AMBASADA ROMÂNIEI

în Republica Italiană

Biroul ataşatului pe probleme

de muncă şi sociale

GHIDUL LUCRĂTORULUI ROMÂN

ÎN ITALIA

Informaţiile conţinute în acest ghid sunt actualizate conform legislaţiei în vigoare în luna
aprilie 2020
Cuprins:

I Informaţii privind piaţa muncii

1. Unde se găsesc posturi vacante?

II Reguli privind libera circulaţie a lucrătorilor

A. Găsirea unui loc de muncă:
1. Cum se caută un loc de muncă?
2. Cum se candidează pentru un loc de muncă?

B. Mutarea în altă ţară:

1. Cum este reglementată circulaţia mărfurilor şi a capitalurilor?
2. Cum se poate obţine o locuinţă?
3. Unde se pot găsi informaţii cu privire la şcoli?
4. Cum se realizează transferul automobilului şi ce trebuie ştiut cu privire la
permisul de conducere?
5. Care sunt procedurile de înregistrare şi privind obţinerea permisului de şedere?
6. Ce prevede lista de verificare înainte şi după sosirea pe teritoriul Italiei ?

C. Condiţii de muncă:
1. Cum este reglementată recunoaşterea diplomelor şi a calificărilor?
2. Cum este reglementată formarea profesională?
3. Cum este realizată încadrarea – contractul de muncă?
4. Cum este reglementat contractul de muncă?
5. Care sunt prevederile privind ocuparea cu privire la categoriile speciale?
6. Cum este reglementată activitatea ca lucrător independent?
7. Cum este reglementată salarizarea?
8. Cum este reglementat timpul de lucru?
9. Care sunt prevederile privind concediile?
10. Care sunt dispoziţiile privind încetarea relaţiei de muncă?
11. Cum este realizată reprezentarea lucrătorilor?
12. Care sunt prevederile privind conflictele de muncă – reprezentarea lucrătorilor
români, greva?

D. Condiţii de viaţă:
1. Care sunt dispoziţiile privind sistemul politic, administrativ şi juridic?
2. Care sunt reglementările privind veniturile şi impozitarea?
3. Care este costul vieţii?
4. Care sunt condiţiile de cumpărare/închiriere a unei locuinţe?
5. Cum este reglementat sistemul sanitar?
6. Cum este reglementat sistemul de învăţământ?
7. Cum este viaţa socială şi culturală?
8. Care sunt dispoziţiile privind viaţa privată (naştere, căsătorie, deces)?
9. Cum este reglementat transportul?

E. Asigurări sociale şi asigurări:

1. Cum este reglementat sistemul naţional de asigurări sociale?
2. Care sunt prevederile privind asigurarea de şomaj?
3. Care sunt prevederile privind asigurarea de sănătate?
4. Care sunt prevederile privind prestaţiile familiale şi de maternitate?
5. Cum este reglementat sistemul naţional de pensii?
6. Care sunt prevederile privind formularele electronice?
7. Care sunt dispoziţiile privind cardul european de sănătate?
III Informaţii despre libera circulaţie a lucrătorilor din, spre şi între
statele membre
1. Intrarea pe piaţa muncii a unui cetăţean din România
2. Detaşarea
3. De unde pot obţine solicitanţii de locuri de muncă mai multe informaţii?
Republica Italiană

I Informaţii privind piaţa muncii din Italia

1. Unde se găsesc locuri de muncă vacante?
Informații despre locurile de muncă vacante puteți găsi pe:
www.cliclavoro.gov.it/Pagine/default.aspx și https://www.anofm.ro/eures/solicitanti.html
II Reguli privind libera circulaţie a lucrătorilor pe teritoriul Italiei
A. Găsirea unui loc de muncă:
1. Cum se caută un loc de muncă?
Pentru găsirea unui loc de muncă în Italia puteţi contacta:
În România:
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă – ANOFM: Strada Avalanşei,
nr. 20-22, sector 4, Bucureşti; tel./fax: 004021.303.98.39; site web: http://www.anofm.ro,
care oferă inclusiv servicii de mediere a forţei de muncă în Uniunea Europeană prin
intermediul portalului mobilităţii europene, EURES: http://eures.anofm.ro/.
Atenţie!
INFORMAȚII DESPRE INTERMEDIEREA ȘI PLASAREA FORȚEI DE MUNCĂ ÎN
STRĂINĂTATE

CONTRACTUL DE MEDIERE este un contract de natura civilă care se încheie de către

agent cu cetățeanul român. Contractul de mediere trebuie să conţină cel puțin:
denumirea angajatorului din străinătate/țara pentru care se face medierea în vederea
angajării, adresă, număr de telefon/fax/e-mail; cerintele și conditiile locului de muncă
(funcția, meseria sau ocupația/durata timpului de muncă și de repaus, salarizare,
condiţiile de transport și de locuit, conditiile de climă, asigurări medicale)

