GRUP SCOLAR “DIMITRIE LEONIDA”

CONSTANTA

PROIECT
Pentru examenul de certificare a competentelor profesionale
pentru obtinerea certificatului de
calificare profesionala nivel 3

Clasa a XllI -C FR

Domeniul: Electric

Calificarea: Tehnician Instalatii Electrice

Indrumator proiect:

Ing. Mototolea Gabriel

Elev:
Axinia Marinela

2011
 GRUP SCOLAR
“DIMITRIE LEONIDA”
CONSTANTA

“Linii electrice subterane”

Indrumator:

Ing. Mototolea gabriel Elev:

Axinia Marinela

2011
 1. Cuprins:

2. Argument...........................................................................................................4
3. L.E.S.(Linii electrice subterane)........................................................................5
3.1. Ansamblul instalaţiilor electrice de producere, transport, distribuţie si
consum de energie electrică......................................................................................... 5
3.2.Prezentarea liniilor electrice subterane........................................................6.
3.2.1 Cablurile pentru transportul de energiei energie....................................7
3.2.1.1. Cablurile de energie......................................................................9
3.2.1.2. Cabluri cu izolatie de cauciuc protejate in manta de plumb........10
3.2.1.3.Cabluri cu izolatie şi manta materiale plastice.............................11
3.2.2. Accesorii pentru jonctiuni si derivatii………………………………..12
3.2.3. Tehnologia de montare a L.E.S………………………………………16
3.3. Calcularea costurilor economice................................................................22
3.3.1. Exemplu de calcul economic................................................................25
3.4. Impactul L.E.S. asupra mediului................................................................27
3.5. Norme de protectie a muncii…………………………………………….28
3.6. Norme P.S.I...............................................................................................29

14. Bibliografie.....................................................................................................30
 2. Argument
Tema proiectului este sugestiva : “Linii electrice subterane” tema care se refera
la liniile electrice realizate in subteran,cu ajutorul cablurilor.
Subiectul este vast si ar fi necesare sute de pagini pentru prezentare lui.Dar,normele de
realizare a acestui proiect, impun un numar maxim de 30 de pagini,rezultatul fiind un
proiect didactic care atinge,in putine pagini,tema data.
Proiectul incepe cu realizarea cuprinsului si continua cu acest argument.
Tema propriu-zisa este este atacata in partea a treia a lucrarii.Ea incepe cu o prezentare
generala a elementelor de baza ale producerii si distributiei energiei electrice,adica
aminteste de centalele electrice ,de retelele de transport ale energiei electrice,dar si de
retelele de distributie a acesteia.Nu se intra in amanunte si se face numai o prezentare
generala.
Apoi se trece la prezentarea retelelor electrice subterane,incepand cu prezentarea
generala a acestora.In continuare se trece la prezentarea mai in amanunt a
caburilor,prezentandu-se tipurile de cabluri care se folosesc la diversele tipuri de aplicatii
ale retelelor electrice subterane.
Urmeaza prezentarea accesoriilor pentru jonctiuni si derivatii,adica tipurile de
mansoane utilizate,dar si cutiile terminale din tabla.Se indica la fiecare ce rol au,la ce
aplicatii sunt utilizate,desenele acestora si particularitatile lor.
In ultima parte a continutului propriu-zis se arata cum se realizeaza o linie electrica
subterana,unde,cum si cu ce.
Incheierea proiectului cuprinde mai multe parti foarte importante,prima dintre ele fiind
realizarea unui rationament economic,insotit de un calcul economic care are loc cu ocazia
ruperii accidentale a unui cablu de medie tensiune.
Se prezinta influenta asupra mediului a liniilor electrictrice subterane.
Sunt enuntate principalele norme de protectia muncii si protectie contra incendiilor.
Proiectul se incheie cu prezentarea bibliografiei utilizate la realizarea sa.
 3. L.E.S.

3.1. Ansamblul instalaţiilor electrice de producere,

transport, distribuţie şi consum de energie electrică

Ansamblul instalaţiilor electrice de producere, transport, distribuţie şi consum de energie

electrică, care au în comun un sistem continuu de producere şi consum, formează un sistem
electroenergetic, reprezentat în figura 1.1.

GS ST LE ST LE R1
 1 2 S PT
A R2
6 kV 110 kV 6 kV 0,4 kV
10 220 kV 10 kV
kV 400 kV 20 kV

Fig.1-Schema simplificată a unui sistem electroenergetic

GS - generator sincron; ST1 - staţie de transformare ridicătoare de tensiune; LEA - linie
electrică aeriană; ST2 - staţie de transformare coborâtoare de tensiune; LES - linie
electrică subterană; R1 - receptoare de medie tensiune; PT - post de transformare; R2 -
receptoare de joasă tensiune.
Producerea energiei electrice este realizată de generatorul sincron GS. Pentru
reducerea pierderilor de energie electrică pe instalaţiile de transport, se impune creşterea
tensiunii cu transformatoarele ridicătoare de tensiune din staţia de transformare ST1 de la
6 kV sau 10 kV (tensiune la bornele generatorului), la 110 kV, 220 kV, 440 kV, etc. În
felul acesta pentru aceeaşi energie transportată, curenţii din liniile de transport sunt mult
mai mici.
Transportul energiei electrice spre consumatori se face prin mai multe linii electrice
aeriene (LEA). La consumator tensiunea este micşorată de transformatoarele staţiei
coborâtoare de tensiune ST2 până la nivelul 6 kV, 10 kV sau 20 kV. De la bornele
secundarelor transformatoarelor din ST2, prin linii electrice subterane LES, se
alimentează consumatorii de medie tensiune R1 (în general motoare de medie tensiune
care acţionează maşini de lucru importante ca suflante, exhaustoare, compresoare, etc.) şi
posturile de transformare PT care sunt situate în “centrele de greutate” ale consumului de
energie electrică, dintr-o anumită zonă a unei întreprinderi industriale sau a unei
localităţi. Transformatoarele din posturile de transformare scad nivelul tensiunii de linie
la 0,4 kV. De la barele secundare ale transformatoarelor din PT se alimentează cu energie
electrică consumatorii R2 de joasă tensiune.
Sistemul energetic cuprinde pe lângă sistemul electroenergetic, sursele de energie
primară, instalaţiile de transport a energiei primare la centrala de producere a energiei
electrice, instalaţiile de convertire a energiei primare în energie mecanică şi maşinile de
lucru acţionate de motoarele electrice din instalaţiile de utilizare a energiei electrice.
Sistemele energetice, în general, au un caracter regional în sensul că principalii
consumatori sunt grupaţi într-o anumită zonă în jurul centralei care produce energia
electrică. Pentru asigurarea continuităţii alimentării cu energie electrică a consumatorilor
de mare importanţă, în cazul apariţiei unui deranjament în instalaţiile de producere şi de
transport a energiei electrice ale sistemului electroenergetic, se impune interconectarea
tuturor sistemelor energetice regionale.
Transportul subteran al energiei electrice este prezent in special in localitati,avantajul
sau principal fiind deranjarea cat mai mica a mediului respectiv.
Aceasta lucrare prezita linile electrice subterane,cu tote elementele lor componente.
3.2. Prezentarea liniilor electrice subterane
Liniile (reţelele) electrice subterane (LES) de joasă tensiune sunt reţele a căror
tensiune este mai mică decît l kV. Faţă de LEA au cîteva avantaje importante : oferă o
siguranţă în funcţionare mult mai mare, exploatarea este de asemenea simplă, oferă
condiţii de tehnica securităţii muncii mult mai bune şi au un grad estetic ridicat. Au în
acelaşi timp şi cîteva dezavantaje importante : localizarea şi îndepărtarea unui defect se
execută mult mai dificil şi cu un cost mai ridicat.
Reţelele electrice subterane, In funcţie de destinaţia pe care o au, se pot clasifica
în:
- reţele pentru distribuţia energiei electrice. Aceste reţele sînt utilizate atît pentru
curent continuu cît şi pentru curent alternativ, de înaltă, medie sau joasă tensiune. LES se
execută de regulă pentru tensiuni mai mici ele 35 kV. Peste această valoare se adoptă LES
de regulă în marile oraşe în incinta marilor consumatori si în alte cazuri speciale ;
- reţele pentru teletransmisie, utilizate în instalaţiile ele telefonie, telex,ceasoficare,
radioficare, avertizare de incendiu etc.;
- reţele pentru control şi comandă, utilizate peniru măsurare, semnalizare şi protecţie în
instalaţiile de automatizare. Sînt utilizate de asemenea în acţionarea de la distanţă a unor
elemente (vane, clapete etc.) din instalaţiile gospodăriilor orăşeneşti, sau aflate la mare
depărtare în incinta unui consumator etc.
Reţelele electrice subterane prezintă de asemenea multe particularităţi specifice
modului de amplasare, care poate fi : direct în sol (de diferite medii), în canale
nevizitabile sau vizitabile ; în subsolurile construcţiilor, în apă (de rîu, fluviu, lac) dulce
sau sărată, în galeriile din subteran (ce pot fi uscate, umede, cu pericol de explozie etc.),
în medii cu temperaturi foarte variate etc. Aceasta face ca în cadrul aceluiaşi tip de. reţea
să existe diferenţieri mari între elementele componente şi tehnologiile de execuţie.
În cele ec urmează se vor face referiri numai la LES utilizate pentru transportul şi
distribuţia energiei electrice.
 În toate cazurile LES se execută din cabluri şi accesorii pentru joncţiuni, derivaţii
şi legături la tablourile electrice.
Din punct de vedere constructiv, liniile electrice se împart în: linii electrice aeriene
(LEA) şi linii electrice în cablu (LEC). Liniile electrice aeriene sunt utilizate în general la
transportul pe distanţe mari cât şi la distribuţia energiei electrice la mari consumatori, iar
cele în cablu, sunt folosite mai ales la distribuţia energiei pe distanţe mici şi în condiţii
speciale de traseu. LEC au costul mai ridicat.

