ROBINSON CRUSOE

by Daniel Defoe

DANIEL DEFOE:
- a fost un jurnalist, pamfletar și scriitor englez
- împreună cu Samuel Richardson, Defoe este considerat fondatorul romanului englez.
- primul mare romancier realist englez, Defoe este un observator minuțios, preocupat de
morala individuală și socială.
- Defoe a fost un scriitor prolific și versatil, producând peste trei sute de lucrări - cărți, broșuri
și jurnale - pe teme diverse, inclusiv politică, criminalitate, religie, căsătorie, psihologie și
supranatural. A fost, de asemenea, un pionier al jurnalismului de afaceri și al jurnalismului
economic.

Opera – romane - Robinson Crusoe

- Captain Singleton
- Memoirs of a Cavalier
- A Journal of the Plague Year
- Moll Flanders
- Colonel Jack
- Roxana: The Fortunate Mistress
- Non-fiction
- Pamphlets or essays in prose and in verse
- memorii
- autobiografii

ROBINSON CRUSOE:
- Robinson Crusoe, scris de Daniel Defoe, este un roman, de fapt un tip de ficțiune de
aventură, amplasat într-un local exotic.
- De asemenea, este o poveste realistă prin aceea că descrie un comportament relativ plauzibil
al unei persoane obișnuite, mai degrabă decât actele eroice ale cuiva cu puteri supranaturale.
- În unele privințe, seamănă cu o autobiografie spirituală, întrucât arată dezvoltarea gândirii
religioase și spirituale a protagonistului său, dar nu este autobiografică în sine, deoarece este
fictivă, iar autobiografia este faptică.

REZUMAT:
- Daniel Defoe s-a născut la Londra și a fost martor la două dintre cele mai mari dezastre ale
secolului al XVII-lea: o reapariție a ciumei și Marele Incendiu din Londra în 1666. Aceste
evenimente i-au putut forma fascinația pentru catastrofe și supraviețuirea în scrierea sa.
- Defoe a dezvoltat un gust pentru călătorii care a durat de-a lungul vieții sale. Ficțiunea sa
reflectă acest interes; personajele sale Moll Flanders și Robinson Crusoe își schimbă viața,
călătorind departe de Anglia natală.
- Călătoria lui Robinson Crusoe are loc în contextul imperialismului și colonialismului
european din secolul al XVII-lea, pe măsură ce diferite țări au explorat America, înființând
colonii și exploatând nativi. Mai precis, Defoe a fost probabil inspirat sau influențat de
aventurile din viața reală ale lui Alexander Selkirk. Selkirk a fost un om scoțian care a
supraviețuit timp de patru ani blocat pe o insulă din sudul Pacificului. Povestea lui uimitoare
de supraviețuire s-a răspândit mult după ce s-a întors în Europa în 1711 (nu cu mult înainte ca
Defoe să publice Robinson Crusoe).
- Crusoe este naratorul romanului. El descrie cum, în calitate de tânăr, a ignorat sfaturile
familiei sale și și-a părăsit casa confortabilă din Anglia pentru a merge pe mare. Prima sa
experiență pe o navă aproape îl ucide, dar perseverează. Acum, cu câteva sute de lire mai
bogat, el navighează din nou în Africa, dar este capturat de pirați și vândut în sclavie. Scapă
și ajunge în Brazilia, unde dobândește o plantație și prosperă. Ambițios pentru mai multe
bogății, Crusoe încheie un acord cu negustorii și alți proprietari de plantații pentru a naviga în
Guineea, a cumpăra sclavi și a se întoarce cu ei în Brazilia. Dar întâlnește o furtună în
Caraibe, iar nava lui este aproape distrusă. Crusoe este singurul supraviețuitor, pe un țărm
pustiu. El salvează ceea ce poate din epavă și-și clădește o viață pe insulă care constă în
reflecție spirituală și măsuri practice de supraviețuire. Documentează cu atenție într-un jurnal
tot ceea ce face și trăiește.
- După mulți ani, Crusoe descoperă o amprentă umană și, în cele din urmă, întâlnește un grup
de popoare native - „Sălbaticii”, așa cum le numește el, care aduc captivi pe insulă pentru a-i
ucide și mânca. Unul dintre captivii grupului scapă, iar Crusoe îi împușcă pe cei care îl
urmăresc, eliberând captivul, pe care-l ia alături de el, în viața sa pe insulă și numește
”Friday”. Crusoe transformă treptat „my Man Friday” într-un creștin vorbitor de limba
engleză. Urmează diverse întâlniri cu popoarele locale și europeni. După aproape trei decenii
pe insulă, Crusoe pleacă (împreună cu Vineri și un grup de pirați) în Anglia. Crusoe se
stabilește acolo pentru o vreme după ce și-a vândut plantația în Brazilia, dar, așa cum explică
el, „nu am putut rezista puternicei înclinații pe care am avut-o pentru a-mi vedea insula”. În
cele din urmă se întoarce și află ce s-a întâmplat după ce spaniolii au preluat controlul asupra
acesteia.

Stilul de scriere și narator:

- Robinson Crusoe este o autobiografie fictivă scrisă simplu, la persoana I, aparent scrisă de
un bătrân care se uită înapoi la viața sa. Povestea include și materiale dintr-un jurnal
incomplet, care este integrat în roman.

