Rusia comunista

An Universitar : 2010 - 2011

Cuprins

1. Definitia comunismului ;
2. Vladimir Ilici Lenin;
3. Gulagul
4. Comunismul de razboi
5. Industria
6. Armata
7. Biserica Ortodoxa rusa
8. Agricultura
9. Colectivizare
10. Iosif Vissarionovici Stalin
11. Noua Politica Economica
12. Planuri Cincinale
13. Nikita Sergheevici Hrușciov
14. Mihail Gorbaciov
15. Prabusirea comunismului
16. Concluzii
17. Bibliografie

2
 Rusia comunista

Comunismul este un termen care se poate referi la una din mai multe notiuni:
un anume sistem social, o ideologie care promoveaza acest sistem social, sau o
miscare politica care doreste sa implementeze acest sistem.

Ca sistem social, comunismul este un tip de societate egalitarista in care nu exista

proprietate privata si nici clase sociale avand la baza metode revolutionare armate.
In comunism toate bunurile apartin societatii ca intreg, si toti membrii acesteia se
bucura de acelasi statut social si economic. Probabil cel mai cunoscut principiu al
unei societati comuniste este: "Fiecare dupa puteri, fiecaruia dupa nevoi."

In 1881, Rusia era un imperiu condus de un tar despotic.Prin 1924 devenise Uniunea
Republicilor Sovietice Socialiste, in fruntea caruia se afla un singura pardid politc.O
asemenea transformare remarcabila a implicat schimbari politice,sociale si economice
profunde.In 1881 guvernul tarist a adoptat o politica represiva severa, pe care avea
sa o manetina pana in 1905 si care avea drept scop zdrobirea opozitiei fata de
regim.Cu toate acestea, o serie de tulburari aparute pe tot cuprinsul tarii in 1905 ,
suficient de grave pentru a primi numele de Revoltie din 1905, au silit conducerea sa
faca unele concesii.Astfel s-a nascut Duma (Parlamentul), care avea sa ramana pe
scena politica pana in 1917.

In ciuda severitatii guvernantilor, in primul deceniu al secolului o aparut o serie de

partide reformatoare si revolutionare.Ele erau formate din oameni cu opinii diferite,
de la cei ce sperau ca sistemul tarist sa adopte o reforma moderata , pana la cei ce
doreau sa-l inlature cu intrutot.Atat reformatorii cat si revolutionarii au fost incurajati
de dezvoltarea industriala rapida din 1890. „Marea explozie economica” parea sa ii
ofere Rusiei sansa de a scapa din starea de inapoiere in care se afla.

O personalitate importanta in viata politica a Rusiei a fost Vladimir Ilici Lenin.In

anul 1919 acesta impreuna cu veteranii bolsevici s-au intalnit cu revolutionarii
socialisti si au format Internationala Comunista,Lenin fiind implicat mai mult in
activitatea de propaganda revolutionara.El propunea sa fie sanctionati cu pedeapsa
capitala in caz de circumstante atenuante ,in privare de libertate sau expulzare celor
care contribue la ajutarea burgheziei internationale,celor care nu recunosc in drept
sistemul comunist de proprietate care a inlocuit capitalismul, celor care sa straduie sa
rastoarne sistemul prin forta cu ajutorul spionajului sau al finantarii presei.In ce de a
doua parte a anului 1918 se introduce sistemul impuscarii fara judecata si cel ala
lagarelor de concentrare.Lagarele, ca si intreaga societate sunt supuse incercarii de a
pune in practica obligatia de munca generalizata, pentru a face fata ruinei generale si
dezorganizarii generalizate a productiei.In 1920,lagrele,instalate toate in Republica
Rusa, numarau 25.336 de detinuti.
3
Detinutii acestor lagarere prezentau aproape o treime di efectivele penitenciare, care
in ianuarie 1923, se ridicau la 68.297.„Lagarele de munca colectionara”, creat in plin
comunism de razboi se inspira teoretic dintr-o idee a reformatorilor sistemului
carceral: inlocuirea pedepsei cu reeducarea.La 15 mai 1929,o comisie a Biroului
Politic a considerat „rationala inlocuirea progresiva a locurilor de privare de libertate
existentepana atunci prin lagare de concentrare.Ea a propus ca acesta problema sa
fie incredintata GPU1,tinand seama de experienta sa. Gulagul2 lua avant.

