Ministerul Educaţiei Republicii Moldova

Universitatea de Stat „Alecu Russo”, Bălţi

Liceul Teoretic „Ion Creangă”, Bălţi

Proiect

„Călătoria - mijloc de formare a personalităţii”

(cercetare în baza romanului „Robinson Crusoe” de Daniel Defoe)

Elaborat de :Briţchi Ion

Coordonator: Melnic Olesea

Bălţi, 2010
 Cuprins:
1. Introducere...............................................
.................pag.1
2. Motivul
călătoriei.........................................................pa
g.2-3
3. Despre autorul
operei...................................................pag.4-6
4. Despre romanul „Robinson
Crusoe” ................................pag.7-11
5. Despre personajul principal al
lucrării................................pag.12-18
6. Concluzie....................................................
..................pag.19
7. Bibliografie..................................................
..................pag.20
 Introdecere

Prin Robinson Crusoe, autorul inaugurează, romanul realist în

Anglia. Publicat în anul 1719, cu titlul complet “Viaţa şi ciudatele
aventuri ale lui Robinson Crusoe”.În scrierea acestui roman Daniel
Defoe s-a inspirat dintr-un fapt real: aventura unui marinar,
pedepsit să fie lăsat singur, vreme de patru ani, pe o insula
pustie.
Cartea, care s-a bucurat de o deosebită apreciere la acea
vreme este în primul rînd un elogiu adus omului, curajului
acestuia de a supravieţui în condiţii dificile, într-o singurătate
deplină.
Structurat în 19 capitole, romanul relatează neobişnuitele
aventuri ale lui Robinson Crusoe.
Plecat într-o calatorie pe mare, eroul cărţii este surprins de o
furtună teribilă în apropierea insulelor Barbados şi devine unicul
supravieţuitor al naufragiului corabiei. De acum încolo începe
marea aventură a lui Robinson Crusoe, aflat singur pe o insula
pustie, „neavînd nici ce mînca, nici unde se adăposti, nici haine,
nici arme, fără nicio speranţă".
După nenumărate încercări, ajutat de iscusinţa minţii şi de
forţele braţelor, el reuşeşte să-şi construiască un adăpost,
folosind îndeosebi lucrurile recuperate de pe corabie. Robinson
Crusoe domesticeşte animale, munceşte pamîntul, practică
olăritul şi croitoria, îşi face o barcă şi explorează insula, repetînd
astfel, pe parcursul a cei 28 de ani de singurătate, experienţa
civilizatoare a umanităţii.
Tot Robinson este cel care va salva de la moarte un salbatic,
pe care îl va boteza Vineri şi îl va educa. Între el şi Vineri se
stabilesc raporturile patriarhale dintre un stăpîn şi sluga
credincioasă.
Soseşte şi momentul mult aşteptat, parăsirea insulei. Eroul
nostru reuşeşte să-l salveze de la moarte pe căpitanul unui vas, al
cărui echipaj se răzvrătise. Căpitanul, după înabuşirea revoltei, îşi
ţine promisiunea şi, la 19 decembrie 1686, Robinson Crusoe este
îmbarcat pe vasul englez şi readus în patrie.