Starea de spirit:
- Când începe povestea, starea de spirit este sobră, cu cuvintele de avertisment aproape
profetice ale tatălui lui Crusoe. Starea de spirit este mohorâtă în capitolele următoare, pe
măsură ce dezastrele cad una după alta asupra imprudentului Crusoe. După convertirea sa pe
insulă, lumina spirituală își influențează povestea, iar starea de spirit devine mai pașnică. Cu
toate acestea, există un spirit de aventură subiacent pe tot parcursul romanului, iar capitolele
ulterioare sunt pline de acțiuni violente.

Personaje:
Robinson Crusoe
- este protagonistul principal și naratorul la prima persoană al romanului.
- este născut într-o familie de clasă mijlocie și se așteaptă să găsească un loc de muncă stabil
ca avocat. Cu toa
- Crusoe se caracterizează prin căutarea aventurii și a naturii neliniștite.
- mintea inteligentă a lui Crusoe și abordarea obiectivă a supraviețuirii îi permit să colecteze,
să clasifice și să construiască o viață durabilă pe insulă. Această abordare clinică a stării sale
i-a determinat pe mulți să-l critice pe Crusoe ca pe un personaj rece.
- cu toatea cestea, personalitatea lui Crusoe este arătată prin reacțiile sale profund religioase
la evenimente, cum ar fi sentimentele de vinovăție pentru abandonarea familiei sale.
- este important de reținut că opiniile lui Crusoe despre sclavie și ierarhia socială nu se
schimbă după experiența sa pe insulă.
- chiar și după ce este luat însuși ca sclav, Crusoe susține încă din toată inima proprietatea
asupra ființelor umane și se alătură aristocrației când se întoarce în Anglia.
- posedă instincte de afaceri la fel de considerabile ca și instinctele sale de supraviețuire
- Crusoe se descrie ca un om obișnuit sensibil, niciodată ca un erou excepțional.

Vineri
- Probabil primul personaj non-alb care a primit o portretizare realistă, individualizată și
umană în romanul englez, Vineri are o importanță literară și culturală imensă. Dacă Crusoe
reprezintă prima minte colonială din ficțiune, atunci Vineri reprezintă nu doar un trib al
Caraibelor, ci toți nativii din America, Asia și Africa care ar fi mai târziu oprimați în epoca
imperialismului european.
- el este cel mai vibrant personaj din Robinson Crusoe, mult mai carismatic și mai colorat
decât stăpânul său.
- Crusoe poate aduce creștinismul și îmbrăcămintea pentru Vineri, dar Vineri îi aduce căldură
emoțională lui Crusoe și o vitalitate a spiritului care lipsesc inimii europeane a lui Crusoe.

Teme:
Tema principală
- este că păcatul are răzbunarea sa, dar pacea se poate găsi prin iertare și credință. Crusoe este
fiul risipitor (ca cel prezentat în Noul Testament al Bibliei). El fuge la mare împotriva
dorințelor familiei sale. O serie de dezastre i se întâmplă ca marinar, ca pedeapsă pentru
natura sa rebelă. Când Crusoe aterizează în sfârșit în Brazilia, devine un plantator prosper.
Încă nemulțumit de averea sa, el provoacă din nou Providența devenind un comerciant de
sclavi. Ca pedeapsă, nava sa este distrusă într-o furtună și el singur scapă pe o insulă
nelocuită, unde Crusoe suferă o regenerare spirituală, devenind creștin și convertind vinerea
și la creștinism.
- După douăzeci și opt de ani pe insulă, el poate în cele din urmă să scape. Fiul risipitor se
întoarce în Anglia și se găsește foarte bogat datorită succesului continuu al plantației sale
braziliene. Acum, însă, Crusoe este suficient de matur pentru a se descurca cu norocul său în
viață; se așează, se căsătorește și devine generos atât cu familia, cât și cu prietenii. Sufletul
său schimbat, care nu mai este rebel, își găsește pacea.

Tema secundară
- glorificarea visului imperialist. Crusoe este englezul care colonizează insula, „civilizează”
nativul și își protejează colonia de dușmani. Aproape de la începutul șederii sale pe insulă,
Crusoe se comportă atât în mod conștient, cât și inconștient ca agent al Imperiului Britanic.

Simboluri:
- urma de picior = sentimentele conflictuale ale eroului nostru despre compania umană
- crucea = data, evenimetele importante și calendarul
= un simbol al propriei sale existențe pe insulă, la fel cum crucea creștină este un
simbol al noii vieți a creștinului în Hristos după botez, o scufundare în apă ca experiența
naufragiului lui Crusoe.
- Robinson`s bower (un loc umbros plăcut sub copaci sau plante cățărătoare într-o grădină
sau pădure) = o îmbunătățire radicală a atitudinii lui Crusoe față de timpul petrecut pe insulă.
Viața insulară nu mai este neapărat un dezastru de suferit, ci poate fi o ocazie de plăcere

Literary devices:
- personificarea – ”Valul care a venit asupra mea din nou și m-a îngropat 20 sau 30 de
picioare adâncime în propriul său trup.”
- prefigurare (foreshadowing) – când se îmbarcă pe vaporul care pleacă din Londra, fără
binecuvântarea lui Dumnezeu și fără să ia în considerare vorbele tatălui său.
- aluzia biblică
- simile – A mâncat-o ca un lup hulpav (ravenous).
- imagery – Inima mea s-a scufunat în interiorul meu la oroarea spectacolului.