Rapoartele privind realizarile economice ale lagarelor, productia realizata pun o dubla
problema fundamentala pentru aprecierea locului real al Gulagului in economia
Uniunii Sovietice:

 Fiabilitatea cifrelor avansate pe plan cantitativ ( volumul productiei stocate) ;

 Fiabilitatea cifrelor avansate pe plan calitativ.

Istoricii nedeterministi nu accepta ideea inevitabilitatii Revolutiei ruse.Ei subliniaza

faptul ca revolta bolsevica s-a desfasurat la scara mica. Fara sa conteste ca a avut o
seminificatie majora,acestia pun sub semnul intrebarii caracterul ei de masa si scot in
evidenta faptul ca guvernul bolsevic nu se putea mentine la putere decat prin
adoptarea unei politici de stat de teroare.De aici rezulta violenta cu care s-a dizolvat
in 1918 Adunarea Constituanta (organism ales democratic), de care Lenin de temea
ca ar concura autoritatea bolsevica.Represiune politica avea sa fie o trasatura
importanta a guvernelor sovietice ulterioare.Criticii bolseviomului arata ca aceasta nu
a stiut sa produca o revolutie in afara Rusiei.Lenin credea ca o data revolutia
petrecuta in Rusia ,ea ar fi urmat sa se raspandeasca iute in toata Europa,dar s-a
inselat.In ciuda infiintarii Cominternului 3 in 1919, care trebuia sa organizeze revolutia
mondiala.

Comunismul de razboi
In vara anului 1918, Lenin a abandonat brusc capitalismul de stat si a inceput
sa introduca o serie de masuri restrictive si riguros aplicate ,care impreuna au
constituit „comunismul de razboi”.Motivul principal al acestei noi abordari a fost
situatia disperata creata de Razboiul Civil.Lenin considera ca lupta pentru
supravetuire in care se angajasera bolsevicii crea o politica dura.Amenintarea
reprezentata de Albi putea fi compensata doar prinintensificarea autoritatii in
regimurile controlate de Rosi.Schimbarea strategiei economice trebuia evaluata deci
ca parte a terorii ce a caracterizat actiunile bolsevicilor in acei ani.Fiecare aspect al

1
Politia politica a Uniunii Sovietice;
2
Reteaua de lagare si colonii de munca care a existat in Uniunea Sovietica;
3
Internationala Comunista

4
vietii sociale ,politice sau economice trebuia sa fie subordonat victoriei din Razboiul
Civil.

Industria
Primul pas catre comunismul de razboi ca politica oficiala s-a facut in iunie
1918,insa instrumentele prin care acesta avea sa fie pus in practica fusesera deja
infiintate la acea data.Existenta Cekai si Aramtei Rosii i-au permis lui Lenin sa
inceapa o politica de centralizare ,stiind cu siguranta ca dispune de mijloace prin care
sa obtina ascultare.In aceeasi perioada a crescut considerabil influenta bolsevicilor si
in fabrici, prin infiltrarea comisarilor politici in comitetele muncitoresti.Acesta situatie
a netezit calea pentru promulgare decretul de nationalizare in iunie 1918, care intr-
un interval de doi ani a adus practic toate marile intreprinderi industriale din Rusia
sub conducerea centralizata a a guvernului.

Se dadea prioritate nevoilor armatei si erau private astfel de resurse acele ramuri
industriale considerate neesentiale.Chiar atunci cand existau materiale necesare,
dezorganizarea transporturilor facea ca distribuirea lor sa fie ineficienta.