3.2.1. Cabluri pentru transportul energiei electrice

Sunt folosite pentru transportul şi distribuţia energiei electrice la consumatorii din

oraşe, de pe platforme industriale, din staţii şi centrale electrice
Faţă de liniile aeriene, liniile in cabluri prezinta următoarele avantaje:
- se pot instala in locuri unde linia aeriana nu poate fi construita;
- au siguranţa mărită in functionare;
- nu sunt influentate de supratensiunile atmosferice;
- evitarea pericolului de atingere directă de către oameni;
- estetica localităţilor.
Exista in schimb următoarele neajunsuri:
- costul este mai ridicat;
- construirea liniei in cablu dureaza mai mult;
- detectarea şi repararea punctelor de avarie se face mai greu şi necesită un personal de
calificare mai ridicat.
Sunt utilizate îndeosebi cablurile care au mantaua exterioară din PVC, plumb sau
iută. Se folosesc atît armate, cît şi nearmate.
Cablurile eu mantaua din plumb se pot monta direct în sol, uscat sau umed.
Cablurile cu mantaua din PVC se pot monta de asemenea, direct în sol, în special în
solurile acide sau puternic corozive.
Cînd sînt supuse la eforturi mecanice, din tasarea solului, se utilizează cablurile
armate cu bandă din oţel, sau se protejează pe porţiunea expusă, cu ţevi ele protecţie.
Cablurile cu mantaua din iută se utilizează mai ales în canalele vizitabile şi nevizitabile
sau direct în solurile uscate.
Elementele componente ale liniilor electrice în cabluri sunt:
● elemente principale:
- cabluri de energie;
- manşoane;
● elemente cu rol de accesorii:
- mase izolante;
- benzi;
- tuburi şi paste izolante;
- pălării de protecţie.
Liniile(retelele) electrice subterane (LES) de joasa tensiune sant retele a
caror tensiune este mai mica decat 1 kV.Fata de LEA , ele au cateva avantaje importante:
ofera o siguranta in functionare mult mai mare , exploatarea este de asemenea simpla ,
ofera conditii de tehnica a securitatii muncii mult mai bune si au un grad estetic
ridicat.Au in in solurile ridicate.

Fig. – 1.1. - Tipuri de cabluri electrice subterane

acelasi timp si cateva dezavantaje importante: localizarea si indepartarea unui defect se

executa mult mai dificil si cu un cost mai ridicat.
 Retelele electrice subterane , in functie de destinatia pe care o au , se pot clasifica
in :
- retele pentru distributia energiei elctrice.Aceste retele sant utilizate atat pentru
curent continuu cat si pentru curent alternativ , de inalta, medie sau joasa tensiune.LES
se executa, de regula, pentru tensiuni mici de 35 kV.Peste aceasta valoare se adopta
LES , de regula in marile orase , in incinta marilor consumatori si in alte cazuri speciale: -
retele pentru teletransmisie utilizate in statiile de telefonie , telex , ceasornicarie ,
radioficare , avertizare de incendiu etc;
- retele pentru control si comanda , utilizate pentru masurare , semnalizare si
protectie in instalatiile de automatizare.Sant utilizate, de asemenea , in actionarea de la
distanta a unor elemente (vane,clapete etc.) din instalatiile gospodaresti orasenesti , sau
aflate la mare departare in incinta unui consumator etc.
Retelele electrice subterane prezinta, de asemenea , multe particularitati specifice
modului de amplasare , care pot fi:direct in sol (de diferite medii), in canale nevizitabile
sau vizitabile ; in subsolurile constructiilor, in apa de rai, fluviu , lac dulce sau sarata , in
galeriile de subteran (ce pot fi uscate , umede , cu pericol de explozie etc.) , in medii cu
temperaturi foarte variate etc.Aceasta face ca in cadrul aceluiasi tip de retea sa existe
diferentieri mari intre elementele componente si tehnologii de executie.
In cele ce urmeaza se vor face referiri numai la LES utilizate pentru transportul si
distributia energiei electrice.
In toate cazurile , LES se executa din cabluri si accesorii pentru jonctiuni ,
derivatii si legaturi la tablouri electrice.

3.2.1.1. Cablurile de energie

Din punctul de vedere al nivelului de tensiune, cablurile de energie pot fi:

