Location via proxy:   [ UP ]  
[Report a bug]   [Manage cookies]                

Biserica Din Chiajna

Descărcați ca docx, pdf sau txt
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 5

Descrierea arhitecturală a clădirii

Biserica fostei Mânăstiri Giulești, cunoscută și sub numele Doamna Chiajna – dat după numele fiicei lui
Petru Rareș și nepoatei lui Ștefan cel Mare – a fost ridicată între anii 1780 și 1790, la începutul domniei
lui Nicolae Mavrogheni și sfârșitul domniei lui Alexandru Ipsilanti.

Biserica Chiajna se remarcă prin mărimea sa, fiind cea mai mare biserică din București în secolul al XVIII-
lea. Clădirea, amplasată în actualul cartier Giulești-Sârbi, inițial Giulești-Țigănia, avea o suprafață de 653
mp, pe când Biserica Patriarhiei avea 567 mp și Biserica Mânăstirii Văcărești 575 mp.

Biserica Mânăstirii Chiajna are o lungime de 43m, o lățime la pronaos de 17m și o înălțime la cornișă de
12m. Planul este unul treflat, specific perioadei domniei lui Matei Basarab. Zidurile exterioare sunt din
cărămidă și au grosimi de aproximativ 1,50 m și erau consolidați cu centuri de stejar, al căror scop era de
a proteja clădirea în caz de cutremur.

Fațadele Bisericii sunt împărțite în două registre, lucru specific arhitecturii autohtone în secolul al XVIII –
lea, iar detaliile sunt de factură neoclasică. Astfel, soclul este din piatră, registrul inferior prezintă
panouri din piatră alternate cu pilaștri ionici, brâul median este puternic pronunțat și este din cărămidă
semicirculară, iar registrul superior prezenta firide. Totodată, în partea superioară a zidurilor, există o
serie de goluri care au ca scop ventilația spațiului. Ferestrele și ușile aveau ancadramente din piatră și
erau înguste, o caracteristică specifică perioadei.

Pridvorul, acum dispărut, era deschis pe toate laturile și comunica cu pronaosul prin 3 uși. Pronaosul,
extins la 9,7 m, ar fi fost acoperit cu două turle. Cele 4 arce descarcă pe zidul de vest și pe timpanul
dintre pronaos și naos. Naosul are dimensiuni neobișnuit de mari și prezintă două abside puțin
dezvoltate către exterior. Turla naosului, cu formă circulară în plan, pe un pat tot circular și care se
sprijină pe cele patru arce ale naosului, se prăbușise parțial în timpul bombardărilor otomane asupra
bisericii. Aceasta a fost avariată și în 1940, iar după cutremurul din 1977, turla s-a prăbușit complet.

Interiorul, precum exteriorul, este realizat în stilul neoclasic, însă simplificat. Există o cornișă generală,
care marchează trecerea de la planul peretelui la cel al acoperirii. Pereții ar fi fost tencuiți cu mortar de
0,5 m – 0,75 m grosime, însă nu s-au găsit urme de pictură interioară. Pardoseala se presupune că ar fi
fost din dalaj de piatră.

Principalele etape istorice ale configurației arhitecturale

Biserica Mânăstirii Chiajna a fost ridicată în secolul al XVIII – lea, între anii 1780 și 1790. În această
perioadă, s-ar fi construit întreaga biserică, ea regăsindu-se în harta colonelului Specht din 1791. Biserica
a funcționat foarte puțin timp, aceasta fiind bombardată și avariată puternic în 1821, în timpul războiului
ruso – otoman.

De la această avariere, biserica nu a mai funcționat și aceasta a fost abandonată. În timpul unei campanii
de săpături din perioada 1946 – 1948, episcopul Antim Nica a propus restaurarea clădirii, însă
conducerea comunistă a refuzat. Ulterior, în perioada 1970 – 1971, Muzeul de Istorie a Municipiului
București a organizat două campanii de săpături, dar nici acestea nu s-au finalizat cu vreo restaurare.

