Nopate înstelată

Vincent van Gogh

Coordonator: Masterand:
Prof. Univ. Dr. Suciu Nicolae Babiciu (cas. Moisii) Sorina Iosefina

Master: LECT II
 Introducere
Am ales tabloul Noapte înstelată de Vincent van Gogh ca subiect pentru lucrarea mea din
două motive principale.

Primul ar fi faptul că povesta pe care Vincent van Gogh a reușit să o creeze prin
culori, texturi, și obiectele încărcate de simbolistică din această operă au facut ca Noapte
înstelată să devină tabloul meu preferat în ultimii ani. Liniile rotunjite care îndeamnă la o
stare de visare, aflate în contrast cu tensiunea clară din anumite elemente din tablou oferă o
stare de liniște a minții, din punctul meu de vedere, cu adevărat autentică, deoarece
sugerează echilibru. Acest principiu, regăsit în mod atât de armonios în natură, pare că a
fost treptat înlocuit în viața cotidiană, iar numărul superior de elemente din natură care
domină clar asupra micii asezări omenești m-a facut mereu să ma gandesc că acest tablou
reprezintă o dorință spre ceva pierdut și în același timp o speranță sau chiar o încredințare
a posibilității ca într-o zi acel “ceva” să fie regăsit.

Al doilea motive este că acum cateva saptămâni, când încă nu eram hotărâtă cu
privire la tabloul pe care urma să îl analizez, am dat întâmplător peste un citat al artistului
care m-a facut imediat să ma gandesc la Noapte înstelată si la misterele pe care această
operă le ascunde. Citatul este: “Nu există albastru fără galben și fără portocaliu.” M-a dus
cu gandul la complementaritate, la ideea de echilibur menționată câteva rânduri mai sus, și
am decis să explorez această idee și să vad dacă am intuit bine povestea creată de artist.

Mi-a facut placere să ma documentez mai în detaliu despre viața și lucrarile aristului,
deși eram familiar cu anumite evenimente din viața sa, precum si cu un număr considerabil
din tablourile realizate de artist. Acest lucru se datorează popularității remarcabile pe care
Vincent van Gogh și lucrările sale au cunoscut în sfera pop culture în ultimii ani. Vizionarea
filumlui Cu drag, van Gogh, un experiment biografic despre viața artistului, mi-a oferit
premel informații despre viața artistului. Proiectul a fost considerat un experiment
deoarece a fost primul film pictat, realizat cu ajutorul a 125 de pictori din întreaga lume,
care au creat împreună 62.450 de fotograme pictate în ulei. Bineînteles, un astfel de proiect
prezintă doar o introducere într-o viață așa complexă precum cea a lui van Gogh.

Am prezentat pe scurt părerea mea simplă, poate superficială despre acest tablou,
dar lucrare de față mi-a dat ocazia să cercetez si să aprofundez motivele și simbolurile
ascunse în această capodoperă, așa cum au fost redate de diferiți critici si specialiști în acest
domeniu pe care eu îl admir de la distanță.
 Vincent van Gogh

Vincent van Gogh (1853-1890), cel mai mare fiu al unui preot reformat olandez și al
unei fiice de librar, a încercat diferite vocații, inclusiv cel de comerciant de artă și de cleric,
înainte de a decide să devină artist la vârsta de douăzeci și șapte de ani. Pe parcursul
carierei sale de zece ani (1880-90), a produs aproape 900 de tablouri și mai mult de 1100 de
lucrări pe hârtie.

În mare măsură auto-didact, van Gogh și-a început cariera de artist prin copierea
unor numeroase printuri și studierea unor manuale de desen din secolul al XIX-lea, cum ar
fi Exercises au fusain și cours de dessin a lui Charles Bargue. El considera că era necesar să
stăpânească desenele în alb-negru înainte de a lucra cu culoarea și s-a concentrat mai întâi
asupra realizarăii corecte a crochiurilor și a peisajelor.

