ENIGMA OTILIEI de George Calinescu

-roman realist / modernRealismul este un curent literar care apare n Frana, n a doua jumtate a secolului al XIX-lea, ca o reacie mpotriva romantismului, mpotriva tendinei de evadare din real a romanticilor, promovnd n operele literare o viziune asupra vieii ct mai aproape de realitate. Trsturile eseniale ale operelor realiste sunt: autenticitatea, veridicitatea, verosimilul. Realitii sunt interesai de problemele societii contemporane lor (conflictele de clas, tema paternitii, puterea banului, etc.), fa de care adopt o atitudine critic. George Calinescu sustinea (in 1932) necesitatea aparitiei in literatura romana a unui roman de atmosfera moderna, desi respingea teoria sincronizarii obligatorii a literaturii cu filozofia si psihologia epocii argumentand ca literatura trebuie sa fie in legatura directa cu ,,sufletul uman. Publicat la sfarsitul perioadei interbelice (1938), ,,Enigma Otiliei este un roman realist, balzacian, social si citadin, cu elemente moderniste apartinand prozei interbelice. Tema operei ilustreaza imaginea societatii burgheze bucurestene, la inceputul secolului XX, societate degradata de puterea mistificatoare a banului. Imaginea societatii contituie fundalul pe care se proiecteaza formarea tanarului Felix Sima (bildungsroman), dar si ideea balzaciana a mostenirii si a paternitatii, sugerata si de titlul initial al romanului - Parintii Otiliei. Romanul este o specie a genului epic, de mari dimensiuni, cu o actiune complexa, ce se poate desfasura pe mai multe planuri, cu personaje numeroase, unele bine individualizate, in functie de contribuitia lor la desfasurarea actiunii. Romanul Enigma Otiliei este alcatuit din douazeci de capitole, iar succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuire, respectand cronologia faptelor, completata prin insertia unor micronaratiuni in structura romanului. Modul de expunere predominant in roman este naratiunea care alterneaza insa cu descrierea si dialogul. Fiind un roman realist, descrierea spatiilor (strada, arhitectura caselor, decorul interior camera Otiliei) si a vestimentatiei sustine impresia de univers autentic (mimesis), iar prin observatie si notarea detaliului semnificativ devine mijloc de caracterizare indirecta a personajelor. Perspectiva narativa este reprezentata de naratiunea la persoana a-III-a si naratorul omniscient, omniprezent si obiectiv, elemente specifice prozei realiste obiective. Ca in orice opera epica, actiunea se poate relata pe momentele subiectului. Incipitul operei fixeaza veridic cadrul temporal ,,intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909 si spatial, prin descrierea strazii Antim din Bucuresti si a arhitecturii casei lui mos Costache.