Situatia a devenit si mai grava atunci cand fabricile au fost lipsite de forta de munca.
Acest fapt se datora atat recrutarilor pentru Armata Rosie, cat si numarului mare de
locuitori care plecau din zonele urbane, fie in cautarea hranei,fie pentru a scapa de
Razboiul Civil.Intre 1918-1921, populatiile Petrogradului si Moscovei au scazut la
jumatate. La probelemele cu care se confrunta si industria s-a adaugat si inflatia
galopanta.Lipsa bunurilor de consum si politica guvernului de a continua sa
tipareasac bancnote au distrus practica valoare monedei nationale .

Desi comunismul de razboi nu a intarit controlul bolsevic asupra industriei, el nu a

condus la o crestere economica.

Armata
O metoda de a pastra controlul asipra maselor taranesti consta in incorporarea unora
dintre membrii lor in serviciile militare ruse.Rangurile inferioare ale armatei ruse si
marinei erau in general ocupate prin recrutari fortate.Aceste recrutari erau insa
folosite si ca o forma de pedepsire a delicventilor.Groaza pe care armata o starnea in
randul rusilor de rand venea din faptul ca ei stiau ca viata de acolo era, invariabil,o
experienta traumatizanta.Armata Rusiei era celebra in toata Europa pentru disciplina
ei aspra si conditiile ingrozitoare in care triau soldatii.Cheltuielile pentru intretinerea
armatei si a marinei reprezentau aproxamativ 45% din banii alocatii anual de guvern.
Serviciile active ale armatei erau destinate in principal inabusirii revoltelor nationaliste
si tulburarile grave din interiorul sau de la granitele statului.Au existat numeroase
lupte de frontiera cu Turcia in timpul secolelor al XIX-lea,iar din cand in cand trupele
rusesti intrau in Polonia,Armenia si Persia.

5
Biserica Ortodoxa rusa
Tarii erau sprijiniti pe deplin de pretentiile lor autocratice de catre unul din
principalii piloni ai sistemului rus, Biserica Ortodoxa.Aceasta era o biserica crestina,
care, inca din secolul al XV-lea, era total independenta de orice autoritate externa de
tipul papalitatii.Detasare de orice influenta crestina ii confera un caracter
fundamental rusesc.Frumusetea liturghiei si a muzicii a fost multa vreme o expresie
remarcabila a culturii ruse.Catre sfarsitul secolului al XIX-lea insa,biserica devenise
un organism conservator,ce se opunea oricarei schimbari politice si era intrutotul
credincioasa pastrarii sistemului tarist.Catehismul 4 includea afirmatia ca „Dumnezeu
ne porunceste sa iubim si sa ne supunem din strafundul inimii oricarui reprezentant
al puterii si mai cu sema tarului”.

Agricultura
Din punctul de vedere al lui Lenin ,cel mai important motiv pentru introducerea
comunismului de razboi era situatia cristica determinata de lipsa alimentelor.
Inasprirea controlului guvernamental asupra agriculturii a avut drept scop initial sa-i
forteze pe tarani sa furnizeze mai multa hrana.Prina aceasta se va avea in vedere
doar cresterea productiei agricole.Exista credinta raspandita printre bolsevici ca
taranii bogati (chiaburii) si-ar ascunde stocurile de cereale pentru a tine pretul
crescut in mod artificial.Taranii considerau ca nu este in avantajul lor sa-si trimita
produsele la orase atata timp cat cat guvernul, care devenise principalul cumparator
de alimente , nu binevoia sa plateasaca la un pret cinstit pentru ele.Guvernul a
interpretat aceasta atitudine ca pe o sfidare si s-a pregatit sa apeleze la
constrangere. In iunie 1918,el a imputernicit Narkomprod5 ,special creata sa
organizeze comitete de „tarani saraci”,responsabile de colectarea si transportul
cerealeleor.Taranii s-au dovedit mai greu de constrans decat muncitorii din fabrici.Ei
constituiau i clasa profund conservatoare si erau foarte suspiciosi fata de conducerea
centrala, fie ea tarista sau bolsevica.

