Location via proxy:   [ UP ]  
[Report a bug]   [Manage cookies]                

Parcul Natural Gradistea Muncelului Cioclovina

Descărcați ca doc, pdf sau txt
Descărcați ca doc, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 15

Parcul Natural Grădiştea Muncelului – Cioclovina

Biodiversitate si conservare
Parcul Natural Grădiştea Muncelului –
Cioclovina

Bazele legale :
Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina funcţionează în baza următoarelor acte normative şi
legislative:
A. Legislaţie cu privire la protecţia mediului:
• Ordonanţa de Urgenţă nr.57 / 2007 privind regimul ariilor naturale protejate,habitatelor naturale, a florei
şi faunei sălbatice.
• Legea 265/2006 privind protecţia mediului, care modifică şi aprobă OUG 195 din 22 decembrie 2005
• HG 230/04.03.2003 privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor naturale
şi constituirea administraţiilor acestora;
• LEGE nr. 112 din 4 mai 2006 pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr. 107/1996;
• Legea 5/06.03.2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a III-a
Zone Naturale Protejate;
• ORDIN nr. 552 din 26 august 2003 privind aprobarea zonării interioare a parcurilor naţionale şi a
parcurilor naturale, din punct de vedere al necesităţii de conservare a
• diversităţii biologice;
• Directiva Consiliului Europei 79/409 EEC privind conservarea păsărilor sălbatice adoptată la 2.04.1979;
• Directiva 92/43 EEC privind conservarea habittatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatice;
• Constituţia României, Art. 135, (3), (4);
B.Legislaţia privind fondul forestier, cinegetic şi piscicol:
• Legea 26/24.04.1996 – Codul Silvic;
• LEGE nr. 141 din 23 iulie 1999 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998 privind
reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional;
• Ordinul nr. 635/23.12.2002 pentru aprobarea normelor privind stabilirea termenelor, modalităţilor şi
perioadelor de exploatare a masei lemnoase din păduri şi din vegetaţia forestieră din afara fondului
forestier;
• 31/03.04.2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice;
• Legea 192/2005 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura, republicată;
• HG 363 din 22 martie 2006 privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 427/2004
pentru aprobarea Normelor privind circulaţia materialelor
• lemnoase şi controlul circulaţiei acestora şi al instalaţiilor de transformat lemn rotund;
• Legea nr.407/2006 vînătorii şi a protecţiei fondului cinegetic;
C. Legislaţie privind monumentele şi siturile arheologice:
• H.G. 493/2004, privind aprobarea Metodologiei privind monitorizarea monumentelor istorice înscrise în
Lista patrimoniului mondial şi a metodologiei privind elaborarea şi conţinutul –cadru al planurilor de
protecţie şi gestiune a monumentelor istorice înscrise în lista patrimoniului mondial – în M.O.
380/30.04.2004.
• Legea 462/2003 privind modificarea şi completarea O.G. nr.43/2000 privind protecţia
• patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zonă de interes naţional – în
M.O.820/19.11.2003
• Legea 564/2001 – pentru aprobarea ordonanţei guvernului 47/2000 privind stabilirea unor măsuri de
protecţie a monumentelor istorice care fac parte din Lista patrimoniului mondial – în M.O.
695/1.11.2001
2
1.INTRODUCERE
Conservarea diversitatii biologice, utilizarea durabila a componentelor ei si impartirea echitabila a
beneficiilor care rezulta din utilizarea resurselor naturale reprezinta conditiile prioritare ale managementului
parcurilor naturale, prin care se urmareste mentinerea interactiunii armonioase a omului cu natura, promovand
pastrarea folosintelor traditionale ale terenurilor, consolidarea activitatilor, practicilor si culturii traditionale ale
populatiei locale.
Majoritatea statelor lumii si in special statele europene manifesta o reala ingrijorare fata de utilizarea
irationala a componentelor diversitatii biologice, fata de lipsa generala de informatii si cunostinte cu privire la
aceasta precum si insuficienta unor capacitati institutionale, tehnice si stiintifice care sa furnizeze baza
intelegerii fenomenelor de degradare a mediului la nivel continental si national.
Dependenta stransa si traditionala a comunitatilor umane cu habitatele in care traiesc si necesitatea
conservarii acestora, astfel incat sa fie capabile sa raspunda nevoilor si aspiratiilor generatiilor prezente si
viitoare a determinat organizarea unui sistem unitar de arii protejate la nivel national.
Identitatea fizico-geografica si geopolitica de necontestat a spatiului Carpatic, avand ca rezultat
aparitia unei arii carpatice de rezistenta traditionala etnoculturala, a creat necesitatea infiintarii unui cadru
organizat in care sa fie promovate tehnici de utilizare a resurselor naturale in acord cu practicile traditionale si
compatibile cu cerintele conservarii biodiversitatii: Parcul Natural Gradistea Muncelului - Cioclovina.

SCOPUL SI CATEGORIA ARIEI PROTEJATE

Scopul

Scopul declarat al Parcului Natural Grădiştea Muncelului – Cioclovina este acela de proteja si a conserva
habitate şi specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speologic,
paleontologic sau pedologic. Parcul este destinat gospodăririi durabile a resurselor naturale, conservării
peisajului şi tradiţiilor locale unde interactiunea activitatilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o
zona distincta punerii în valoare şi conservării vestigiilor arheologice de importanţă deosebită localizate în
teritoriul respectiv, precum şi încurajării turismului bazat pe aceste valori, cu mentinerea capitalui natural la un
nivel optim de functionare, cat mai apropiat posibil de regimul initial de functionare.
Deasemenea prin scopul urmarit vor fi asigurate si conditiile optime pentru activitatile educationale,
recreative si de cercetare stiintifica.

