Augustin Buzura
Augustin Buzura
Augustin Buzura
1938 - 22 septembrie se naște Augustin Buzura, la Berința, județul Maramureș, primul copil al
soților Ilie si Ana (n. Micle) Buzura
1945- începe școala primară în comuna natală, o finalizează, apoi continuă 2 ani în comuna
alăturată, Copalnic Mănăștur. Din clasa a VII-a părinții îl mută la Baia Mare unde tatăl lui lucrează
ca muncitor la uzinele Phoenix. Locuiește la o mătușă, la internat, apoi în gazdă la doamna Pușcașu,
fosta coproprietară a minelor de aur.
1951- 1955- elev la liceul Gheorghe Șincai din Baia Mare.
1955- termină liceul și merge- trimis de mama lui la București pentru admitere la Medicină
Veterinară unde predă ca profesor de anatomie comparată. Tatăl îl voia preot, mama medic
veterinar, iar tânărul absolvent ar fi dorit sculptură sau filosofie. Augustin Buzura încalcă dorința
mamei și dă examen, reușind la Facultatea de Filosofie. Dar mama află și îi taie fondurile. Ajunge
astfel la Baia Mare, ocupă sporadic mai multe funcții pe care nu le stăpânește sau nu-și dă interesul
(statistician, pedagog, miner).
1956 - ajunge învățător în Valea Neagră , un sat de munte” unde soarele se vedea trei ore pe zi”, iar
legătura cu orașul era aproape imposibilă. Din nou mama intervine și îl ia acasă.
1957- intră la Facultatea de Medicină Generală din Cluj-Napoca. Concomitent frecventează cursuri
de filosofie, istoria artei și literatură la facultățile de profil.
1960- debutează în revista Tribuna cu nuvela Pământ (nr 8 din 25 februarie), la recomandarea lui
Mircea Zaciu, în cenaclul căruia fusese citită.
-în revista Tribuna publică de-a lungul anilor proză, reportaje, eseuri, tablete, articole de atitudine,
iar pe măsură ce-i crește notorietatea, colaborarea se extinde la majoritatea revistelor literare din
țară.
1963- se căsătorește cu Maria Olimpia, născută Cardoș, care a fost corector si redactor la Editura
Dacia, timp de peste 20 ani.
- publică la ESPLA, în Colecția Luceafărul, volumul de nuvele și povestiri ”Capul Bunei
Speranțe
1964 - absolvă Facultatea de Medicină cu lucrarea „Shakespeare în psihiatrie
1965- 1 aprilie- numit redactor la secția de știință a revistei Tribuna
1966 - publică volumul de nuvele și povestiri „De ce zboară vulturul ?” la Editura Tineretului
1967- inaugurează în revista Tribuna o rubrica intitulata Bloc-Notes in care publica aproape
săptămânal reflecții despre literatură, societate, despre viață și moarte.
1969- 16 martie se naște fiul scriitorului, Mihai Adrian.
1970 - apare Absenții, la Editura Dacia din Cluj-Napoca, primul roman al scriitorului. „A vrut sa fie
o metaforă a singurătății și disperării, un strigat în zadar”, mărturisește scriitorul.
- primește Premiul Uniunii Scriitorilor
- după tezele din iulie romanul este interzis și scos din librarii fără nicio explicație. Situația îl
macină enorm, face memorii, cere explicații- dar fără niciun rezultat.
1972 - la 23 februarie se naște Anamaria, fiica scriitorului, în prezent fondatorul și președintele nou-
înființatei Fundații Culturale Augustin Buzura.
1974 - iunie, apare romanul Fețele tăcerii la Editura Cartea Românească , București, pentru care
primește Premiul Uniunii Scriitorilor.
1977- februarie, apare romanul Orgolii la Editura Dacia, Cluj-Napoca.
1978- moare tatăl scriitorului, Ilie. „Tata era un om de-o forță fizică impresionantă… Era blând,
calm, generos…ÎI plăcea sa cânte la tilinca și să construiască fântâni.”
1980- iunie, apare Vocile nopții la Ed. Cartea Românească, București, pentru care primește Premiul
Uniunii Scriitorilor .
1981- august, apare Bloc Notes, Editura Dacia, Cluj- Napoca, redactor Vasile Igna.Un volum de
publicistică în care sunt selectate articole apărute în revista Tribuna.
