Formularea Preformularea
Formularea Preformularea
Formularea Preformularea
În prezent medicamentele se prepară mai puţin în farmacie şi mai mult în industria farmaceutică. Specialităţile
farmaceutice au devenit tot mai numeroase şi mai estetic prezentate, iar formele farmaceutice au evoluat foarte mult.
Prin utilizarea medicamentului de către pacient se urmăreşte ca substanţa activă să ajungă într-un anumit loc din
organism pentru a-şi exercita acţiunea terapeutică.
În viaţa unui medicament există două perioade distincte şi anume:
- prima perioadă, cea a conceperii şi producţiei, duce la realizarea medicamentului finit care este eliberat pacientului;
- a doua perioadă, debutează din momentul când bolnavul deschide ambalajul cu medicamentul condiţionat, pe care îl
foloseşte (îl administrează sau îl aplică), iar printr-un proces dinamic complex, substanţa medicamentoasă îşi exercită efectul
terapeutic.
Realizarea unui nou medicament este o activitate complexă, laborioasă şi originală, care se desfăşoară în două etape
importante:
1) conceperea şi
2) producerea (sau trecerea la producţie pe scară industrială).
Prima etapă, cea a conceperii se finalizează prin obţinerea unui lot de produse bine definit (aşa numitul prototip) ale
cărui unităţi sunt supuse încercărilor clinice. După precizarea indicaţiilor terapeutice şi avizarea de către forurile competente,
urmează producţia în staţia pilot apoi, producţia industrială sau în serie a medicamentului respectiv.
Concepera (dezvoltarea, design-ul) unui medicament pe o bază ştiinţifică necesită cunoaşterea tuturor factorilor care
influenţează calitatea formei farmaceutice şi reprezintă aportul ştiinţelor chimice, farmaceutice, biologice şi medicale.
II.2. Formularea
Formularea unui nou medicament poate fi definită ca „arta de selecţionare calitativă şi cantitativă a principiilor active şi a
excipienţilor în funcţie de forma farmaceutică şi de operaţiile farmaceutice pe care le necesită sau ca „arta de a selecţiona pentru o
substanţă activă dată, o formă farmaceutică în funcţie de calea de administrare”.
Punctul de plecare în formularea unui nou medicament îl constituie principiul activ, substanţa dotată cu proprietăţi
terapeutice, dar substanţa medicamentoasă nu este eliberată ca atare bolnavului; în general pentru fiecare asociere de substanţe
trebuie găsită prezentarea medicamentoasă cea mai bine adaptată unei anumite boli.
Componentele unui medicament sunt: substanţele medicamentoase şi cele auxiliare (solvenţi, vehicule, excipienţi,
adjuvanţi, aditivi) la care se adaugă materialele de condiţionare.
Formularea este o etapă necesară pentru realizarea formelor farmaceutice noi în laboratoare sau în industria de
medicamente. În cazul medicamentelor obţinute în farmacie, pe bază de prescripţie medicală, farmacistul contribuie la formulare
atunci când medicul nu indica în mod precis ce adjuvanţi trebuie utilizaţi pentru realizarea medicamentului respectiv, lăsând
alegerea acestora la latitudinea preparatorului.
În cadrul procesului de creare şi de producere a unui nou medicament, în funcţie de forma farmaceutica ce trebuie
obţinută în faza de formulare vor trebui alese cele mai potrivite substanţe active şi auxiliare, metodologia de preparare
corespunzatoare, şi modul de condiţionare adecvat al noului produs farmaceutic, pentru a se asigura realizarea unui medicament
corect dozat, eficient, acceptat de cel ce-1 prescrie, de cei ce-l manipulează şi de către bolnav, stabil fizic, chimic şi microbiologic
şi care să permită reproductibilitatea la aceiaşi parametri de calitate, cu un randament mare şi la un preţ de cost acceptabil.
În mod curent, în practica farmaceutică termenul de formulare are şi un sens mai restrâns şi el se foloseşte pentru a
desemna compoziţia calitativă şi cantitativă a unei forme farmaceutice
II.4. Avizarea
Noul medicament este în continuare supus avizării pentru a se permite fabricarea sa pe scară industrială şi pentru a putea
fi înregistrat, în vederea folosirii sale în practica medicală.
Pentru utilizarea în terapeutică orice medicament trebuie să fie autorizat şi/sau înregistrat de către M.S.
Autorizarea este actul prin care M.S. acordă unităţilor producătoare dreptul de a fabrica medicamentul.
Înregistrarea este operaţia prin care M.S. emite actul ce permite deţinerea şi eliberarea către farmacii şi depozitele
farmaceutice, precum şi recomandarea şi folosirea de către medici a unui medicament, fabricat în ţară sau provenit din import.
Cererea de autorizare şi/sau înregistrare a unui medicament este adresată Comisiei Medicamentului din M.S. de către
persoana sau instituţia responsabilă cu introducerea sa în circuitul terapeutic (producător, importator, proprietar, concesionar, etc.).
La cerere se anexează 4 dosare:
- dosarul farmaceutic (date privind compoziţia calitativă şi cantitativă, descrierea procesului de fabricaţie, controlul
materiilor prime şi ale articolelor de condiţionare, controalele efectuate asupra produsului finit, descrierea condiţiilor de păstrare şi
modului de administrare);
- dosarul farmacologic preclinic: cuprinde farmacocinetica şi farmacodinamia stabilite pe animale de laborator;
- dosarul toxicologic preclinic: prezintă date privind toxicitatea acută şi cronică, toleranţa locală, efectele asupra
procesului reproducerii, efectele cancerigene, efectele mutagene;
- dosarul clinic: efectele terapeutice, mecanism de acţiune, teste farmacocinetice, efecte adverse.