Parcul a fost înfiinţat la nivel judeţean în anul 1979 şi reconfirmat în 1997. În anul 2000, odată cu apariţia Legii
nr. 5/2000, Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina a fost declarat arie naturală protejată de interes
naţional, fiind încadrat, conform Ordonantei de urgenta 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate,
habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, în categoria parcurilor naturale, corespunzătoare categoriei V -
arie protejata gestionata în principal pentru conservarea peisajelor terestre/marine si recreere din International Union for
Conservation.

Parcul Natural Gradistea Muncelului - Cioclovina este situat in domeniului Muntilor Orastiei si ai Sebesului,
fiind marginita de depresiunea Hategului si Orastiei.
Suprafata parcului este de 38116 mii ha, din care 26 mii ha este fond forestier.
Sediul parcului se afla in municipiul Deva, Aleea Parcului, nr 21, telefon 0254 211 569.
Conform prevederilor legii nr. 462/18.07.2001 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului
nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei
salbatice, art. 5 si Anexa 1, scopul creării parcului natural este protecţia şi conservarea unor ansambluri
peisagistice în care interacţiunea activităţilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zonă distinctă, cu
valoare semnificativă peisagistică şi culturală, cu o mare diversitate biologică. Managementul parcurilor
naturale urmareste mentinerea interactiunii armonioase a omului cu natura, in spiritul dezvoltarii durabile prin
3
protejarea diversitatii habitatelor si peisajului, promovand pastrarea folosintelor traditionale ale
terenurilor, incurajarea si consolidarea activitatilor, practicilor si culturii traditionale ale populatiei locale toate
dintre acestea intr-un mod durabil.
De asemenea se ofera publicului posibilitati de recreere si turism si se incurajeaza activitatile stiintifice
si educationale.
Parcurile naturale corespund categoriei “peisaj protejat: arie protejata administrata in principal pentru
conservarea peisajului si recreere”.
Scopul principal al Parcului Natural Gradistea Muncelului - Cioclovina il reprezinta conservarea
peisajului , incluzand toate tipurile de habitate si speciile integrate acestora ( in special cu un accent deosebit
asupra celor nominalizate in Directiva Habitate, Directiva Pasari, Conventia de la Berna si ale conventiei
Ramsar) si ecosisteme terestre si acvatice , in stransa legatura cu activitatile comunitatii locale si cea de recreere
a turistilor . De asemenea urmareste prevenirea activitatilor de exploatare sau utilizare a resurselor naturale care
contravin obiectivului de conservare precum si asigurarea de conditii pentru activitatile educationale, recreative
si de cercetare stiintifica. Dintre speciile endemice intalnite aici mentionam crucea-voinicului (Hepatica
transsilvanica), cimbrisorul (Thymus comosus) si brusturul negru (Symphytum cordatum). Avem si o serie de
specii rare, precum Dianthus petraeus, Sesleria rigida, Anacamptis pyramidalis si Herminium monorchis.
Fauna este, de asemenea, foarte bine reprezentata. Sophnochaeta dacica, specie endemica identificata in
Pestera Tecuri, Duvaluis budai, specie rara, care traieste in Pestera Ponorici, si Procerus gigas, cel mai mare
gandac din Romania, sunt doar cateva dintre speciile de coleoptere care pot fi intalnite in acest parc natural.
Daca pestii, amfibienii si reptilele de aici nu ies din tiparele zonelor de munte, surprinde diversitatea
pasarilor. Uliul porumbar (Accipiter gentilis) si acvila mica (Hieraetus pennatus) sunt doar doua dintre speciile
deosebite din zona. Avem si multe mamifere, precum ursul (Ursus arctos), lupul (canis lupus), rasul (Lynx
lynx) sau pisica salbatica (Felis silvestris).

Principalele ecosisteme din Parcul Natural Gradistea Muncelului a Cioclovina sunt padurile de fag,
urmate de cele de molid. La fel de importante sunt si ecosistemele cavernicole. Intr-o proportie mai mica sunt
prezente ecosistemele acvatice.

Categoria de arie protejata

Frumusetea peisajului, ca rezultat al imbinarii armonioase ale diversitatii geomorfologice, floristice,


faunistice si hidrologice precum si prezenta unui numar mare de plante si animale sau habitate rare, endemice
sau periclitate au determinat includerea acestei arii protejate in categoria Parcurilor Naturale.

Localizare si acces

Zona inclusă în limitele stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 230 din 04.03.2003 pentru Parcul
Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina este situată în masivul Munţii Şureanu (cu subdiviziunile Munţii
Orăştiei şi ai Sebeşului), fiind mărginită de depresiunile Haţegului la vest şi Orăştiei la nord. Ea cuprinde
întinse suprafeţe de păduri, precum şi alte folosinţe ale terenurilor (păşuni, fâneţe, arabil, zone carstice, cursuri
de ape, monumente istorice, situri arheologice) şi aşezări umane (intravilan).

O serie de vârfuri muntoase şi drumuri constituie puncte de reper în delimitarea perimetrului parcului, după
cum urmează:

• la nord: Prisaca (1219 m), Brusturelu (1229 m), Groape (1283,5 m), Godeanu (1656,2 m), Poarta
Scârnei (1554,0 m);
• la est: Steaua Mică (1674,0 m), Steaua Mare (1730,2 m), Jigorul Mare (1498,7 m), La Zapoje (1223,5
m);
• la sud: D.N. 66 Simeria-Petroşani între Peştera Bolii şi Baru, prin pasul Merişor (752 m);
• la vest: Muncelu Mare (944,2 m), Şipoteni, Măgura (803,6 m), Lăuţu (910 m), Rotundei, Secuiului
(948,0 m), Vărgău (781,2 ) şi Chicera (775,1 m).

4
Accesul în parc se poate face prin staţiile C.F.R.: Orăştie, Călan, Pui, Baru Mare şi Băniţa, precum şi de
pe D.N. 66 din localităţile Călan (spre Boşorod şi Luncani), Pui (spre Ohaba Ponor), Baru şi Băniţa. De pe
drumul E 68, prin Orăştie-Costeşti şi drumul judeţean, se poate ajunge la Sarmizegetusa – Regia.
Între diferitele puncte de interes turistic există drumuri comunale, forestiere, precum şi numeroase trasee
(poteci) turistice descrise sau nedescrise (marcate sau nemarcate).

