In Vreme de Razboi

Nuvela realist-psihologica In vreme de razboi de Ion Luca Caragiale referat
In vreme de razboi
Alaturi de Ioan Slavici, Caragiale este in literatura noastra creatorul nuvelei

realist-psihologice. Universului comic din piesele de teatru si schite i se substituie
in nuvela 'In vreme de razboi' dimensiunea tragica a existentei umane.
Tema nuvelei este obsesia. Firul epic urmeaza linia unei compozitii clasice
(expozitie, punct culminant si deznodamant), iar cele trei capitole, urmarind
cresterea obsesiei lui Stavrache si transformarea ei in nebunie, creeaza o tipologie
si compun un destin uman tragic aflat sub stapanirea neiertatoare a unei tare
ereditare (defect congenital).
In capitolul I (adevarata expozitiune) se precizeaza datele esentiale despre hangiul

Stavrache (negustor, proprietarul unei pravalii) si fratele sau popa Iancu din
Pondeni (conducatorul unei bande de hoti, prinsa de stapanire). Pentru a scpa,
popa Iancu se inroleaza voluntar in razboi, averea sa ramanand lui Stavrache.
Momentul-intriga il constituie gandul care il chinuie pe hangiu in legatura cu

intoarcerea fratelui sau, desi o scrisoare primita il asigurase ca acesta a murit.
Tensiunea creste treptat, odata cu obsesia lui Stavrache, care este terorizat de
imaginea fratelui si de presupusa replica a acestuia, devenita laitmotiv obsedant:
'Gandeai c-am murit, neica?'. In acest capitol (al II-lea) se trece mereu din
realitate in vis incat planurile se confunda, sugerand degenerarea psihica a
personajului.
Punctul culminant si deznodamantul conflictului (capitolul al III-lea) este

reprezentat de momentul intalnirii dintre cei doi frati. Cand Iancu ii cere lui
Stavrache o suma de bani pe care ii delapidase din banii regimentului, hangiul,
ajuns la capatul incordarii psihice, innebuneste. Cu o arta desavarsita autorul
analizeaza acum reactiile organice, atitudinile si comportarea eroului.
Intamplarile sunt tesute intr-o ordine gradata si crescanda, iar actiunile eroului
sunt dirijate treptat de presimtirea ca popa Iancu nu e mort, de obsesia intoarcerii
fratelui si de starea de violenta din momentul confruntarii directe cu acesta.
Autorul prezinta astfel un caz patologic, ce are ca mobil patima inavutirii.
Stavrache este, in acelasi timp, un negustor necinstit, avar si nemilos, plasat fiind
in contextul unui mediu social, in care setea de imbogatire are consecinte nefaste
asupra individului, dezumanizandu-l. de aici, drama.
Personajul principal este surprins atat din perspectiva povestitorului-narator, din

perspectiva sugerata de cadrul natural, cat si din perspectiva relatiei directe cu
celelalte personaje (dialog) si a confruntarii cu sine (monolog).
1
In primul plan, scriitorul este cel care relateaza faptele si sugereaza inlantuirile
cauzale. Caragiale realizeaza investigatia patologica prin relatari si descrieri,
conturand, in acelasi timp, figura lui Stavrache in contextul nuvelei.
Al doilea plan, cel dialogat, este construit gradat, atat in real, cat si in halucinatiile
personajului. In plan real, intalnirea dintre Stavrache si popa este realizata in
dialoguri comprimate, insotite de indicatii de regie.
In capitolul al II-lea, dialogul se concentreaza pe sublinierea starii de incordare,

datorate temeri de a nu pierde averea.
Dialogul cu fetita (din capitolul al III-lea) il situeaza pe Stavrache in lumea

negustorilor, a hangiilor necinstiti, avari, nemilosi, evidentiind practicile marunte,
surse sigure de imbogatire.
Dialogul viu si plin de miscare pregateste deznodamantul: nebunia lui Stavrache,

care, odata declansata, face loc tonului relatarii si investigatiilor. Astfel ca, de-a
lungul celor doua pagini care incheie nuvela, apar doar cateva linii de dialog.
La nivelul spaimei halucinatorii, dialogul puncteaza obsesia: 'Credeai c-am murit,

neica?'. Trebuie subliniat insa monologul interior al personajului, care presupune
si el o anumita gradatie, intr-o interesanta cladire de ipoteze asupra starii eroului.
Din cea de-a treia perspectiva, a cadrului natural, putem observa ca toate
intamplarile se petrec noaptea (atat cele reale, cat si cele imaginare): popa vine la
fratele sau noaptea, ii apare in halucinatii tot noaptea, fetita vine sa cumpere gaz si
rachiu seara tarziu, tot noaptea Iancu se intoarce sa ceara bani fratelui sau.
Natura este perceputa prin sensibilitatea eroului, iar elementul auditiv devine
pregnant: 'Afara ploua maruntel ploaie rece de toamna, si boabele de apa
prelingandu-se de pe stresini si picand in clipe ritmate pe fundul unui butoi dogit
()'; sunetul repetat la infinit marcheaza obsesia ce se transfera din plan auditiv
in creierul innebunit al lui Stavrache.
Caragiale nu descrie interioare, lumea de obiecte din jur, aspecte vestimentare;

universul il intuim insa prin prezentarea individului, a carui existenta ne face sa
intrevedem datele realitatii in care se misca.
In ultimul capitol, decsrierea este sustinuta si prin reactiile organice ale

personajelor si de elemente vizuale ce descriu o natura infioratoare. Cadrul este
propice sosirii lui popa Iancu.

In Vreme de Razboi

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

In Vreme de Razboi

Încărcat de

Informații document

Descriere originală:

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

In Vreme de Razboi

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nuvela realist-psihologica In vreme de razboi de Ion Luca Caragiale referat

Alaturi de Ioan Slavici, Caragiale este in literatura noastra creatorul nuvelei

In capitolul I (adevarata expozitiune) se precizeaza datele esentiale despre hangiul

Momentul-intriga il constituie gandul care il chinuie pe hangiu in legatura cu

Punctul culminant si deznodamantul conflictului (capitolul al III-lea) este

Personajul principal este surprins atat din perspectiva povestitorului-narator, din

In capitolul al II-lea, dialogul se concentreaza pe sublinierea starii de incordare,

Dialogul cu fetita (din capitolul al III-lea) il situeaza pe Stavrache in lumea

Dialogul viu si plin de miscare pregateste deznodamantul: nebunia lui Stavrache,

La nivelul spaimei halucinatorii, dialogul puncteaza obsesia: 'Credeai c-am murit,

Caragiale nu descrie interioare, lumea de obiecte din jur, aspecte vestimentare;

In ultimul capitol, decsrierea este sustinuta si prin reactiile organice ale

S-ar putea să vă placă și