AGENTUL DE PLASARE NU ARE DREPTUL DE A PERCEPE TARIF DE MEDIERE,

COMISIOANE SAU ALTE TAXE

CONTRACTUL DE MUNCĂ
Agenţii de plasare a forţei de muncă au obligaţia de a asigura încheierea contractului de
muncă/a documentului echivalent din statul de destinație dintre cetăţeanul român şi
angajatorul străin şi în limba română, înainte de plecarea din Romania, care să conțină
următoarele clauze:
datele de identificare ale angajatorului străin;
funcţia, meseria sau ocupaţia;
 durata angajării, condiţiile de angajare, de încetare a angajării sau de
reangajare;
durata timpului de muncă şi de repaus;
tariful orar şi/sau salariul lunar, moneda în care se efectuează plata, modalităţile
de plată şi datele de plată a salariului;
sporuri, ore suplimentare şi alte drepturi salariale;
cazurile în care pot fi urmărite drepturile salariale;
durata, modul de acordare şi drepturile băneşti aferente concediului de odihnă;
condiţiile de muncă şi de climă, măsurile de sănătate şi securitate în muncă;
asigurarea medicală şi de viaţă a angajaţilor români, în aceleaşi condiţii cu cetăţenii
din ţara de destinaţie;
acordarea de despăgubiri în caz de boli profesionale, accidente de muncă sau deces;
condiţiile de cazare sau, după caz, de închiriere a unei locuinţe şi de asigurare a
hranei;
condiţiile de transport şi de repatriere a salariatului român, inclusiv în caz de boli
profesionale, accidente de muncă sau deces;
obiceiurile locului şi orice alte aspecte specifice de natură a pune în pericol viaţa,
libertatea sau siguranţa salariaţilor români;
taxele, impozitele şi contribuţiile care grevează asupra veniturilor angajaţilor cetăţeni
români, asigurându-se, după caz, evitarea dublei impuneri sau a dublei perceperi de
contribuţii de asigurări sociale;
datele de contact ale ambasadelor/misiunilor diplomatice ale României în statul de
destinaţie.

CAUȚI UN LOC DE MUNCĂ ÎN STRĂINĂTATE?

Poți solicita un loc de muncă în străinătate și Agenției județene de ocuparea forței de
muncă șomaj, prin Rețeaua EURES.

Consultă lista agenților de plasare înregistrați la inspectoratele teritoriale de muncă

Citește cu atenție clauzele contractelor! NU semna ce nu înțelegi !

Acceptă să PLECI LA MUNCĂ în străinătate NUMAI DACĂ AI SEMNAT UN

CONTRACT DE MUNCĂ sau documentul echivalent din statul de destinație și în limba
română!

Evitați să acceptați ofertele de muncă prin intermediul unor persoane fizice sau
anunțurilor on-line!

Serviciul de plasare este gratuit, fără achitarea unor sume de bani cu titlu de comision,
garanții sau cheltuieli de transpot neefectuat!

Nu vă asumați să munciți excesiv ore suplimentare. Aveți dreptul la un timp de odihnă

potrivit contractului de muncă semnat.
Nu ceda nimănui dreptul de a-ți încasa bani pentru munca prestată de tine!
 FII ATENT ȘI INFORMEAZĂ-TE !
APELEAZĂ LA TOATE SURSELE DE INFORMARE
• ale autorităților statului român
• ale autorităților statului de destinație
• ale centrelor de consiliere sau sindicatelor din țara de destinație

POATE CONSTITUI UN RISC DACĂ:

Apelați la serviciile unor persoane fizice. Acestea nu au dreptul să exercite activităţi de
mediere;
Vi se solicită sume de bani pentru mediere sau alte demersuri;
Acceptați oferte de locuri de muncă prin intermediul netului fără o vizită la sediul
agenției de plasare;
Selectarea se efectuează cu rapiditate, în orice condiții, fără niciun criteriu de selecție
(interviu, verificarea aptitudinilor) care să vă califice pentru locul de muncă solicitat;
Semnați contractul de mediere în grabă, deși nu dețineți toate documentele necesare
medierii;
Se promite salarizare mare pentru muncă necalificată;
Agentul de plasare oferă locuri de muncă pentru orice meserie în orice țară
europeană;
Se invocă încheierea contractului de muncă cu angajatorul străin la momentul sosirii
în ţara de destinaţie.

În cazul în care agentul de plasare nu include în contractul de muncă toate clauzele

prevăzute de legea română și nici nu asigură încheierea acestuia și în limba română,
agentul este obligat să suporte costurile aferente repatrierii cetăţenilor români în cauză,
în baza documentelor justificative.

Soluționarea conflictelor de muncă, pentru nerespectarea prevederilor legislației muncii

din statul unde cetățenii români desfășoară activități lucrative, este de competența
instituțiilor abilitate din statul de destinație. Pentru informații suplimentare, puteți
solicita sprijinul Ambasadei României din țara respectivă, care vă poate îndruma cu
privire la demersurile legale pe care le puteți urma.

În Italia:
 (Serviciul Public de Ocupare)
În Italia aveţi posibilitatea să vă înscrieţi la centrele pentru ocupare („centri per
l’impiego”). Persoana aflată în căutarea unui loc de muncă trebuie să se adreseze
Centrului de ocupare competent teritorial în funcţie de propriul domiciliu.
Pentru a identifica cel mai apropiat centru de ocupare de casă, puteţi consulta site-ul
www.cliclavoro.gov.it, portalul public de ocupare din Italia. În cadrul fiecărui centru de
ocupare funcţionează serviciul EURES care oferă informaţii cu privire la ofertele de
muncă din Spaţiul Economic European.
Pe portalul Cliclavoro puteţi încărca propriul CV şi evalua ofertele de locuri de muncă
din Italia şi Europa (la secţiunea Eures).
De asemenea, vă puteţi adresa firmelor de intermediere private autorizate de către
Ministerul Muncii şi Politicilor Sociale. În prezent, în Italia există circa 4.000 de firme de
intermediere.
Atenţie: Potrivit legii, firmele de intermediere din Italia trebuie să se înscrie în mod
obligatoriu în Registrul informatic al Ministerului Muncii şi Politicilor Sociale, după ce
au fost autorizate să desfăşoare acest tip de activitate.
Accesând portalul public de ocupare www.cliclavoro.gov.it/Operatori/Pagine/Albo-
Informatico.aspx, puteţi verifica online dacă o societate este înregistrată în Registrul
informatic menţionat anterior şi, în consecinţă dacă funcţionează legal.
Societăţile de intermediere din Italia, nu au dreptul să perceapă comisioane de
intermediere de la lucrătorii intermediaţi.
Înainte de a începe o colaborare cu o firmă de intermediere din Italia, este important să
vă asiguraţi că aceasta există şi funcţionează legal, pentru a evita sa deveniţi victima
unei înşelăciuni.