DESCRIEREA MEDIULUI FIZIC

Geologie
Din punct de vedere geologic masivul Şureanu face parte din Munţii Sebeşului, care formează partea
nord – vestică a Carpaţilor Meridionali. Formaţiunile cele mai vechi din Carpaţii Meridionali sunt de vârstă
Precambrian Superior - Paleozoic şi aparţin celor două unităţi majore : Autohtonul Danubian şi Pânza Getică.
Structura geologică a masivului Şureanu aparţine în întregime Pânzei Getice (Domeniul Getic). Aceasta este
alcătuită din roci metamorfice de vârstă Precambrian superior, care în partea centrală, nordică şi estică a
parcului este reprezentată prin şisturi cristaline şi granitoide la zi, iar în partea vestică şi sud-vestică prin
formaţiuni sedimentare de vârstă Paleozoic - Mezozoic în primul rând prin calcare şi gresii.
În cadrul rocilor metamorfice se disting trei formaţiuni : a plagiognaiselor, a gnaiselor cuarţo-feldspatice şi a
plagiognaselor şi micaşisturilor.

Geomorfologie

Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina este situat în masivul Şureanu (cu subdiviziunile
Munţii Orăştiei şi ai Sebeşului), fiind mărginită de depresiunile Haţegului la vest şi Orăştiei la nord. Teritoriul
parcului ocupă partea centrală şi sud-vestică a Munţilor Şureanu şi face parte din marea unitate a Carpaţilor
Meridionali Centrali.
Relieful este caracterizat prin prezenţa versanţilor foarte repezi (cu înclinări de 31-400), repezi (16-300) şi a
coamelor montane şi deluroase. Cea mai mare extindere o au suprafeţele de înălţime medie, netede, acoperite de
păduri de conifere şi foioase, de la 1650-1700 m, până la 1450 m. La altitudini de 1200-1300 m apare o nouă
succesiune de suprafeţe.

Spre margini, culmile largi – cuprinse între 950 şi 1000 m pot coborî pe alocuri la 850-800 m şi sunt mai
fragmentate pe latura sudică decât pe cea nordică. Acestea reprezintă ultimul complex de nivelare (Gornoviţa),
care în partea de vest se extinde mult sub numele de Platforma Luncanilor, o parte individualizată a munţilor
Şureanu (Conea & Kandel, 1950). Platforma prezintă un grad înaintat de umanizare a peisajului, fiind una din
cele trei vechi suprafeţe de eroziune identificate în aceşti munţi, deformată de mişcări tectonice şi fragmentată
de eroziune. Ea s-a format în Ponţian si se găseşte la altitudini de 800-1100 m . Platforma de eroziune se
dezvoltă pe toată latura externă a acestor munţi, pătrunzând sub formă de umeri şi pe marile văi, la obârşia
cărora apar unele bazinete suspendate. Către Strei, aceasta se termină printr-un abrupt de circa 500 m. Bazinul
Streiului face legătura între Munţii Sebeşului şi Munţii Retezat din Carpaţii Meridionali. Versantul drept al
Streiului, face parte din extremitatea sudică a Munţilor Sebeş, iar versantul stâng al Streiului se află în
extremitatea estică şi nord-estică a Munţilor Retezat.

Toată latura de vest a Munţilor Şureanu, mai fragmentată şi mai greu accesibilă, este aproape în
întregime împădurită, deosebită de partea dinspre valea Grădiştei, unde se află aşezările de înălţime, înconjurate
de fâneţe şi păşuni. Această suprafaţă retează cuvertura calcaroasă de vârstă jurasică pe care s-a format un relief
carstic variat. Formele exocarstice sunt reprezentate prin doline, cu diametre de la 2-3 m până la 60 m (Trufaş,
1961), concentrate în aria Ponorici, unde se află şi cunoscuta polie a Ponoriciului şi polia Fundătura Ponorului
(Ilie, 1978) şi cele endocarstice: peşteri, avene, etc. Dintre peşteri, cele mai lungi sunt cele de la Ponorici –
Cioclovina (6560 m) şi Şura Mare (6183 m) (Geografia României, vol. III, 1987). Cele mai multe peşteri sunt
active, străbătute de cursuri subterane. Unele sunt cunoscute pentru urmele de cultură materială, provenite încă
din paleolitic.Altitudinal PNGM-C este situat în zona montană şi de dealuri înalte, la altitudini cuprinse între
432 şi 1702 (± 3) m.

5
Hidrologie

Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina constituie un uriaş castel natural de ape subterane şi de
suprafaţă. Destul de bogat ramificată, reţeaua hidrografică este colectată de Râul Grădişte (denumit din amonte
în aval Godeanu, Beriu sau Apa Oraşului) şi de Râul Strei (la obârşie Petros), ambele cu vărsare în Mureş.
Afluenţii principali ai Grădiştei sunt Anineşul, Valea Mică, Valea Rea (pe dreapta) şi văile Gerosu, Pustiosu,
Petrosu şi Făeragu (pe stânga). Volumul de apă pe care îl transportă anual în Mureş este de 63 milioane m3, din
care 22 milioane m3 revin Sibişelului. Apele subterane apar atât în zona rocilor metamorfice cât şi a celor
calcaroase, sub forma unor izvoare cu debite importante, în primul caz şi sub forma unor cursuri subterane de
apă cu lungimi de sute şi chiar mii de metri în zona calcarelor. Apele subterane din zonele calcaroase pot fi
întâlnite şi în reţelele de fisuri şi goluri carstice. Ele sunt alimentate atât prin infiltraţiile rezultate din
precipitaţii, cât şi prin ponoare (Ponorici, Fundătura Ponorului, Lunca Priporului, Lola, Poiana, Clenjii,
Răchiţeaua etc). În interiorul masivului calcaros, drenajul poate avea zeci de km lungime şi sute de metri
denivelare. Apariţia la zi ale acestor cursuri de apă subterane se face de regulă la baza masivului, uneori prin
fenomene de resurgenţă (Şura Mare, Ciclovina cu Apă, Şipot, Cocolbea, Izvoreni, Gaura Frânţoanei,
Plăişorului, Stanul Ciuţii, etc).

