Diversitatea tematica si de viziune

Diversitatea tematica

 Diversitatea tematica la un scriitor poate fi o parte definitorie a sa, si isi

poate creea originalitate prin adoptarea unei anumite teme, si a unor anumite
motive in poezie. De asemenea, axandu-se mai mult asupra unor teme, la care
adaugam spatiul, cadrul ce-l inconjoara si starea de spirit a scriitorului, acesta
din urma reuseste sa-si puna amprenta asupra acelei teme astfel creandu-si
originalitate.

 Un bun exemplu este George Bacovia. Priceperea acestuia de a reusi

sa-si transmita gandurile si emotiile prin versuri, care la prima vedere par
usoare, dar au intelesuri foarte adanci gandite, contribuie la originalitatea sa
creatoare. Bacovia utilizeaza foarte mult simbolul in poeziile sale, la fel ca si
light-motivul  si repetitia. Majoritatea poeziilor bacoviene incep si se termina
simetric, insa cel mai important procedeu folosit de poet este sinestezia. Un alt
element original al poeziei bacoviene este cromatica. Poetul nu utilizeaza nuante
de culori ci doar culori puternice care ies in evidenta. Dintre aceste cateva culori
mentionam rosul, care reprezinta sangele, galbenul reprezinta deznadejdea,
tristetea, verdele si violetul reprezinta monotonie iar rozul si albastrul implica
starea de nevroza. Bacovia aduce o noua tonalitate in lirica romaneasca.    In
poezia lui domina cerul de plumb apasator, orizonturile inchise, toamna galbena,
toate acestea constituind originalitatea eului liric.

Temele poeziei bacoviene duc cu gandul la aceeasi idee, la acea atmosfera

macabra. Una din temele poeziei sale este existenta cotidiana, cea de zi cu zi. El
exprima un pustiu launtric, camera in care traieste poetul este plina de
fantasme, aceasta tema intalnindu-se in poeziile ”Gri”, ”Singur”.

Tema naturii la Bacovia este prezenta prin anotimpurile sale preferate: iarna si

toamna. Acestea aduc tristetea, stingerea, moartea lenta, greutate
apasatoate.Dintre fenomenele naturii frecvente intalnim ploaia, vantul,
zapada.Toate acestea se gasesc in poeziile ”Pastel”, ”Nervi de toamna”, ”Ploua”:

                              “E toamna, fosnete somn…

                                Copacii pe strada ofteaza,

                                E tuse, e planset, e gol…

                                Si-i frig, si bureaza.

                                                                      (“Nervi de toamna”)
       

Lucian Blaga este o personalitate marcanta a culturii interbelice care

marcheaza aceasta perioada prin originalitatea creatiei. Opera sa este una in
care gandurile si sentimentele autorului sunt transmise direct, intr-un limbaj
figurat. In multe din poeziile sale, Lucian Blaga sugereaza sentimentul dragostei.
Tema dragostei, a iubirii o intalnim foarte clar in poezia “Izvorul Noptii” in care
eul liric aduce un omagiu iubitei. In poezia lui Blaga se stabileste o stransa
legatura intre iubita si natura deoarece iubita primeste trasaturi ale naturii:

                        “imi pare ca ochii tai,adanci, sunt izvorul

                         din care tainic curge noaptea peste vai

                         si peste munti, si peste sesuri,

                         acoperind pamantul

                         c-o mare de intuneric.”

                                                                                   (“Izvorul Noptii”)

         O alta tema intalnita in poeziile lui Blaga este tema singuratatii si a izolarii.
El se izoleaza, pleaca la marginea lumii, unde nu aude decat sunetul apei batand
in tarmuri. Pamantul parca e o insula izolata, singuratica, inconjurata de
intuneric:

                       “Suntem fara scapare singuri in miaza noptii

                        Aici unde astazi singuratatea ne omoara.”

                                                                                  (“Noi cantaretii leprosi”)

Tudor Arghezi este un inovator al limbajului artistic in poezie. Creatia sa

poetica este impresionanta prin diversitatea tematica si prin profunzimea ideilor.
Arghezi abordeaza mai multe teme in poeziile sale. O tema bine reprezentata la
Arghezi este cea a framantarii metafizice. El isi pune intrebari asupra conditiei
umane si mediteaza asupra locului omului in univers, asupra posibilitatii sale de
cunoastere chiar si asupra existentei lui Dumnezeu. O tema intalnita frecvent
este cea a singuratatii omului:

                „Tare sunt singur ,Doamne,si  piezisi

                 Copac pribeg uitat in campie,

                 Cu fruct amar si cu frunzis.”