In 1921, scaderea dramatica a productiei de alimente ,datorita rechizitionarilor ,

secetei si a dezorganizarii generale produse de razboi a dus la o situatie de
foamete la nivel national.

In acelasi an , realitatile economice dure au inceput sa submineze explicatiile pentru

introducerea comunismului de razboi.In perioada in care acsta a functionat ,
productia industriala si cea agricola au scazut alarmant.

Faptul ca economia nu reusea sa se redreseze si amploare pe care o luase foametea

l-au determinat pe Lenin sa ia in calcul posibile alternative pentru comunismul de
razboi.Raspandirea revoltelor antibolsevice in anii 1920-1921 l-a convins de
4
Abecedarul ce ii invata pe oameni principalele ascpecte ale religiei ortodoxe
5
Comisia popolara de aprovizionare

6
necesitatea unei schimbari .Aceste revolte erau o reactie directa la politica
guvernului.Lenin spunea despre ele ca scot la iveala situatia reala, ca in lumina uni
fulger.Raspunsul sau a contat in introducerea Noii Politicii Economice la al X-lea
Congres al Partidului, in martie 1921.

Noua Politica Economica

In 1921, Lenin a inlocuit politica comunismului de razboi cu cea a Noii Politici
Economice,in incercarea de a reconstrui industria ,in special agricultura.Lenin era
constient de faptul ca noua politicamarca un pas inapoi de la principiul controlariide
catre stat a economiei.El introducea ideea unei economii mixte , in care anumite
caracteristici capitaliste coexistau cu cele socialiste.Stiind ca multi bolsevici erau
nemultumiti de acest aspect ,Lenin se straduia sa arata coleguilor sai ca NEP
reprezinta doar o concesiune partiala si temporara facuta capitalismului.El sublinia
faptul ca partidul pastrase controlul asupra „varfurilor carmuitoare ale economiei” ,
prin care intelegea industria grea,bancile si comertul exterior.Lenin adauga ca e
dispus „sa lase taranii sa aiba bucatica capitalism ,atata vreme cat noi pastram
puterea”.Pentru a le raspunde acelor bolsevici care se indoiau ca e intelept sa faci
concesii taranimii, el a emis o declaratie oarecum contradictorie, ce sugereaza
dificultatile prin care trecea in incercarea de a-si justifica schimbare politica.Se
incerca repunerea in drepturi a banilor ca principal mijloc de schimb, politica ce a fost
consolidata in 1992 prin introducerea non-evaluatei ruble.Masurile luate in cadrul
NEP dovedise incapacitatea guvernului bolsevic de a restructura economia rusape
principii pur ideologice,dupa 1917.

La data mortii lui Lenin in 1924 Rusia Sovietica era inca singurul stat revolutionar
intr-o lume ostila si capitalista.

S-a insistat asupra unui episod important al terorii manifestat in sistemul sovietic
si anume foamea anilor 30 .Prin colectivizare si infomatare viata economicaa
sovieticilor trece sub conducerea lui Stalin.Acesta face tot posibilul sa revalorizeze
statului rolul de conducator.A vrut sa scape e vechea garda bolsevica si a pregatit
astfel planul de apropiere fata de Hitler, fapt concretizat prin Pactul Ribbentrop-
Molotov din 23 august 1939.