Motivul călătoriei
Motivul călătoriei este un motiv recurent al literaturii universale,
el fiind prezent înca din cele mai vechi scrieri în arii geografice
diferite căci însăşi călătoria juca un rol însemnat în viaţa
oamenilor. Îl întâlnim în epopeea lui Ghilgameş dar şi în spaţiul
cultural al lumii helenistice, în epopeele homerice. Încă din cele
mai vechi mituri de origine asiatică sau egipteană tema călătoriei
revine cu insisţenţă, căci călătoria a constituit mobilul epic
primordial al epocii asiatice.
__Rama (din poemul indian atribuit lui Valnuki), sumerianul
Ghilgameş, egipteanul Setne şi chiar mai multe personaje biblice
sunt produse ale mitologiei orientale, dar şi ale poeticii romanului
asiatic care şi-a calculat de obicei reperele printr-un destin
proiectat să se mişte într-un spaţiu uriaş şi un timp enorm al
aventurii fizice şi spirituale. Antichitatea greacă şi latină nu putea
rămâne indiferentă faţă de această mare aventură astfel încât
călătoria este nelipsită din literatura lumii greco-latine. S-a spus
despre Homer că a condensat umanitatea într-un spaţiu riguros
trasat, limitând astfel dimensiunea aventurii, că geografia sa este
extrem de precisă, şi nu una mitică, fabuloasă, vizionară ca în
literatura orientală. Astfel călătoria apare chiar şi într-un spaţiu
real, bine determinat ca acela din Iliada şi din Odiseea.
__Călătoriile pe mare, între care câteva peripluri de mari proporţii
formează una din temele caracteristice mitologiei greceşti, ceea
ce pare un fapt firesc dacă ţinem cont că civilizaţiile antice şi în
special cele neionice şi miceniană erau (sau au devenit foarte
curând) thalasocraţii, întemeindu-şi puterea pe un comerţ maritim
însemnat şi pe supremaţia asupra mărilor, mai ales in spaţiul
mediteraneean,dar şi mai departe, în Marea Neagră şi chiar
dincolo de Coloanele lui Hercule, pe malul iberic al Atlanticului.
__În jurul anului 250 (după alţii cu câteva decenii mai târziu)
apare primul roman cu piraţi Aethiopika al grecului Heliodor.
Heliodor trebuie să fi fost bine informat în privinţa activităţii
piratereşti din vremea lui fiind originar din oraşul sirian Emesa
(sau Hemesa) ai cărui locuitori făceau comerţ cu susan şi ulei de
măsline iar când condiţiile erau favorabile mai organizau şi câte o
expediţie piraterească, îndeletnicire cu o veche tradiţie. De fapt
Aetiopka nu este ceea ce întelegem astăzi printr-un roman cu
piraţi, dar este primul roman în care pirateria şi piraţii joacă un rol
destul de important. Şi iată că după ce vreme de veacuri piraţii au
figurat numai in literatura istorică (Tucidide, Herodot, Tacit) şi în
poezia epică (Homer) ei pătrund şi în genul romanesc chiar de
timpuriu. De vreme ce pirateria este condiţionată de navigaţie, de
viaţa pe mare, în romanul lui Heliodor motivul călătoriei este
central. De fapt întrega intrigă este concepută ca un voiaj pe
mare şi pe uscat. Implicaţiile sunt multiple căci Heliodor creează
în acelaşi timp o poveste de dragoste ilustrând totodată realităţile
vremii sale. 22222 __Conţinând
modelul grecesc Petronius şi Apuleius îşi prezintă romanele tot
sub forma unor voiaje însă problematica lor este mai complexă
căci aventura cedează loc căutării unui cod de existenţă.
__În scolul al II-lea e.n., probabil după exemplul Satyriconului
latin, se dezvoltă romanul umorisitic-parodic. O reacţie
anticromanescă se declanşează astfel în spaţiul romanului, unde
adesea, ulterior, va fi atacată iluzia realităţii propusă de literatura
romanescă anterioară. Se pornea de asemenea, de la persiflarea
aventurilor narate de Antonios Diogenes şi de Lucius din Patrai;
acesta din urmă povestise în Metamorfoze despre transformarea
unui om în măgar. În 1876 Erwin Rohde a considerat că
joncţiunea elegiei erotice cu naraţia de călătorie în vederea
zămislirii romanului, ar fi avut loc în secolul al II-lea e.n. sub
impactul celei de-a doua sofistici greceşti. Expansiunea ce mai
notabilă a cunoscut-o însă romanul erotic, rămas principala
modalitate a genului.
__Motivaţia romanului erotic se dedublează: iubirea împarte
funcţia de generator al intrigii cu destinul; călătoria ca motiv
adiacent este liantul eroilor spre împlinirea erotică.Primul
asemenea roman erotic pare să fi fost Efesiaca sau Aventurile
Anthieie şi ale lui Habrocones, scris de Xenofon din Efes.Înainte
însa de a aborda aceste romane se cuvine să aruncăm o privire
asupra Odiseei, care ne oferă prima călătorie a literaturii clasice.