Numeroase publicaţii conţin anunţuri cu locuri de muncă vacante atât la nivel regional,
cât şi la nivel naţional. Cu ajutorul internetului puteţi căuta firmele din domeniile care vă
interesează, cărora le puteţi trimite propria candidatura.

2. Cum se candidează pentru un loc de muncă?

 În vederea ocupării unui loc de muncă, este necesară întocmirea unui Curriculum
Vitae – CV şi a unei scrisori de intenţie, care vor fi înaintate angajatorului în cauză. În
acest sens, poate fi folosit modelul Europass de CV, disponibil în limba italiană şi care
poate fi descărcat accesând:
http://europass.cedefop.europa.eu/ .
 Procesul de selecţie
Candidatura poate fi directă sau spontană. În primul caz, modalităţile de candidatură sunt
indicate, în general, în conţinutul ofertei. S-ar putea să fie necesar să transmiteţi CV-ul şi
scrisoarea de intenţie prin fax sau email la datele de contact indicate în anunţ. În anumite
situaţii primul contact va fi telefonic, direct cu firma sau cu persoana care se ocupă de
recrutare (serviciul de ocupare, agenţii private, societăţi de selecţie a personalului, etc.).
CV-ul trebuie redactat ţinând cont de funcţia pentru care doriţi să candidaţi, utilizând
formatul european sau modelul Europass şi va trebui să conţină autorizarea pentru
tratamentul datelor personale în conformitate cu Decretul Legislativ nr. 196/2003. Nu
este recomandat să se transmită propriul CV fără o scrisoare de intenţie sau de însoţire
care să sublinieze puncte forte şi motivele pentru care consideraţi că sunteţi candidatul
ideal.
Dacă doriţi să vă depuneţi candidatura pentru un anumit loc de muncă, puteţi utiliza
sistemul de trimitere a CV-ului însoţit de scrisoarea de intenţie. De asemenea, puteţi
completa formularele de candidatură care sunt disponibile on line pe site-urile web ale
marilor firme etc. În anumite zone, o soluţie ar fi să vă prezentaţi personal la firmă şi să
lăsaţi propriul CV persoanei care se ocupă de resursele umane sau de personal.

B. Mutarea pe teritoriul Italiei:

1. Cum este reglementată circulaţia mărfurilor şi a capitalurilor?
 Libera circulaţie a mărfurilor şi a capitalurilor reprezintă două din cele patru
libertăţi fundamentale (libera circulaţie a persoanelor, serviciilor, mărfurilor şi
capitalurilor) instituite de Tratatele Constitutive ale Uniunii Europene şi reprezintă
condiţii esenţiale pentru funcţionarea pieţei interne a UE.
 Libera circulaţie a mărfurilor - majoritatea produselor (considerate ca fiind cu
"risc mai mic") sunt supuse la aplicarea principiului de recunoaştere reciprocă, ceea ce
înseamnă că orice produs fabricat sau comercializat legal într-unul din statele membre ale
UE poate fi mutat şi comercializat în mod liber în cadrul pieţei interne a UE.
 Limitele privind libera circulaţie a mărfurilor – sunt stabilite limite atunci
când există un interes comun specific, cum ar fi protecţia mediului, sănătatea cetăţenilor,
sau politicile publice, de exemplu. Acest lucru înseamnă, de exemplu, că dacă importul
unui produs este considerat de către autorităţile naţionale ale unui stat membru ca fiind o
potenţială ameninţare pentru sănătatea, moralitatea sau ordinea publică, acest stat poate
restricţiona sau interzice accesul pe piaţa sa. Exemple de astfel de astfel de produse sunt
produsele alimentare modificate genetic sau anumite băuturi energizante.
 Libera circulaţie a capitalurilor - constituie baza de integrare a pieţelor
financiare europene. Cetăţenii statelor membre UE pot gestiona şi investi banii în orice
alt stat membru UE.
Persoanele fizice pot efectua un număr ridicat de operaţiuni financiare în cadrul UE, fără
restricţii majore, astfel: pot să deschidă uşor un cont bancar, pot să cumpere acţiuni, pot
să-şi investească banii sau să achiziţioneze proprietăţi într-un alt stat membru.
Anumite excepţii de la acest principiu se aplică şi sunt în principal legate de impozitare,
politicile publice, spălarea de bani şi sancţiunile financiare convenite în cadrul Politicii
Comune Externe şi de Securitate a UE.

2. Cum se poate obţine o locuinţă în Italia ?

Marea parte a locuinţelor de închiriat sunt private. Chiriile variază de la o zonă la alta şi
de la o regiune la alta: cele mai ridicate sunt în zonele turistice şi în centrele istorice ale
marilor oraşe. Informaţiile cu privire la casele de închiriat sau de vânzare pot fi obţinute
din ziarele locale, adresându-vă agenţiilor imobiliare sau efectuând o căutare pe internet.
Preţurile pe piaţa liberă sunt foarte mari. Pentru a găsi preţuri accesibile e necesar să vă
îndepărtaţi cu mult de oraşe.
Contractul de închiriere poate avea durata de 4 ani şi poate fi reînnoit („a mercato
libero”) sau de 3 ani, putând fi şi acesta reînnoit pentru alţi doi ani („convenzionato”). De
asemenea, pot fi încheiate contracte de închiriere pentru studenţi şi contracte tranzitorii
(pentru lucrătorii care au nevoie de contracte pentru perioade restrânse de timp). Durata
variază de la 6 la 36 de luni.
Contractele trebuie încheiate în scris şi trebuie să fie înregistrate la Administraţia
Financiară („Agenzia delle Entrate”).
La achiziţionarea unui imobil este necesar să consultaţi un notar pentru a verifica
condiţiile de vânzare şi de încheiere a contractului de cumpărare. Imediat după încheierea
contractului de închiriere se recomandă contactarea societăţilor care furnizează utilităţile
publice. După semnarea contractului de închiriere/ cumpărare, trebuie să vă comunicaţi în
cel mai scurt timp posibil, domiciliul / rezidenţa la Registrul de evidenţă a populaţiei.