1984- din proiectatul ciclu de trei volume Zidul morții, apare primul romanul Refugii, Editura
Cartea Românească , București, redactor Georgeta Naidin. Unul din refugiile cautate cu ostentatie
de personajele lui Augustin Buzura din fata unei societati dure, opresive si insuportabile e, in mod
firesc, dragostea. Ioana Olaru si Victoria Oprea, bune prietene, se gasesc in acelasi moment de
cumpana a vietii lor.
1987- ianuarie, moare mama scriitorului, Ana . „O țărancă frumoasă cu ochi mari, negri…..Cât a
trăit nu a fost decizie majoră din care să fi fost exclusă…Timpul dintre liceu și facultate a fost foarte
brutal cu mine: numeroase slujbe, nemulțumire câtă încăpea și, treptat, un fel de prăbușire, numai că
totdeauna, înainte de a fi simțit fundul prăpastiei, apărea mama cu soluțiile ei neașteptate
- Filmul Orgolii, pe propriul scenariu, in regia lui Solomon Marcus. În roluri principale Victor
Rebengiuc, Cristina Deleanu si Mircea Albulescu.
1988- decembrie- apare Drumul cenușii, al doilea și ultimul roman din ciclul Zidul morții, Editura
Cartea Românească, București
- Este difuzat filmul Pădureanca, scenariu de Augustin Buzura, după o nuvelă de Ioan Slavici,
regizor Nicolae Mărgineanu, actori Adrian Pintea, Manuela Harabor și Victor Rebengiuc.
- Este interzis din nou romanul Absenții.
1989-Revine la Cluj din Germania exact când la Timișoara aveau sa înceapă evenimentele
premergătoare Revoluției, iar în zilele de 21, 22, 23, 24 decembrie se afla pe baricade, entuziasmat
ca trăiește astfel de evenimente pe care nu le vedea petrecându-se în timpul vieții lui.
-23 decembrie este numit redactor-șef la Tribuna.
1990 - se înființează Fundația Culturală Română, prin HG semnata de Petre Roman, al cărei
președinte devine Augustin Buzura iar la 17 noiembrie ia naștere Editura Fundației Culturale
Române.
- Devine Membru Corespondent al Academiei Romane
1991- filmul Undeva în Est cu un scenariu scris de Augustin Buzura, după romanul Fețele tăcerii
- Devine membru titular al Academiei
- Președinte al filialei române a Academiei Italiene de Cultură și Științe Europene
1995 - în prezența autorului, romanul Refuges se lansează la New York, Libraria Rizzoli. A
însemnat prima lansare a unui scriitor din Romania la NY.
1997- romanul Vocile nopții, editura Litera din Chișinău, în colecția Biblioteca Școlarului
- Primește titlul Doctor Honoris Causa al Universității Lucian Blaga din Sibiu.
1998- 22 septembrie, are loc deschiderea oficiala a Anului Cultural Romanesc in Japonia, organizat
de FCR. Gazdele i-au făcut surpriza de a-i serba ziua de naștere în cadrul acestei ceremonii.
1999 - la peste zece ani de la apariția cărții Drumul cenușii, apare romanul Recviem pentru nebuni
și bestii, Editura Univers, București, redactor Oana Fotache
- Are loc la Washington DC o grandioasa manifestare organizată de Smithsonian Institute. Augustin
Buzura si FCR si-au asumat dificila misiune de a reprezenta Romania, invitata de onoare fiind la
Smithsonian Folklife, festival cu un program sub genericul Romania- porți deschise. Este vorba de
cel mai cunoscut festival de tradiții din lume.
- Augustin Buzura primește diploma Contribuția unică la recunoașterea culturii romane si a
României de către publicul american din partea Centrului Moștenirii Culturale Romano-
Americane.
- devine membru de onoare al Academiei Româno- Americane
-în același an primește mai multe distincții- Ordinul National pentru Merit in grad de Cruce,
înmânat de Președintele României, Emil Constantinescu.
