Text Narativ
Text Narativ
Text Narativ
A. Cuprins de dorul țării, Dedal nu mai putea suferi locurile străine din Creta și,
împreună cu Icar, feciorul lui drag care-l ajuta în toate, se hotărî să scape de tiranul Minos.
”Pământul și marea- cugetă el- poate să le stăpânească Minos, dar cerul e al nimănui și al
tuturor; tiranul n-are putere asupra văzduhului; în văzduh mă voi înălța cu fiul meu iubit ca
să scăpăm de urgia nemilosului rege.” Dedal iscodi, după putința și istețimea lui niște aripi,
așa cum văzuse el la păsările care spintecă văzduhul cu zborul lor îndrăzneț. Puse atunci
iscusitul meșter pene peste pene , mai mici, mai mari, așezate una într-alta și laolaltă, cu
dibăcie, și le îndoi, curbându-le ușor, așa în felul aripilor. (...)
În acest timp, priceputul meșter Dedal făcea ultimele pregătiri de zbor, căutând să
afle și să probeze, o dată și încă o dată, regulile după care corpul se poate ține în echilibru
prins în strânsoarea aripilor. Și, grijuliu ca orice părinte, după ce îl ajută pe Icar să-și
potrivească aripile care începură să fâlfâi-bucurându-l nespus de mult pe copilandru- îi
spuse cu vocea lui domoală: ”Să ai grijă, iubitule Icar, să te avânți în aer numai cât simți că
te țin aripile.(...) Ține drumul după mine. Nu te încrede orbește în puterile tale; ești prea
fraged, ca să te încumeți să săvârșești minunea de a cuceri văzduhul deodată. Trage mereu
cu coada ochiului la mine și ține drumul, după cum te voi călăuzi eu.”(...)
Dar iată-i acum, luându-și zborul și plutind în văzduhul necuprins, în bătaia vântului
ușor, ce făcea aripile să fâlfâie. (...) Dorind să iscodească ce e mai sus, în împărăția soarelui,
copilandrul urca pe scara cerului înspre palatul cuprins de flăcări al astrului zilei și luminii.
Deodată, însă, vai! Un capăt de aripă se aprinse de roșeața focului, ceara care ținea
prinse aripile se înmuie, lgătura penelor se destrămă și- o clipă cumplită: copilul se mișcă în
gol, se zvârcolește cumplit, sub ochii îngroziți ai părintelui care știa ce-l așteaptă.
(Publius Ovidius Naso, Metamorfoze)
B. Sincer să fiu,eu nu prea aveam chef atunci când părinții mei s-au hotărât să facem un
ocol pe la Hunedoara. Dar în cele din urmă s-a dovedit o decizie destul de reușită, așa că m-
am gândit să pun și impresiile mele aici, pe forum. Oricum, eram nerăbdător,mi-era ciudă că
urma să pierd pe drumuri una dintre cele două zile planificate (în capul meu!) cu Ștefan, dar
ce să-i faci, n-ai ce să-i facio când părinții decid ceva.
Așadar, Castelul Huniazilor. Mai știam eu câte ceva, de pe la școală, din ce citisem
prin cărți, dar clar că entuziasmul nu m-a apucat pe drumpână acolo, ba chiar am crezut că
mă așteaptă ceva mai plicticos când am intrat în Hunedoara, orașul nu mi se părea suficient
de provocator. Urmau deci niște ore de plictiseală.
Bun, am ajuns, în cele din urmă, pe niște străduțe întortocheate și strâmte, că era să
luăm pe botul mașinii bordul unui cal (sau invers, scuze!), care cobora încălecat de un ins
îmbrăcat în niște haine de-alea medievale, apoi, odată ajunși la castel, am înțeles de ce:
tocmai se desfășura un carnaval medieval pe-acolo, în jur mișunau tot felul de costumați șt i
cotumate, care mai de care mai amuzant, și asta chiar mi-a plăcut. Într-o parte unii jucau o
scenetă, în altă parte alții cântau și dansau, mă rog, fel de fel, iar turiști...gârlă.Asta m-a cam
deranjat: aproape cot la cot eram cu alții. Dar, văzând castelul nu mi-a mai părut rău sau cel
puțin pentru moment am uitat de FIFA 17 a lui Ștefan. Am căscat ochii:era ca din filme, s-o
zic pe-a dreaptă! Arăta într-un mare fel!
3. Subliniază, din lista de mai jos, trei cuvinte care ți se par potrivite pentru a indica
stările lui Tudor pe parcursul călătoriei:
Agitație;
Admirație;
Enervare;
Entuziasm;
Melancolie;
Nerăbdare;
Plictis.
Justifică-ți răspunsul!
9. Imaginați- vă că textul narativ literar este un personaj și textul narativ nonliterar este
un alt personaj. Realizați un dialog de 8-10 replici între cele două personaje.