Scopul declarat al acestui pact era, din punctul de vedere oficial al Germaniei, ca
cel de-al Treilea Reich să-și asigure flancul estic în perspectiva iminentei invadări a
Poloniei, petrecută, de altfel, cu o săptămână mai târziu, la 1 septembrie 1939. Pe de
altă parte, Uniunea Sovietică voia să câștige timp, să prevină temporar o invazie
germană, întrucât Armata Roșie avea prea puțini ofițeri superiori, după executarea
multora dintre ei din ordinul lui Stalin, în frunte cu mareșalul Tuhacevski, sub
pretextul unui complot imaginar.

7
Cruzimea și cinismul celor doi dictatori, Hitler și Stalin, s-au repercutat timp
îndelungat, prelungind cel de-al Doilea Război Mondial cu Războiul Rece și cu
scindarea Europei în două prin Cortina de fier între anii 1945-1989. În acești 45 de
ani, Europa Occidentală a progresat prin practicarea democrației și a economiei libere
în toate țările aflate la vest de Cortina de fier, în timp ce Europa de est, aflată la
est de Cortina de fier, a avut parte de regimuri totalitare mai dure sau mai puțin
dure, dar toate aservite Kremlinului, și cu economii centralizate, de stat.

Sub Stalin, care a înlocuit Noua Politică Economică (NEP) cu planurile

cincinale- au fost o serie de acțiuni ce planificare economică centralizată la nivel
național concepute pentru a duce la dezvoltarea rapidă a economiei Uniunii Sovietice.
Planurile au fost create de Gosplan pe bazele liniilor directoare generale stabilite de
partidul comunist pentru dezvoltarea economică. Îndeplinirea planului cincinal
devenise cuvântul de ordine a birocrației sovietice (introduse în 1928) și agricultura
individuală cu agricultura cooperatistă, Uniunea Sovietică a fost transformată dintr-o
societate țărănească într-o mare putere industrială mondială la sfârșitul celui de-al
patrulea deceniu. Fiecare plan cincinal se ocupa de toate aspectele dezvoltării:
producția de mijloace de producție, (cele folosite pentru producerea altor mărfuri,
precum cărbunele, oțelul, mașinile unelte)bunurile de larg consum, (scaune, covoare,
scule), agricultura, transportul și telecomunicațiile, sănătatea, învățământul și
apărarea țării. Accentele, însă, erau puse diferit, de la plan cincinal la plan cincinal,
deși interesul general era focalizat pe producerea de energie electrică, producția de
mijloace de producție și agricultură. În special în cadrul celui de al treilea plan
cincinal, s-au făcut eforturi pentru muta în treprinderile industriale în răsărit, în
Siberia, cât mai departe de fronturile celui de-al doilea război mondial. Agricultura
sovietică, care a fost exploatată pentru finanțarea industrializării, a continuat să fie
subdezvoltată pe toată durata deceniului.

Colectivizarea a trebuit sa facă față opoziției generalizate a chiaburilor, în fapt, cei

mai harnici și gospodari oameni ai satelor, având ca rezultat o luptă înverșunată a
multor țărani împotriva autorităților. În acest timp, Stalin a argumentat că
fracționismul Partidului Comunist aflat la putere ar putea slăbi Uniunea Sovietică în
fața inamicilor externi. Pe durata deceniului al patrulea, el, practic, a eliminat opoziția
politică prin intermediul sistemului foarte dur al exilului intern și prin execuții, iar
prin asigurarea de beneficii anumitor segmente ale populației, a câștigat sprijinul sau
cooperarea lor cu regimul.

Uniunea Sovietica a suportat greul luptelor și a avut cele mai mari pierderi de
militari si de civili din Al Doilea Razboi Mondial. Aproximativ 7 milioane de soldati ai
Armatei Rosii si aproape 20 de milioane de civili au murit. Naziștii ii socoteau pe slavi
"suboameni" si de aceea acestia din urmă au devenit o tinta a genocidului etnic.
Acest concept al inferioritatii slave a fost, de asemenea, motivul care a făcut ca Hitler
să nu accepte în armata germana pana în 1944 (cand razboiul era practic pierdut de

8
Germania), multi rusi care doreau sa lupte împotriva regimului stalinist. În Uniunea
Sovietică, Al Doilea Razboi Mondial a lasat un urias deficit de barbati din generatia
celor care au luptat în conflict. Până în zilele noastre, Al Doilea Război
Mondial,Marele Razboi pentru Apararea Patriei, este viu în amintirile cetatenilor
din Rusia, Belarus și din alte republici ale fostei URSS, iar ziua de 9 mai, Ziua
Victoriei, este cea mai mare sarbatoare națională în Rusia.