Clima

Cele mai importante caracteristici climatice ale Munţilor Şureanu sunt date de regimul temperaturii aerului,
regimul precipitaţiilor şi al vântului, a căror evoluţie în timp şi spaţiu sunt determinate de factorii genetici
(suprafaţa activă, radiaţia solară şi circulaţia generală a maselor de aer), în interdependenţă cu particularităţile
locale de relief şi expunere.
Condiţiile climatice ale zonei pot fi caracterizate global printr-o temperatură medie anuală de 3 – 7º C (cu
variaţii în funcţie de altitudine) şi o cantitate medie multianuală de precipitaţii ce variază între 550-600 mm în
părţile de nord, vest şi sud ale parcului şi depăşesc 1000 mm în zonele cu altitudini de peste 1700 m.
Consecinţele schimbărilor climatice, ce se manifestă la nivel global în ultima perioadă, se fac simţite şi în
interiorul PNGM-C, ele manifestîndu-se prin: furtuni violente ce au produs doborîturi în arborete, precipitaţii
abundente în perioade scurte de timp ce au afectat drumurile locale şi o iarnă 2006-2007 neobişnuit de caldă şi
lipsită de zăpezi la altitudini joase şi mijlocii.

Soluri

Solurile de pe teritoriul parcului sunt în strânsă legătură cu materialul parental, condiţiile climatice,
precum şi cu vegetaţia, fiind reprezentate de rendzine (tipice sau litice) predominante în sectorul calcaros vestic
şi sud-vestic şi de tipul brun-eumezobazic spre nord şi est, în zona pădurilor de foioase şi de amestec. Sub
molidişuri se mai întâlnesc soluri brune acide, mai mult sau mai puţin podzolite, iar în luncile râurilor, soluri
argilo-iluviale şi aluviale.

DESCRIEREA MEDIULUI BIOLOGIC

Flora

Condiţiile fizico-chimice, precum şi cele climatice au favorizat apariţia şi dezvoltarea în timp a unei
flore şi vegetaţii specifice, variate. Ca urmare, flora şi vegetaţia este etajată în funcţie de condiţiile de mediu, un
rol hotărâtor avându-l desfăşurarea reliefului pe o scară altitudinală extinsă (cca. 1270 m diferenţă de nivel).

Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina este situat în zona nemorală, având o însemnată valoare
floristică. Dintre speciile endemice întâlnite aici, menţionăm: crucea-voinicului (Hepatica transsilvanica),
cimbrişorul (Thymus comosus), brusturul negru (Symphytum cordatum) şi Sorbus borbasii.
În cuprinsul parcului se întâlnesc numeroşi taxoni rari, dintre care: Sesleria rigida (coada iepurelui),

6
Anacamptis pyramidalis (bujor), Herminium monorchis, Plantago holosteum, Peucedanum rochelianum,
Festuca pseudodalmatica, Dianthus petraeus ssp. petraeus, etc.

Dintre pteridofite, Botrychium multifidum este strict protejată prin Convenţia de la Berna; de acelaşi
statut se bucură dintre angiosperme Pulsatilla patens şi Ligularia sibirica, specii strict protejate şi prin
Directiva 92/43/EEC. Potrivit Ordinului nr. 1198 din 25/11/2005, Cephalaria radiata se numără printre speciile
de interes naţional, iar Galanthus nivalis printre cele de interes comunitar.

Alte specii ocrotite prin lege:

• Taxus baccata(Tisa);
• Gentiana lutea(Ghintura galbena);
• Larix decidua (Larice);
• Rhododendron kotshyl-Simk (Smirdarul);
• Daphne blagayana fray (Iedera alba);
• Salyx myrtelloydes (Salcia de turba);
• Leontopodium alpinum (Floare de colt);
• Angelica archangelica (Angelica);
• Trollius europaeus (Bulbucii de munte);
• Nigritela rubra si Nigritela nigra (Sangele voinicului).

Fauna

Fauna din Parcul Natural Grădiştea Muncelului – Cioclovina este foarte puţin studiată. Până în prezent
studiul faunei nevertebratelor s-a rezumat în principal la studiul lepidopterelor, coleopterelor şi al ortopterelor;
dintre vertebrate, reptilele şi amfibienii şi chiropterelor sunt grupurile cele mai bine cunoscute.

Astfel, în peşterile din perimetrul parcului au fost identificate mai multe specii de lilieci, dintre care:
liliacul mare de amurg (Nyctalus noctula), liliacul pitic (Pipistrellus pipistrellus), liliacul mare cu potcoavă
(Rhinolophus ferrumequinum), Rhinolophus hipposideros, Myotis myotis. Ultimele 3 specii necesită
desemnarea de arii speciale de conservare, fapt impus atât de legislaţia europeană în domeniu, cât şi de cea
românească.

