Scoala postliceala FEG Calarasi

Specializarea: Asistent medical de farmacie

REFERAT
Disciplina: Propedeutică farmaceutică și operații generale
în practica farmaceutică

Căile de administrare
transmucoase

Profesor: Radu Monica

Elev: Vitman Carmen Camelia

 Călărasi
2018

CUPRINS

Introducere........................................................................................2

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE BUCALĂ, SUBLINGUALĂ ŞI

TRANSLINGUALĂ...................................................................................................4

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN PICĂTURI

AURICULARE...........................................................................................................6

ADMINISTRAREA MEDICAŢIEI PE CALE OCULARĂ......................................9

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR INTRARECTAL................................13

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE VAGINALĂ.....................16

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE(INHALATIE

SI AEROSOLI)..........................................................................................................18

BIBLIOGRAFIE........................................................................................................21

2
 INTRODUCERE

Administrarea medicamentelor este una dintre cele mai mari responsabilităţi ale
asistentului medical. Pentru a asigura pacientului o terapie medicamentoasă eficientă şi
corectă, asistentul trebuie să fie familiarizat cu indicaţiile, dozările şi efectele
medicamentului prescris.
De asemenea pacientul trebuie interogat înaintea fiecărei administări despre
eventualele reacţii alergice din trecut la substanţa respectivă.
Asistentul trebuie să aibă cunoştinţele şi abilităţile de a minimiza anxietatea pacientului
şi de maximize eficienţa medicamentului (cunoscând modalitatea de administare, timpul
etc.)
Precum în cazul căii cutanate administrarea pe mucoase poate avea un efect topic sau
sistemic.
Spre deosebire de piele, mucoasei ii lipseşte stratul cornos ceea ce uşurează absorbţia
substanţelor medicamentoase prin mucoase, fenomen de importanţă majoră când se
urmăreşte un efect sistemic.
În cazul leziunilor mucoaselor absorbţia transmucoasă este mărită.
În continuare vor fi prezentate căile transmucoase de interes terapeutic:
 calea bucala,sublinguala si translinguala;
 calea oculara;
 calea intrarectala;
 calea vaginala;
 calea respiratorie (inhalatie si aerosoli);

3
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE BUCALĂ, SUBLINGUALĂ
ŞI TRANSLINGUALĂ

Anumite medicamente sunt administrate bucal, sublingual sau translingual pentru a evita
transformarea sau distrugerea lor în stomac sau intestinul subţire. Aceste medicamente
administrate pe aceste căi, acţionează rapid, deoarece mucoasa orală este bogat
vascularizată şi permite trecerea medicamentelor direct în circulaţia sistemică.
Medicamentele administrate pe cale bucală includ nitroglicerina şi metiltestosteronul.
Sublingual se administrează isosorbid dinitratul, nitroglicerină, ergotamină. Translingual
(pe limbă) se administrează spray-uri medicamentoase pe bază de nitraţi, pentru pacienţii
cu angină cronică.

Materiale necesare:
 medicaţia prescrisă
 recipient pentru medicamente
Administrare:
 se verifică medicaţia prescrisă şi se compară cu cea ridicată de la farmacie
 se spală mainile
 se explică pacientului modul de administrare
 se confirmă identitatea pacientului
 se verifică data de expirare a medicamentelor

4
Administrarea medicamentelor pe cale bucală şi sublinguală:
 în administrarea pe cale bucală, medicamentul se plasează între obraz şi gingie
 pentru administrarea sublinguală,
medicamentul se plasează sub
limba pacientului
 se instruieşte pacientul sa ţină
tableta la locul plasat până când se
dizolvă în totalitate, pentru a fi
absorbită în întregime
 nu trebuie atinsă tableta cu vârful
limbii sau mestecată pentru a nu fi înghiţită
 pacientul nu trebuie sa fumeze până când medicamentul nu s-a dizolvat complet,
deoarece nicotina are efecte vasoconstrictoare care încetinesc absorbţia

Administrarea translinguală:
 pacientul va fi învăţat să ţină pulverizatorul vertical, cu orificiul de ieşire cât mai
aproape de gură
 va fi instruit să pulverizeze medicamentul doar pe limbă, printr-o apăsare fermă
pe butonul flaconului
 trebuie reamintit pacientului că nu trebuie să inhaleze sprayul ci doar să îl
pulverizeze pe limbă şi să aştepte 10 secunde după adminstrare înainte de a înghiţi
Consideraţii speciale:
 nu se vor da lichide pacientului după administrarea de medicamente pe cale
bucală, deoarece unele necesită aproape o oră pentru a fi absorbite în totalitate. De
asemenea, nu trebuie nici să-şi clătească gura până la absorbţia completă a
medicamentului
 unii pacienţi care iau frecvent nitroglicerină sublingual pot simţi furnicături la
locul de adminstrare. Se poate alterna locul de administrare pentru a nu provoca
iritaţii.