In expozitiune, este prezentat tanarul Felix Sima, orfan, absolvent al Liceului Internat din Iasi, care vine la Bucuresti, in casa unchiului si tutorelui sau legal, Costache Giurgiuveanu, pentru a urma Facultatea de Medicina. Mos Costache este un rentier avar, care o creste in casa lui pe Otilia Marculescu, fiica sa vitrega, in intentia de a o infia. Acestei dorinte se opune insa Aglae, sora lui, care aspira la mostenirea averii batranului. Familia Tulea este completata de sotul Aglaei, Simion Tulea, si de cei trei copii: Olimpia, Aurica si Titi. Lor li se alatura Stanica Ratiu, care se casatorise cu Olimpia pentru a obtine zestrea promisa acesteia. Conflictul dintre cele doua familii, iscat in jurul averii lui Costache Giurgiuveanu, marcheaza intriga. Desfasurarea actiunii urmareste cele doua planuri ale romanului pe de o parte istoria mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si destinul tanarului Felix pe de alta parte, autorul acordand insa atentie si planurilor secundare (prezentarea destinului celorlalte personaje), pentru sustinerea imaginii ample a societatii citadine. Competitia pentru mostenirea batranului avar este un prilej pentru observarea efectelor obsesiei banului. Costache Giurgiuveanu, proprietar de imobile, restaurante, actiuni, nutreste iluzia longevitatii si, desi are o afectiune sincera pentru Otilia, nu pune in practica nici un proiect pentru a-i asigura viitorul, pe de o parte de dragul banilor, pe de alta parte din teama de Aglae. Sora lui urmareste succesiunea totala a averii lui. Stanica Ratiu vrea si el sa parvina, vizand averea clanului Tulea, dar fura banii lui mos Costache, provocandu-i acestuia moartea (punctul culminant). Cel de-al doilea plan urmareste initierea tanarului Felix, ca student la Medicina, care cunoaste in casa unchiului sau dragostea pentru Otilia. Este permanent gelos pe Pascalopol, prieten al batranului, pe care il aduce in familia Giurgiuveanu dorinta de a avea o familie care sa-i umple singuratatea si afectiunea pentru Otilia, careia ii satisface toate capriciile. Otilia il iubeste pe Felix, dar, dupa moartea lui mos Costache ii lasa tanarului libertatea de a-si implini dorinta de a face cariera si se casatoreste cu Pascalopol, barbat matur care ii poate oferi intelegere si protectie. Deznodamantul romanului urmareste destinul personajelor. Stanica Ratiu o paraseste pe Olimpia si se casatoreste cu Georgeta, prostituata de lux ce avea protectori importanti. El devine proprietarul unui bloc si patroneaza ,,tripouri de morfinomani. Felix ajunge profesor universitar, medic de prestigiu si autor de tratate de medicina si se casatoreste stralucit, frecventand un cerc de persoane influente. Intalnindu-se intamplator cu Pascalopol, afla ca acesta a redat Otiliei libertatea de a-si trai tineretea, iar ea devenise sotia unui conte exotic, cazand in platitudine. Ea ramane pentru Felix o imagine a eternului feminin, iar pentru Pascalopol o enigma. In finalul romanului, Felix merge pe strada Antim si gaseste casa parasita a lui mos Costache, amintindu-si de seara cand venise pentru prima oara aici iar acesta-i spusese : Aici nu sta nimeni. Personajele sunt numeroase si bine individualizate. Pentru caracterizarea personajelor autorul apeleaza la tehnica realist balzaciana a individualizarii prin descrierea detaliata a mediului, a locuintei, a camerei, a fizionomiei, a gesturilor si obisnuintelor.
2

Personajele se pot incadra totodata intr-o tipologie clasica: mos Costache avarul, Aglae - ,,baba absoluta fara cusur in rau, Aurica fata batrana, Simion senilul, Titi retardatul, Stanica Ratiu arivistul, Otilia cocheta, Felix intelectualul ambitios, Pascalopol aristocratul rafinat. Personajele sunt conturate si prin antiteza romantica: avaritia lui mos Costache in contrast cu generozitatea lui Pascalopol, inteligenta lui Felix in opozitie cu imbecilitatea lui Titi, feminitatea misterioasa a Otiliei cu uratenia Auricai. Romancierul depaseste insa estetica realista si pe cea clasica deoarece in opera se regasesc elemente de modernitate. Astfel, in conturarea personajelor se strecoara o anumita ambiguitate. Mos Costache este un avar umanizat prin iubirea paterna sincera pentru Otilia. Pascalopol oscileaza intre dragostea paterna si cea virila pentru Otilia. Arivistul Stanica este si demagog al ideii de paternitate, escroc si principial, hot si sentimental. Un alt aspect modern este naturalismul interesul pentru procesele psihice deviante, motivate prin ereditate si mediu. Astfel Titi mosteneste labilitatea psihica a tatalui, iar Aurica este o copie degradata a mamei - obsesia fiicei(casatoria) se aseamana cu obsesia mamei (mostenirea). In concluzie, consider ca prin prezentarea critica a unor aspecte ale societatii bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea, motivul paternitatii si al mostenirii, structura, specificul secventelor descpriptive, realizarea tipologiilor, ,,Enigma Otiliei este un roman realist, depasind insa realismul clasic prin spiritul critic si polemic (parodic) si prin elementele de modernitate ambiguitatea personajelor, interesul pentru procesele psihice deviante, tehnicile moderne de caracterizare a personajelor.