                                                    (Psalm)
         Se confeseaza lui Dumnezeu, fiinta suprema. El foloseste metafora
copacului uitat in campie, prin care arata ca este lipsit de bucurie. O alta tema
este cea a omului parasit de Creatorul sau:

               „De cand s-a intocmit Sfanta Sciptura

                 Tu n-ai mai pus picioru-n batatura

                 Si anii mor si veacurile pier

                 Aici sub tine dedesupt subt cor.”

                                                    (Psalm)

Viziune poetica

George Bacovia

         Prin opera sa a creat o atmosfera sumbra, cetoasa, umeda, denumita

atmosfera bacoviana. Dar nu in aceasta atmosfera rezida meritul poetului.
Incadrat de unii critici intre cei mai valorosi poeti simbolisti din tara noastra, el
isi depaseste cu mult epoca situandu-se printre cei mai originali poeti romani. S-
a nascut la Bacau (de unde si-a derivat si pseudonimul, adevaratul sau nume
fiind George Vasiliu), oras in care si-a facut studiile liceale. Studii de drept la
Bucuresti si Iasi, in ultimul oras obtinand si licenta in drept. Cu diploma pe care
o avea, ar fi putut profesa avocatura sau ar fi putut ocupa diverse functii
importante in administratie. Fire mai timida insa si destul de reticenta la valurile
vietii, fiind marcat si de o boala care in anul 1957 avea sa-l trimita in mormant,
Bacovia se multumeste cu o slujba marunta de functionar. Adevarata sa
chemare nu a fost triumful pe scara vietii, ci poezia. Debutul literar si l-a
facut  cu sprijinul lui Al. Macedonski in revista  'Literatorul'. Primul volum de
versuri i-a aparut in anul 1916, cand lumea se afla in plin razboi mondial . Mai
tarziu criticii literari au descoperit in volumul de debut, intitulat 'Plumb', surpriza
aparitiei in campul literelor romanesti a unui original poet.

         George Bacovia este poetul toamnelor dezolante, al iernilor ce dau

sentimentul de sfarsit de lume, al caldurilor toride, al primaverilor  iritante si
nevrotice (Decembrie, Lacustre, Cuptor, Nervi de primavara). Cadrul este orasul
de provincie, de parcuri solitare, cu cafenele sarace, cuprinse intr-o realitate
demoralizanta, amenintand sa se prabuseasca. Toamna, frigul, tristetea,
umezeala, raceala nevroza, descompunerea devin proiectii ale unei  emotii
poetice. Poetul este un inadaptat in societatea burgheziana- de aici dorinta de
evadare.

         Atmosfera lautrica particulara este deprimanta: de toamne reci, cu ploi

putrede, limitat intr-un peisaj de mahala, de oras provincial, intre cimitir si
abator atmosfera de plumb in care pluteste obsesia mortii. Gasim in poezia lui
Bacovia influente din simbolismul francez prin atmosfera de nevroza, gustul
pentru satanic, ideea mortii, cromatica si predilectia pentru muzica. Impresiile
sunt sugerate prin corespondente muzicale, dar si prin culoare.

         Tudor Arghezi a avut o cariera literara intinsa si foarte bogata, fiind unul
dintre autorii de prim rang ai poeziei interbelice.

         In anul 1927 ii apare volumul de poezii 'Cuvinte potrivite', care constituie
unul dintre cele mai importante momente pentru poezia romaneasca interbelica.

         Anul 1931 reprezinta, prin aparitia volumului  'Flori de mucigai', o alta

data importanta pentru poezia argheziana.

         El mentine cateva linii traditionaliste dar se poate contesta ca el inoveaza

pe baza traditiei fiind considerat un modernist clasicizant. Este primul poet
roman care valorifica estetica uratului insemnand utilizarea unor cuvinte urate
care sunt considerate a sfida bunul simt, descoperite insa ca avand o puternica
expresivitate.

         In viziunea argheziana, orice categorie se poate transforma in contrariul

sau : materialul in spiritual, uratul in frumos, nepoeticul in poetic. Prin
transfigurarea si sintetizare realitatea se schimba, iar uratul devine obiect
estetic.

         Arghezi este un reprezentant al poeticii antipoeticului, prin credinta lui in

puterea de izbavire a unei pure frumuseti, evita din temperatura inalta la care
sunt supuse cuvintele in procesul creator. Nu e vorba despre o subliniere a
uratului pentru a pune in lumina frumusetea ci despre o conversiune a lui la o
stralucire tainica, folosind propriile sale resurse nebanuite.

         'Testament' asezata cu intentie in capul volumului de inceput 'Cuvinte

potrivite' este cea mai semnificativa poezie. Fara sa constituie un manifest,
'Testament' marturiseste despre obsesiile poetice latente argheziene. Poezia in
versiunea argheziana - presupune deci: 'Sudoarea muncii sutelor de ani'.