Despre autorul operei

Daniel Defoe (1659/1661 — 24 aprilie , 1731) a fost un jurnalist și scriitor
englez. Este celebru prin romanul „Robinson Crusoe” (1719), o poveste despre un
om naufragiat care a rămas singur pe o insulă. Împreună cu Samuel Richardson,
Defoe este considerat fondatorul romanului englez. Primul mare romancier realist
englez, Defoe este un observator minuțios, preocupat de morala individuală și
socială. Defoe a început să scrie literatură după ce a exercitat și alte profesiuni,
mai întâi ca om de afaceri și apoi ca ziarist. Tatăl lui era un mic negustor londonez
pe nume Foe (Defoe și-a adăugat acest prefix aristocratic la mijlocul vieții), care
ar fi dorit ca fiul lui să devină preot. Din cauza nonconformismului religios, Defoe
nu a avut acces la o educație universitară, astfel, a studiat la o școala a disidenților
de la periferia Londrei. În 1684 s-a căsătorit cu Mary Tuffley, fiica unui vânzător
de vinuri, cu care a avut 2 băieți și 5 fete.
4
A devenit comerciant în diverse domenii. Negustor, fabricant, contabil, ziarist,
agent politic, de multe ori ruinat, falit, închis, în același timp a realizat și o
producție literară bogată, o operă de poet și ziarist, de pamfletar și istoric, de
economist și călător, de moralist și romancier. Comerțul va continua să-l fascineze
pe tot parcursul vieții, oferindu-i în același timp posibilitatea de a observa în
amanunt viața și obiceiurile englezești. Interesul lui se îndreaptă totuși către
domenii multiple și nu se poate limita numai la afaceri. În 1685 a luat parte la
rebeliunea din Monmouth împotriva lui Iacob al II-lea, dar ca urmare a unei
grațieri, obținută probabil în schimbul unei mari sume de bani, a reușit să scape de
deportare și execuție atunci când a fost prins. În 1692, războiul cu Franța a avut
drept rezultat numeroase pierderi financiare, căci vasele de care erau legate
interesele lui au fost capturate și Defoe a dat faliment. Pentru a-și putea plăti
creditorii, a înființat o fabrica de cărămizi și țiglă care s-a dovedit a fi o afacere
profitabilă. La vârsta de patruzeci și trei de ani Defoe a dat faliment a doua oară. În
1704, în timp ce își desfășura activitatea în slujba guvernului, Defoe a colaborat la
cea mai vestită publicație a acestuia, „Review”, care a continuat să apară până în
1713. Defoe a scris fără întrerupere articole de ziar pentru douăzeci și șase de
perioadice diferite, referindu-se la problemele curente și afaceri externe,
controverse religioase și conflictul politic dintre partidele Tory și Whig. În anii
1690 Defoe și-a început cariera de scriitor iar în calitate de autor de pamflete va
scrie „Englezul get-beget”. Acest lung poem ridiculizează sentimentele
antiolandeze în rândul englezilor. În 1719, la vârsta de cincizeci și nouă de ani, în
timp ce continua să scrie articole de ziar, precum și pamflete pe probleme curente,
Defoe a abordat un alt gen literar. A început cu „Robinson Crusoe”, apoi a
elaborat o serie de biografii fictive, memorii și autobiografii. Privit în
ansamblu, „Robinson Crusoe” apare de asemenea ca un jurnal de călătorie,
abundând în detalii de meteorologie, de geografie, de contabilitate, etc., o operă
eminamente antifictivă: prin aceasta, Daniel de Foe deține un loc remarcabil în
istoria universală a romanului.

Cine era Daniel Defoe?