- Joasă tensiune (JT) – pentru alimentare motoare de puteri mici, iluminat public,
consumatori casnici;
- Medie tensiune (MT) – alimentarea motoarelor de putere mare (6-10 kV);
- Înaltă tensiune (ÎT) – transportul energiei electrice la o staţie de racord adânc.
Din punctul de vedere al nr. de faze, LEC-urile pot fi:
- monofazate;
- trifazate.
Din punctul de vedere al materialului conductor:
- Aluminiu;
- Cupru;
- Aliaje.
Din punctul de vedere al izolaţiei, pot fi:
- hârtie impregnată cu ulei:
- cu vâscozitate mică: cablurile cu tensiunea de serviciu pana la 10 KV sunt protejate in
camasa de plumb, iar pana la 1 kV fie in camasa de plumb, fie in camase de aluminiu;
- cu vâscozitate mare: Constructia acestora este asemanatoare cu cea a celor cu
vâscozitate mică cu deosebirea ca uleiul de impregnare a hartiei contine un procent mai
mare de colofoniu. Cablurile de forta din aceasta familie se pot grupa in functie de
campul electric care actioneaza in interiorul acestora in: cabluri cu camp electric neradial
– cu izolatie comuna şi cabluri cu camp electric radial – cu fazele imbracate separat in
mantale de plumb.
- cauciuc natural sau sintetic sau materiale plastice;
- policlorură de vinil (PVC);
- polietilenă (PE);
- ulei şi gaze sub presiune.
Din punctul de vedere al sistemului de răcire, pot fi:
- răcire naturală;
- răcire forţată (conducte cu ulei în interiorul cablurilor).
În cazul izolaţiei cu gaze sub presiune, gazul folosit in mod frecvent este azotul sau
dioxidul de carbon sub presiunea de 14 atm. Aceste cabluri se folosesc pentru tesiuni
cuprinse între 10÷50 kV. Cablurile de acest tip montate in prezent pe plan mondial au fost
executate atat in constructie monofazata cat şi in constructie trifazata şi prezinta o serie
de avantaje printre care:
- o buna protecţie mecanica asigurată prin prezenta tuburilor de otel etanse in care sunt
montate fazele cablului.
- posibilitatea eliminarii coroziunii chimice şi electrochimice a tuburilor prin care circula
gazul sub presiune, invelindu-l cu o camase de polietilena şi protecţie catodica
corespunzatoare.
Izolaţia cu circulaţie de ulei sub presiune se foloseşte pentru tensiuni cuprinse în
gama 60÷750 kV. S-a constatat ca la tensiuni mai mari de 220 kV cablurile cu circulatie
de ulei sub presiune prezinta avantaje fata de cablurile cu circulatie de gaz. Pe langa
cablurile de curent alternativ, exista şi cabluri de curent continuu pentru tensiuni de 200-
400 kV. Deşi rigiditatea dielectrica a cablurilor cu circulatie de gaz este mai mica decat la
cablurile cu circulatie de ulei, totuşi, acestea din urma sunt mai avantajoase atat datorita
simplitatii aparatajului şi instalatiilor pentru obtinerea presiunilor cat şi pretului de cost
mult mai scazut al gazului in raport cu uleiul.
Cablurile de energie izolate cu cauciuc sau cu materiale plastice sa pot imparti in
doua subgrupe principale şi anume:
de cupru sau aluminiu cu izolatia de cauciuc in manta de plumb;
de cupru sau aluminiu cu izolatie şi manta de materiale plastice.

3.2.1.2.. Cabluri cu izolatie de cauciuc protejate in manta de plumb

Aceste cabluri se clasifica dupa următoarele criterii:

- dupa tensiunea nominala şi felul curentului;
- dupa natura invelisurilor protectoare;
- dupa numarul conductoarelor.
Dupa natura invelisurilor protectoare asezate peste mantaua de plumb, la cablurile
de cupru sau aluminiu izolate cu cauciuc in manta de plumb cu unu sau mai multe
conductoare se disting patru tipuri:
- fara invelis protector;
- cu invelis protector;
- cu saltea de protecţie şi armura metalica de protectie;
- cu saltea de protecţie şi armura metalica de protectie şi cu un invelis de protecţie
anticoroziv.
In cazul cablurilor cu mai multe conductoare pentru izolatia conductorului se
folosesc următoarele culori:
- pentru doua conductoare, cenuşiu şi negru;
- pentru trei conductoare, cenuşiu, negru şi rosu;
- pentru patru conductoare, cenuşiu, negru, rosu şi albastru;
- conductorul negru se marcheaza intotdeauna cu culoarea roşie.

3.2.1.3. Cabluri cu izolatie şi manta de materiale plastice

Aceste cabluri se clasifica in următoarele tipuri:

- cu izolatie şi manta de policlorura de vinil (PVC)
- cu izolatie de polietilena.
Constructia cablurilor cu izolatie din PVC este analoaga cu cea a cablurilor izolate
cu cauciuc, cu deosebirea ca locul mantalei de plumb este luat de o manta din PVC.
Cablurile izolate cu policlorura de vinil se utilizeaza pana la tensiunea de 1 kV, peste care
apar pierderi mari in dielectrici.
Cablurile cu izolatie din polietilena se comporta mai bine din punct de vedere
electric decat cablurile izolate cu cauciuc şi chiar decat cele cu izolatie din PVC, deşi au
o comportare mai slaba la actiunile mecanice. Cablurile cu izolatie de polietilena nu
necesită invelisuri metalice rezistente la umiditate. In vederea evitarii scaderii rezistentei
mecanice a polietilenei la incalzire, temperatura de regim a cablurilor izolate cu
polietilena, nu trebuie sa depaseasca 60°C.
Cabluri criogene sunt folosite în transportul energiei electrice la tensiuni foarte
inalte de peste 250 kV, procesele de racire clasice nepermiţând transmisia unei puteri
electrice prea mari, datorita deteriorarii dielectricului la temperaturi ridicate de durata.

Fig.2-Tipuri de cabluri de energie

 CONDUCTORUL DESCRIERE
A2XS(F)Y,A2XS(F)2Y,2XS(F)Y,2XS(F)2Y - Cabluri
de energie,monopolare,de medie tensiune 1-30 kV,cu
izolatie din polietilena reticulara (XLPE),si manta
exterioara din PVC,in constructie cu protectie
longitudinala impotriva patrunderii apei.
A2XSY,A2XS2Y,2XSY,2XS2Y - Cabluri de medie
tensiune cu conductoare din aluminiu sau cupru
,izolate cu XPLE si manta din PVC sau PE structura
STANDARD
A2XS(FL)2Y,A2XS(FL)2Y - Cabluri de medie
tensiune monofazate cu conductoare din aluminiu sau
cupru ,izolate cu XPLE si manta din PE -structura
Protectie Longitudinala si Transversala la patrunderea
apei.
ACYAbY -Cabluri de energie de joasa tensiune
0,6/1(1,2) kV, cu izolatie si manta exterioara din
PVC,armate cu benzi din otel galvanizat.
ACYCY-Cabluri cu conductoare din aluminiu, cu
izolatie din PVC, cu conductor concentric de nul si
manta din PVC, pentru bransamente electrice
monofazate.
TYIR-Conductoare din aluminiu si otel-aluminiu,
izolate cu PVC, rasucite in fascicol (torsadate) pentru
tensiuni de 0,6/1 kV
AFY,AFYI-Conducte cu izolatie dun PVC pentru
instalatii electrice fixe.
Sunt utilizate in deosebi cablurile care au mantaua exterioara din PVC , plumb sau
iuta.Se folosesc atat armate , cat si nearmate.Cablurile cu mantaua din plumb se pot
monta direct in sol , uscat sau umed.Cablurile cu mantaua din PVC se pot monta , de
asemenea , direct in sol , in special in solurile acide sau puternic corozive.Cand sant
supuse la eforturi mecanice , rezultate din tasarea solului , se utilizeaza cablurile armate
cu banda din otel , sau se protejeaza , pe portiunea expusa , cu tevi de protectie.Cablurile
cu mantaua de iuta se utilizeaza mai ales in canalele vizitabile si nevizitabile sau direct in
solurile ridicate.

3.2.2. ACCESORII PENTRU JONCTIUNI SI DERIVATII

Principalele accesorii pentru cabluri de energie din LES sant mansoanele de legatura ,
mansoanele de derivatie si cutiile terminale.