5
 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN PICĂTURI AURICULARE

Instilaţiile auriculare se folosesc pentru tratamentul infecţiilor şi inflamaţiilor

urechilor, îndepărtarea cerumenului, anestezie locală, sau îndepărtarea insectelor ajunse
accidental în ureche.
Instilaţiile auriculare sunt în principiu contraindicate pacienţilor cu perforaţie de
timpan, dar se pot totuşi efectua anumite manevre sterile.
De asemenea, instilaţiile cu hidrocortizon sunt contraindicate pacienţilor cu herpes, alte
infecţii virale, fungi etc.
Materiale necesare :
 picăturile prescrise
 sursa de lumină
 aplicator cu capătul de bumbac
 bol cu apă calduţă
 dopuri urechi din bumbac
Pregătirea medicamentelor:
 pentru a preveni efectele adverse ce pot apărea la administrarea de instilaţii
auriculare prea reci (vertij, greaţă, durere) se vor pregăti instilaţiile la temperatura
camerei fie tinându-le într-un bol cu apă caldă fie încălzind flaconul în mână, şi se
vor testa pe încheietura mâinii înainte de aplicare
 dacă se va folosi picurător de sticlă se va verifica integritatea acestuia pentru a nu
răni canalul auditiv
Administrarea :
 se spală mâinile
 se verifică identitatea pacientului
 se va verifica medicamentul care trebuie administrat, dozajul şi ne asigurăm că
ştim exact care este urechea afectată
 se asigură intimitate pacientului

6
  se aşează pacientul culcat pe partea opusă urechei afectate
 se poziţionează canalul auditiv (la adult se trage ureche în spate şi în sus, la copil
în spate şi în jos) pentru o mai bună pătrundere a medicamentului
 se va şterge orice secreţie observată cu aplicatorul cu capăt de bumbac, deoarece
orice colecţie poate reduce efectul medicamentului
 se verifică medicamentul care trebuie adminstrat ca dată de expirare şi se
compară încă o dată cu indicaţia medicului
 cu urechea corect poziţionată se aplică numărul indicat de picături ţinând în aşa
fel picurătorul încât picăturile să fie aplicate nu direct pe timpan ci pe peretele
canalului auditiv, pentru a dimuna disconfortul pacientului
 se menţine urechea în acceaşi poziţie până când medicamentul dispare cu totul în
interiorul canalului auditiv, apoi este eliberată în poziţia obişnuită.
 se cere pacientului să rămână culcat încă 5-10 minute pentru a lăsa medicamentul
să fie absorbit şi se poate pune un dop de bumbac pentru a împiedica scurgerea
medicamentului, având grijă să nu fie introdus prea adânc pentru a nu crea
presiune în canalul auditiv
 se curăţă şi usucă urechea
externă
 dacă este indicat se va
repeta aceeaşi procedură în
cealaltă ureche după cel
puţin 10 minute
 se spală mâinile

Consideraţii speciale:
 Canalul auditiv este in mod normal foarte sensibil, iar atunci cand are anumite
afecţiuni, această sensibilitate creşte, de aceea se recomandă o blândeţe deosebită
în efectuarea manevrelor
 Se vor spăla mâinile înainte şi după efectuarea instilaţiilor cât şi între aplicaţii
dacă se indică adminstrarea la ambele urechi

7
 Pentru a preveni rănirea timpanului, nu se va introduce niciodata aplicatorul cu
capăt de bumbac dincolo de punctul care se poate vedea cu ochiul liber
 Dacă se indică administrare de picături şi unguent, se vor aplica întâi picăturile
 Dacă necesită continuarea tratamentului acasă, pacientul trebuie învăţat cu atenţie
metoda corectă de adminstrare
 Dacă pacientul prezintă vertij, se vor ridica barele de protecţie ale patului în
timpul adminstrării şi se va evita ridicarea bruscă sau grăbită după terminarea
procedurii, pentru a nu-i accentua vertijul.
 Pacientul trebuie supravegheat pentru a observa eventualele reacţii adverse ca:
vertij, greaţă, colecţii, durere etc.