Daniel era fiul măcelarului Defoe, din cartierul londonez puritan St. Giles-
Cripplegate. Se născuse cu 20 de ani înaintea lui Selkirk şi ajunsese cu timpul un
om cu ocupaţii multiple: orator şi om politic, negustor şi autor a numeroase cărţi şi
legi. Cartierul natal a fost unul din cele mai greu încercate în timpul groaznicei
epidemii de ciumă neagră din 1665. De ravagiile molimei, Daniel Defoe avea să se
ocupe el însuşi pe larg în faimosul Jurnal în anul ciumei, cu care se va înscrie
printre memorialiştii de frunte ai secolului.Daniel a învăţat carte cu un dascăl bun,
la a cărui trudă didactică s-a referit totdeauna cu recunoştinţă, căci spunea că cele
învăţate de la dânsul i-au permis să-i răspundă cândva lui Swift, care-l făcuse
“scriitoraş stupid şi analfabet“, că “aşa analfabet cum sunt, am învăţat la
vremea mea să ştiu cinci limbi ca pe apă“.
5
Renunţând prea devreme la ideea de a se desăvârşi în teologie, cum voise să-l
consacre tatăl sau, Daniel s-a dedicat carierei de negustor de ciorapi, deschinzând
un magazin de galanterie şi tricotaje. Se lansează în diferite speculaţii şi e curând
ruinat. Mai târziu poate fi întâlnit şi în închisoare. Însă nu falimentul comercial îl
adusese acolo, ci noua-i profesie de pamfletar. Cel mai scurt dintre foiletoanele lui
era mai exploziv decât un butoi cu pulbere. Un singur cusur avea pana lui Defoe:
imprudenţa. Pentru foiletonul “Un drum mai scurt” este închis şi pus la stâlpul
infamiei în piaţa centrală a Londrei.Creaţia lui literară, mai bine zis aceea carte
apărută în 1719 la Londra, l-a făcut însă nemuritor.

6
Despre romanul „Robinson Crusoe”

7
Robinson Crusoe este un roman scris de Daniel Defoe, publicat pentru prima dată
în 1719 și adesea considerat primul roman vreodată scris în limba engleză. Cartea
este o autobiografie de ficțiune a presupusului autor, al cărui nume este omonim cu
cel al titlului romanului, descriind supraviețuirea și viața acestuia după
naufragierea sa pe o insulă tropicală din largul coastei Venezuelei de astăzi, timp în
care întlnește locuitori nativi ai Americii, captivi și marinari răsculați, înainte de a
fi salvat. Modul de prezentare al acestui roman se bazează pe prezentarea
amănunțită, aproape documentară a vieții personajului, prezentând narațiunea pe
baza unor "documente false", care conferă narațiunii un aspect real.
Romanul și conținutul acestuia au fost foarte probabil influențate de viața reală a
lui Alexander Selkirk, un marinar scoțian care a trăit absolut singur pe o insulă
chileană din Oceanul Pacific, denumită Más a Tierra, al cărui nume a fost schimbat
în 1966 în Robinson Crusoe Island (Insula lui Robinon Crusoe). Totuși, detaliile
insulei lui Crusoe au fost probabil inspirate de insula caraibiană Tobago, deoarece
această insulă se află la o scurtă distanță de nordul coastei venezueliene lângă gura
de vărsare a râului Orinoco și în vederea insulei Trinidad.Este de asemenea posibil
ca Defoe să fi fost inspirat de traducerile în limba engleză și în latină ale lui Ibn
Tufail pentru Hayy ibn Yaqdhan, un roman timpuriu ce se desfășura tot pe o insulă
pustie. O altă sursă pentru romanul lui Defoe mai poate fi declarația lui Robert
Kno despre răpirea sa de către Regele din Ceylon în 1659, scriere publicată în "O
referire istorică a insulei Ceylon".

Cum Apare Robinson Crusoe ?

Povestea lui Selkirk a nimerit în mâinile lui Defoe când acesta din urmă, în vârstă
de 58 de ani, atinsese culmea creaţiei sale literare. Era un subiect minunat pentru
pana sa. Nu-l putea el dezvolta? Defoe se gândi atunci să-l facă pe cititor să creadă
în existenţa lui Robinson Crusoe (Crusoe era numele unui vechi prieten scoţian al
lui). Avea nevoie de o ambianţă potrivită. Arhipelagul Juan Fernandez era
departe, vizitarea lui aproape imposibilă. El s-a consultat cu un prieten care locuise
mulţi ani în insula Tobago din Arhipelagul Antilelor Mici. De aceea flora, fauna şi
clima insulei descrise în carte sunt asemănătoare celei din Tobago şi nicidecum
celei din arhipelagul Juan Fernandez. Dar aceasta nu-l deranjează cu nimic pe
Defoe. Pe lângă informaţiile primite de la prietenul său, el mai are şi o bibliotecă
plină de cărţi documentare, dar şi o uimitoare capacitate de a face veridice
legendele şi basmele cele mai uimitoare. Nu mai are timp să revadă paginile scrise.
Romanul este conceput şi scris realmente dintr-o suflare.