Nikita Hrusciov

După moartea lui Stalin din martie 1953, a avut loc o luptă pentru putere între
diverse facțiuni din partid.

Conducerea lui Hrusciov a marcat o tranziție cruciala pentru Uniunea Sovietica. El a

inițiat o serie de reforme și a șocat delegații la cel Congresul al XX-lea al Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice din 23 februarie 1956, atunci cand a prezentat faimosul
sau Raport Secret prin care denunța "cultul personalitatii" care îl înconjurase pe
Stalin, acuzându-l pe acesta de comiterea de crime pe durata Marii Epurari. Acest
fapt l-a înstrainat pe Hrusciov de elmentele mai conservatoare din Partidului
Comunist, dar a reusit sa învinga ceea ce el a numit grupul antipartinic, grup care
încercase sa-l elimine de la conducerea partidului în 1957.

Adversarii lui Hrusciov l-au demis pe acesta la o sedință a Comitetului Central din 14
octombrie 1964. Înlocuirea a fost datorata în mare parte badaraniei lui Hrușciov, care
era vazuta de elita partidului ca teribil de jenanta pe scena internationala. Modul în
care a gestionat Hrusciov criza rachetelor din Cuba a contribuit de asemenea la
revolta interna impotriva lui. Conform memoriilor lui Hrusciov, în mai 1962 a planuit
să plaseze rachete cu rază medie de acțiune în Cuba într-o încercare de a contracara
rolul crescut pe care-l castigau Statele Unite în dezvoltarea și desfasurarea de
rachete strategice. El a prezentat de asemenea actiunea ca fiind menita sa protejeze
Cuba de o noua invazie sponsorizata de SUA, asa cum fusese invazia esuata din
Golful Porcilor din 1961.

După înlocuirea sa de la putere, Hrușciov a petrecut șapte ani în arest la

domiciliu. A murit în casa sa din Moscova, pe 11 septembrie 1971.

Uniunea Sovietica se confrunta cu probleme grave cand la conducerea ei a venit

Mihail Gorbaciov - conducătorul Uniunii Sovietice din 1985 până în 1991.
Acesta s-a preocupat de rezolvarea problemelor interne .Era necesar un program
sustinut de perestroika ,un program de restructurare utilizat pentru a mari
performantele economiei sovietice.Astfel,tinând cont de stadiul deplorabil al
economiei Uniunii Sovietice, care era o economie centralizata, a vrut sa sporeasca
eficiența economiei și implicit a partidului.Obiectivul lui Gorbaciov era deci reformarea
PCUS6, înlocuind mai multi oficiali ai partidului aflati în posturi cheie, ceea ce i-a
6
Partidul Comunist al Uniunii Sovietice;

9
asigurat un plus de putere si autoritate în cadrul partidului. Totodata, a provocat
resentimente în rândul elementelor mai conservatoare din cadrul PCUS ceea ce a
condus la puciul din august 1991. În cele din urma, perestroika nu si-a atins scopul
pentru ca Gorbaciov a încercat sa corecteze problemele de la nivelul statului si
societatii pe care PCUS însusi le crease. Prins între conservatori și progresiști,
Gorbaciov a pierdut tot mai mult din sprijinul politic initial, astfel încat a devenit
ultima victima a perestroikai.