2. Unde se pot găsi informaţii cu privire la şcoli şi grădiniţe?

„https://www.miur.gov.it/-/scuola-in-chiaro”, serviciul online al Ministerului Educației,
Universității și Cercetării, reprezintă un instrument util pentru alegerea unității de
învățământ. Acest instrument oferă informații referitoare la toate școlile italiene, de toate
nivelurile, atât cele publice cât și cele paritare (grădinițe, școli primare, școli secundare
de gradul I și II, centre de pregătire profesională și centre provinciale de formare a
adulților).

“ https://www.universitaly.it/” este util pentru identificarea instituțiilor de învățământ

superior.

Pentru a informații cu privire la crește (pentru copii cu vârsta cuprinsă între 0 și 36 de

luni) vă puteți adresa Primăriei sau structurilor private.

4. Cum se realizează transferul automobilului şi ce trebuie ştiut cu privire la

permisul de conducere?
Permisul de conducere românesc este valabil în Italia. Sistemul permiselor de conducere
auto în Italia este pe bază de puncte. Fiecărui permis de conducere îi sunt alocate iniţial
20 de puncte, care se diminuează în cazul încălcării regulilor de circulaţie. Încălcarea
regulilor de trafic atrage suspendarea permisului.
Atenţie! În primii doi ani de la obţinerea permisului, penalizarea este dublă.

Înmatricularea automobilului în Italia („Immatricolazione di un’automobile”)

Este interzis persoanelor care au rezidența în Italia de mai mult de șaizeci de zile să
circule cu un vehicul înmatriculat în străinătate. (Legea nr. 132 privind convertirea în
lege, cu modificări, a Decretului-Lege nr. 113 din 4 octombrie 2018). Persoanelor care
încalcă dispozițiile prevăzute de textul normativ li se aplică sancțiuni administrative
pecuniare, precum și măsuri complementare (ridicarea plăcuțelor de înmatriculare,
sechestrul autovehiculului, etc.). Pentru mai multe detalii referitoare la modificările aduse
noului Cod Rutier: http://roma.mae.ro/local-news/2606
Vă puteți înmatricula autovehiculul prin serviciul: "STA - Sportelli Telematici
dell'Automobilista "
Pentru mai multe informații:
http://www.dgtnordovest.it/joomla/index.php?option=com_content&view=article&id=70
%3Anorme-generali-per-richiedere-limmatricolazione-di-veicoli-provenienti-da-stati-
esteri-&catid=29%3Aveicoli&Itemid=37&limitstart=11 ;
https://europa.eu/youreurope/citizens/vehicles/registration/formalities//italy/index_it.htm

Asigurarea maşinii
Dacă vă mutați temporar în Italia dintr-o altă țară a UE (ca student, pensionar, lucrător
transfrontalier), asigurarea acordată într-o altă țară a UE este încă valabilă pentru
perioada stabilită în contractului.
Puteți utiliza polița de asigurare existentă, chiar și după transferul în Italia (odată
înregistrat oficial ca rezident) dintr-o altă țară a UE, pentru o perioadă de maxim 12 luni.
Vă puteţi asigura maşina în alt stat membru al UE/SEE apelând la serviciile unei
companii de asigurări care are o filială în ţara gazdă sau este autorizată să încheie
asigurări în statul respectiv.
Este important să verificaţi la propriul asigurator dacă poliţa actuală este valabilă pe
teritoriul statului în care vă mutaţi. Este posibil ca societăţile de asigurare din alt stat
UE/SEE să nu ţină cont de atestatul dvs. de risc, întrucât nu au această obligaţie.
Pentru informaţii suplimentare: Institutul pentru supravegherea asigurărilor private
şi de interes colectiv (Istituto per la vigilanza sulle assicurazioni private e di
interesse collettivo (ISVAP)), Via del Quirinale 21, IT - 00187 Rome, Tel.: + 39 06
421331, E-mail: centroinformazioni@svap.it, www.isvap.it
Pentru mai multe informații: http://roma.mae.ro/node/347

5. Care sunt procedurile de înregistrare şi privind obţinerea permisului de şedere?

Şederea pentru o perioadă mai mică de trei luni

Aveţi dreptul de a sta pe teritoriul Italiei o perioadă de maxim trei luni, fără nici o
condiţie sau formalitate de îndeplinit, dacă deţineţi un document de identitate în curs de
valabilitate (carte de identitate / paşaport). Totodată, de acest drept beneficiază şi
membrii dvs. de familie care vă însoţesc şi nu au cetăţenia unui stat membru UE, au un
paşaport valabil şi viza de intrare în Italia, atunci când este cazul.

Conform Decretului legislativ nr. 32/2008, cetăţeanul UE sau membrul său de familie, se
poate prezenta la un birou de poliţie pentru a-şi declara propria prezenţă pe teritoriul
naţional. În cazul în care această declaraţie de prezenţă nu a fost efectuată, se presupune,
în lipsa unei probe contrare, că şederea s-a prelungit peste termenul de trei luni.