Lucian Blaga

         Personalitate impunatoare a culturii interbelice, Lucian Blaga, filosof,

scriitor, profesor universitar, a marcat perioada respectiva prin elemente de
originalitate compatibile cu inscrierea in universalitate. S-a nascut la 9 mai
1895 la Lancram, langa Alba Iulia, intr-o familie de preoti. Copilaria i-a stat,
dupa cum marturiseste el insusi, 'sub semnul unei fabuloase absente a
cuvantului', viitorul poet - care se va autodefini mai tarziu 'mut ca o lebada' -
neputand sa vorbeasca pana la varsta de patru ani.
         Primele clase le-a facut la Sebes, a urmat Liceul 'Andrei Saguna' din
Brasov, unde era profesor ruda sa Iosif Blaga, autorul primului tratat romanesc
de Teoria dramei. In anul izbucnirii primului razboi mondial si-a inceput studiile
de teologie la Sibiu, pe care le-a finalizat cu licenta in 1917. Intre 1917 si 1920
a frecventat cursurile Universitatii din Viena, unde a studiat filosofia obtinand si
doctorantul.
         Revenit in Romania reintregita, s-a daruit cauzei presei romanesti din
Transilvania, fiind redactor la revistele 'Cultura' din Cluj si 'Banatul' din Lugoj.
         In 1926 a intrat in diplomatie ocupand succesiv posturi la legatiile tarii
noastre din Varsovia, Praga, Lisabona, Berna si Viena. A fost ales membru al
Academiei  Romane in 1937. Discursul de receptie si l-a intitulat Elogiul satului
romanesc.
         In 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj,
mutata temporar la Sibiu in anii ce au urmat dictatului de la Viena. La Sibiu
redacteaza, incepand cu 1943, revista Saeculum, care va aparea un an.
         Din 1948, indepartat de la catedra, a lucrat in cadrul filialei din Cluj a
Institutului de Istorie al Academiei.
         A trecut la cele vesnice pe 6 mai 1961, fiind inmormantat la Lancram.
Lucian Blaga  s-a manifestat in ipostaza dubla de poet si de filozof cu egala
stralucire, dar si de dramaturg si publicist.
         Volume reprezentative ale poetului sunt: 'Poemele lumii', 'Pasii profetului',
'In marea trecere', 'Lauda somnului', 'La cumpana apelor', 'Nebanuitele trepte'.
         Creatia sa este o sinteza de traditie si modernitate. Substanta poeziei
este, pentru Lucian Blaga, mitul; trasaturile fundamentale ale creatiei sale
poetice sunt sentimentul misterului, setea de absolut, nelinistea metafizica si
vocatia creatiei.
         Opozitia dintre cunoasterea luciferica si cunoasterea paradisiaca a ceea ce
cuprinde inspirata metafora ' Corola de minuni a lumii', adica totul.
         Cunoastrea poetica, metafizica, ce imbogateste frumusetea lumii, este
incorporata intr-o comparatie ampla si destul de sugestiva si plastica: 'si-
ntocmai cum cu razele ei albe luna,/ nu micsoreaza, ci tremuratoare/ mareste si
mai tare taina noptii,/ asa imbogatesc si eu intunecata zare/ cu largi fiori de
sfant mister/ si tot ce-i ne-nteles/ se schimba-n ne-ntelesuri si mai mari/ sub
ochii mei / caci eu iubesc/ si ochi si flori si buze si morminte.'
         Iubirea este comunicarea eului poetic cu spiritul universal, iar ultimele
imagini (flori, ochi, buze, morminte)sunt simboluri fundamentale ale existentei.
         In conceptia lui Blaga cunoasterea este logica (adica rationala, pe cale
stiintifica, dar prin care misterele lumii nu pot fi revelate) pe care el o numeste
paradisiaca; pe langa aceasta exista cunoasterea luciferica prin care metafora,
imaginatia poetica sporesc misterele lumii.
Blaga teoretiza distingand:
   a) metafore plasticizante - care se produc in cadrul limbajului, iar transferul de
termeni de la unul asupra celuilalt se face in vederea plasticizarii unuia dintre ei
ca in exemplul: 'randunelele pe un fir de telegraf - note pe un portativ'; 'pe uliti
subtire si inalta / ploaia umbla pe catalige'; 'in joc cu piatra cate-un val / Si-
arata solzii de pe pantec'.
   b) metafore revelatorii - care sporesc semnificatiile faptelor, misterele lumii,
releveaza ceva ascuns in elementele la care viseaza: 'soarele / lacrima Domnului
/ cade in marile somnului'; 'in somn, sangele meu ca un val / se trage din mine /
inapoi in parinti'; 'cenusa ingerilor arsi in ceruri / ne cade fulguind pe umeri si pe
case'.