Temă Optimismul

Din Georgiana
PSIHOLOGIE I
METODE SI TEHNICI EXPERIMENTALE
OPTIMISMUL
Optimismul,se definește ca atitudinea omului care privește cu încredere viața și pe

semenii săi și care consideră că toate situațiile au un deznodământ favorabil. In sens filozofic,
optimismul este un concept opus pesimismului, potrivit căruia binele învinge răul.
Termenul vine din latinul optimum ce înseamnă „bun”. A fi optimist, în sensul
cuvântului, înseamnă că vezi ce e bun în orice, chiar și în lucruri mai rele. Este utilizat
în psihologie ca optimism dispozițional.
Optimismul și pesimismul, deși reprezintă două moduri opuse de a gândi și de a
interpreta lucrurile, pot fi cel mai bine explicate dacă sunt plasate pe un continuum, pentru că
aceeași persoană poate evolua în timp în ceea ce privește gradul de optimism sau poate avea doze
diferite de optimism cu care privește aspectelevieții sale (familie, carieră, relații etc.)
Înțelegerea cea mai bună a conceptelor de optimism și pesimism este modul în care poate
fi privit un pahar plin pe jumătate cu apă: optimistul spune că paharul este pe jumătate plin, pe
când pesimistul spune că este pe jumătate gol.
Optimismul este atitudinea prin care evaluăm tot ce ne înconjoară ca pozitiv.
Biasul optimismului (sau prejudecata optimistă) este o prejudecată cognitivă care
determină pe cineva să creadă că ei înșiși au mai puțin șanse să experimenteze un eveniment
negativ. Este cunoscut și sub denumirea de optimism nerealist sau optimism comparat. Pregătirea
optimismului este comună și transcende sexul, etnia, naționalitatea și vârsta. Pregătirea optimistă
este chiar raportată la animale non-umane, cum ar fi șobolani și păsări. Există patru factori care
determină o persoană să fie părtinitoare în mod optimist: starea finală dorită, mecanismele
cognitive, informațiile pe care le au despre sine în comparație cu ceilalți și starea de spirit
generală Preocuparea optimistă este văzută într-o serie de situații. De exemplu: persoanele care
cred că sunt mai puțin expuse riscului de a fi o victimă a criminalității, fumătorii care cred că
sunt mai puțin susceptibili să contracteze cancer sau boală pulmonară decât alți fumători, primii
călători bungee crezând că au mai puțin risc de o vătămare decât alți jumperi, sau comercianții
care consideră că sunt mai puțin expuși pierderilor potențiale pe piețe.Deși prejudecata
optimismului apare atât pentru evenimente pozitive (cum ar fi credința pentru a avea mai mult
succes financiar decât pentru alții), cât și pentru evenimente negative (cum ar fi mai puțin
probabil să aibă o problemă de băut), există mai multe cercetări și dovezi care sugerează că
prejudecata este mai puternică pentru evenimente negative (efectul valență). Consecințe diferite
rezultă din aceste două tipuri de evenimente: evenimentele pozitive duc adesea la sentimente de
bunăstare și stima de sine, în timp ce evenimentele negative duc la consecințe care implică mai
mult risc, cum ar fi implicarea în comportamente riscante și nu luarea de măsuri de precauție
pentru siguranță.
Factorii care conduc la prejudecata optimistă pot fi clasificați în patru grupuri diferite:
stări finale dorite ale judecății comparative, mecanisme cognitive, informații despre sinele versus
o țintă și afectarea de bază.
Prejudiciul optimismului se măsoară de obicei prin doi factori determinanți ai riscului:
riscul absolut, în care indivizilor li se cere să estimeze probabilitatea lor de a experimenta un
eveniment negativ, comparativ cu șansele lor reale de a experimenta un eveniment negativ
(comparație cu sine) și riscul comparativ, în care indivizii sunt i s-a cerut să estimeze
probabilitatea de a se confrunta cu un eveniment negativ (estimarea riscului lor personal) în
comparație cu altele de aceeași vârstă și sex (o estimare a riscului țintă).Probleme pot apărea
atunci când se încearcă măsurarea riscului absolut, deoarece este extrem de dificil să se
determine statistica reală a riscului pentru o persoană.Prin urmare, prejudecata optimistă este
măsurată în primul rând în forme de risc comparativ, unde oamenii se compară cu ceilalți, prin
comparații directe și indirecte. Comparațiile directe se întreabă dacă riscul unui individ de a
experimenta un eveniment este mai mic decât, mai mare sau egal cu riscul altcuiva, în timp ce
comparațiile indirecte cer persoanelor să furnizeze estimări separate ale propriului risc de a
experimenta un eveniment și riscul altora de a experimenta același eveniment.
După obținerea de scoruri, cercetătorii sunt capabili să utilizeze informațiile pentru a
determina dacă există o diferență în estimarea medie a riscului individului în comparație cu
estimarea medie a riscului colegilor. De asemenea, pot apărea dificultăți în procedurile de
măsurare, deoarece este dificil de stabilit când cineva este optimist, realist sau
pesimist.Cercetările sugerează că prejudecata provine dintr-o supraestimare a riscurilor de grup,
mai degrabă decât de a subestima riscul propriu. Un exemplu: participanții au atribuit o
probabilitate mai mare de a alege o carte care avea o față zâmbitoare pe partea inversă decât una
care avea fața încruntată.

Temă Optimismul

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Temă Optimismul

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Temă Optimismul

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Din Georgiana

METODE SI TEHNICI EXPERIMENTALE

Optimismul,se definește ca atitudinea omului care privește cu încredere viața și pe

S-ar putea să vă placă și