Şederea pentru o perioadă mai mare de trei luni

Pentru a sta pe teritoriul Italiei pentru o perioadă mai mare de 3 luni de zile,
cetăţeanul român trebuie să se înscrie la Registrul de evidenţă a populaţiei
„Anagrafe”. Pentru aceasta, pe lângă fotocopiile unui document de identitate în curs de
valabilitate (paşaport sau carte de identitate) şi ale codului fiscal (obţinut de la „Agenzia
delle Entrate”), este necesar să se depună documentaţie specifică, care variază în
funcţie de motivul şederii, după cum urmează:

1. Dacă şederea este pentru motive de muncă: trebuie depusă documentaţie care
să ateste existenţa raportului de muncă (de exemplu: copie după contractul de muncă,
comunicarea obligatorie privind începerea raportului de muncă, copie chitanță plată
contribuții de asigurări sociale sau fluturaș de salariu etc.).

Pentru înscrierea lucrătorilor autonomi în Registrul de evidenţă a populaţiei, este

suficientă prezentarea certificatului de înscriere la Camera de Comerţ sau a atestatului de
plătitor al taxei pe valoarea adăugată (cod TVA) eliberat de Administrația Financiară
locală (Agenzia delle Entrate).

Dacă exercitaţi o profesie liberală trebuie să prezentaţi atestatul de înscriere în

respectivul ordin profesional.

Lucrătorii sezonieri pot solicita înscrierea în Registrul populaţiei temporare. Înscrierea în

respectivul registru are valabilitatea de 1 an.
Pentru înscrierea lucrătorilor detaşaţi în Registrul de evidenţă a populaţiei este necesară
prezentarea declaraţiei filialei italiene a firmei principale.

2. Dacă şederea este pentru motive de studiu sau de formare profesională,

trebuie să se demonstreze că cetăţeanul român deţine resurse economice suficiente
pentru a se întreţine pe sine şi, eventual, pe membrii săi de familie. Pentru stabilirea
cuantumului resurselor economice suficiente se ia în considerare valoarea anuală a
alocaţiei sociale.

În anul 2020, se aplică următoarele valori (în funcție de compenența nucleului familial):
€ 5.977,79 doar solicitantul
€ 8.966,68 solicitantul+ un membru de familie
€ 11.955,58 solicitantul + doi membri de familie
€ 14.944,47 solicitantul + trei membri de familie
€ 17.933,37 solicitantul + patru membri de familie
€ 20.922,26 solicitantul + cinci membri de familie
Se adaugă € 2.988,89 pentru fiecare membru de familie în plus

Deţinerea resurselor economice poate fi demonstrată şi printr-o declaraţie pe proprie

răspundere. De asemenea, trebuie depusă dovada privind asigurarea medicală, iar în cazul
şederii pentru motive de studiu trebuie depusă şi documentaţie care atestă înscrierea la un
institut de învăţământ public sau privat recunoscut.

3. Pentru înscrierea în Registrul de evidenţă a populaţiei a membrului de

familie comunitar, care însă nu deţine dreptul autonom de şedere, trebuie depusă
documentaţie care să ateste calitatea de membru de familie sau de membru de familie
aflat în întreţinere.

Pentru a se putea înscrie în Registrul de evidenţă a populaţiei, membrii de familie

proveniţi din state terţe, trebuie să solicite iniţial de la Chestură, eliberarea „cărţii de
şedere pentru membru de familie al UE”, care are o valabilitate de 5 ani.

Membrii de familie ai cetăţenilor UE care pot obţine dreptul de şedere în Italia sunt:
„soţul/soţia, descendenţii proprii sau ai soţului/soţiei (cu vârsta de până la 21 de ani) şi
ascendenţii direcţi, aflaţi în întreţinere, proprii sau ai soţului/soţiei.
Pentru înscrierea în registrul de evidenţă a populaţiei se achită taxe de timbru în valoare
de 32,52 euro. În fapt, este vorba de două taxe, în valoare de 16 euro, respectiv 16,52
euro. Prima taxă se plăteşte atunci când se solicită la Primărie înscrierea în Registrul de
evidenţă a populaţiei, iar cea de-a doua, este necesară pentru a primi atestatul respectiv.

Atenţie!!!

Potrivit prevederilor Decretului legislativ 32/2008, absenţa înscrierii la Serviciul de

evidenţa populaţiei poate duce la îndepărtarea de pe teritoriul italian.

Cetăţenii care se află legal în Italia de cel puţin 5 ani pot obţine dreptul de şedere
permanentă. Pentru calcularea acestei perioade se ia ca reper „data de începere a
valabilităţii documentului de şedere pe care interesatul îl deţine”. Continuitatea şederii nu
este prejudiciată de absenţe care nu depăşesc în total 6 luni pe an, precum şi de absenţe
mai mari necesare pentru îndeplinirea serviciului militar, respectiv absenţe de până la 12
luni consecutive pentru motive relevante, ca de exemplu, sarcina şi maternitatea, boli
grave, studii sau formare profesională ori detaşare pentru motive de muncă într-un alt stat
membru sau într-o ţară terţă.

Dreptul de ședere permanentă se pierde în caz de absențe consecutive care depășesc 2.