În 1882, s-a mutat din casa părinților săi din Etten, la Haga, unde a primit instruiri
formale de la vărul său, Anton Mauve, un artist recunoscut de la școală din Haga. In acelasi
an, el a executat primele lucrari independente in
acuarela si in pictura in ulei. De asemenea, aici a
obținut prmele câștiguri în calitate de artist:
unchiul său, comerciantul de artă Cornelis
Marinus van Gogh, a comandat două seturi de
desene cu peisaje din orașul Haga pentru care
van Gogh a ales să imortalizez locuri simple
precum gara, uzina de gaz și grădina unei gradinițe. Grădinița din Schenkwek, aprilie-mai 1982, Haga

Admirația lui Van Gogh pentru Școala de la Barbizon, în special Jean-François

Millet, a influențat decizia sa de a picta viața rurală. În timpul iernii din 1884-85, în timp ce
locuia cu părinții săi la Nuenen, a pictat mai mult de patruzeci de studii de capete țărănești
care au rezultat prima sa compoziție pe scară largă, Mâncătorii de cartofi. În această
imagine dură a unei familii țărănești aflate la cină, van Gogh a scris că a încercat săexprime
faptul că "au lucrat pământul cu aceleași mâini pe care le pun în farfurie". Paleta sa
întunecată și aplicarea grosieră a vopselei sunt aspecte reprezintative ale perioadei când
artistul a locuit la Nuenen.

Începând cu anul 1885, Van Gogh a plecat din Olanda pentru a studia în cadrul
Academiei Antwerp din Belgia. Trei luni mai târziu, el a plecat la Paris, unde a locuit cu
fratele său Theo, un comerciant de artă, și a urmat pentru o vreme cursuri la studioul lui
Fernand Cormon. Stilul lui Van Gogh a suferit o transformare majoră în timpul șederii sale
de doi ani la Paris (februarie 1886-februarie 1888). Acolo a putut vizualiza lucrarile
impresioniștilor și, de asemenea, a asistat la cele mai noi
inovații ale neo-impresioniștilor Georges Seurat și Paul Signac.
Ca rezultat, van Gogh și-a luminat paleta și a experimentat
stilul de pictură a impresioniștilor după cum reiese din
Autoportretului cu pălărie de paie care a fost pictat în vara
anului 1887 pe versoul unui studiu țăranesc mai devreme.

În Paris, a executat mai mult de douăzeci de

autoportrete care reflectă explorarea continuă a contrastelor
dintre culorile complementare și un stil mai îndrăzneț. Autoportret cu pălărie cu paie, 1887, Paris

În februarie 1888, van Gogh a plecat din Paris și s-a îndreptat spre sudul Franței,
sperând să înființeze o comunitate de artisti în Arles. Captivat de claritatea luminii și
culorile vibrante ale peisajului provensal, van Gogh a produs paisprezece picturi de livezi în
mai puțin de o lună, pictând în aer liber și exersând diferite stiluri și tehnici. De asemenea,
compoziția și manipularea caligrafică a tabloului Flowering Orchad sugerează influența
stampelor japoneze colecționate de van Gogh.

Paul Gauguin s-a alăturat lui van Gogh în Arles în octombrie 1888 și a plecat brusc la
sfârșitul lunii decembrie al aceluiaș an, o mișcare precipitată de căderea nervoasă a lui van
Gogh, timp în care și-a tăiat o parte din urechea stângă. După ce s-a întors din spital în
ianuarie, a continuat să lucreze la un portret al soției poștașului Joseph Roulin.

Îngrijorat de posibilitatea unei alte căderi nervoase, van Gogh a intrat voluntar în
azilul din apropiere de Saint-Rémy în mai 1889, unde, în cursul anului următor, a pictat
aproximativ 150 de lucrări. Timpul petrecut în spațiul închis al spitalului se reflectă în
tablouri precum Coridor în spitalul Saint-Paul, iar peisajul rural care înconjura spitalul a
fost surprins în seria plantațiilor de măslini și ce de
chiparoși, pe care artistul îi considera ca fiind
caracteristici zonei Provence. În iunie, a realizat două
picturi de chiparos, realizate cu straturi de vopsea
groase, artistul asemănând forma chiparosului cu cea
a unui obleisc egiptean, dupa cum reiese dintr-o
scrisoare adresată fratelui său Theo.

Acești arbori impunători sunt evidențiați într-

un peisaj realizat în aceeași lună, Lan de grau cu
chiparosi. Van Gogh considera această pictură ca una
Lan de grau cu chiparosi, 1889, Saint- Rémy dintre cele mai bune din lucrările sale de vară.

La Saint-Rémy, a pictat, de asemenea, copii ale unor lucrări ale unor artiști precum
Delacroix, Rembrandt și Millet, folosind fotografii și printuri alb-negru. În toamna și iarna
dintre 1889-90, van Gogh a realizat douăzeci și unu de exemplare după Millet; el a descris
copiile sale ca "interpretări" sau "traduceri", comparând rolul său de artist cu cel al unui
muzician care interpretează muzică scrisă de un alt compozitor.