8
Cartea a apărut în comerţ sâmbătă 25 aprilie 1719. Chiar din primele zile şi-a
început călătoria triumfală împreună cu eroul principal şi credinciosul său Vineri
(inventat în întregime de scriitor). Faptul că există şi multe pagini neverosimile nu-
l deranjează cu nimic pe editor. Preocupat doar de profit, el cere scriitorului să
continue aventurile lui Robinson Crusoe. Daniel se aşează din nou la masa de scris
şi noua carte care a ieşit de sub pana sa sprintenă s-a bucurat de acelaşi succes
strălucit ca şi prima. Taylor, editorul nesăţios, pretinde noi aventuri. Dar Daniel se
istovise. Alcătuieşte cu greu al treilea volum cu titlul “Raţionamentele serioase
ale lui Robinson Crusoe“. De data aceasta, cartea n-a mai avut succes.
Daniel Defoe a fost unul dintre primii scriitori care a scris cu inegalabil talent un
minunat poem în proză despre măreţia luptei omului cu natura. Povestea
naufragiului din insulă, triumful asupra singurătăţii şi inconfortului în eforturile de
a-şi construi o existenţă civilizată, salvându-şi nu numai viaţa, dar şi condiţia
umană, are toate atributele necesare pentru a-i asigura o reputaţie perenă.
9
“Romanul „Robinson Crusoe“, scris de Daniel Defoe, va fi distribuit
împreună cu ziarul „Adevărul“, la preţul de 10,99 lei. “Robinson
Crusoe“ a înregistrat, încă de la apariţie, un enorm succes, iar apoi
a devenit una dintre cele mai publicate cărţi din întreaga lume.
În ciuda liniei narative complicate şi a substratului polisemantic,
romanul a fost un best-seller încă din primul an de apariţie - 1719.
Bazat pe relatarea reală a unui marinar scoţian numit Alexander
Selkirk, cartea este totuşi o ficţiune despre personajul Robinson
Crusoe, un naufragiat englez care petrece 28 de ani pe o insulă
tropicală din vecinătatea Venezuelei.” (8.10.2009)
http://www.adevarul.ro/cultura/Robinson-Adevarul-Crusoe-distribuie-
impreuna_0_130786930.html

Aventuri cu sens filosofic

După ce părăseşte Anglia, fugind de o carieră în avocatură şi
avântându-se pe mare, în septembrie 1651, Crusoe trece printr-o
serie de aventuri în urma cărora, într-un final, eşuează pe o insulă
pustie unde rămâne absolut singur.

Depăşindu-şi disperarea, îţi construieşte un adăpost lângă o

peşteră şi îşi foloseşte toate resursele umane pentru a
supravieţui. Cultivă porumb şi grâu şi începe să vâneze. Citeşte
Biblia şi devine religios, considerând că nu îi lipseşte nimic decât
compania oamenilor.
Îi descoperă însă şi pe aceştia peste câţiva ani, atunci când dă
peste un grup de canibali. Salvează din mâna lor un prizonier de
culoare pe care îl numeşte Friday (Vineri) şi care devine
însoţitorul său. Îl învaţă engleză şi îl creştinează.