Peştera Şura Mare adăpostea între anii 1960 - 1970 una din cele mai mari colonii în hibernare din
Europa, însumând peste 100.000 de indivizi de Pipistrellus pipistrellus şi Miniopterus schreibersii (Dumitrescu
şi col., 1967).
Observaţii recente în această peşteră au pus în evidenţă prezenţa în continuare a unei mari populaţii de lilieci
(cca. 40.000 de indivizi) aflaţi în hibernare. Speciile dominante fiind : Pipistrelus pipistrelus şi P. pygmaeus cu
cca. 34.000 indivizi; Miniopterus schreibersii 3500 indivizi; Rhinolophus ferrumequinum cca. 600 indivizi;
Nyctalus noctula peste 1000 indivizi; Myotis sp. cca. 2000 ind ; Myotis myotis / M. blythii cca. 170 ind; dar şi
numeroşi indivizi de Barbastella barbastellus în fisuraţia stâncilor (Murariu et col. in press)

Fauna din Parcul Natural Grădiştea Muncelului – Cioclovina este foarte puţin studiată.
Până în prezent studiul faunei nevertebratelor s-a rezumat în principal la studiul lepidopterelor,
coleopterelor şi al ortopterelor; dintre vertebrate, reptilele şi amfibienii şi chiropterelor sunt grupurile cele
mai bine cunoscute.
Contribuţii importante la cunoaşterea faunei de lepidoptere a adus Burnaz (1987, 1993, 1995, 1997,
1999), care în urma cercetărilor efectuate între anii 1990-1996 a identificat un număr de 448 specii de
macrolepidoptere în zona carstică Ponorici-Cioclovina.
În urma studiilor întreprinse în anul 2004, au fost înregistraţi 114 taxoni ,dintre care 29 aparţin
fluturilor diurni (Rhopalocera), şi 85 celor nocturni (Heterocera). Printre speciile diurne se numără unii taxoni
mai puţin răspândiţi pe teritoriul ţării noastre, precum Neptis hylas (specie de interes naţional strict

7
protejată în baza Ordinului nr. 1198 din 25/11/2005), Hipparchia fagi, Pyronia tithonus, Minois
dryas, Scolitantides orion lariana, Euplagia quadripunctaria. Lepidopterele diurne identificate aparţin unor
tipuri ecologice diverse: euribionte (ex. Vanessa atalanta), mezofile şi mezohigrofile tipice pentru pădure (ex.
Pararge aegeria tircis, Hipparchia fagi, Minois dryas, etc.), specii ce preferă habitate deschise de tipul
pajiştilor mezoxerofile până la mezohigrofile (ex. Lycaena virgaureae, Lycaena tityrus, Everes argiades,
Melanargia galathea, Araschnia levana, Pyronia tithonus, etc.), xerofile (Scolitantides orion lariana).
Prezenţa acestor tipuri ecologice ilustrează în linii mari particularităţile şi diversitatea habitatelor
prezente în perimetrul investigat. Se estimează că, în urma unor studii amănunţite, fauna de macrolepidoptere
va depăşi 700 specii. Luând în calcul şi microlepidopterele, cifra reală se ridică probabil la peste 1000 specii.
Dintre coleoptere, trei specii se remarcă prin importanţa lor: Sophnochaeta dacica, specie
endemică identificată în Peştera Tecuri, Duvaluis budai, specie rară identificată în Peştera Ponorici, şi
Procerus gigas (cel mai mare gândac din România), identificat în Grădiştea Muncelului. Un studiu
efectuat de o echipă multidisciplinară de cercetători francezi, a stabilit în vara anului 2005 în pădurile naturale
din zona Tâmpu şi Grădişte, prezenţa unui număr de 45 specii de coleoptere saproxilice, aparţinând la 18
familii, localizate pe lemnul mort din aceste păduri. Dintre acestea, 3 specii constituie indicatori cerţi ai
naturalităţii (continuităţii şi maturităţii) acestor ecosisteme. Ele sunt: Endomychus thoracicus, Ceruchus
chrysomelinus şi Triphyllus bicolor (GEVFP, 2006).
Până în prezent în perimetrul parcului au fost identificate un număr de 18 specii de ortoptere aparţinând
la 8 familii.
Fauna acvatică este reprezentată printr-un număr relativ mare de nevertebrate şi peşti. Din ultima
categorie amintim: păstrăvul (Salmo truta), lipanul (Thymallus thymallus), cleanul (Leuciscus leuciscus),
zglăvoaca (Cottus gobio) şi boişteanul (Phoxinus phoxinus). În urma studiilor consacrate herpetofaunei,
efectuate de Ghira (2004) în perimetrul parcului au fost identificate 9 specii de amfibieni şi 11 de reptile.
Toate speciile de amfibieni identificate sunt strict protejate (6 dintre ele fiind specii de interes comunitar, iar
restul de 3 specii de interes naţional) potrivit Ordinului nr. 1198 din 25/11/2005. De asemenea, Triturus
cristatus (tritonul cu creastă), Bombina variegata (buhaiul de baltă cu burta galbenă), Hyla arborea
(brotăcelul) Bufo viridis (broasca râioasă verde), precum şi Rana dalmatina (broasca brună de pădure)
sunt trecute pe lista speciilor strict protejate ale Convenţiei de la Berna, respectiv a Directivei 2/43/EEC.
A fost identificată şi subspecia ampelensis a tritonului comun, Triturus vulgaris.
Dintre reptile, şarpele lui Esculap (Elaphe longissima) este trecut pe lista roşie a reptilelor din Europa,
beneficiind de altfel de o protecţie strictă prin intermediul ordinului, convenţiei şi directivei mai sus
menţionate. Este de menţionat faptul că 9 dintre speciile de reptile identificate în parc sunt strict
protejate (7 fiind specii de interes comunitar şi 2 de interes naţional) în conformitate cu prevederile
Ordinului nr. 1198 din 25/11/2005.
Speciile Natrix natrix şi Lacerta (sin. Zootoca) vivipara nu sunt protejate de legislaţia
românească, în schimb sunt listate în anexa III a Convenţiei de la Berna.
Păsările sunt bine reprezentate prin categoria răpitoarelor de zi sau noapte: uliul porumbar
(Accipiter nisus), acvila mică (Hieraaetus pennatus), şorecarul comun (Buteo buteo), vânturelul roşu
(Falco tinnunculus). Printre speciile de păsări mai mult sau mai puţin comune ecosistemelor de pădure,
menţionăm: ciocănitoarea mare (Dendrocopos major), coţofana (Pica pica), gaiţa (Garrulus glandarius),
presura galbenă (Emberiza citrinella), cucul (Cuculus canorus), corbul (Corvus corax), cucuveaua
(Athene noctua) şi mierla (Turdus merula). S-au semnalat şi specii de apă aflate în pasaj. Toate
speciile de ulii, şorecari, ciocănitori (Dendrocopos), presuri, precum şi cucul, sunt specii de interes comunitar,
pe când vânturelul roşu, corbul şi cucuveaua sunt specii de interes naţional, toate fiind însă strict
protejate potrivit Ordinului nr. 1198 din 25/11/2005.
Mamiferele carnivore existente în parc sunt reprezentate atât prin specii de talie mare, cum ar fi ursul
brun (Ursus arctos), lupul (Canis lupus) şi râsul (Lynx lynx) (specii de interes comunitar strict
protejate, ce necesită desemnarea de arii speciale de conservare conform
Directivei Habitate şi Ordinului nr. 1198 din 25/11/2005), precum şi de specii de talie mică ca
vulpea (Vulpes vulpes), jderul (Martes martes) (specii de importanţă naţională, respectiv comunitară,
care necesită măsuri de management), pisica sălbatică (Felis silvestris) (strict protejată de directiva şi
ordinul mai sus menţionate). Speciile de erbivore copitate sunt reprezentate de cerbul carpatin (Cervus
elaphus) şi de căprior (Capreolus capreolus). Efective mari prezintă şi mistreţul (Sus scrofa). Ultimele 3