8
 ADMINISTRAREA MEDICAŢIEI PE CALE OCULARĂ

Medicaţia oculară (picături, unguente) are scop atât diagnostic cât şi terapeutic.
Picăturile de ochi pot fi folosite în timpul examenului oftalmologic pentru a anestezia
ochiul, a dilata pupila facilitând examinarea, a evidenţia corneea pentru examinare.
Medicaţia oculară poate de asemenea să fie folosită pentru lubrefierea ochiului, tratament
(glaucom, infecţii oculare), protecţia vederii la nou-născut, lubrefierea orbitelor pentru
introducerea protezelor oculare.
Înţelegerea efectelor oculare a medicaţiei administrate pe această cale este foarte
importantă deoarece anumite medicamente pot cauza afecţiuni sau serioase efecte
negative. De exemplu, acetilcolinergicele, care sunt frecvent folosite în timpul examinării
ochiului, pot grăbi apariţia glaucomului la pacienţi cu predispoziţie pentru această boală.
Materiale necesare:
 medicaţia prescrisă
 mănuşi
 apă caldă sau soluţie normală salină
 comprese sterile
 pansamente oculare

9
Pregătirea materialelor:
 se va verifica dacă medicaţia este pentru administrare oculară şi data expirării
 se notează data primei folosiri a flaconului (după deschidere se va folosi cel mult
2 saptămâni pentru a evita contaminarea)
 se verifică ca soluţia medicamentoasă oftalmică să nu fie decolorată, precipitată
etc (se va avea în vedere că majoritatea soluţiilor oftalmice sunt suspensii şi au un
aspect tulbure). Nu se vor folosi soluţiile care par anormale ca aspect
 dacă capătul tubului cu unguent oftalmic a făcut crustă, aceasta se va elimina într-
o compresă sterilă
Administrarea:
 compară medicaţia prescrisă de medic cu cea primită de la farmacie
 se spală mâinile
 ne asigurăm că stim exact care ochi trebuie tratat deoarece medicul poate prescrie
medicamente şi doze diferite pentru cei doi ochi
 se verifică identitatea pacientului
 se va explica procedura pacientului şi i se va asigura intimitatea
 se pun manuşile
 se îndepărteaza cu blândeţe pansamentele dacă există
 se vor curăţa secreţiile întâi în jurul
ochiului cu comprese sterile şi apă caldă
sau soluţie normal salină. Apoi, i se cere
pacientului să închidă ochiul şi se va
curăţa din interior spre exterior cu
comprese sterile diferite pentru fiecare
orbită
 pentru a îndepărta crustele din jurul
ochiului se pot menţine pe ochi comprese
umede sterile timp de 1,2 minute. Se va
repeta procedeul până când crustele vor
putea fi îndepărtate cu uşurinţă.

10
  pacientul va sta culcat sau şezând, cu capul dat pe spate şi înclinat pe partea cu
ochiul afectat.

Administrarea medicamentelor prin instilaţii oculare;

 se detaşează capacul picurătorului dacă este necesar şi se trage soluţie în pipetă.
Se va avea în vedere să nu se contamineze capătul picurătorului
 înaintea administrării se va învăţa pacientul să privească în sus şi în depărtare.
Astfel corneea va fi într-o poziţie care să minimalizeze riscul de a fi atinsă dacă
pacientul clipeşte involuntar în timpul administrării
 se poate sprijini mâna cu picurătorul pe fruntea pacientului fără a atinge capătul
acestuia, iar cu cealaltă mână se va trage în jos cu blândeţe pleoapa inferioară şi se
va instila medicamentul în sacul
conjunctival
 se va evita să se aplice picăturile
direct pe globul ocular pentru a nu
provoca disconfort pacientului.
 dacă se vor adminstra mai multe
medicamente , se va astepta cel
putin 5 minute între instilări
 se vor număra cu atenţie picăturile
administrate pentru a nu greşi doza
indicată
 după administrare se dă drumul cu
blândeţe pleoapei inferioare şi se
cere pacientului să clipească pentru distribuirea uniformă a medicamentului
administrat
 dacă se adminstrează un unguent oftalmic se aplică un strat subţire de-a lungul
sacului conjunctival dinspre interior spre exterior. Se roteşte tubul cu unguent
pentru a finaliza aplicarea