10
Împreună, cei doi vor supravieţui singurătăţii, nativilor canibali şi
intemperiilor naturii şi vor ajunge, într-un final, înapoi în Anglia.
Scriitorul James Joyce considera că Robinson Crusoe reprezintă
adevăratul prototip al colonistului britanic. În lumea construită de el pe
insulă, imită societatea din care provine, aplicând tehnologiile, agriculatura
şi chiar o ierarhie politică rudimentară ce sunt tipic europene. Destinul lui
Crisoe poate fi privit şi dintr-un unghi religios.
Hoinarul rătăcit pleacă pe mare pentru a înfrunta vicisitudini, descoperindu-
l apoi pe Dumnezeu şi creştinându-l pe păgânul Vineri, devenind astfel
simbolul creştinului universal. Aventurile lui Crusoe pe insulă ridică de
asemenea şi dileme de natură etică.
În confruntarea cu canibalii, englezul îşi pune problema relativismului
cultural, încercând să răspundă moral la întrebarea dacă ceea ce fac
canibalii poate fi considerat rău, în condiţiile în care acesta este axul
fundamental al culturii lor.
Daniel Defoe avea aproximativ 60 de ani când scria „Robinson Crusoe” şi
publicase primul pamflet în urmă cu 20. Datorită scrierilor sale politice,
fusese chiar întemniţat pentru o scurtă perioadă de timp. Se crede că a
folosit aproape 198 de pseudomine în cariera de publicist, fiindcă fusese
persecutat adesea pentru convingerile sale prezbiteriene.
„Robinson Crusoe” este primul roman pe care l-a scris. I-au urmat, printre
altele, o continuare mult mai puţin cunoscută şi apreciată, intitulată „The
Father Adventures of Robinson Crusoe”, „Moll Flanders”(1722) şi „Roxana:
The Fortunate Mistress” (1724), ultimul său roman.
11

Despre personajul principal al

lucrării
Robinson Crusoe este indescutabil un personaj simbol al
literaturii universale. Un aventurier sânge-pur, ce nu reuşeşte să-
şi găsească locul în confortul firesc al vieţii, îsi ia destinul în mîini
şi pleacă de acasă în căutarea unui nu ştiu ce, spre un nu ştiu
unde, hazardîndu-se astfel într-o poveste deopotrivă captivantă,
fascinantă. Supravieţuitorul a 28 de ani de solitudine pe o insula
virgină înfăţişează pentru mulţi un ideal – oare nu ne-am închipuit
nicicînd într-o astfel de ipostază, drept unici guvernatori ai unei
insule tropicale cu vegetaţie luxuriantă, trăind o viaţă tihnită şi
sărăcită de stres şi griji?
Daniel Defoe izbuteşte să închipuie – şi asta în urmă cu circa 3
secole, cea mai reputată poveste cu naufragiaţi, “a unei vieţi
plină de aventuri, o viaţă cîrmuită de voia providenţei şi atît de
variată, cum nu se gasesc multe pe lume”.
O carte pe care e inutil să o propun spre lectură, fiindcă se
recomandă de la sine. Păcat însă de cei în mîinile cărora acest
titlu nu se opreste, fiindcă nu vor putea discerne între
originalitatea rîndurilor sale şi imitaţiile inspirate de soarta lui
Robinson Crusoe, a naufragiatului în genere. Doar citind-o vom
naufragia, la rîndul nostru, din gălagia unui ocean mirean, citadin
şi agasant în acalmia unei oaze de aventuri inegalabile. Filele
acestui roman depanate în copilarie trezesc aceleaşi fantezii şi în
împovarata maturitate, însă în timpul acesteia din urmă o
asemenea deconectare literara poate fi savurată cu o mai mare
poftă, reactualizînd-o şi privind-o drept un suvenir binemeritat al
copilului din noi.
Robinson Crusoe s-a nascut în anul 1632, în oraşul York, intr-o
familie cumsecade, avand 2 frati.La 19 ani, împotriva voinşei
părinţilor şi prin dorinţa de aventuri, împreună cu un prieten, a
fugit de acasă îmbarcîndu-se pe un vas.Această navă a naufragiat
lîngă Yarsmouth, însă echipajul a fost salvat de o altă navă.
12

Cu timpul, Crusoe a uitat suferinţele îndurate şi s-a îmbarcat pe

corabia unui capitan cu care s-a înţeles foarte bine şi care i-a dat
primele noţiuni de navigaţie şi matematică.Aceştia au pornit spre
Guineea de unde Robinson a venit cu nişte bani strînşi, hotarîndu-
se să continue negustoria pe coastele Guineei.
El s-a îmbarcat într-o corabie,iar în apropiere de insulele Canare,
a fost capturat de o navă cu piraţi mauri din Sallee, devenind
robul lor.Cîstigînd încredere a facut rost de o barcă şi păcălind pe
cei doi slujitori a-i stăpînului a plecat pe mare, scăpînd.