8
specii menţionate, împreună cu bursucul (Meles meles), veveriţa (Sciurus vulgaris), întâlnite şi ele
frecvent în parc, fac obiectul măsurilor de management, fiind trecute în Anexa IV B a Ordinului nr. 1198
din 25/11/2005.
Dihorul (Mustela putorius) (trecută în anexa IV A a aceluiaşi ordin precum şi în Anexa V a Directivei
Habitate), hermelina (Mustela ermires), şi vidra (Lutra lutra) completează şi ele lista celor mai întâlnite
mamifere din zonă.
În peşterile din perimetrul parcului au fost identificate mai multe specii de lilieci, dintre
care: liliacul mare de amurg (Nyctalus noctula), liliacul pitic (Pipistrellus pipistrellus),
liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), Rhinolophus hipposideros, Myotis
myotis. Ultimele 3 specii necesită desemnarea de arii speciale de conservare, fapt impus atât
de legislaţia europeană în domeniu, cât şi de cea românească. Peştera Şura Mare adăpostea
între anii 1960 - 1970 una din cele mai mari colonii în hibernare din Europa, însumând
peste 100.000 de indivizi de Pipistrellus pipistrellus şi Miniopterus schreibersii
(Dumitrescu şi col., 1967). Observaţii recente în această peşteră au pus în evidenţă prezenţa
în continuare a unei mari populaţii de lilieci (cca. 40.000 de indivizi) aflaţi în hibernare.
Speciile dominante fiind : Pipistrelus pipistrelus şi P. pygmaeus cu cca. 34.000 indivizi;
Miniopterus schreibersii 3500 indivizi; Rhinolophus ferrumequinum cca. 600 indivizi;
Nyctalus noctula peste 1000 indivizi; Myotis sp. cca. 2000 ind ; Myotis myotis/ M. blythii
cca. 170 ind; dar şi numeroşi indivizi de Barbastella barbastellus în fisuraţia stâncilor
(Murariu et col. in press).

Habitate:

9
10
In teritoriul parcului au fost identificate şi următoarele tipuri de pădure care nu au corespondent în
volumul „Habitatele din România”, şi anume:
•4191 Făget de stâncărie şi eroziune excesivă(i)- 34,7
•42
•61- Făget de dealuri pe stâncărie(i)- 79,5

Habitate şi specii prioritare. Masuri de management pentru Habitate :

Pentru protectia si conservarea habitatelor de interes comunitar se impun cateva măsuri de


management generale, valabile pentru menţinerea la un nivel de optim a tuturor acestor
habitate. Acestea sunt:

o Cartarea, menţinerea şi ameliorarea habitatelor existente, precum şi monitorizarea populaţiilor.


o Interzicerea oricăror tăieri în habitatele forestiere de interes comunitar prioritare (9180,91E0)

11
o Interzicerea desecărilor
o Interzicerea construirii de drumuri forestiere în habitatele forestiere de interes
comunitar prioritare (9180, 91E0)
o Promovarea regenerărilor naturale şi a celor mixte folosind speciile locale
o Interzicerea extracţiilor de materiale de construcţie
o Reglementarea recoltării plantelor, fructelor, ciupercilor în habitatele de interes
comunitar prioritare
o Reglementarea păşunatului şi menţinerea sub control a efectivelor de animale
domestice
o Controlul folosirii ierbicidelor, a îngrăşămintelor chimice şi a amendamentelor
o Interzicerea arderii vegetaţiei

