaza prin numeroasele slavonisme intrate in vocabular.11 Limba pe care o
avea codicele era greoaie si stangace, fiindca asa cum spunea Sextil Puscariu, nimeni n-o mladiase inca pentru
cerintele literare.12 Traducatorul nu avea cunostintele necesare de limba slava, fapt care se observa din text,
deoarece multe pasaje sunt neintelese. De altfel, nici nu stim cine era autorul, numele nu ni s-a pastrat nicaieri
sau autorul a vrut sa-si pastreze anonimatul, cum era obiceiul in acea vreme.

Fenomenul fonetic caracteristic acestui text este rotacismul. Acesta era oarecum specific graiului romanesc din
nordul Ardealului, ne referim mai mult la partile maramuresene. Dar pe langa rotacism mai apar si alte
particularitati dialectice ale Maramuresului, dar care atunci ca si azi se extind asupra tinuturilor invecinate:
Bucovina si Moldova, precum pronuntarea lui j ca g in unele cuvinte de origine latina: gioc, giude, gios;
fonetismul dz in loc de z: Dzeu, diftongul oa >o, particularitate care se gaseste si azi in Maramures si in nordvestul Ardealului: nopte, tota, morte etc.13

Observam ca rotacismul era frecvent in aceste parti in secolul al XV-lea si al XVI-lea, dar mai important este
faptul ca el va persista pana tarziu, fiindca il vom intalni in unele documente mult mai tarzii.

Iata cateva exemple date de I. D. Laudat in care intalnim rotacismul:

Dumereca - pentru Duminica din latinescul Dominica; Lumirat - pentru luminat din latinescul luminat;
Meniciura - pentru minciuna din latinescul minticiune; Semara pentru a semana din latinescul
seminare.14

Aceste fenomene fonetice sunt specifice graiului din Ardealul de nord si erau aproape la fel peste tot in veacul
al XV-lea si al XVI-lea. La fel si in domeniul morfologiei gasim unele particularitati care pledeaza pentru
aceeasi vechime. Mentionam doar existenta consoanelor care se termina in u, fiindca aceasta vocala nu amutise
in limba atunci: domnu, imparatu; genitivele si dativele se formau cu prepozitii; apoi, pluralul substantivelor
latine neutre in -ora se termina in - ure: fapture etc.15

Daca insistam asupra aspectelor sintactice vom observa ca traducatorul se tinea foarte aproape de textul slavon,
cautand sa respecte si topica frazei. Se pare ca autorul s-a straduit sa aduca si el ceva nou pentru ca observam o
incercare de a construi fraze. Gasim in opera lui I. D. Laudat acele constructii de fraze pe care a incercat sa le
redea autorul respectiv: Casa de Domnul pentru Casa Domnului, unde genitivul este construit cu ajutorul
prepozitiei de. In text se mai afla si alte cuvinte latine care astazi nu se mai folosesc, pierzand-se odata cu
evolutia limbii romane.

Lexicul textelor maramuresene este foarte important nu numai pentru a ne da informatii asupra locului si
timpului cand s-au tradus, dar si pentru a preciza structura societatii timpului in care au fost traduse.16

Asadar, primele scrieri pe care valurile vremurilor le-au adus pana la noi incearca sa ne prezinte evolutia si
originea limbii noastre romanesti. In aceste comori de mare pret se oglindeste viata sociala din acele vremuri
atat de grele pentru poporul roman. Ele sunt marturia luptei pe care au dus-o zi si noapte, ceas de ceas stramosii
si mosii nostri pentru a ne lasa un inceput de drum.

Palia de la Ortie este un monument al limbii romne, prima traducere parial a Vechiului Testament n
limba romn, demers realizat la sfritul secolului al XVI-lea sub influena Reformei protestante. Lucrarea a
vzut lumina tiparului la Ortie n anul 1582, cu finanarea unor nobili reformai.

Date generale
Sub titlul de Palia (gr. veche), sunt reunite primele dou cri ale Vechiului Testament, Geneza (Bitia)
i Exodul (Ishodul). Volumul are 164 de file, fiind imprimat, ntre 14 noiembrie 1581 i 14 iulie 1582, pe hrtie
de fabricaie sibian. Textul a fost editat parial, cu litere chirilice, de Mario Roques (1925), iar apoi integral, n
transcriere interpretativ, de Viorica Pamfil (1968) i de Vasile Arvinte, Ioan Caprosu i Alexandru Gafton
(2005).

Traductorii i tipografii
n prefa se arat c traducerea se datoreaz episcopului Mihai Tordai, care a colaborat cu patru crturari din
Banat i Hunedoara:

tefan Herce [Herceg], propoveduitorul evangheliei (pastor evanghelic) n Caransebe,

Efrem Zacan, dascalul de dsclie n aceeai localitate,

Moisi Petiel, propoveduitorul evangheliei n Lugoj, respectiv

Achirie, protopopul comitatului Hunedoarei.

Acetia ar fi tlmcit o parte mai mare a Vechiului Testament, din care nu s-au pstrat dect primele dou cri.
Cheltuielile de tiprire au fost suportate de ctre nobilul maghiar Ferenc Geszti din Deva. Cartea a fost tiprit
de fiul lui Coresi, erban, meterul mare a tiparelor, mpreun cu Marien Diacul, care folosesc pentru prima
oar numele nostru etnic de romni, i nu rumni: dndu n mna noastr ceaste cri, cetind i ne plcur
i le-am scris voo, frailor romni, i le cetii.

Originalul strin
Cu toate c n prefa se spune c tlmcirea s-a fcut den limb jidoveasc i greceasc i srbeasc
(=slavon), Palia descinde, de fapt, dintr-un original maghiar, fiind rodul propagandei calvine. Filologii Iosif
Popovici, n 1911, i Mario Roques, n 1913, au demonstrat c traducerea bnean-hunedorean a Vechiului
Testament are la baz Pentateucul tiprit de Gspr Heltai la Cluj n 1551, la care se adaug, probabil, i o ediie
a Vulgatei. Problema surselor a fost de asemenea discutat i argumentat de Alexandru Gafton, n studiul Palia
de la Ortie ca traducere, publicat n Palia de la Ortie (1582), vol. II, 2007.

Particulariti lingvistice
Elementele regionale care apar numai n lexicul Paliei individualizeaz varianta literar bnean-hunedorean:
advsi a risipi, alnic iret, viclean, cn vas, strachin, cliciu coaps, crep adptoare, fgda
promisiune, im lut, argil, jemble pine alb, leatnic lene, nitot nevoie, oc cauz, sucui a
obinui, tovar greutate.