6. Ce prevede lista de verificare înainte şi după sosirea pe teritoriul Italiei?

Înainte de a merge în Italia, veţi avea nevoie de următoarele documente:
 Paşaport sau document de identitate valabil UE/SEE; alte documente
personale pot fi luate, cum ar certificatul de naştere sau de căsătorie, etc.;
 Un card european de sănătate emis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate
(CNAS) din România;
 Formularele E301 (U1) în scopul atestării perioadelor de asigurare sau de
muncă realizate ca salariat în România atunci când este necesar şi/sau E303
(U2), dacă doriţi să transferaţi dreptul de a beneficia de prestaţii de şomaj în
Italia;
  Certificate1, diplome, atestări şi referinţe privind ocuparea altor locuri de
muncă (în original şi traduceri legalizate);
 Orice alte permise şi licenţe pe care le consideraţi adecvate, de exemplu
permisul de conducere.
 CV-uri şi scrisori de intenţie, redactate în limba italiană.
Totodată, este necesar să vă asiguraţi că:
 Aveţi un loc de cazare în Italia;
 Aveţi suficiente fonduri pentru acoperirea costurilor primei luni de şedere;
 Aveţi asigurare medicală corespunzătoare;
 Informaţi autorităţile din statul de origine privind şederea pe teritoriul Italiei;
 Faceţi rost de paşapoarte pentru animalele deţinute.
După ce sosiţi în Italia:
 Dacă doriţi să rămâneţi în Italia pentru o perioadă mai mare de timp, e necesar
să vă înregistraţi la registrul de evidenţă a populaţiei din cadrul primăriei
locale (vezi capitolul „Care sunt procedurile de înregistrare şi privind
obţinerea permisului de şedere”);
 Prezentaţi-vă la Agenzia delle Entrate pentru obţinerea codului fiscal şi la
unitatea spitalicească locală (ASL) pentru obţinerea cardului sanitar, respectiv
pentru înscrierea la Serviciul Sanitar Naţional;
 Dacă aveţi deja un loc de muncă trebuie să vă prezentaţi imediat la angajatorul
dumneavoastră, iar când începeţi munca trebuie să obţineţi confirmarea
înregistrării dumneavoastră în cadrul sistemului de asigurări sociale (la INPS,
online sau apelând la serviciile gratuite ale uneia dintre instituţiile de asistenţă
„patronato”) solicitați de la angajator o copie a comunicării obligatorii a
începerii raportului de muncă transmisă de angajator online instituțiilor
competente din domeniul muncii;
1
Persoanelor care deţin certificate de calificare/absolvire cu recunoaştere naţională (în România) şi doresc
să lucreze într-un Stat membru al UE, în baza acestora, li se eliberează un atestat de către Ministerul
Muncii și Protecției Sociale, prin agenţiile judeţene pentru plăţi şi inspecţie socială şi agenţia municipiului
Bucureşti;
Potrivit Autorităţii Naţionale pentru Calificări din România, in conformitate cu O.G. nr. 66/1999, se pot
apostila de către prefecturile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti inclusiv certificatele de
absolvire/calificare cu recunoaştere naţională eliberate de furnizorii de formare profesională autorizaţi.
Certificatele cărora li s-a aplicat apostila, sunt recunoscute în statele care au aderat la Convenţia de la Haga.
  Dacă lucraţi ca lucrător autonom sau parasubordonat e necesar să vă
înregistraţi la sediul INPS cel mai apropiat de locuinţa dvs.;
 Dacă sunteţi în căutarea unui loc de muncă şi solicitaţi exportul în Italia a
prestaţiei de şomaj obţinute în România, trebuie să vă prezentaţi în termen de
7 zile la serviciul de ocupare din Italia, având în posesia dvs. formularul
portabil U2 (obţinut din România). De asemenea, trebuie să vă înregistraţi
imediat ca persoană aflată în căutarea unui loc de muncă.
 Este bine să vă deschideţi un cont bancar. Plata majorității salariillor se face,
în mod obligatoriu, prin bancă;
 Dacă este cazul, înregistraţi maşina deţinută;
 Abonaţi-vă la servicii de gaze şi electricitate, telefonie, radio şi televiziune;
 Înscrieţi-vă copiii la o şcoală.

C. Condiţii de muncă:
1. Cum este reglementată recunoaşterea diplomelor şi a calificărilor?

Cum pot să obţin recunoaşterea diplomei în Italia?

Pentru a obţine recunoaşterea dreptului de a exercita o profesie reglementată în Italia, în

baza unei diplome obţinute în România, este necesar să prezentaţi la autorităţile
competente din acest Stat, o cerere însoţită de documentele necesare.
Atenţie: Verificaţi dacă activitatea dvs. profesională este reglementată sau nu în
România, pentru a şti cărei instituţii din ţara noastră, trebuie să vă adresaţi pentru a
solicita eliberarea adeverinţei de conformitate cu directivele Uniunii Europene, necesară
pentru întocmirea dosarului de recunoaştere a calificării profesionale în străinătate.
Pentru informaţii suplimentare, puteţi consulta: http://www.cnred.edu.ro/#Adeverinte

Autoritatea competentă din Italia pentru recunoaşterea diplomei dvs., este:

- Ministerul Justiţiei, https://www.giustizia.it/giustizia/it/mg_3_4_11.page?tab=d,

pentru diplomele de: avocat, agrotehnician, agent de schimb, asistent social, tehnolog
alimentar, inginer agronom, contabil, contabil autorizat, consultant de muncă, geolog,
 expert agrar, expert industrial, inginer silvicultor, inginer civil, inginer industrial,
inginer sisteme informatice, psiholog, tehnolog alimentar, ziarist.

- Ministerul Sănătăţii, www.salute.gov.it (profesii medicale / personal sanitar auxiliar)

: farmacist, medic chirurg / medic specialist, dentist, veterinar, psiholog, asistent
medical, moaşă, asistent medical pediatric, podolog, fizioterapeut, logoped, asistent
oftalmolog, terapeut neuro-psihomotric al vârstei înaintate, tehnician de reabilitare
psihiatrică, terapeut ocupaţional, educator profesional, tehnician audiometru,
tehnician medical pentru laborator biomedical, tehnician medical pentru radiologie
medicală, tehnician de neurofiziopatologie, tehnician ortoped, tehnician pentru
proteze audio, tehnician al fiziopatologiei cardiocirculatorii şi perfuziei,
cardiovasculare, igienist dentar, dietolog, tehnician pentru protecţia mediului la locul
de muncă, asistent sanitar, maseur pentru baze hidroterapeutice, optician, tehnician
dentar, puericultor, operator socio-sanitar, asistent cabinet stomatologic. Pentru mai
multe informații:
http://www.salute.gov.it/portale/temi/p2_6.jsp?lingua=italiano&id=808&area=profes
sioni-sanitarie&menu=vuoto&tab=2