Dupa cum putut s-a observa si in paragrafele anterioare, capitalul natural din Parcul Natural Gradistea
Muncelului - Cioclovina este supus presiunilor antropice din toate partile.Intensitatea acestor presiuni prezinta
valori mari, iar diversitatea lor este maxima, afectand toate categoriile de habitate, precum si a speciilor incluse
acestora. Efectele negative pe termen scurt sunt urmatoarele:
- poluarea fizica, chimica a apelor de suprafata si subterane pana la nivelul panzei freatice prin
deversari de ape menajere de catre personalul de administratie al unor cabane din cadrul masivului si zonele
limitrofe, crescand pericolul eutrofizarii acestora, precum si a abandonarii deseurilor nebiodegradabile; efectele
nefaste consta in inrautatiea calitatii apei si a distrugerii biocenozelor caracteristice
- poluarea solului prin diferite activitati de decopertare, saparea unor gropi, excavatii , constructia de
imobile cu o densitate ridicata /unitate de suprafata, avand ca efect distrugerea stratului vegetal si a faunei
edafice;
- poluarea aerului prin diferite particule de pulberi, aerosoli si emisii de gaze, atunci cand diferite
constructii nu respecta normele elemetare impuse d elegislatia in vigoare, poluarea fonica etc.
Toate aceste probleme conduc fara echivoc la diminuarea biodiversitatii, la impingerea fortata a
habitatelor si speciilor incluse in acestea in afara capacitatii lor de suport. Efectele poluarii , desi observate si
tratate sectorial,pe factori de mediu, se manifesta cumulativ , la scale si momente diferite fata de poluarea
initiala.
Practicarea intensa si necontrolata a turismului este insotita de efecte negative, pe termen scurt asupra
factorilor de mediu: poluarea solului si a apelor cu deseuri menajere si chiar cu deseuri toxice; distrugerea
deliberata a unor specii de fauna si flora; poluarea aerului etc.
De asemenea camparea si circulatia turistilor in zone nepermise duce la perturbarea vietii animalelor
salbatice.
Pe langa cercetarea florei si a faunei existente in Parcului Natural Gradistea Muncelui - Cioclovina,
au fost atinse si alte domenii de cercetare, in acest sens exitand: studii geologice, geomorfologice, pedologice si
climatice.
Numeroase cercetari s-au intreprins de catre specialisti si in domeniul carstului.
Au mai aparut studii si in ceea ce priveste rutele alpine, obiceiuri si traditii.
Administratia Parcului a inceput colectarea materialelor de orice natura (scrise, casete video) care contin
informatii rezultate din cercetarea ariei protejate. Este nevoie ca Administratia Parcului Natural Grădiştea
Muncelului – Cioclovina sa aiba toate informatiile privind studiile ce s-au efectuat, se efectueaza ori se vor
intreprinde, deoarece cunoasterea acestora poate contribui in mare masura la conservarea biodiversitatii.
Administratia Parcul Natural Grădiştea Muncelului – Cioclovina va sprijini in limita resurselor existente
activitatile de cercetare desfasurate in cuprinsul ariei protejate.

Evaluare pentru educatie si constientizare

Parcul Natural Grădiştea Muncelului - Cioclovina oferă posibilităţi numeroase pentru educaţia / informarea
publicului larg, prin prezenţa valoroaselor mărturii arheologice, bogăţia de specii de plante şi animale,
precum şi prin prezenţa unui număr ridicat de habitate şi peisaje originale.
În acelaşi timp, în parc există zone neafectate sau puţin afectate de activităţile umane (ex. păduri naturale-
seculare, zona de carst etc.), dar şi zone degradate / influenţate de activităţile umane (ex. exploatare

12
neraţională a pădurilor, exploatare de zăcăminte naturale, extragerea de guano etc.), precum şi de
calamităţile naturale. Cele două tipuri de zone, neafectate şi afectate de prezenţa omului, oferă studii de
caz pentru cercetători şi exemple valoroase cu privire la importanţa activităţilor de protecţie şi educaţie a
anumitor grupuri ţintă.
Statutul de parc natural, arie protejată administrată în principal pentru conservarea peisajului şi
recreere, constituie un motiv în plus pentru elaborarea de programe educative şi impune comunicarea de
mesaje specifice legate de importanţa conservării peisajului, de necesitatea utilizării durabile a resurselor
naturale şi de imperativul de a găsi echilibrul dintre activităţile umane şi natură în totalitatea ei.
Existenţa unui început de infrastructură specială pentru programe educative în PNGM-C şi în zona din
imediata apropiere, cum ar fi acţiunile de voluntariat, taberele şcolare şi taberele organizate de ONG-
uri, oferă posibilităţi sporite pentru educaţie. Acţiunile de refacere a traseelor turistice şi de igienizare
organizate pe bază de voluntariat, au un efect deosebit de conştientizare şi educaţie.
Implicarea activă a copiilor, tinerilor şi a vizitatorilor în activităţi desfăşurate pe teritoriul sau în
beneficiul parcului are un ecou pozitiv, participanţii solicitând organizarea de noi acţiuni. Programele de
educaţie şi conştientizare planificate şi realizate până în prezent se adresează unor grupuri ţintă restrânse, în
special elevilor şi studenţilor. Eficienţa acestor programe depinde de modul în care sunt concepute,
prezentate şi de mesajele pe care acestea le transmit.
În prezent în România educaţia specifică pe probleme de conservare a naturii se face la scară redusă şi
numai în anumite zone, iar programele atractive de învăţământ pentru tineri aproape lipsesc. Majoritatea
factorilor / agenţilor economici nu consideră problemele de mediu ca fiind importante şi prioritare în
România. Administratorii de terenuri şi resurse urmăresc obţinerea unor câştiguri imediate, fără a
conştientiza pierderile majore şi de multe ori ireversibile care se pot produce prin exploatarea nechibzuită a
resurselor naturale.
Ca urmare, este imperativ necesară intensificarea acţiunilor de educaţie şi conştientizare la grupuri
ţintă, din ce în ce mai diversificate, precum şi implicarea instituţiilor şi a factorilor de decizie în aceste acţiuni.
Aplicarea unui sistem de management flexibil permite adaptarea măsurilor, respectiv a deciziilor la
condiţiile determinate de influenţa activităţilor umane şi a factorilor naturali. Deşi în cea mai mare parte,
parcul cuprinde ecosisteme relativ stabile, fenomenele naturale deosebite sau variaţiile anuale legate de
climă pot impune schimbarea / revizuirea soluţiilor / acţiunilor de management, ceea ce nu este posibil decât
dacă sistemul de management este suficient de flexibil.
Din punct de vedere al infrastructurii necesare desfăşurării activităţilor de management, fondurile
provenite din bugetul Direcţiei Silvice Deva permit asigurarea unui minim necesar pentru funcţionarea
administraţiei. Asigurarea necesarului de personal şi de dotare pentru realizarea mandatului administraţiei,
va depinde în bună măsură de situaţia economică a RNP - ROMSILVA.
Fiind subunitate a unei instituţii care realizează profit prin activitatea pe care o desfăşoară,
administraţia parcului întâmpină dificultăţi în a accesa fonduri în domeniul conservării din sursele de
finanţare existente în afara RNP. Asocierea cu organizaţii neguvernamentale sau cu instituţii publice
locale care au interes în a promova obiectivele parcului poate elimina acest inconvenient. De asemenea,
realizarea de produse specifice activităţii APNGM-C, prin oferirea de spaţii publicitare unor firme, sau
solicitări de sponsorizare a unor activităţi, poate lărgi domeniul resurselor financiare.
Cointeresarea proprietarilor / administratorilor de terenuri în promovarea activităţilor de
conservare trebuie să se facă prin oferirea unor posibilităţi alternative, de dezvoltare economică, având
la bază utilizarea durabilă a resurselor naturale. Legislaţia actuală legată de arii protejate şi conservarea
biodiversităţii urmează să rezolve acordarea de compensaţii proprietarilor de terenuri supuse regimului de
conservare.
De asemenea, promovarea imaginii parcului la nivel naţional şi internaţional constituie una dintre
componentele importante pentru activitatea APNGM-C. Stabilirea unor parteneriate cu organizaţii / instituţii
relevante din ţară şi străinătate capătă o importanţă deosebită pentru atingerea obiectivelor parcului.
Acţiunile de mediatizare ale administraţiei pot conduce la conştientizarea importanţei PNGM-C, la nivel
naţional şi internaţional, ceea ce poate contribui la atragerea de fonduri şi obţinerea sprijinului în vederea
conservării zonei. Numeroase activităţi desfăşurate în prezent se bazează pe munca voluntarilor.