- Ordinul National in grad de Comandor Rio Branco înmânat de Președintele Braziliei Enrique
Cardoso
- Ordinul Național Vulturul Aztec acordat de Președintele Mexicului Ernesto Zedillo Conce de
Leon
- Devine Membru al Academiei Latinității din Rio de Janeiro
- Membru al Academiei Braziliene de Litere
- Membru Corespondent al Sudosteuropa Gesellschaft din Munchen
2003 - Tentația risipirii, Editura Fundației Culturale Române, București, volum ce cuprinde
mărturisiri și interviuri, redactor Viola Vancea.
- Requiem for Fouls and Beasts ( Recviem pentru nebuni și bestii, apare la Columbia University
Press NY, în traducerea lui Liviu Bleoca.
- Uniunea Scriitorilor îi acordă premiul Opera Omnia
- la 11 iulie 2003, ia ființă Institutul Cultural Român, iar Augustin Buzura este numit Președintele
acestuia, printr-un decret dat de Președintele României , Ion Iliescu.
2004 - apare volumul Teroarea iluziei, convorbiri cu Crisula Ștefănescu, Editura Polirom, Iasi-
reeditare Fetele tăcerii la Editura Polirom Iași
2005- Președintele României Traian Băsescu îl demite pe Augustin Buzura de la Institutul Cultural
Român, pe motivul „fiecare vine cu echipa lui”
-moare fratele scriitorului, Ștefan
-iulie, Augustin Buzura reînființează Fundația Culturală Română. Sub egida noii FCR, pe 8
decembrie reapare revista Cultura, al cărei redactor- șef este.
2008- în îngrijirea Angelei Martin, apar primele trei romane în ediție definitivă: -Orgolii, la
Editura Art, în Colecția „ Ficțiune și artilerie”, cu o prefață de I Simuț :„Romanul conștiinței etice” ,
2009- februarie, apare romanul Raport asupra singurătății, primul caiet, la Editura Polirom, „roman
al conștiinței tragice a umanității”, C. Cubleșan.
- Lansează la târgul de carte Gaudeamus volumul A trai, a scrie, Editura Limes, Cluj-Napoca, cu
prefața autorului, ce include texte din volumele anterioare Tentația risipirii și Teroarea iluziei.
2010- i se acorda titlul Doctor Honoris Cauza al Universității de Vest Vasile Goldiș, din Arad.
- Doctor Honoris Cauza al Universității de Nord, Baia Mare.
2012- apare volumul Nici vii, nici morți la Editura Rao București, cu articole selectate din
editorialele publicate în Revista Cultura.
- apare volumul Canonul Periferiei la Editura Limes, Cluj- Napoca, cu un argument al autorului
2014- Doctor Honoris Cauza a Universității de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu Cluj- Napoca
- Report on the state of loneliness ( Raport asupra singuratatii) , Editura Profusion, Londra
2017- mai, este prezent pentru ultima oară în public la Bookfest, la lansarea volumului Între două
lumi . Augustin Buzura, romancier si gazetar” o antologie critică alcătuită de Angela Martin, apărut
la Editura Tracus Arte
- Moare la 10 iulie și este înmormântat la Cimitirul Bellu, București.
OPERA
Apărut la Editura pentru Literatură, în 1963, Capul Bunei Speranţe, cu o prefaţă de Mircea
Zaciu, este volumul de debut al lui Augustin Buzura.
Volumul cuprinde şapte povestiri în care este recompusă atmosfera mediului tipic din satele
băimărene, cu pământ sărac şi aspru, populate cu personaje pitoreşti. Autorul susţine că
„subiectele din povestirile acelea au fost în germene romanele mele de mai târziu. Atmosfera
şi obsesiile mele de atunci m-au urmărit toata viaţa“.
La trei ani distanţă de primul volum, în 1966, Augustin Buzura publică la Editura
Tineretului din Bucureşti cel de-al doilea volum de nuvele şi povestiri, De ce zboară
vulturul? În acest volum sunt reluate frământările şi obsesiile din Capul Bunei Speranţe şi
regăsim în Augustin Buzura acelaşi fin observator al vieţii cotidiene.