11
  după administrare şi eliberarea pleoapei inferioare se cere pacientului să închidă
ochii şi să-şi rotească globii oculari pentru o distributie uniformă a
medicamentului
 dacă se aplică mai multe unguente oftalmice se va astepta cel putin 10 minute
între administrări
Consideraţii speciale:
 dacă se adminstrează medicaţie oculară cu absorbţie sistemică (de exemplu
atropină), se va presa blând cu degetul pe colţul intern al ochiului respectiv timp
de 1-2 minute după instilare în timp ce pacientul ţine ochii închişi. Această
manevră va impiedica medicamentul să se reverse în ductul lacrimal
 dacă se adminstrează medicaţie la ambii ochi se va folosi câte o compresă curată
pentru fiecare pentru a îndepărta surplusul de medicament care se poate scurge
din ochi
 dacă medicamentul are pipetă separat se va descărca orice rest de medicament din
aceasta în flacon evitându-se să se atingă de ceva
 pentru a evita contaminarea, este indicat ca un medicament să nu fie folosit la mai
multi pacienti
 dacă se indică adminstrarea de picături şi unguent la acelaşi pacient, picăturile se
vor adminstra primele
 ca şi complicaţii, anumite medicamente adminstrate pe cale oculară pot determina
arsuri temporare, prurit şi roşeaţă, şi rareori efecte sistemice
 dacă necesită continuarea tratamentului acasă, pacientul trebuie învăţat efectuarea
corectă a manevrelor de adminstrare

12
 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR INTRARECTAL

Medicamentele care se administrează intrarectal pot fi supozitoarele şi unguentele.

Supozitoarele sunt medicamente solide, mici, de cele mai multe ori sub formă de con,
constituite pe bază de unt de cacao sau glicerină. Se administrează pentru a stimula
peristaltismul intestinal şi defecaţia, sau pentru a reduce durerea şi iritaţiile locale. De
asemenea, ele conţin antitermice. Se topesc la temperatura corpului şi sunt absorbite lent.
Deoarece inserţia de supozitoare intrarectal stimulează nervul vag, această procedură este
contraindicată la pacienţii cu aritmii. De asemenea, este contraindicată la pacienţii care au
suferit recent intervenţii chirurgicale recente în zona rectului sau prostatei.
Materiale necesare:
 supozitoarele rectale sau tubul de unguent cu un aplicator special
 mănuşi
 lubrefiant
 comprese
Pregătirea echipamentului:
 supozitoarele se vor păstra la frigider
până în momentul administrării,
deoarece ele se topesc la temperatura
camerei şi se înmoaie, fiind dificil de
introdus

Administrare:
 se verifică medicaţia prescrisă de medic, ca să corespundă cu cea ridicată de la
farmacie
 se verifică data de expirare a medicamentelor
 se spală mâinile
 se confirmă identitatea pacientului
 se explică procedura

13
  se asigură intimitate
 Administrarea supozitoarelor:
 pacientul este poziţionat în decubit lateral stâng cu piciorul stâng întins în spate şi
dreptul flectat (Poziţia Sims) şi se acoperă expunându-i doar zona fesieră
 se pun mănuşile, se scoate supozitorul şi se lubrefiază cu un lubrefiant pe bază de
apă
 se ridică fesa dreaptă cu o mână pentru a expune anusul
 se indică pacientului să respire profund pe gură pentru a relaxa sfincterul anal şi a-
i reduce anxietatea şi disconfortul în timpul inserţiei
 folosind indexul de la cealaltă mână se va introduce supozitorul aproximativ 7 cm
până trece de sfincterul anal intern
 se indică pacientului să stea în aceeaşi poziţie şi să încerce să ţină cât mai mult
supozitorul( de exemplu, un supozitor administrat pentru stimularea defecaţiei
trebuie ţinut cel puţin 20 de minute pentru a-şi face efectul)
 dacă este cazul se presează pe anus cu comprese până când urgenţa de defecaţie
trece.