3.3.2.1. Manşoanele
 Manşoanele sunt elemente componente ale liniilor subterane folosite in vederea
efectuarii operatiilor de conexiune a cablurilor intre ele, jonctiuni ale acestora la barele
statiilor şi liniilor aeriene sau pentru executarea derivatiilor.
Clasificarea manşoanelor se face dupa:
- destinatie:
- de lagatura sau de jonctiune;
- derivatie;
- terminale.
- materialul utilizat:
- fonta;
- plumb;
- raşini sintetice;
- tensiune.
Manşoanele de legatură (de joncţiune) se folosesc pentru asigurarea continuitatii
cablurilor subterane şi se construiesc pentru diferite tensiuni din fonta, plumb sau
materiale sintetice. Aceste manşoane se fac pentru diferitele game de tensiuni:
manşoane de legatura pentru cabluri de 1-15 kV: cele de fonta sunt folosite pentru legarea
in prelungire a cablurilor subterane armate şi se fabrica in cinci tipuri constructive de
sectiunea cablurilor inadite. Cele de plumb sunt folosite pentru legarea in prelungire a
mantalei de plumb a cablului.
Manşoane de legatura pentru cabluri de 30-35 kV: Cele de fonta sunt folosite pentru
prelungirea cablurilor subterane armate cu sectiunea de maximum 3-120 mm², cu una sau
cu trei mantale de plumb. Cele de plumb sunt folosite pentru prelungirea cablurilor de 30
şi 35 kV, in interiorul mansonului de fonta. Se fabrica in trei tipuri constructive:
- pentru legarea intre ele a cablurilor cu trei mantale de plumb de sectiune pana la 3 x 120
mm²;
- pentru legarea intre ele a cablurilor cu o manta de plumb de sectiune pana la 3 x
120mm²;
- pentru legarea unui cablu cu trei mantale de plumb cu altul cu o manta de plumb de
sectiune pana la 3 x 120mm².
Manşoane de derivatie se utilizeaza la cabluri cu tensiunea pana la 1 kV inclusiv.
Mansonul de derivatie se deosebeste de mansonul de inadire numai prin faptul ca intr-o
parte laterala are o prelungire prin care iese cablul de derivatie.
Manşonul de derivaţie de până la 1 kV este folosit pentru legarea in derivatie a
cablurilor pana la 1 kV cu doua sau patru conductoare de maximum 120 mm², numai
atunci cand cablul principal este taiat, iar legatura intre conductoarele acestuia şi ale
cablului de derivatie se face prin cleme T.
In retelele de cablu urbane se mai folosesc in afara manşoanelor de derivatie şi cutii de
distributie care nu se umplu cu masa izolanta şi in care se executa 4,6 sau 8 derivatii.
Mansoanele de legatura sant utilizate pentru inadirea a doua cabluri de-a lungul
LES.In fig 3 este reprezentat un manson pentru inadirea cablurilor cu manta de
plumb.Aceasta se compune dintr-un manson exterior de fonta si un manson interior de
plumb.Conductoarele cablurilor se leaga intre ele cu cleme de legatura in
prelungire.Mansoanele pentru cablurile cu mantaua din PVC sant tot din material plastic
si au o constructie asemanatoare.

Fig.3-Manson de legatura :
a - mansonul exterior din fonta; b - mansonul interior din plumb

Manasoanele de derivatie sant utilizate pentru realizarea conexiunilor intre cablurile

care nu sant in prelungire (fig. 4) .
Capetele acestor cabluri se prind in
cleme de derivatie , care pot fi
demontabile sau demontabile.
.

a - pentru un cablu a.

Fig. 4-Manson de derivatie

b - pentru doua cabluri b.

 Fig. 5-Cutie terminala din tabla:

3.3.2.2. Cutiile terminale

Cutiile terminale (fig. 5) sant utilizate de cate ori este necesara protejarea fata de
mediu a capatului cablului ce a fost dezizolat pentru a permite montarea papucilor pe
conductoare.Exista cutii terminale pentru unu pana la sase cabluri.Ele se executa din tabla
, silumin sau PVC.
Capetele cablurilor sunt prevazute intotdeauna cu cutii terminale, cu ajutorul carora se
executa conectarea vinelor colectoare ale cablurilor la aparate, maşini sau la barele statiilor şi
liniilor aeriene.
Se deosebesc doua tipuri de cutii terminale:
 de interior;
 de exterior.

Cutii terminale de interior tip ICI

In functie de tensiunea de lucru şi de materialul utilizat cutiile terminale de interior
se construiesc in mai multe variante:
- cutie terminala cilindrica pentru cabluri de 1 kV: este folosita in instalatii de interior,
pentru protejarea şi izolarea capetelor cablurilor de 1 kV.
- cutie terminala din plumb pentru cabluri de 1 kV: este folosita in instalatii de interior, in
locuri ferite de umezeala pentru protejarea şi izolarea capetelor cablurilor de 1 kV cu
patru conductoare.
- cutie terminala conica pentru cabluri pana lan 10 kV, tip ICO: este folosita pentru
protejarea şi izolarea capetelor cablurilor pana la 10 KV şi 400mm², in incaperi umede,
cu praf, atmosfera coroziva.
- cutie terminala din plumb, pentru cabluri de 6 şi 15 kV, tip CTPB: este folosita in
instalatiile de interior in locuri ferite de umezeala pentru protejarea şi izolarea capetelor
la cablurile de 6 şi 15 kV cu trei conductoare.
- cutie terminala trifazata pentru cabluri de 6-20 kV: este folosita pentru protejarea şi
izolarea capetelor cablurilor cu conductoare de 3 x 10…3 x 240mm².
- cutie terminala monofazata de interior, pentru cabluri deb 20 şi 35 kV, tip MI: este
folosita pentru protejarea şi izolarea capetelor cablurilor cu conductoare de 3 x 16….3 x
240mm²
- cutii terminale din raşini sintetice: acestea au următoarele proprietati: etanseitate foarte
buna, pierderi in dielectric foarte mici, posibilitate de utilizare la toate tipurile de cabluri.

Cutii terminale de exterior

In functie de tensiunea de lucru şi de materialul utilizat, cutiile terminale de
exterior se construiesc in mai multe variante:
- cutie terminala pentru cabluri de 1 kV tip EI: se folosesc in instalatiile de exterior,
pentru protejarea şi izolarea cablurilor de 1 kV.
- cutie terminala trifazata pentru cabluri de 6-20 kV: este folosita in instalatii de exterior,
pentru protejarea şi izolarea capetelor cablurilor cu conductoare de 3x
16mm²….3 x 240mm².
- cutie terminala monofazata pentru cabluri de 20-35 kV tip ME: este folosita in instalatii
de exterior pentru izolarea capetelor cablelor cu izolatie de hartie, in manta de plumb, cu
conductoare 3 x 16….3 x 240 mm².
- cutie terminala monofazata de înaltă tensiune: la cablurile de energie de înaltă tensiune
şi foarte înaltă tensiune cu circulatie de gaze sau ulei sub presiune, cutiile terminale se
executa monofazat.
- cutie terminala de 20-30 kV din raşini sintetice: prezentand avantajele mentionate
anterior raşinile apoxidice sunt utilizate şi pentru cutiile terminale exterioare.

3.2.3. TEHNOLOGIA DE MONTARE A LES

De regula ,cablurile electrice ale LES se monteaza direct in pamant .In marile orase
existenta numeroaselor gospodarii de cabluri si de alte instalatii obliga la montarea
acestora in canale special amenajate.Acestea pot fi vizitabile sau nevizitabile.Principalele
unele si utilaje la executarea LES sunt urmatoarele:
*unelte pentru masurat:ruleta , franghie de canepa , nivela cu bula de aer ;
*unelte pentru sapat pamantul si refacut pavajul :lopeti , cazmale , ciocane de 5 kg cu
coada lunga , ciocane pneumatice , roaba , targa de lemn , mai ;
*utilaje mecanizate pentru saparea santurilor ;
*utilaje pentru transportul tamburelor cu cabluri ;
*dispozitive de ridicare a tamburelor : vinciuri de 4-7 t , arbore metalic pentru tambure
de 1-7 t , troliu de 5 t sau automacara ;
*unelte pentru desfacut cablul de pe tambur : clesti de cuie , ciocane , dalti , ranga ;
*unelte pentru fasonat si imbinat cablurile : ferastrau pentru metale , pile , cutit de
cablu , ciocan de lipit , lampa cu benzina cositor , perii metalice , pensule , surubelnite
presa hidraulica pentru lipit papuci etc ;
*unelte pentru tragerea cablului : ciorapi de tras cablul , role de lemn(aluminiu) si
dispozitiv de tragere mecanizata a cablului.
 Pentru montarea direct in sol a LES este necesara executarea urmatoarelor operatii :
*marcarea traseului ;
*executarea traversarilor ;
*executarea santurilor ;
*derularea si pozarea cablurilor ;
*executarea jonctiunilor si ramificatiilor ;
*executarea profilelor LES , astuparea santurilor si refacerea pavajelor ;
*punerea sub tensiune si darea in exploatare a LES.