După un an la Saint-Rémy, van Gogh a decis, în mai 1890, să se stabilească în

Auvers-sur-Oise, unde era mai aproape de fratele său Theo, care locuia în Paris. Aici el se
afla sub îngrijirea doctorului Paul Gachet, un medic homeopat și pictor amator.
Pentru o perioadă de două luni, van Gogh a reușit să realizeze aproape câte o pictură pe zi;
totuși, la 27 iulie 1890, acesta s-a împușcat în piept într-un câmp de grâu și a murit două
zile mai târziu.

Moștenirea sa artistică s-a păstrată în picturile și desenele pe care le-a lăsat în urmă,
precum și în corespondența sa voluminoasă, în primul rând cu Theo, fapt ce demonstrază
rolului pivotal pe care fratelui său l-a avut ca stâlp de susținere pe tot parcursul carierei
sale. Prin intermediul acestor scrisori avem acces la metodele de lucru și intențiile artistice
din spatele acestor tablourilor atât de faimoase și appreciate astăzi.

Până la moartea sa în 1890, lucrarile lui van Gogh a început să atragă atenția critică.
Picturile sale au fost prezentate la Salon des Indenpendants din Paris între 1888 și 1890 și
cu Les XX la Bruxel în 1890. După cum i-a scris Gauguin, lucrările sale recente expuse
Salon des Indenpendants din Paris, au fost considerate de mulți artiști drept "cele mai
remarcabile" din expozitie. În ianuarie 1890, criticul Albert Aurier a publicat primul articol
despre Van Gogh, alinând lucrările sale cu mișcarea simbolistă aflată atunci în curs de
dezvoltare și evidențiind originalitatea și intensitatea viziunii sale artistice. Până la
izbucnirea primului război mondial, odată cu descoperirea geniului său de către Fauves și
expresioniștii germani, Vincent van Gogh ajunsese deja să fie considerat o personalitate
importantă în istoria artei moderne.
 Noapte înstelată

În natură, totul este în echilibru. Deși este adevărat că lumea este un întreg, există o
dualitate aparent bipolară în perechile echilibrate de opuși care formează această unitatea.
Acest Yin-Yang poate fi reprezentat de bărbat și femeie, noapte și zi, întuneric și lumină,
vară și iarnă, război și pace, ordine și haos, spirit și carne și așa mai departe. Fiecare calitate
completează opusul bipolar prin stabilirea și menținerea unui echilibru între cele două
elemente. În multe feluri, viața lui Vincent van Gogh nu era o viață în echilibru.

Uniunea contrariilor, evidentă atât în arta și cuvintele sale precum și în

personalitatea artistului, a condus mulți specialiști și critici la concluzia că Vincent van
Gogh a suferit de anumite boli pshicie, fapt dovedid de altfel și de internarea sa într-un
sanstoriu. Noapte înstelată, o pictură faimoasă în întreaga lume și considerată de mulți
critici și amatori ca fiind una dintre capodoperele realizate de van Gogh, a fost creată în
timp ce artistul se afla în sanatoriul din Saint-Rémy.

Există bineînțeles mai multe moduri de a percepe această pictură în ulei realizată pe
o pânză de dimensiunile 73.7 cm × 92.1 cm, cu urmele gorase de vopsea lasate de pensulă
clar perceptibile. Tabloul este un exemplu de cantități puternice de culoare și textura
organizate cu profundă expresivitate. Spirale ritmice ce se ondulează pe vasta întindere a
cerului redau un sentiment de măiestrie în organizarea mediului artistic. Aceasta nu este o
pictură scapată de sub control, ci este o capodoperă a controlului și a exprimării artistice. În
scrisorile lui Vincent au fost dezvăluite o fascinație cu crepusculul, luminile de noapte, cerul
întunecat și stelele. Într-una din scrisorile sale, el spunea: "Adesea mi se pare că noaptea
este mult colorată mult mai bogat decât ziua". Este considerat că acest tablou reprezinta o
demonstratie impresionantă a modului unic de perceptie si interpretare a naturii de catre
un artist care a stiut sa isi proiecteze sentimentele asupra lucrurilor din jurul sau.