Administrarea de unguente perianal şi intrarectal:

 se pun mănuşile
 pentru aplicaţii externe, în zona anală, se folosesc
mănuşi şi comprese pentru a aplica unguentul
 pentru adminstrare intrarectală se ataşează
aplicatorul la tub şi se lubrefiază
 pacientul este poziţionat în decubit lateral stâng cu
piciorul stâng întins în spate şi dreptul flectat
(Poziţia Sims) şi se acoperă expunându-i doar zona
fesieră
 se ridică fesa dreaptă cu o mână pentru a expune anusul
 se indică pacientului să respire profund pe gură pentru a relaxa sfincterul anal şi a-
i reduce anxietatea şi disconfortul în timpul inserţiei

14
  se introduce cu blândeţe aplicatorul lubrefiat direcţionându-l spre ombilic
 se presează încet pe tub pentru a elibera unguentul
 se scoate aplicatorul şi se plasează comprese interfesier pentru a absorbi excesul
de unguent
 se detaşează aplicatorul şi se spală bine cu apă caldă şi săpun (se va folosi doar la
acelaşi pacient)
Consideraţii speciale:
 deoarece ingestia de lichide şi mâncare stimulează peristaltismul, supozitoarele
pentru combaterea constipaţiei trebuie administrate cu 30 de minute înainte de
masă pentru a facilita defecaţia
 pacientul va fi învăţat să se abţină de la a expulza supozitorul
 unii pacienţi (de exemplu cei cu hemoroizi) nu-şi pot suprima senzaţia de urgenţă
de defecare şi nu pot reţine supozitorul mult timp
 pacientul trebuie informat că anumite supozitoare pot schimba culoarea scaunului
următor.

15
 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE VAGINALĂ

Medicaţia vaginală cuprinde supozitoare, ovule, creme, geluri şi unguente. Acestea se

folosesc fie ca tratament al infecţiilor locale (vaginite, trichomonas vaginalis), fie ca
antiinflamatoare sau contraceptive.
Medicaţia care se adminstrează pe cale vaginală poate fi însoţită de un aplicator care
uşurează plasarea medicamentului. Medicaţia adminstrată pe această cale este eficientă
dacă pacienta va sta culcată după adminstrare pentru a evita pierderile de medicamente
prin scurgere.
Materiale necesare:
 medicaţia prescrisă
 lubrifiant
 mănuşi
 comprese
 pensă sau aplicator dacă este necesar
Administrare:
 este indicată administrarea medicaţiei pe cale vaginală, înainte de culcare, pentru
ca pacienta să rămână astfel cât mai mult timp întinsă
 se verifică medicaţia prescrisă de medic cu cea ridicată de la farmacie
 se confirmă identitatea pacientei
 se spală mâinile
 se explică procedura pacientei şi i se asigură intimitate
 se cere pacientei să mictioneze înainte de administrare
 pacienta poate fi întrebată dacă doreşte să-şi administreze singură medicamentul.
Dacă da, va fi instruită corespunzător.
 pacienta va fi aşezată în poziţie ginecologică dar i se va expune doar perineul
Administrarea supozitoarelor pe cale vaginală:
 se scoate supozitorul din înveliş şi, dacă este necesar, se lubrefiază cu un
lubrefiant pe bază de apă

16
  se pun mănuşi şi se evidenţiază vaginul
 cu un aplicator sau cu ajutorul indexului se introduce supozitorul apoximativ 5 cm
în interiorul vaginului
 mişcările de introducere ale medicamentelor intravaginale trebuie să fie iniţial în
jos, spre coloana vertebrală şi apoi în sus şi în spate, spre cervix
Administrarea de creme, geluri sau unguente pe cale vaginală:
 acestea sunt însoţite întotdeauna de un aplicator special care se ataşează la tubul
de unguent, cremă, gel care se va presa uşor pentru eliberarea cantităţii dorite
 se pun mănuşile, se expune vaginul şi se aplică întocmai ca la supozitoare
Consideraţii speciale:
 pentru a nu se murdări hainele şi patul pacientei acestea se pot proteja cu o aleză
 pacienta este sfătuită să rămână la pat pentru câteva ore
 supozitoarele trebuie păstrate la frigider deoarece se topesc la temperatura
camerei
 dacă pacienta va continua tratamentul acasă trebuie să ne asiguram că şi-a însuşit
corect tehnica de administrare
 pacienta este atenţionată să nu folosească tampoane vaginale după administrare de
medicamente intravaginal deoarece acestea pot absorbi medicamentele
adminstrate
 pacienta trebuie atenţionată să evite contactele sexuale pe durata tratamentului
 pacienta va fi informată asupra eventualelor reacţii adverse (iritaţii locale) care
vor trebui comunicate medicului

17
 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE
RESPIRATORIE(INHALATIE SI AEROSOLI)