ENIGMA OTILIEI de George Calinescu

-roman realist / modernPublicat la sfarsitul perioadei interbelice (1938), ,,Enigma Otiliei este un roman realist, balzacian, social si citadin, cu elemente moderniste apartinand prozei interbelice. Tema operei ilustreaza imaginea societatii burgheze bucurestene, la inceputul secolului XX, societate degradata de puterea mistificatoare a banului. Imaginea societatii contituie fundalul pe care se

proiecteaza formarea tanarului Felix Sima (bildungsroman), dar si ideea balzaciana a mostenirii si a paternitatii, sugerata si de titlul initial al romanului - Parintii Otiliei. Romanul Enigma Otiliei este alcatuit din douazeci de capitole, iar succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuire, respectand cronologia faptelor, completata prin insertia unor micronaratiuni in structura romanului. Perspectiva narativa este reprezentata de naratiunea la persoana a-IIIa si naratorul omniscient, omniprezent si obiectiv, elemente specifice prozei realiste obiective. Pesonaj eponim al romanului, Otilia, intruchipeaza tipul feminitatii, G. Calinescu marturisindu-si afinitatile fata de acest personaj, despre care spune ca este ,,eroina mea lirica, ,,tipizarea mea in ipostaza feminina ( Otilia cest moi ). Otilia este un personaj complex, fara indoiala, personajul cel mai modern al romanului, intrucat in conturarea profilului moral, psihologic autorul apeleaza atat la procedee specifice realismului (utilizarea tehnicii detaliului in descrierea mediului, a portretului fizic) cat si la tehnici moderne precum comportamentismul (observarea din exterior a comportamentului fapte, gesturi, replici) si pluriperspectivismul (reflectandu-se diferit in constiinta celorlalte personaje), ceea ce-i confera ambiguitate, explicand in plan simbolic titlul enigma, misterul feminitatii. Otilia Mrculescu este fiica vitreg a lui Costache Giurgiuveanu, dar are un statut social incert, datorita avaritiei acestuia si a respingerii de catre clanul Tulea, pentru care este o rivala la mostenire. Studenta la Conservator, inzestrata cu un temperament de artista, Otilia studiaza pianul, citeste carti si reviste frantuzesti si pare detasata de problema mostenirii lui mos Costache. Portretul fizic este realizat prin caracterizare directa prin ochii lui Felix si construit prin tehnica detaliului: ,, un cap prelung si tanar de fata, incarcat de bucle, cazand pana la umeri. Fata, subtirica, imbracata intr-o rochie foarte larga pe poale, dar stransa la mijloc ci cu o mare colereta de dantela pe umeri, ii intinse cu franchete un brat gol si delicat. Portretul fizic sugereaza insa prin caracterizare indirecta si trasaturile morale: delicatete, tinerete, farmec, cochetarie, distinctie, inocenta, sinceritate, spoantaneitate. Portretul moral se contureaza mai ales prin caracterizarea indirecta, ce reiese din comportament, fapte, gesturi, relatia cu celelalte personaje si cu mediul in care traieste. Camera Otiliei o defineste intru totul prin detaliile cu semnificatii caracteriale: ,, o masa de toaleta cu trei oglinzi mobile si cu multe sertare [] un scaun rotativ pentru pian ceea ce ar putea fi interpretat ca sugestie pentru firea ei imprevizibila, manifestandu-se aici motivul oglinzilor. Dezordinea tinereasca a lucrurilor amestecate peste tot rochii, palarii, pantofi, jurnale de moda frantuzesti, carti, note muzicale, papusi - trimit catre exuberanta juvenila, catre universul spiritual al ,, ascunzisului feminin, cum spune autorul. Definita mai ales prin felul de a fi, prin fapte, actiuni, gesturi, vorbe si ganduri, Otilia este un personaj complex, cu un comportament derutant, fiind capabil de emotii puternice, apoi trecand brusc de
4