Tabloul redă un peisaj cu un chiparos, un sat cu case și o biserică, munți și un cer de

noapte. Aproximativ două treimi din spațiul din imagine este ocupat de cer. El folosește
aceste detalii pentru a picta o poveste misterioasă și intrigantă care redă o varietate de stări.
De la fereastra dormitorului său din Saint-Rémy se putea privi spre est și spre sud-est spre
un peisaj deschis care culminea cu munții Alpilles, iar deasupra era o vedere vastă
neîntreruptă a cerului de noapte. Această scenă a devenit inspirația pentru capodopera sa.
În Noapte înstelată, van Gogh folosește diferite culori precum albastru, negru, portocaliu,
galben, verde și violet. Dar predominate sunt clar culorile galbenul și albastru, amandouă
de nuanțe foarte intense.
 Noapte înstelată, iunie 1890, Saint-Rémy

Privind acest tablou, ochiul este îndreptat imediat spre chiparosul întunecat care
domină în prim-plan. Zona chiparosului negru, care se aseamănă cu niște flăcări, poate fi o
considerată o reprezentare a mortalității, a moarții, deoarece chiparoșii erau adesea plantați
în cimitire. În același timp, este un copac veșnic verde, pe care vechii romani îl plantau în
jurul mormintelor ca simbol al nemuririi. În una din scrisorile sale către Theo, van Gogh
spuea despre chiparoși: "Chiparoșii îmi ocupă mereu gândurile; […] sunt uimit că încă nu
au fost redați așa cum îi văd eu. Sunt la fel de frumoși în linii și proporții ca un obelisc
egiptean. Și verdele este de o calitate atât de distinctă. Este ca o picătură de negru într-un
peisaj însorit, dar este foarte dificil să îi redau așa cum mi imaginez. Ar trebui să îi vezi puși
în contrast cu albastru, sau mai bine spus în albastru". Chiparosul a devenit astfel o temă
recurentă în arta lui Vincent van Gogh la Saint-Rémy. A devenit misiunea sa să încerce să îi
redea într-o manieră autentică imaiginației sale. Arborele de chiparos este singurul element
terestru din acest tablou care se întinde spre cer ca un proiectil care încearcă să atingă
stelele. Vincent van Gogh poate să fi exprimat în vopsea credința că, după moarte, spiritul
devine liberul și depășește lanțurile pământului. Vincent van Gogh scrisese într-una din
scrisorile sale: "trecem prin moartea pentru a ajunge la o stea."
 De altfel, în acest peisaj nocturn, compoziția e dominată de cerul înstelat care redă o
o atmosferă aglomerată cu linii misterioase, sugerând măreția cerului. Aceste stele,
neobișnuit de mari și strălucitoare, ca niște mingi de foc, sunt înconjurate de aureole și par
să se învârtă iar semiluna de culoare galben-portocalie degajă o lumină atât de puternică
încât poate fi comparată cu soarele. Spiralele de lumină, care par să străbat cerul ca niște
valuri, se întind pe cerul de un albastru adânc care sugerează o stare neliniștitoare. Toate
aceste elemente dau naștere unor reprezentări extrem de stilizate ale galaxiei. Două din
undele spiralate domină în mod dramatic cerul de noapte, formând un simbol Yin-Yang
proeminent în centrul picturii. Aceasta poate fi o reprezentare vizuală a vântului, sugerând
poate mistralul care strabate regiunea Provence. Dar poate sugera și un înțeles existențial
mai profund, deoarece Yin-Yang este simbolul unității compuse din elemente opuse. Acest
simbolul poate reprezenta o dorință subconștientă pentru echilibru și împlinire în viața lui
artistului, iar natura turbulentă a reprezentării poate simboliza intensitatea acestei dorințe.
Se poate bineînteles specula cu privire la cât de mult din simbolismul opozițiilor ar fi putut
fi realizat în mod conștient din partea lui Vincent van Gogh, întrucât acesta era cu siguranță
familiarizat cu acest simbol.

Acest cer brăzdat de nori menține ochiul privitorului ocupat în labirintul creat în
jurul stelelor din nenumăratele linii și puncte. Astfel senzația de dinamism determină o
participare activă din partea spectatorului în timp ce restul factorilor te acaparează
deoarece, în comparație cu toată mișcare sugerată pe planul superior al tabloului,
chiparosul pare neatins de vânt sau de lumina reflectată de cerul strălucitor. Rămâne
singur, separat de restul picturii ca un element care nu aparține de ea, fapt ce contribuie la
impresia de izolare.