- Ministerul Dezvoltării Economice, https://www.mise.gov.it/index.php/it/per-il-

cittadino/titoli-e-professioni, pentru: instalare sisteme (de exemplu: instalarea
sistemelor electrice/electronice, instalator hidraulic, instalator termic, instalarea
sistemelor de transport a gazelor, instalarea echipamentelor de ridicat persoane,
instalarea sistemelor antiincendiu), reparații auto, mediere, activităţi comerciale,
vânzarea de alimente şi băuturi, activităţi de deratizare, dezinsecţie, transport de
marfă, servicii de coafură, servicii de spălătorie – curățătorie etc.

- Ministerul Educaţiei Publice, Universităţii şi Cercetării,

https://www.miur.gov.it/titoli-esteri pentru: educator, învăţător, profesor.

Pentru informații suplimenatre cu privire la profesiile recunoscute în Italia și Autoritățile

italiene competente:
http://www.politicheeuropee.gov.it/media/1523/guida_utente_qualifprofess.pdf
Punctul naţional de contact al Italiei pentru recunoaşterea diplomelor obţinute în UE
este: Departamentul pentru politici europene din cadrul Preşedinţiei Consiliului de
Miniştri. Pentru informaţii suplimentare puteţi vizita site-ul instituţiei:
http://www.politicheeuropee.gov.it/it/attivita/riconoscimento-qualifiche-professionali/
sau puteţi contacta instituţia italiană la:
email:puntonazionaledicontattoqualificheprofessionali@politicheeuropee.it

Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor (www.cnred.edu.ro) este

punctul naţional de contact pentru recunoaşterea profesională în România,
coordonator naţional pentru transpunerea Directivei 2005/36/EC privind recunoaşterea
calificărilor profesionale şi coordonator delegat în cadrul Sistemului de Informare al
Pieţei Interne.

Cât durează procedura de recunoaştere a diplomei?

Termenul prevăzut în legislaţia comunitară şi internă pentru eliberarea de către

autorităţile competente italiene a documentelor de recunoaştere a diplomelor obţinute în
străinătate este de circa 3 - 4 luni (dacă dosarul este complet).

Care sunt condiţiile în care se pot exercita profesiile medicale?

Libertatea de stabilire
Pentru a obține recunoașterea dreptului de a exercita o profesie medicală în Italia, în baza
diplomei obținută în România, este necesar ca titularul să se adreseze Ministerului italian
al Sănătății. Procedura este diferită în funcţie de profesie. Pentru profesiile de medic
chirurg, medic specialist, medic de medicină generală, veterinar, farmacist, dentist,
asistent medical, legislaţia comunitară a stabilit reguli de armonizare între statele membre
UE, potrivit cărora procedura de recunoaştere constă în verificarea legalităţii
documentaţiei prezentate. Solicitanţii trebuie să depună la Ministerul Sănătăţii o cerere
tip, împreună cu documentele solicitate de către autoritatea italiană, ce pot fi consultate,
accesând:
http://www.salute.gov.it/portale/temi/p2_6.jsp?lingua=italiano&id=2602&area=riconosci
mento%20titoli&menu=vuoto

Pentru informații cu privire la datele de contact ale autorităților române competente

pentru profesiile medicale: https://cnred.edu.ro/ro/content/calific%C4%83ri-profesionale

Ce ordine şi colegii profesionale există în Italia?

După obținerea recunoșterii diplomei (dreptul de stabilire), este neces să vă înscrieți la

ordinul profesional competent:

 Federazione Nazionale Ordine dei Medici Chirurghi e Odontoiatri

 Federazione Nazionale Ordini Veterinari Italiani
 Federazione Nazionale Ordini Farmacisti Italiani
 Federazione Nazionale Ordini professioni Infermieristiche
FNOPI
 Federazione Nazionale della professione ostetrica
FNOPO
 Federazione Nazionale Ordini dei TSRM e delle professioni sanitarie tecniche,
della riabilitazione e della prevenzione
 Consiglio Nazionale Ordine degli Psicologi
 Ordine nazionale Biologi
 Federazione nazionale degli Ordini dei Chimici e dei Fisici

Activități profesionale ocazionale (libertatea de a presta servicii)

Directivele privind profesiile de medic chirurg, veterinar, farmacist, dentist, asistent

medical prevăd şi posibilitatea, pentru cetăţenii UE, de a realiza activităţi profesionale
ocazionale, fără a fi obligaţi să se înscrie în registrul profesional italian (există aceleași
obligații și sunt aplicate aceleași sancțiuni profesionale ca și pensionalului medical
italian).
Pentru a exercita acest drept, persoana interesată trebuie să comunice Ministerului
Sănătăţii următoarele date cu privire la prestarea serviciului: data, structura, motivaţia,
informații despre asigurarea pentru răspundere profesională. Totodată, este necesar să
depună la Ministerul Sănătății o cerere standard, însoțită de documentele solicitate de
instituția italiană.
Pentru mai multe informații:
http://www.salute.gov.it/portale/temi/p2_6.jsp?lingua=italiano&id=2602&area=riconosci
mento%20titoli&menu=vuoto respectiv:
http://www.salute.gov.it/portale/ministro/p4_8_0.jsp?lingua=italiano&label=servizionlin
e&idMat=PROFS&idAmb=RTEC&idSrv=LC2&flag=P

Toate documentele scrise într-o limbă străină trebuie să fie însoţite de o traducere în
limba italiană, certificată în conformitate cu textul original, eliberată de către Autoritatea
diplomatică sau consulară italiană din ţara care a emis diploma sau de către un traducător
oficial dintr-un tribunal italian.
În situațiile în care se solicită prezentarea unei fotocopii autentificate, cetăţenii
comunitari pot prezenta, conform legii DPR 445/2000, documentele în copie simplă,
împreună cu declaraţia care înlocuieşte atestatul de notorietate, completată conform
indicaţiilor cuprinse în aceasta. Nu sunt admise fotocopii color.Administraţia va verifica
prin sondaj veridicitatea declaraţiei menţionate.