la o stare la alta, imprastiata si visatoare, dovedind in mod surprinzator luciditate si tact. Este un amestec ciudat de atitudine copilareasca si matura in acelasi timp: se mai juca cu papusile, alearga desculta prin iarba din curte, se urca pe stogurile de fan din Baragan, dar este profund lucida si matura atunci cand ii explica lui Felix motivele pentru care ei doi nu se pot casatori, autocaracterizandu-se: ,,Eu am un temperament nefericit: ma plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata. In relatie cu celealte personaje, ea are o atitudine diferita. In relatia cu mos Costache, este intelegatoare, afectuoasa si este, in acelasi timp, aparent imuna la rautatile celor din clanul Tulea. Imprastiata si dezordonata, accepta cu luciditate protectia lui Pascalopol, dar, respinge cu rezerva manifestarile sentimentale ale lui Felix din dorinta de a-i da posibilitatea de a-si implini visul de a deveni un medic stralucit. Fiind cel mai cotroversat personaj al romanului, Otilia este caracterizata direct de celelate personaje, starnind reactii contradictorii. Mos Costache o iubeste pe ,,Otilia , ,,pe fe-fetita mea, avand fata de ea o adevarata slabiciune. Rationalul Felix vede in Otilia ,, o fata admirabila, superioara pe care n-o inteleg. Pascalopol o priveste pe Otilia ca pe femeia in devenire, are rabdare cu ea, dar nu distinge ,, ce e patern si ce e viril in dragostea lui pentru tanara, pe care o considera ,, o artista, ,,o randunica. Pentru Stanica Ratiu, Otilia este o femeie cu ,,spirit practic, care stie ce vrea si cum sa se descurce in viata: ,,Desteapta fata!. Aglae o considera ,,o zanatica, ,,o dezmatata, ,,o stricata, care suceste capul baietilor de famile, deoarece chiar pe Titi reuseste sa-l cucereasca, iar Aurica o uraste si o invidiaza pentru ca are succes la barbati ,,cea mai eleganta conservatorista si cea mai mandra . Otilia ramane pana la sfarsitul romanului o tulburatoare intruchipare a naturii contradictorii a sufletului feminin, modernismul personajului constand si in faptul ca nimeni nu poate dezlega misterul ce se tesuse in jurul ei. Astfel, indragostit de Otilia, Pascalopol o admira si o intelege, dar nici el nu poate descifra in profunzime reactiile si gandurile fetei, confirmandu-i lui Felix in finalul romanului: ,,A fost o fata delicioasa, dar ciudata. Pentru mine e o enigma. Fotografia pe care o priveste Felix dezvaluie o ,,femeie frumoasa, cu linii fine, dar nu era Otilia, nu era fata nebunatica, ci avea un aer de platitudine feminina, care nu mai semana cu imaginea din constiinta lui. In opinia mea, prin constructia acestui personaj, autorul ilustreaza in viziune realista si conditia femeii in contextul societatii bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea. Sugestiva in acest sens este chiar replica Otiliei: Rostul femeii este sa placa, in afara de asta nu poate fi fericire. Otilia intruchipeaza in roman o imagine a eternului feminin, prin amestecul de spontaneitate, naturalete, eleganta, cochetarie si maturitate, profunzime. Fascinanta si imprevizibila, Otilia se diferentiaza de celelalte personaje feminine din literatura romana prin aceea ca ea se afla intr-un continuu proces dinamic, in continua devenire.