Cerul se contină în jumătatea inferioară a tabloului cu un lanț muntos care

imprejmuieste micul sat francez și par s-i ofere umbră și protecție, ferindu-l de lumea din
exteroir. Munții sunt colorați cu un albastru închis, cu nuanțe de verde aplicate pentru
iarbă și alte plante și vegetație. Satul, așezat în vale și adăpostit de munți, pare să ofere un
sentiment de calm și liniște, fiind aflat în contrast cu cerul ce se rotește turbulent deasupra.
Cele câteva case mici din sat care au o strălucire galbenă caldă venind din ferestrele lor sunt
în contrast cu biserica care are ferestre întunecate și care nu dezvăluie nici o lumină
interioară, nici o căldură interioară, conferind un aspect retras. În timp ce picta, artistul a
decis să schimbe forma bisericii. Astfel, biserica din Saint-Rémy a fost înlocuită de
imaginea arhetipală a bisericii din Brahant, o amintire din tinerețea lui Van Gogh.

Vincent van Gogh a pictat un tablou anterioară cu o temă similară. Noapte înstelată
pe Ron a fost o lucrare realizată în septembrie 1888 în timp ce se afla încă la Arles. În
această pictură, van Gogh a vrut să demonstreze că subiectele de noapte ar trebui pictate
noaptea, la fața locului, mai degrabă decât în timpul zilei, în studio, și că o gamă largă de
culori, nu doar albastru și negru, pot să fie regăsite în ele. Dar când van Gogh a pictat
Noapte înstelată, nu a mai urmat procedura anterioară de pictură în aer liber. Desi scena
descrisa in tablou pare a fi un rezultat de moment, Van Gogh a pictat-o din memorie, luând
câteva elemente din două din lucrări anterioare de la Saint-Rémy, aflate în studioul său.
Schița Alpililor a fost preluată din Peisaj montan din spatele spitalului Saint-Paul, iar din
Lan de grau cu chiparoși a luat modelul chiparosului.

Datorită surselor variate folosite în crearea aceastui tablou, Noapte înstelată poate fi
considerat aproape o compoziție de tip colaj, fiind defapt o colecție de motive separate,
reunite într-un singur peisaj.

În ciuda succesului imens pe care acest tablou l-a primit în anii de după moartea
celelor doi frați, nici Vincent, nici Theo nu au spus prea multe despre Noapte înstelată în
corespondențele lor. Tabloul a fost trimis la Theo cu al treilea lot de tablouri din Saint-
Rémy pe 28 septembrie 1889. Theo se referea la această operă ca "satul în lumina lunii".
Această afirmație se poate face referire la amintirea comună a fraților van Gogh despre
trecutul lor în Olanda, cauzată în special de modul în care artistul a ales să picteze biserica.
Vorbind despre talbou, Van Gogh i-a scris fratelui său:"Nu ar trebui să fiu surprins dacă ți-a
plăcut Noapte înstelată, deoarece transmite o liniște aparte față de celelalte pânze."

Vincent van Gogh a pictat Noapte înstelată cu un an înainte de a-și lua viața, iar
luând în considerare influența stimulilor interni, se știe că Vincent van Gogh era un bărbat
chinuit, intens și misterios. O parte din aceste stări de neliniște se regsesc încorporate în
acest tablou, îmbinate în mod armonios cu elemente care sigerează extaz. În timp ce
contemporanii săi își luau inspirația din luminile atrăgătoare ale Parisului, Van Gogh,
considerat acum un geniu neînteles în vremea lui, alege să picteze un peisaj rural, visul unui
om anxiox, găsindu-și astfel eliberarea nebuniei în artă. Descriind Noapte înstelată pentru
Muzeul de Artă Modernă din New York, locul în care tabloul se găsește tabloul în ziua de
azi, AH Barnes, Jr. a scris: " Noapte înstelată merge mai departe, este fundamental o
invenție imaginativă - cerul, luna care strălucește precum un soare, calea lactee care se
transformă în comete, stele care se aseamănă cu niște bombe care explodează - aceasta este
viziunea unică și copleșitoare a unui mistic, un om în comuniune extatică cu puterea
cerească ".
 Bibliografie
1. Cane, Florence. The Artist in Each of Us, Art Therapy Publications, 1983
2. Leprohon, Pierre. Vincent van Gogh, Editura Meridian, 1973
3. Perruchot, Henri. Viața lui van Gogh, Editura Meridian, 1969
4. Pickvance, Roland. Van Gogh in Saint-Remy and Auvers, Inc. Publishers, 1987
5. Walton, Sylvia. Van Gogh, DK Publishing, 1999
6. Department of European Paintings, The Metropolitan Museum of Art,
https://www.metmuseum.org/toah/hd/gogh/,accesat21ianuarie2019
*toate ilustrațiile din această lucrare au fost luate de pe www.google.com