13

Pe Moley l-a aruncat în apă şi a continuat spre sud navigarea pînă

cînd au întîlnit un vas portughez, care i-a dus în Brazilia,
căpitanului devenindu-i foarte recunoscător.În această
ţară,Robinson l-a vîndut pe Xury şi a devenit cultivator din banii
strînşi.
Noul cultiavtor avea ca vecin un om de origine engleză,Wells, cu
care s-a împrietenit.
Prin dorinţa lui de îmbogatire, a plecat în Guineea, în funcţia de
capitan al vasului pentru a cumpăra negri, revenindu-i jumatate
din ei.Corabia a fost prinsă într-o furtună îngrozitoare, ea
naufragiind pe o insulă pustie.
14
Noaptea aceea a fost de coşmar pentru Robinson, deoarece nu
ştia dacă să se ferească de fiare sau sălbatici.Dimineţa a înotat
pînă la corabie şi şi-a găsit de mîncare, puşti,îmbracăminte şi
multe alte necesare, corabia scufundîndu-se.
În primele zile pe insulă, a început să îşi facă un jurnal zilnic şi
începe construirea unei locuinţe,descoperind că pe acel pămînt
pot creşte grîne.
După ce şi-a dat seama că este norocos că a supravieţuit,a
început să fie foarte credincios, găsind în barcă Sfînta
Scriptură.Robinson a început să cerceteze insula,gasind un loc cu
tutun, lămîi, trestie de zahar, struguri sălbatici, însă nici o urmă
de om.În altă parte a insulei a găsit o broască ţestoasă pe care a
mîncat-o, alături de păsări marine.
A început să-şi construiască o colibă, masă, scaune, mobilă şi
chiar o barcă.

15
Pentru a-şi asigura hrana a început să îmblanzească capre, să
culeagă struguri, să semene cereale şi să vîneze. Ca tovaraş de
vorbă şi-a găsit un papagal pe care l-a învăţat să vorbească.
Pentru a nu uita nimic din întîmplările zilnice şi-a făcut un jurnal,
iar pe o scîndură un calendar pe care îşi însemna lunile, zilele şi
anii.
Robinson Crusoe domesticeşte animale, munceşte pămîntul,
practică olăritul şi croitoria, îşi face o barcă şi explorează insula,
repetînd astfel, pe parcursul a cei 28 de ani de singuratate,
experienţa civilizatoare a umanităţii.
Tot Robinson este cel care va salva de la moarte un sălbatic, pe
care îl va boteza Vineri şi îl va educa. Între el şi Vineri se stabilesc
raporturile patriarhale dintre un stapîn şi slugă credincioasă.
Soseşte şi momentul mult asteptat, părăsirea insulei. Eroul nostru
reuşeşte să-l salveze de la moarte pe căpitanul unui vas, al cărui
echipaj se răzvrătise. Căpitanul, după înăbuşirea revoltei, îşi ţine
promisiunea şi, la 19 decembrie 1686, Robinson Crusoe este
îmbarcat pe vasul englez şi readus în patrie.
Tot drumul parcurs de el împreună cu dificultăţile întîlnite au
servit drept mijloace de autocunoaştere şi itinerar de formare a
personalităţii,care provoacă o serie de schimbări ale trăsăturilor
caracterului sau.
 16
Neobrăzat
“În cinci-şase
zile mi-am
învins
Temător
conştiinţa
Tulburat “Mă speria
devenind un
“Nimeni nu gîndul că nu Ambiţio
tînăr neobrazat
mă va ajuta i-am supus s
ce nu se lasă
pentru că sunt tatei,că m- “El era
tulburat de
prea tulburat am reîntors hotărît
remuşcări”
şi nu pot la nezuinţele să se
spune nimic mele duca din
mai mult” păcătoase” nou pe
coastele
Robinso acelea”

n Fricos
“Maurii
băgaseră
Impacient atîta
“Eram spaimă în
nerăbdător mine,că mă
să am din temeam să
nou barca la nu cad
îndemînă,de iarăşi în
şi nu voiam mîinele
să risc alte lor”
aventuri”