Primul roman al lui Augustin Buzura, Absenții, apare în 1970, la Editura Dacia din Cluj-
Napoca și stârnește un val de aprecieri din partea cititorilor și a criticii. Referindu-se la acest
prim roman, autorul mărturisește că „A vrut să fie o metaforă a singurătăţii şi disperării, un
strigăt în zadar”. De la un capăt la altul romanul este ”o narațiune la persoana întâi,
confesiunea medicului psihiatru Mihai Bogdan. Autoanaliza debutează ca o dorință de
reprimare a memoriei, simultană cu impulsul de răzbunare violentă de prezentul ingrat și
mizer. (...) Romanul este depre inadaptabili, continuând o tradiție a literelor românești.
”Universul eroului lui Augustin Buzura e un univers dușman. ” (Ion Simuț)
Cel de-al doilea roman al lui Augustin Buzura, Fețele tăcerii, apare în iunie 1974, la
Editura Cartea Românească, Bucureşti, redactor Georgeta Naidin. Cartea este rodul unei
laborioase documentări, a unor călătorii în Munții Apuseni pentru a sta de vorbă cu rudele și
cunoscuții celor care fugiseră în munți de teama colectivizării. Urmare a acestor demersuri,
Augustin Buzura primește numeroase amenințări din partea Securității. Pentru acest roman,
autorul primește în 1974, Premiul Uniunii Scriitorilor.
În februarie 1977, apare Orgolii, cel de-al treilea roman al lui Augustin Buzura, la Editura
Dacia din Cluj-Napoca, redactor de carte fiind Viorica Mării. În rolul eroului principal, dr.
Ion Cristian, este identificat de către cunoscuţi, profesorul clujean Octavian Fodor, cu care
Augustin Buzura a avut o prietenie emoţionantă în facultate, deşi nu l-a avut ca profesor.
Eroii cărţii sunt, la fel ca în Absenţii, doctori justiţiari care luptă „pentru recuperarea
propriei integrităţi morale” (Paul Cernat).
Romanul Vocile nopţii, apare în iunie 1980, la Editura Cartea Românească, Bucureşti,
redactor Georgeta Naidin. Autorul primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor pentru acest roman
despre care se spune că. „ancorează mediul industrial şi înfăţişează realist, cu şarje satirice,
virulente pe alocuri, problema industrializării excesive şi a denaturării vieţii tinerilor
muncitori” (Ion Simuţ).
În august 1981, apare volumul de publicistică Bloc Notes, la Editura Dacia, din Cluj-
Napoca, avându-l ca redactor pe Vasile Igna. Volumul cuprinde o selecție de selectate
articole apărute în revista Tribuna.
Apărut la Editura Cartea Românească, Bucureşti, în 1984, romanul Refugii este primul din
ciclul Zidul morţii. Unul din refugiile căutate cu obstinaţie de personajele lui Augustin
Buzura din faţa unei societăţi dure, opresive şi insuportabile e, în mod firesc, dragostea.
Acest roman, constituit dintr-un şir de monologuri interioare, alternând cu un alt şir de
monologuri relevate sub forma unor scrisori, aduce pentru prima oară în prim plan portretul
unei femei care se trezeşte deodată într-un spital de psihiatrie.
Al doilea roman din ciclul Zidul morţii, Drumul cenuşii, apare în decembrie 1988 la
Editura Cartea Românească, Bucureşti, lector Gabriela Adameşteanu. Romanul este
„palpitant ca un roman poliţist, cu enigme şi urmăriri, cu variante contradictorii despre unul
şi acelaşi fapt, ba chiar cu o dezvăluire surprinzătoare către final.” (Marian Papahagi).
În 1999, la mai bine de zece ani de la apariţia cărţii Drumul cenuşii, apare romanul
Recviem pentru nebuni şi bestii, la Editura Univers, Bucureşti, redactor Oana Fotache.
„Masivul roman Recviem pentru nebuni şi bestii reprezintă, printre altele, răspunsul său,
sincer şi tranşant, la întrebarea obsesivă Ce credeţi despre societatea românească de azi?”
(Alex Ştefănescu). Eroul romanului – Matei Popa - este cel de-al treilea ziarist din romanele
sale de până acum, după Dan Toma (Feţele tăcerii) şi Adrian Coman (Drumul cenuşii).
Apărut în 2003, la Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti volumul de confesiuni
Tentaţia risipirii, cuprinde mărturisiri ale scriitorului şi interviuri, redactor Viola Vancea.
Regăsim aici o trecere în revistă a proiectelor şi realizărilor lui Augustin Buzura, pe o
perioadă ce acoperă patru decenii, tulburi şi obsedante.