Datorită campaniilor de săpături, s-au descoperit două etape de construcție al ansamblului Mânăstirii
Chiajna. Biserica ar fi fost construită înainte, aceasta având fundații cu grosimi de 2,20m și adâncimi tot
de 2,20 m, iar chiliile ar fi fost construite ulterior, grosimea zidurilor lor fiind mai mică.
Astfel, Biserica Chiajna nu a suferit modificări ale configurației sale, ea neschimbându-se față de
momentul construirii sale și rămânând într-o continuă degradare.

Degradări

Principalele degradări ale bisericii au fost : - Prăbușirea parțială a turlei Pantocrator la cutremurul din

1821

- Prăbușirea unor fragmente din turla la cutremurul din 1940


- Prăbușirea totală a turlei la cutremurul din 1977
- Arderea scriptelor în perioada ciumei ( 1791 – 1793 )

Degradări antropice

1. trepidaţii datorate traficului CFR;

2. trepidaţii datorate excavaţiilor ilegale care se fac

pe o rază de cca 200–500 m de jur-împrejur;

3. ascensiuni ilegale pe zidurile exterioare şi

interioare ale bisericii;

4. incendierea pereţilor interiori de către diferite

persoane – în trecutul recent chiar de către

satanişti

5. păşunatului ilegal în afara şi în interiorul bisericii

6. săpături pentru reţelele subterane ale CFR, de-a

lungul laturii nordice a bisericii.

Degradări naturale

7. degradări datorate condiţiilor climatice (ciclul

îngheţ-dezgheţ, vânt, prceipitaţii);

8. degradări datorate mişcărilor seismice;

9. schimbarea nivelului apelor freatice;


10. alte degradări.

Cea mai periclitată este latura nordică, respectiv

segmentul vestic, care tinde să se foarfece din masa

zidăriei, precum o felie de tort. Această latură este

cea mai expusă trepidaţiilor datorate traficului CFR,

deoarece liniile de cale ferată au fost amenajate în debleu

faţă de platoul pe care se află mănăstirea. Diferenţa de

cotă dintre platou şi calea ferată este de cca. 2 metri.

Principiile de interventie avute in vedere :

1. Principiul interveției minime : interveneția se va limita la zonele care necesită consolidare


obligatorie

2 . Principiul reversibilității : aplicarea unor tehnici de consolidare moderne ce permit dezasamblări și


eventuale intervenții ce i-ar mări durata de viață a monumentului

3 . Principiul marcării intervenției : pentru a se diferenția intervenția de vechea construcție

4 . Principiul conservării – se ia în vedere aducerea la viață a vechii funcțiuni ( cea de cult )

5. Principiul autenticității : - autenticitatea execuției : se vor folosi aceleași materiale ca ale vechii

construcții și se vor folosi tehnici și metode tradiționale de

prelucrare ale acestuia atât cât este posibil

- autenticitatea concepției : se vor surprinde astfel etapele evolutive ale

consolidării , astfel încât nu se va ascunde vechea construcție

Categorii de valoare

Considerând starea puternic degradată a bisericii, fiecare mărturie prezentă ne lasă să privim către
trecutul tumultos al edificiului. Putem astfel sa considerăm per total o valoare generală mare a
întregului ansamblu, întrucât stadiul existent apropiat de ruină ne încurajează sa păstrăm și să
relevăm cât mai eficient patina istorică a clădirii.

Putem să identificăm și să clasăm în primul rând elementele ce aparțin unei categorii de valoare
excepțională: cele decorative. Poate cea mai impresionantă mărturie rămasă la nivel de
decorație este și cea mai puțin prezentă in momentul actual, decorația de la nivelul brâului
median, pe colțul din nord-est, blocul de piatră cu motive florale postbrâncovenești. În urma
săpăturilor arheologice a mai fost depistată o singură altă bucată din acest element, însă nu s-a
putut determina poziția sa pe fața edificiului. Cu toate acestea, se pare ca aceiași decorație s-a
mai repetat si la nivelul ancadramentelor ferestrelor si ușilor, unde astăzi au rămas doar penele
de cărămidă. Un alt element decorativ cu valoare mare este capitelul coloanelor încastrate la
nivelul registrului inferior al fațadelor, capitel de inspirație ionică, cu volute realizate din
cărămidă prelucrată. Acestea se păstrează la nivelul tuturor fațadelor rămase, pe alocuri însă
lipsind cate o voluta din cadrul unui capitel.