*Marcarea traseului.Traseul LES este stabilit prin proiect. El se verifica pe teren prin
parcurgerea cu piciorul , pentru a se constata daca poate fi respectat.Din loc in loc se
planteaza in pamant tarusi din lemn pentru a jalona traseul LES.Odata cu marcarea
traseului se constata ce traversari ( de drumuri , ape , cai ferate etc.) trebuie sa se
efectueze si se stabilesc masurile de protejare a cablului (sau cablurilor).
*Executarea traversarilor.Pe portiunea in care LES traverseaza un drum carosabil , o
cale ferata etc. cablurile electrice se protejeaza cu tuburi de protectie din beton , bazalt ,
otel sau PVC dur.Tuburile din beton pot fi cu sectiunea circulanta (fig. 6 , a ) sau patrata
cu goluri (fig. 6 , b ).Tuburile de protectie 1 (fig.6 , c ) se fixeaza intr-un pat de beton 2 pe
fundul santului.Acesta este apoi umplut cu pamant 3 in straturi succesive , de 20 cm
grosime , bine batute.Peste acest pamant se toarna o placa de beton 4 , a carei grosime
depinde de sarcina traversarii , si apoi se reface pavajul 5.
O alta metoda , mai moderna , de a introduce tuburile de protectie in zona
traversarii LES este aceea a forarii.Forarea se poate face manual sau mecanic.
Executarea santurilor.Se desfac mai inati pavajele folosindu-se ciocanele
pneumatice sau rangile metalice si ciocanele.Se sapa apoi santul la adancimea prevazuta
in proiect.Tot pamantul excavat se aseaza pe o singura parte a santului , cealalta parte
fiind rezervata asezarii cablului.Santurile adanci , in terenuri moi vor fi prevazute cu
sprijiniri.

Fig. 6-Protectia LES la traversari:

a - cu tub de beton (metalic) circular ;
b - cu tub de beton patrat cu globuri ;
 c - sectiune printr-o traversare.
Derularea si pozarea cablurilor.LES este formata din unul sau mai multe cabluri
electrice.Acestea sant aduse cu mijloace de transport (masini , tractoare , vagoane de cale
ferata) rulate pe tambure de lemn.Pe distante scurte , aceste tambure sant deplasate cu
carucioare special destinate (fig. 7).Descarcarea tamburelor se face folosindu-se planul
inclinat sau mijloace mecanice de descarcare.
Prinderea tamburului pentru descarcare se face ca in figura 8.Tamburele se depoziteaza
pe o platforma special amenajata.Inainte de a se incepe derularea cablului se desfac
scandurile de protectie dintre rotile tamburului si apoi se masoara rezistenta de izolatie a
cablului(cu megohmetrul).Aceasta se compara cu cea notata pe tambur sau citita in
catalogul de cabluri.Se verifica , in acest fel , integritatea izolatie electrice a cablului ,
deoarece in timpul transportului sau al depozitarii acesta s-ar fi putut deteriora.

Fig. 7-Carucior pentru transportarea tamburului si derularea cablului.

Fig. 8-Prinderea tamburului pentru descarcare:

. 1 - teava ; 2 - bucsa ; 3 - cablu ; 4 - traversa distantiera ; 5 - cablu din otel ;
6 - carligul macaralei.
 Daca rezistenta de izolatie corespunde , se trece la drularea si pozarea
cablului,operatii ce au loc simultan.Pentru derulare , tamburul se aseaza pe carucior
(fig.7) sau este suspendat (fig.8) cu automacaraua sau cu un sistem de vinciuri.pe fundul
santului se aseaza role din metru in metru , pentru cabluri cu sectiunea pana la 35 mm2 ,
si din 1,5 - 2 m , pentru cabluri cu sectiunea mai mare (fig.9).
Cablul se desface de pe tambur si se introduce in sant , asezat pe role.Se trage de
cablu simultan cu rotirea tamburului.Derularea se poate face manual sau mecanizat.Cand
se executa manual , unui muncitor nu trebuie sa-i revina o sarcina mai mare de 35
kg.Cand se executa mecanizat , pe capatul cablului se aseaza un ''ciorap pentru cablu''
(fig.10) care consta dintr-o plasa din sarma de otel.De acesta se prinde un cablu de
tractiune , flexibil , actionat de utilajul de tragere.
Ciorapul se prinde de cablu cu un bandaj de sarma.Lungimile maxime ale
cablurilor care se pot trage cu ajutorul ciorapilor de calblu sant cu atat mai mici , cu cat
sectiunea conductoarelor este mai mare.O atentie deosebita se va da pozarii cablului in
curbe.Acestea trebuie sa aibe raza de curbura de minimum 15 ori diametrul cablului ,
cand acesta are mantaua din PVC sau plumb.
Dupa derularea unui tronson de cabluri urmeaza derularea in continuarea a
celorlante transoane pana la realizarea intregii LES.Trecerea cablului prin tuburi se face
dupa ce in prealabil tubul a fost curatat.Aceasta operatiune se face trecandu-se prin tub o
piesa de forma speciala ( fig. 11).Daca tuburile de protectie au lungimi mari , din 50 m in
50 m se realizeaza camine de tragere.Cablurile se aseaza in sant intr-o pozitie serpuita
pentru a se preintampina producerea eforturilor ce ar putea aparea la variatii de
temperatura.
Cablurile de la capetele LES se introduc in constructia postului de transformare
sau in constructia consumatorului de energie electrica.Trecerile prin fundatiile acestor
constructii se fac in tuburi de protectie.Pentru a se evita infiltratiile de apa in constructie ,
intre tub si cablu se introduce iuta impregnata , care fixeaza cablul (axial).Apoi , in jurul
capatului exterior al tubului de protectie se executa o caseta din caramida in care se
toarna bitum.

Fig.9-Asezarea rolelor pe fundul santului.

 Fig. 10-Ciorap pentru tragerea cablului.

Fig. 11-Piesa pentru curatat tuburile de protectie.