Se efectueaza pentru dezinfectia, decongestionarea mucoasei cailor respiratorii, pentru

imbogatirea aerului inspirat in O2, pentru combaterea hipoxiei, precum si pentru
favorizarea expectoratiei (fluidificarea sputei)
Pe aceasta cale se administreaza:-gaze sau substante gazeificate-lichide fin pulverizate
sau sub forma de vapori
INHALATIA
Reprezinta introducerea substantelor medicamentoase in caile respiratorii, antrenate de
vapori de apa
Indicatii:-rinite,rinofaringite,bronsite,astm bronsic
Pregatirea materialelor:
 inhalator, prosop, vaselina, cort, apa fiarta clocotinda; substanta medicamentoasa:
esente aromate; substante antiseptice ; substante alcaloide
Pregatirea pacientului:
 psihica: i se explica modul in care va respira:inspiratie pegura,expiratie pe
nas;este informat privind necesitatea acestei tehnici
 fizica:-se aseaza in pozitie sezand,se invata sa-si sufle nasul,seaseaza un prosop in
jurul gatului,se ung buzele si tegumentele peri- bucale cu vaselina
Tehnica de executie
 asistenta inchide ferestrele camerei-isi spala mainile cu apa si sapun-introduce in
vasul inhalatorului cu apa clocotinda o linguritainhalant la 1-2 l apa-aseaza
pacientul pregatit in fata palniei inhalatorului,il acopera cucortul sau pelerina-
mentine distanta de 30-80 cm fata de planie
 invita pacientul sa inspire pe gura si sa expire pe nas
 supravegheaza pacientul
 sterge fata pacientului cu un prosop moale-ramane in incapere 15-30 min si ferit
de curentii reci de aer
 durata unei sedinte: 5-20 minute

18
  materialele se strang si se spala,inhalatorul se spala si dezinfecteaza

INHALAREA DE AEROSOLI
Reprezinta un amestec de gazcu un medicament dispersat in particule sferice de
ordinulmicronilor(antibiotice,antialergice,bronhodilatatoarea,expectorante).
Aparatele generatoare de aerosoli cel mai des folosite la noi utilizeaza pulverizatia
gazoasa sub presiune

Pregatirea pacientului:
 psihica: asistenta ii va explica cum
sa-si regleze respiratia in cursul
tratamentului,in functie de amboul
utilizat(racordul
la bolnav),facand inspiratia prin
ambou si expiratia in afara
acestuia(de exemplu daca amboul
este introdus in gura, expiratia se
va face prin nas,si invers)
 fizica: bolnavul va fi asezat
in pozitie sezanda sau semisezanda
Tehnica de executie:
 se umple rezervorul generatorului cu medicamentul dizolvat in apadistilata, se
regleaza aparatul de incalzire la temperatura dorita si seaplica amboul pe fata
bolnavului
 generatorul de presiune va fi reglat la presiunea corespunzatoare infunctie de
marimea particulelor si viteza de dispersare dorita
Cu cat particulele sunt mai mici cu atat ele patrund mai profund in caile respiratorii.
Din cantitatea de aerosoli patrunsa in caile respiratorii, 25% seelimina prin expiratie,35%
se depune in caile respiratorii superioaresi mijlocii, iar restul 40% ajunge pana
la alveolele pulmonare

19
 asistenta are obligatia de a intretine aparatele de aerosoli in starecurata si de
perfecta functionalitate
 dupa fiecare utilizare aparatul va fi demontat si spalat cu apacurata, apoi se va
umple rezervorul generatorului cu apa distilata,care se va dispersa intr-o chiuveta,
cu scopul de a se spala bine partile componente ale aparatului-amboul se va
steriliza prin fierbere dupa fiecare bolnav

20
 BIBLIOGRAFIE

1. ADRIANA POPOVICI, I Ban: Tehnologie farmaceutica, Ed. Tipomur,

Tg -Mures,2004.

2. IULIANA POPOVICI, D-TRU LUPULEASA: Tehnologie

farmaceutica, vol I Ed. Polirom, Bios 2001, pag 23-31.

3. BALOESCU C., ELENA CUREA: Controlul medicamentului, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.

4. IONESCU STOIAN P., CIOCĂNELEA V., ADAM L, BAN L, RUB-

SAIDAC AURELIA, GEORGESCU ELENA, SAVOPOL E.: Tehnică
Farmaceutică, Editura II. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1974.

5. LEUCUTA S.: Tehnologia formelor farmaceutice, Editura Dacia Cluj-

Napoca, 1995.

21
22