Se constată faptul că toate acele elemente de detaliu rămase constituie elemente de valoare mare,
întrucât este respectabilă anduranța lor în ciuda caracterului fin, de detaliu.

Elementele de valoare medie putem spune ca sunt acele aspecte ale clădirii care au fost păstrate la nivel
formal însă intr-o stare precară, cum ar fi structura în sine, din cărămidă. La nivelul arcadelor și
în special a fațadei vestice observam o degradare puternică care totuși permite cladirii sa stea in
picioare. Fațada vestica prezintă fracturi însemnate spre registrul superior și fărâmițarea
deschiderilor de la nivelul intrarilor în biserică. Această fărâmițare este prezentă la toate golurile
din clădire.

Undeva între categoria de valoare medie și cea mică putem clasa rămășițele rămase din turlă. Aceasta a
căzut aproape în întregime la cutremurul din 1977, a rămas doar un brâu unde nu este prezentă
vreun fel de decorație, există acum doar pentru a aminti asupra existenței turlei deasupra
naosului.

 Reglementări de intervenție

În întocmirea unei direcții de intervenție remarcăm corelarea dintre categoriile de valoare și formularea
unor restricții și permisivități. Astfel, daca ne referim la restricții putem spune că aplicăm
principiul intervențiilor minimale acelor elemente cu valoare mare, ba chiar ne-am putea
interzice să acționam asupra acelor elemente de maximă importanță arhitecturală și istorică,
adică elementelor decorative cu motive florale postbrâncovenești și capitelurilor de inspirație
ionică.

Apar permisivități acolo unde valoarea vede un declin, acolo unde elementele păstrate se află intr-o
stare ce necesită intervenții tocmai pentru înțelegerea lor mai bună și pentru a le sublinia grafic
identitatea arhitecturală. Aici este momentul în care vom aplica o serie de principii unei posibile
intervenții: în primul rând acela al reversibilității, care asigură tratarea cu grijă a materialelor de
construcție existente, deci acționarea asupra edificiului în siguranță. Principiul marcării
intervenției se va materializa prin alegerea unor materiale și tehnici ce vor contrasta dar nu vor
copleși construcția existentă. Ne putem referi aici la intervenții ce completează elemente
existente, adăugiri in fațade și la nivelul golurilor, totodată facând referire la principiul
autenticității, care va aduce intr-o stare de echilibru imaginea bisericii cu cea a intervenției, ne
va permite să concepem intenții care nu fug prea departe de imaginea inițială a spațiului sacru, a
spațiului autentic al acestei așezări autentice și unice pentru momentul în care a fost concepută.

Considerăm ca permisivitatea cea mai mare se va contura la nivelul realizării unei acoperiri, întrucât
aceasta nu mai există într-o formă coezivă în momentul de față. Vom avea în vedere ce a rămas
din boltele acoperirii și brâul turlei principale, însă realizarea acoperișului propriu-zis va vedea
cel mai mare grad de libertate.

 Bibliografie

1. RICHMONDAD Alison ,BRACKER Alison .Conservation Principles, Dilemmas and Uncomfortable Truths ,
2009

2. GHINEA Ionescu . Enciclopedia lăcașurilor de cult ,1999

3. ȘTEFĂNESCU . Locul mânăstirii Chiajna , 1972

4. STOICESCU Nicolae . Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din București , 1961

5. IONESCU Dan. D Revista Monumentelor Istorice : MĂNĂSTIREA GIULEŞTI ZISĂ ŞI CHIAJNA, DIN
BUCUREŞTI.CRONOLOGIE, TIPOLOGIE ŞI ASPECTE PRIVIND INTERVENŢIA DE URGENŢĂ, 2011-
2014

S-ar putea să vă placă și