Executarea jonctiunilor si ramificatiilor.Jonctiuniile apar necesare la innadiri ,

derivatii si la capete , pentru a asigura continuitatea electrica.Acestea se realizeaza prin
mansoane de legatura , mansoane de derivatie si capete terminale.In locul unde
se realizeaza innadirea sau derivatia , santul se lateste cu aproximativ 80 cm, iar pe
locul unde se va monta mansonul santul se adanceste cu 10 - 20 cm.Operatiile de
montare a mansoanelor se efectueaza in conditiile in care mediul este uscat si curat.
Daca nu , peste sant , in locul unde se face imbinarea , se prevede un
cort.Iluminatul locului de munca se asigura cu o lampa portabila.Cele doua capete de
cabluri care urmeaza a se imbina se aseaza pe cate o capra ca in figura 12.Se fasoneaza
cele doua capete, pe distanta a/2 ,a fiind distanta pe care se suprapun cablurile.Innadirea
conductelor se face prin lipire la cald (cositorire) , sau sudare la rece prin presiune
(fig. 13).
Lipiturile se infasoara se infasoara cu banda izolatoare din PVC in cateva
straturi.Tot cu banda izolatoare se infasoara si capetele cablurilor.Imbinarea astfel
realizata se izoleaza electric si se protejeaza mecanic in mansonul de legatura sau
ramificatie.In cazul cablurilor cu mantaua din plumb , imbinarea se introduce intr-un
prim manson de plumb (fig. 3, b).Se executa o legatura electrica intre manson si
mantaua cablului , dupa care mansonul se umple cu masa izolanta neagra pe baza
de bitum.Acesta se aseaza in al doilea manson de fonta(fig.3 , a) , care si el la randul lui
este umplut cu masa izolanta.Masa izolanta prin racire se contracta.
De aceea , umplerea celor doua mansoane se face prin turnare in trepte.Se toarna apoi
masa izolanta peste manson si cablu de pe o parte si de alta a acestuia.
Se presara nisip si se acopera cu un start de caramizi.Cand se considera ca
solicitarile mecanice la care este supusa imbinarea sant reduse , se poate renunta la cel
de-al doilea manson de fonta.
 Fig. 12-Asezarea capetelor cablurilor pentru imbinare.

Fig. 13-Imbinarea a doua cabluri:

1 - imbinarea conductoarelor ; 2 - conductoarele cu izolanta
3 - distantier izolant intre conducte.

In cazul cablurilor cu mantaua din PVC , se utilizeazamansoane din PVC (fig.

14).Masa izolanta este diferita in aceasta situatie.Ea reprezinta un amestec de rasini
epoxidice cu un intaritor.
Masa izolanta se toarna fara intrerupere pana la umplerea mansonului.Intarirea se
face in 1,5 - 10 h , in functie de volumul masei si temperatura aerului exterior.Prin
intarire , masa izolanta nu se contracta si nu este necesara o completare
ulterioara.Muncitorul care executa aceasta operatie va purta , in mod obligatoriu , manusi
de cauciuc.Daca solicitarile mecanice ale LES sant mari , peste mansonul din PVC se
poate prevedea si un manson suplimentar de protectie , din fonta.In mod asemanator se
executa mansoanele de derivatie si capetele terminale.

Fig.14-Manson de legatura din PVC :

1 - cablu ; 2 - palnia de turnare ; 3 - orificii de aerisire.

Executarea profilelor LES , astuparea santurilor si refacerea pavajelor.Dupa

executarea jonctiunilor si ramificatiilor se masoara din nou rezistenta de izolatie a
 cablurilor LES , deoarece in timpul pozarii si tragerii prin tuburi aceasta ar fi putut suferi
deteriorari.Daca rezistenta de izolatie corespunde , se scot din sant rolele de tragere si se
trece la executarea profilelor.Aceasta consta in :
- aseazrea pe fundul santului , peste cablu (cabluri) , a unui strat de nisip de 10 cm
inaltime;
- ridicarea cablului deasupra nisipului cu ajutorul unor carlige.Patul de nisip are
rolul de a drena apa ce ar ajunge in zona cablului.Se executa apoi marcarea cablurilor din
5 in 5 m pentru a putea fi usor indentificat.Aceasta se face cu benzi de plumb sau PVC pe
care se inscriu tensiunea , sectiunea , punctele de plecare si sosire si anul montarii.Daca
LES are mai multe cabluri paralele de tensiuni diferite in sant , intre acestea se executa o
separare cu caramida asezata pe lat ;
- asternerea peste cablu a unui nou strat de nisip de 10 cm grosime ;
- asezarea unui strat din caramizi sau placi din PVC cu rolul de a distribui uniform
sarcina mecanica.
In figura 15 sant reprezentate cateva tipuri de profile pentru LES.Dupa executarea
profilelor se astupa santul cu pamant in starturi de cate 20 cm , bine batut cu maiul.Apoi
se toarna placa de beton si se reface pavajul .La suprafata , din 50 in 50 m , LES este
marcata prin borne de beton (trunchi de piramida) pe care sant incastrate placute
metalice pe care se scriu tensiunea si sectiunea cablurilor , punctele de plecare si sosire si
anul montarii.

Fig. 15-Executarea profilelor LES; a - pentru un singur cablu ; b - pentru doua

cabluri ; c - pentru trei cabluri.

3.3. Calcularea costurilor economice

Gestiunea resurselor impune studierea factorilor de producţie şi în procesul consumãrii lor.
Odatã cu aceasta, este necesarã calcularea costului de producţie a cãrui problematicã ţine de
nivelul de microeconomie.
Producerea de bunuri materiale şi servicii presupune consum de factori de producţie care se
regãsesc in preţurile rezultatelor obţinute.
 Gestiunea economicã necesitã calculul economic, evaluarea în bani a consumului de factori
de producţie şi, deci, cunoaşterea costului; aceasta se impune cu atât mai mult în contextul
resurselor limitate, care acţioneazã restrictiv. În fata oricãrui producãtor încã inainte de a avea
producţia, în faza de documentare şi de informare, se ridicã întrebarea aparent simplã: cât costã
producerea bunului respectiv? Un cost de producţie mult mai mic permite obţinerea de profit
mult mai mare, asigurã menţinerea clienţilor şi dã, totodatã, satisfacţie acţionarilor, consiliului
de administratie, ca şi salariaţilor. Iatã de ce se poate spune cã acţiunile agenţilor economici
sunt ghidate de costuri.
Costul de producţie reprezintã totalitatea cheltuielilor, corespunzãtoare consumului de
factori de producţie, pe care agenţii economici le efectueazã pentru producerea şi vânzarea de
bunuri materiale sau prestarea de servicii. Din aceastã succintã definire rezultã urmãtoarele:
a) costul de producţie este forma bãneascã de exprimare a consumului de factori material
şi uman, atãt în producerea de bunuri materiale, cât şi în domeniul serviciilor;
b) costul de producţie include în sine tot ceea ce înseamnã cheltuialã (consum de factori)
suportatã de cãtre producãtori, atãt pentru producerea propriu-zisã de bunuri, cãt si pentru
desfacerea lor;
c) exprimarea bãneasca a cheltuielilor, independent de mãrimea şi importanţa lor, permite
aducerea la un numitor comun a consumurilor de factori de producţie diferiţi şi, pe aceastã bazã,
devin posibile mãsurarea şi compararea lor.
În contextul contemporan al mişcãrii de idei, cunoştinţele privind costul de producţie se
îmbogãţesc în continuu.
Astfel, tot mai frecvent se folosesc şi se calculeazã: - costul informaţiei,
- costul salarial,
- costul timpului,
- costul ştiintei,
- costul instruirii şi al producerii de idei, etc.
In al treilea rând, costul de producţie se analizeazã şi se urmãreşte în contextul dinamic al
interdependenţelor dintre ramuri, subramuri, dintre agenţii economici, încât ceea ce într-un loc
constituie preţ de vânzare al produselor respective, în altul, ele reprezintã costul factorilor
achizionaţi. Ca urmare, schimbãrile de preţuri se pot transmite în lanţ, ca efect propagat, în
costuri.
În al patrulea rând, teoria actualã a costului de producţie ia în considerare rolul relaţiilor
economice dintre ţãri, relaţii care apropie întreprinderile în ceea ce priveşte gradul înzestrãrilor
cu factori.
Costul este abordat şi tratat nu numai ca expresie a consumului de factori pentru a produce
ceva, ci şi ca şansã sacrificatã, ca un cost al renunţãrii la producerea sau alegerii din mai multe
variante posibile. Într-o asemena viziune , se considerã drept cost real al oricãrei acţiuni costul
şansei alternative care trebuie sacrificatã în vederea producerii acţiunii respective. De exemplu,
dacã posesorul unei sume de bani îi foloseşte nu pentru cumpãrarea unui autoturism, care-i este
necesar, ci pentru efectuarea unei excursii în strãinatate, costul acesteia este reprezentat prin
pretul autoturismului la care s-a renunţat. Astfel, modul economic de gândire presupune ca în
adoptarea deciziilor, ei sunt confruntaţi cu alternative şi aleg dintre acestea; opţiunile au la bazã
raţionamentul economic, comparând costuri şi beneficii anticipate de pe urma alternativelor.
Cunoaşterea conţinutului de producţie necesitã luarea în considerare şi a relaţiei dintre
acesta şi preţul de vânzare, relaţie ca de la parte la întreg. Aceasta, în sensul cã, întotdeauna,
costul de producţie C desemneazã numai o parte a preţului de vânzare P, şi anume numai ceea
ce înseamnã cheltuialã suportatã de cãtre producãtorii de bunuri materiale sau servicii.
Excedentul preţului de vânzare peste costul de producţie reprezintã profit pr sau beneficiu.
Astfel, pentru fiecare unitate de produs sunt valabile egalitãţile: P = C + pr. În condiţiile unei
anumite marje de profit, mãrimea costului exercitã presiune asupra preţului.
Costul de producţie constituie un indicator economic cu o largã sferã de utilizare;
calcularea lui la nivelul tuturor întreprinderilor sau firmelor producãtoare de bunuri materiale,
precum şi în cele care presteazã servicii. Autonomia economicã şi financiarã a agentilor
economice impune şi o activitate riguroasã de mãsurare şi cunoaşterea costurilor.
Totodatã, costul de producţie este un indicator economic cu o mare forţã de oglindire a
calitãţii activitãţii. Costul serveşte drept criteriu de fundamentare a opţiunilor şi deciziilor
fiecãrui producãtor; în cazul în care efectele sau rezultatele variantelor de proiect sunt
identice, criteriul de alegere a variantei optime îl reprezintã nivelul mai scãzut al costului.
 3.3.1. Exemplu de calcul economic