13
Menţinerea acestei componente de voluntariat în managementul parcului va fi importantă şi pe
viitor, fiind necesară asigurarea unui minim de condiţii / facilităţi / echipament pentru voluntari. De
asemenea, pentru a dezvolta în mod corespunzător voluntariatul, va fi nevoie să se creeze / elaboreze o reţea de
coordonatori voluntari pentru programele care se bazează în principal pe activitatea voluntarilor ca şi un
program de instruire a acestora.
Aplicarea necorespunzătoare a legilor, precum şi mentalitatea generală actuală prezentă, atât la
nivelul factorilor de decizie, cât şi la publicul larg, referitor la faptul că obiectivele economice
primează faţă de cele de conservare, pot impune limitări majore în acţiunile de realizare a obiectivelor
parcului.
Implementarea măsurilor speciale de conservare nu se va putea realiza în mod eficient fără acordul,
participarea şi implicarea factorilor interesaţi. Activitatea de gospodărire a PNGM-C este influenţată în
mod deosebit de existenţa mai multor proprietari / administratori de terenuri, precum şi de numărul mare de
factori interesaţi..
Utilizarea mecanismelor participative în activităţile de management pot determina întârzieri
semnificative în desfăşurarea unor acţiuni, însă ele favorizează elaborarea unor soluţii viabile şi acceptate
de către majoritatea factorilor interesaţi, ceea ce măreşte şansa de succes a activităţilor de management.
Atingerea obiectivelor de conservare a valorilor parcului depinde în foarte mare măsură şi de
situaţia economică a comunităţilor locale. Lipsa posibilităţilor de finanţare a programelor de dezvoltare
comunitară poate deveni un factor limitativ major în asigurarea succesului activităţilor de conservare şi
în dezvoltarea infrastructurii necesare fundamentării unui turism corespunzător.

Concluzii

• Inca se mai defriseaza in zonele situate in afara suprafetei de conservare (zonele periferice);
• Din aceasta cauza se produc alunecari de teren in zona marginala
• Pentru curent electric, din cauza liniilor de inalta tensiune care alimenteaza diferite locatii s-au facut
defrisari sub cablurile electrice ;
• Pasunatul se incadreaza in limitele legale ;
• Focul este interzis in zona Parcului, cu exceptia vetrelor special amenajate (Art.82), dar turistii nu respecta
aceasta prevedere;
• Poluarea fonica este interzisa in Parc (Art.89), insa posesorii de ATV-uri intra pana si pe drumurile
forestiere inchise(Art.98) ;
• Dispar panourile informative, indicatoarele sunt intr-o stare proasta ;
• Nu se respecta in totalitate Art.100 cu privire la distributia materialelor informative gratuite, acestea lipsind
cu desavarsire ;
• Vanatoarea se defasoara foarte rar, dar in conformitate cu legea;
• Nu se respecta Art.83 cu privire la regimul deseurilor nedegradabile, dovada fiind cele adunate in cateva
locuri din Parc .

14
BIBLIOGRAFIE
- Legea nr 5/2000 a amenajarii teritoriului, sectiunea III – zone protejate;
- Legea 462/18.07.2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
236/2000 – a regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei
si faunei salbatice
- ORDONANTA DE URGENTA nr. 236/2000 – a ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice
- ORDONANTA DE URGENTA nr. 57/2007 - a ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice
-Programul NATURA 2000 – retele de arii protejate cu zone speciale de conservare
definite prin Directiva “HABITATE” si zone de protectie speciala, definite prin Directiva
“PASARI SALBATICE ”.
Lucrari de specialitate

- Academia Romana, Institutul de Biologie – STUDII PRIVIND ORGANIZAREA


RETELEI DE ARII PROTEJATE DE PE TERITORIUL TARII, 1992

- I Simionescu – FAUNA ROMANIEI, 1983

- I. Prodan, Al. Buia – FLORA MICA ILUSTRATA, 1958

- Nicolae Sofletea, Lucian Curtu – DENDROLOGIE VOL I, 2000

- George Coanda – CARPATII, SPATII DE CONSERVARE SI CONTINUITATE A


VETREI ETNICE ROMANESTI, 2003

- L T. Tarnavschi, M. Andrei – DETERMINATOR DE PLANTE SUPERIOARE, 1971

- Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului – NORME TEHNICE PENTRU


AMENAJAREA PADURILOR, 2000

- Dumitru Tarziu – ECOLOGIE GENERALA SI FORESTIERA, 2003

- Societatea Ornitologica Romana – PASARILE DIN ROMANIA SI EUROPA

15

S-ar putea să vă placă și