Cea mai revolutionara dintre reformele lui Gorbaciov a fost glasnost-ul7.Aceasta

presupunea transparenta din partea Guvernului in privinta actiunilor sale si a
evenimentelor de interse public.Reforma a permis oamenilor de rand sau ziaristilor sa
discute despre problemele politice.Ziarele sovietice puteau sa critice politica
guvernamentala,partidul comunist si chiar pe Gorbaciov.Un pas important in
democratizarea U.R.S.S s-a facut in 1989 ,cand au avut loc alegeri populare pentru
noul partid politic „Consiliul Deputatilor Poporului”.

Mai mult chiar, democratizarea URSS-ului și a aliaților din blocul răsăritean a dus la
definitiva subminare a puterii Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și chiar a
poziției lui Gorbaciov. Relaxarea cenzurii și încercarea de deschidere politică au avut
efectul secundar neașteptat al redeschiderii conflictelor naționale, nerezolvate mult
prea multă vreme, dar și a redeșteptării atitudinilor antiruse în toate republicile
unionale.Cu toate ca nu a urmarit nici dezmembrarea U.R.S.S ,nici desfiintarea
partidului comunist care guverna tara politica adoptata si fortele puse in miscare au
dus la acest rezultat.

Comunismul s-a dovedit un experiment istoric predestinat prabusirii. Modelul teoretic

al lui Marx era utopic, atat prin schematism, cat, mai ales, prin iluzia ca ar putea crea
o societate mai dreapta desfiintand proprietatea privata, adica încalcand unul dintre
drepturile fundamentale ale oamenilor. Esecul sistemului socialist vine, insa, si din
contradictia dintre modelul teoretic ti conditiile concrete de punere în practica: în tari
aflate în faze incipiente ale capitalismului, cu un proletariat restrans si nematurizat,
cu o economie subdezvoltata, predominant agrara. Schematismul modelului lui Marx
a lasat loc pentru numeroase improvizatii, care,in contextele socio-economice
amintite, au dus la incalcari grave ale drepturilor omului, la adevarate drame
umane.Majoritatea autorilor care s-au pronuntat asupra colapsului puterii comuniste
au identificat drept cauze majore ale acestuia esecul economic, competitia cu
Occidentul, Gorbaciov, rolul fortelor de opozitie.

Concluzii

7
Deschidere ,transparenta din partea Guvernului

10
 Inca dinaintea prabusirii Uniunii Sovietice in 1991,deschiderea arhivelor a provocat
un soc la nivel mondial ,al carui prim efect a fost determinat de numarul detinutilor si
de numarul mare de victime al terorii comunismului,50 de milioane de victime. In
urma acestuia, Gorbaciov a lasat sfaramaturile unui imperiu care fusese asamblat cu
mare efort, de-a lungul a secole intregi. Cauzele prabusirii comunismului nu pot fi
reduse la un factor unic. Pentru ca un astfel de proces de dimensiuni istorice sa se
produca, a trebuit ca o multime de cauze sa interactioneze si sa creeze un set de
circumstante ce-au facut schimbarea sa fie urgenta. Dificultatile pe care le-au
confruntat statele din estul Europei, foste comuniste, în procesul de tranzitie, au
transformat problematica comunismului în tema predilecta aflata in dezbaterea de
interes public. Pe baza experientei acestor state, se poate concluziona că iesirea din
comunism este mult mai dificila decat iesirea din orice alta forma de dictatura.
Efectele comunismului au fost atat de profunde încat pentru regasirea lumii normale
vor mai plati cateva generatii.

Prabusirea ca si nasterea comunismului ca forma de organizare a unei societati au

fost in opinia istoricilor evenimentele care au marcat in mod deosebit istoria secolului
al XX-lea.

Bibliografie
11
 Michael Lynch – Ractiune si Revolutie : Rusia 1881-1924 ;
 Jean-Jeaques Marie – Gulagul ;
 Wikipedia

12