Un cablu de 10 kv se sectioneaza in apropierea unui post de transformare.Imediat,echipa

de reparatii se deplaseaza la fata locului si identifica locul unde este sectionat cablul.Cu
ajutorul unui manson se restabileste continuitatea cablului,acesta fiind reparat.

MANOPERA
FISA TEHNOLOGICA PENTRU REPARATII 1
Aprobat
Ing………...

DENUMIREA LUCRARII: Repararea unui cablu de 10 kv,sectionat langa un post de

transformare.
--------------------------------------------------------------------------------------------
NUMAR INVENTAR Atelierul beneficiar
59382578 Atelierul e bobinaj
Felul operatiei Timp normat Cost manopera Marca muncitor
(om/ora) (pe ora-lei) (total-lei)
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
-Se controleaza
continuitarea cablului, 1/ 30 min 30 15 tehnician reparatii
se gaseste puctul de electrice
sectionare al acestuia
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
-Se sapa in jurul punctului
de sectionare pana cand
acesta este degajat complet 2/120 min 20 80 muncitori reparatii
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
-Se demonteaza toate 1/ 30 min 30 15 tehnician reparatii
elementele distruse in electrice
locul sectionarii cablului
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------
-Se pregatesc capetele 1/ 30 min 30 15 tehnician reparatii
cablului pentru asamblarea electrice
in mansonul de legatura
----------------------------------------------------------------------------------------------------------
-Se unesc capetele celor 1+1/1 ora 30+20 50 tehnician si muncitor
doua cabluri prin reparatii electrice
mansonare
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
-Se astupa perfect
punctul de lucru 2/60 min 20 40 muncitori reparatii
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
- se verifica toti parametrii 1/30 min 30 15 tehnician reparatii
de fuctionare ai electrice
cablului
-------------------------------------------------------------------------------------------------
-Control final prin punerea
sub tensiune a cablului 1/ 30 min 30 15 tehnician reparatii
electrice

TOTAL: 510 min. TOTAL VAL. MANOPERA: 245 LEI

MATERIALE

...........................................................................................................................
Nr. Denumire material U.M. Cant. Pret unitar Valoare
………………………………………………………………………………...
1. Manson buc. 1 1000lei/buc. 1 000lei
2. Smoala kg. 40 10 lei/kg. 400 lei
3. Banda izolatoare role 15 40 lei/rola 600 lei
-------------------------------------------------------------------------------------------
Total: 2 000 lei

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------
Executant : Beneficiar :
Atelier de reparatii al “ENEL” Constanta “ENEL” Constanta
Constanta,str. Florilor, nr.55 str. Mihai Viteazul, nr. 9
Tel./Fax.0241/673 258 Tel./Fax0241/689327

Calcul valorii reparatiei

Produsul :Se repara prin relegare ,prin mansonare, un cablu de 10 kv. si la 220 de volti.

U.M. : bucati 1 Canditate : 1

………………………………………………………………………………......................
Nr. Specificatia cheltuielii Valoare
…………………………………………………………......................................................
1 Material 2000
2 Cota aprovizionare ( 10% ) 200