În anul 2004 apare volumul Teroarea iluziei, convorbiri cu Crisula Ştefănescu, la Editura
Polirom, Iaşi, cu un cuvânt înainte semnat de autoare şi cu un post-scriptum de Augustin
Buzura. Cartea s-a născut în urma discuţiilor pe care Augustin Buzura le-a avut la Munchen,
unde a petrecut câteva zile în casa prietenilor săi Andy şi Crisula Ştefănescu, pe atunci
redactori şi cercetători analişti la Europa Liberă.
În februarie 2009, apare romanul Raport asupra singurătăţii, primul caiet, la Editura
Polirom, caracterizat drept un „roman al conştiinţei tragice a umanităţii”. (C. Cublesan). Tot
în 2009, Augustin Buzura lansează la târgul de carte Gaudeamus volumul A trai, a scrie,
Editura Limes, Cluj-Napoca, ediţie îngrijită de Angela Martin. În acest volum sunt incluse
texte din volumele anterioare Tentaţia risipirii si Teroarea iluziei. Prefaţa îi aparţine
autorului care recunoaşte că: „Am spus deseori că îmi măsor viaţa în cărţi şi nu în ani.”
În 2012 apare volumul Canonul Periferiei la Editura Limes, Cluj Napoca, ediţie îngrijită de
Angela Martin. Volumul cuprinde editorialele publicate de Augustin Buzura în revista
Cultura între anii 2005 şi 2008 şi este „un fel de jurnal al câtorva ani trişti şi umilitori, în
multe privinţe mai umilitori decât cei prin care am trecut de la război încoace”, după cum
precizează autorul în Argument. În același an apare volumul Nici vii, nici morţi, la Editura
Rao Bucureşti. Volumul cuprinde articole selectate din editorialele publicate în Revista
Cultura în perioada ianuarie 2009 – martie 2012.
Crez artistic
Augustin Buzura om de cultură remarcabil, pasionat de filosofie, artă și literatură, s-a remarcat
prin curajul de a aborda teme dificile în contextul social și politic de dinainte 1989. Redactor-șef al
revistei literare „Tribuna“ din Cluj, fondatorul și președintele Fundației Culturale Române (1990-
2003), transformată ulterior în Institutul Cultural Român, al cărui președinte a fost până în 2005,
Augustin Buzura a excelat atât ca romancier, cât și în activitatea de manager cultural în instituțiile
pe care le-a creat, punând în practică strategii culturale de promovare a valorilor românești peste
hotare. Tradusă în franceză, engleză, rusă, germană, spaniolă, portugheză, poloneză, chineză,
suedeză, maghiară, slovenă și japoneză, opera sa a cunoscut o largă circulație internațională.
Temele sociale, abordate cu responsabilitatea celui care s-a confruntat zi de zi cu un sistem ostil și
absurd, constituie contextul propice pentru sondarea psihologică a personajelor cu care mulți dintre
cititorii săi s-au identificat, așa cum reiese din corespondența cu aceștia, precum și din numărul
uriaș al tirajelor și reeditărilor epuizate.
Augustin Buzura se oprește în romanele sale din tinerețe asupra dramei intelectualului care intră
în conflict cu sistemul comunist din lumea academică (Orgolii, Refugii) și în aceste romane
experimentează din punct de vedere narativ procedeul fluxului conștiinței.
Următoarele romane sunt mai simple din punctul de vedere narativ, scrise la persoana a treia,
eroii sunt hermeneuți care doresc să reconstituie evenimente din trecut, întotdeauna controversate,
cum ar fi cooperativizarea forțată și fenomenul partizanilor și a rezistenței armate din munți, revolta
minerilor din Valea Jiului și represiunea care a urmat după aceasta.
Buzura a continuat tematica romancierilor din "obsedantul deceniu" având la dispoziție
informații mai variate, pe care le culegea uneori intervievând pe cei implicați în evenimente, ca un
veritabil sociolog.
Bibliografie:
http://www.agentiadecarte.ro/2019/07/augustin-buzura-o-constiinta-literara-si-civica/
http://suplimentuldecultura.ro/4888/scriitorul-augustin-buzura/
https://www.augustinbuzura.org/viata-lui-augustin-buzura