Harnic
“Pe scurt am
muncit ca un
rob să
Crusoe Aventurist
“Fără să întreb pe
găsesc tata şi pe
argilă,să o Rîvnitor mama,fără să-i
Abil “Am săpat
scot,să o anunţ măcar,într-
“Dorinţa cîteva gropi
aduc un ceas rău la 1
de mari în
acasă,să o septembrie 1651
îmbogăţire locul unde
lucrez şi cînd m-am urcat pe
ma dus observasem
colo,nu am corabie şi m-am
spre că vin
reuşit să fac îndreptat spre
Guinea.Am caprele la
decît două Londra”
devenit păşunat”
obiecte
posesor de
mari”
plantaţii în
Brazilia”
17
Mulţi istorici considera că, de la început Daniel Defoe a fost un fin
ascultător şi culegător de istorii marinăreşti care la acea vreme în
epocă colonizării circulau din abundenţă prin tavernele Londrei.
Acolo şi la întîlnit pe adevăratul Robinson Crusoe, corsarul de
origine scoţiană Alexander Selkirk,şi a foloseşte perepeţiile lui ca
sursă de inspiraţie pentru formarea personajului din romanul său.

Alexander Selkirk (1676 - 13 decembrie

1721) a fost un marinar scoțian care a trăit patru ani pe o insulă
de lângă Chile și a servit drept inspirație pentru romanul Robinson
Crusoe a lui Daniel Defoe. S-a născut în satul Lower Largo din
regiunea Fife. În 1703 a plecat într-o expediție pe vasul
exploratorului englez William Dampier (1651 - 1715), care a fost
primul om ce a circumnavigat de trei ori Pământul. Ulterior,
perioada în care a stat singur pe insulă a fost între 1704 - 1708. A
fost cel de al şaptelea fiu al unei prospere familii de tăbăcari. În
ciuda educaţiei severe primită de la tatăl său, acesta avea să se
dovedească un copil problematic, fiind autorul a numeroase
infracţiuni şi acte pe care biserica le catalogase drept
scandaloase. De altfel, în urma unei asemenea întîmplări, în care
fusese acuzat de „expunere indecentă” în timpul slujbei
religioase, Selkirk avea să îşi părăsească pentru totdeauna familia
şi să se îmbarce pentru prima oara pe o corabie. Deşi puţini îi
dădeau şanse de supravieţuire, se pare că viaţa de corsar îi pria
de minune tînărului de numai 19 ani, cel care, opt ani mai tarziu,
devenise unul dintre cei mai cunoscuti cîrmaci din flota engleză.
Acesta avea să fie şi momentul în care Selkirk va
primi comanda primei nave, galionul Cinque Ports, companionul
navei de luptă Saint George, condusă la acea vreme de căpitanul
William Dampier. Scopul expediţiei celor doi era acela de a
captura şi de a prăda vasele spaniole care navigau în Oceanul
Pacific, o metoda de îmbogăţire rapidă, des întîlnită la corsarii
aflaţi în slujba guvernului Angliei din acea perioadă.

18

Concluzie

Proectul dat în primul rînd este o nouă experienţă,iar în al doilea

el ne-a ajutat să înţelegem cu adevărat sensul cuvîntului
“călătorie” şi ce presupune această călătorie.

Analizînd călătoria în romanul “Robinson Crusoe” de Daniel

Defoe am constatat că încercările la care eşti supus de către viaţa
sunt cele mai bune mijloce de afirmare a personalităţii şi
cunoaştere a forţelor proprii.

Cronotopul influenţează în mod indirect asupra formării

personalităţii,spaţiul şi timpul acţionînd asupra personajului care
datorită muncii,sîrguinţei,ambitiei şi nevoiei a devenit mai
increzut, a căpătat o maturizare şi un echilibru spiritual.În urma
călătoriei sale Robinson Crusoe observă că capătă nişte calităţi şi
experienţă care-l fac să se simtă mai încrezut în sine.
????????????????????????????????????????????????????
19

Bibliografie
1.Defoe D.”Robinson Crusoe”,Editura
Litera,Chişinău,1997;

2. www.adevarul.ro

3. ro.wikipedia.org

4.www.dexonline.ro

5. www.preferatele.com
20