03 TOTAL I 2200

04 Manopera 245
 05 C.A.S. ( 33 % ) 83
06 Somaj ( 2,5% 6,2
07 Sanatate ( 7% ) 17,2
08 Cheltuieli Sectie ( 25% ) 61,2

09 TOTAL II 412,6

10 TOTAL III ( I + II ) 2612,6

11 C.G.I. ( 8% ) 209
12 Profit ( 10% ) 261,26
13 Pret fara T.V.A. 3082,85
14 T.V.A. ( 19% ) 588

TOTAL PRET REPARATIE (LEI) : 3670,85 LEI

………………………………………………………………………………...
Sef Sectie Intocmit
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
3.4. IMPACTUL L.E.S. ASUPRA MEDIULUI
Principalele tipuri de poluări pe care reţelele electrice le generează asupra mediului
înconjurător sunt:
● vizuală – deteriorarea peisajului;
● sonoră
–zgomote produse de funcţionarea sau vibraţii ale elementelor (conductoarelor) reţelelor
electrice şi în special, a transformatoarelor;
–zgomote produse de descărcarea corona pe liniile de înaltă şi foarte înaltă tensiune;
●electromagnetică: efecte sonore şi luminoase ale descărcării corona, perturbaţii radio şi
ale emisiunilor de televiziune, înfluenţe ale câmpului electric şi magnetic asupra
organismelor vii;
● psihică şi pericole (riscuri) de accidente:
– teama provocată de apropierea de reţelele electrice şi de efectele vizuale şi sonore ale
acestora;
– accidente, cazuri mortale.
● ecologică:
- ocuparea terenurilor;
- defrişarea pădurilor;
- protecţia naturii şi a peisajului;
- influenţa asupra instalaţiilor şi construcţiilor, etc.
Utilizarea tensiunilor din ce în ce mai înalte în reţelele electrice este determinată de
raţiuni tehnico-economice, pentru transportul de puteri electrice pe distanţe din ce în ce
mai mari.
 Pentru liniile electrice de medie şi joasă tensiune impactul cu mediul înconjurător
se referă, îndeosebi la: ocuparea terenurilor, defrişarea pădurilor, poluarea vizuală şi
impactul cu alte elemente de construcţii şi instalaţii.
3.5. Norme de protectie a muncii
Personalul care lucreaza la instalatiile electrice sub tensiune va folosi totdeauna
mijloacele individuale de protectie impotriva electrocutarii si actiunii arcului electric.
Acestea sunt:
-mijloace de protectie izolante, care au drept scop protejarea omului prin izolarea acestuia
fata de elementele aflate sub tensiune sau fata de pamant.Cele mai importante mijloace de
acest fel sunt: clesti, scule cu manere electroizolante, manusi, cizme, galosi, covoare, presuri
si platforme electroizolante;
-indicatoare mobile de tensiune, pentru a verifica prezenta sau lipsa tensiunii;
-garnituri mobile de scurtcircuitare si legare la pamant pentru protectie impotriva aparitiei
tensiunii la locul de munca;
-panouri, paravane, imprejmuiri si semnalizari sau indicatoare mobile, folosite pentru a
delimita zonele protejate si zonele de lucru;
- placi avertizatoare care au rol:
-de avertizare a pericolului pe care il prezinta apropierea de elementele aflate sub
tensiune;
-de interzicere a unor actiuni care ar putea duce la accidente;
-de siguranta;
-de informare cu privire la unele puncte de lucru;
De asemenea, la locurile de minca pentru diferitele lucrari in instalatiile electrice se vor
afisa instructiuni de protectie a muncii, de acordarea primului ajutor in caz de electrocutare si
de prevenire si stingere a incendiilor.
Pentru scoaterea accidentatului de sub tensiune este necesar sa se cunoasca urmatoarele:
-atingerea cu mana a unui conductor aflat sub tensiune provoaca in majoritatea cazurilor
o contractare convulsiva a muschilor, in urma careia degetele se strang atat de tare, incat
mainile nu pot fi desprinse de pe conductor;
-cel care intervine nu trebuie sa vina in contact direct cu accidentatul aflat sub tensiune;
-prima masura care se intreprinde este scoaterea rapida de sub tensiune a partii din
instalatie cu care accidentatul a venit in contact.Este necesar ca scoaterea de sub tensiune sa
fie completata de masuri ca:
- asigurarea securitatii accidentatului daca acesta se afla la inaltime;
-asigurarea unui iluminat corespunzator, utilizand o alta sursa de energie;
-daca deconectarea nu se poate realiza rapid, se indeparteaza accidentatul de partile aflate
sub tensiune, de aceea se interzice tragerea de picioare sau de haine daca acestea nu sunt bine
uscate;
-pentru tragerea accidentatului se pot utiliza manusi din cauciuc electroizolant si galosi
din acelasi material;
-pe cat posibil se recomanda a se actiona cu o singura mana;
-daca accidentatul nu si-a pierdut cunostinta, dar a stat un timp indelungat sub curent,
trebuie sa i se asigure o liniste perfecta pana la venirea medicului;
 -daca accidentatul si-a pierdut cunostinta, dar isi pastreaza respiratia, va fi intins comod. I
se vor descheia hainele pentru a se crea un curent de aer proaspat;
- daca lipsesc semnele de viata accidentatul nu trebuie considerat decedat. I se va face
imediat respiratie artificiala fara intrerupere.
Regulile de efectuare a respiratiei artificiale sunt urmatoarele:
- respiratia artificiala se aplica numai atunci cand accidentatul nu respira deloc;
- inainte de a incepe respiratia artificiala, accidentatul este eliberat imediat de hainele ce-i
stingheresc respiratia si i se deschide gura;
Executarea, exploatarea, intretinerea si repararea instalatiilor electrice se vor face numai
de catre electricieni calificati.
Persoanele care deservesc instalatiile electrice trebuie sa indeplineasca urmatoarele
conditii:
- sa fie sanatoase din punct de vedere psihic;
- sa nu sufere de boli
- sa posede cunostinte profesionale si de tehnica a securitatii muncii;
Pentru o buna insusire a cunostintelor de tehnica securitatii muncii, de prevenire si
stingere a incendiilor, de scoatere de sub tensiune si de acordare a primului ajutor, personalul
muncitor este supus la urmatoarele instructaje:
- instructajul introductiv general, care se efectueaza la angajare.Dupa instructaj, se face o
verificare a cunostintelor de protectia muncii al carei rezultat se mentioneaza in fisa
individuala de protectia muncii;
- instructajul la locul de munca, care se efectueaza la locul unde a fost repartizata
persoana nou incadrata. Durata instructajului va fi de cel putin 8 ore. Verificarea cunostintelor
se face de catre seful ierarhic suparior al celui ce a facut instructajul. Numai daca acestea au
fost insusite in mod corespunzator persoana este admisa la lucru
- instructajul periodic care se efectueaza la locul de munca de catre conducatorul acestuia.
Acesta se efectueaza la termenele fixate sau in urmatoarele cazuri:
- daca lucratorul a suferit un accident de munca soldat cu incapacitate temporara ;
- daca lucratorul a lipsit mai mult de 40 de zile de la locul de munca;
- cand se modifica procesul tehnologic, conditiile de munca, cand se introduc utilaje si
tehnici noi;
- cand s-au modificat Normele departamentale de protectie a muncii si cand se executa
lucrari speciale, diferite de cele pe care lucratorul le executa in mod obijnuit.

3.6. NORME P.S.I.

Prin natura lor incendiile sunt aducătoare de distrugere,necazuri şi moarte.
Protectia contra inendiilor trebuie trebuie să fie o preocupare constantă şi continuă a
tuturor celor implicaţi în procesul de producţie.
Se recomandă respectarea următoarelor reguli de protecţia muncii:
- toate substanţele periculoase, care se aprind uşor,trebuie să fie manipulate în condiţii de
maximă securitate,după reguli bine stabilite;
- păstrarea acestor substanţe se va face numai în locuri bine stabilite,sub cheie,iar accesul
la acestea se va face numai după reguli foarte bine stabilite;
- vor fi făcute instructaje periodice pentru protecţie contra incendiilor,dar şi,ori de câte ori
este nevoie;
- se vor face exerciţii speciale de intervenţie în caz de incendiu,punându-se accent în
special pe traseele de evacuare în caz de incendiu;
- fiecare membru al personalului trebuie să cunoască modul de utilizare al mijloacelor de
intervenţie în caz de incendiu;
- se va evita pe cât posibil utilizarea focului deschis la focul de muncă.

4. BIBLIOGRAFIE
- Bichir, Nastase si colaboratorii ; “Masini,aparate,actionari si automatizari” , Manual
pentru clasele a XI-a si a XII-a ; Bucuresti, Editura didactica si pedagogica, R.A., 1990,
- Botan, Nicolae si colaboratorii ; “Masini electrice si actionari” , Manual pentru clasele
a XI-a si a XII-a ; Bucuresti, Editura didactica si pedagogica, R.A. , 1977.
- Canescu, Traian ; “Tehnologia lucrarilor elecctrotehnice” , Manual pentru clasele a IX-a
si a X-a ; Editura didactica si pedagogica, 1978.
- Hilohi, Sabina si colaboratorii ; “Electrotehnica aplicata” , Manual pentru clasa a X-a ;
Bucuresti, Editura didactica si pedagogica, R.A. , 2005.
- Hilohi, Sabina si colaboratorii ; “Instalatii si echipamente. Tehnologia meseriei”,
Manual pentru clasele a IX-a si a X-a ; Editura didactica si pedagogica, 1993.
- Iliev, Mircea si colaboratorii ; “Tehnologii in electrotehnica” , Manual pentru clasa a X-
a ; Bucuresti, Grupul editorial Art Latin , 2006.
- Mares, Florin si colaboratorii ; “Masini electrice” , Manual pentru clasa a XI-a ;
Bucuresti, Editura didactica si pedagogica, R.A. , 2006.
- Mira, Niculae si colaboratorii ; “Instalatii si echipamente electrice” , Manual pentru
clasele a XI-a si a XII-a ; Bucuresti, Editura didactica si pedagogica, R.A. , 1994.
- Popescu, Stelian si colaboratorii ; “Masini si instalatii electice” , Manual pentru clasa a
XII-a ; Bucuresti, Editura didactica si pedagogica, 1977.