2. Cum este reglementată formarea profesională?

Iniţiativele UE pentru promovarea cooperării privind formarea profesională:
a. Programul Socrate:
Programul Socrate susţine cooperarea europeană în toate domeniile de educaţie, sub
diferite forme:
 mobilitatea - deplasare pe teritoriul Europei;
 organizarea de proiecte comune;
 dezvoltarea de reţele europene - diseminarea de idei şi bune practici;
 realizarea de studii şi analize comparative.
În practică, Programul Socrate oferă burse de studiu, pentru predat sau a urma un curs de
formare profesională într-o altă ţară. Oferă sprijin pentru instituţiile de învăţământ privind
organizarea de proiecte de predat şi de schimb de experienţe şi ajută asociaţiile şi ONG-
urile la organizarea de activităţi educaţionale, etc.
Una dintre acţiunile programului Socrate este Grundtvig, care urmăreşte în primul rând
îmbunătăţirea calităţii educaţiei profesionale a adulţilor şi, de asemenea, promovarea
schimbului şi cooperării pentru facilitarea oportunităţilor şi accesului la învăţarea pe tot
parcursul vieţii pentru cetăţenii UE.
b. Programul Leonardo da Vinci:
Programul Leonardo da Vinci, adoptat în 1994, are ca obiectiv principal implementarea
politicii de formare profesională a UE. Este unul dintre instrumentele principale de
sprijinire a mobilităţii trans-naţionale în Europa şi oferă finanţare pentru organizaţiile
publice şi private care activează în domeniul formării. Acest program de asemenea
sprijină proiectele de plasare şi de schimb, vizitele în scop de studiu şi reţelele trans-
naţionale, printre altele.

Educaţia adulţilor şi învăţarea pe tot parcursul vieţii în Europa

Învăţarea pe tot parcursul vieţii este un proces care implică toate formele de educaţie -
formale, informale şi non-formale. Are menirea de a permite oamenilor să-şi dezvolte şi
să menţină competenţe-cheie pe tot parcursul vieţii lor, precum şi de a permite cetăţenilor
de a migra în mod liber între slujbe, regiuni şi ţări.

3. Cum este realizată încadrarea – contractul de muncă?

În Italia, vârsta minimă de angajare este 16 ani, cu condiția să fi frecventant cel puțin
primele 10 clase de școală obligatorie. Pentru minorii cu care au între 15 și 16 ani este
prevăzut contractul de ucenicie.
Principalele tipuri de contracte de muncă:
1. contracte de muncă salariată, cu durată determinată / nedeterminată, fiind
stabilite: programul de lucru, locația unde se va desfășura munca şi sarcini ce
revin lucrătorului. Contractul cu durată dererminată nu poate depăși 12 luni sau
24 de luni în prezența unor cerințe cu caracter temporar, ce nu țin de activitatea
obișnuită, nevoi de înlocuire a altor lucrători sau creșteri temporare, semnificative
și neplanificare ale activității obișnuite. Poate fi prelungit, în mod liber, în primele
12 luni și după această limită (doar dacă sunt îndeplinite condițiile enumerate mai
sus, de maxim 4 ori în 24 de luni).
Sunt considerate contracte de muncă salariată:
 contractul de ucenicie ”apprendistato” (pentru tinerii care au maxim 29 de
ani și pentru beneficiarii indemnizației de șomaj NASPI, indiferent de
vârsta acestora);
  contactul de punere la dispoziție ”di somministrazione” – lucrătorul este
angajat de către agentul de muncă temporară (”agenzia di
somministrazione”) și este pus la dispoziția utilizatorului pentru a lucra
temporar sub supravegherea și conducerea acestuia din urmă (”azienda
utilizzatrice”);
 contractul de muncă intermitent sau contractul la solicitare ”contratto di
lavoro a chimata” – angajatorul îl solicită pe lucrător atunci când are
nevoie de acesta, pentru maxim 400 de zile în 3 ani (cu excepția
turismului, domeniului spectacolului și unităților care comercializează
produse sau furnizează servicii).
2. contracte de muncă autonomă pentru profesionişti, consultanţi şi activităţi
profesionale (inclusiv cele manuale), cu totală autonomie în privinţa stabilirii
programului de lucru şi a modului de realizare a activităţii.
3. Prestații ocazionale: maxim 280 de ore /an; un lucrător poate câștiga în total
maxim 5000 euro/an din prestații ocazionale, respectiv maxim 2500 euro de la un
utilizator. Microfirmele (cu maxim 5 angajați cu contracte cu durată
nedeterminată) și instituțiile publice pot recuge la prestații ocazionale pentru
proiectele speciale rezervate anumitor categorii,.
Contractul de stagiu ”tirocinio” nu este considerat contract de muncă. Este însă
utilizat adesea de către firme pentru inserția/reinserțoa pe piața muncii. Durata
este, în general, de maxim 6 luni. Există obligația de rabursare a unui nivel minim
al cheltuielilor lunare, stabilit de către fiecare regiune.

4. Cum este reglementat contractul de muncă?

Contractul individual de muncă şi elementele obligatorii pe care trebuie să le

conţină

Dovada existenţei unor relaţii de muncă între un angajator şi un angajat este reprezentată
de încheierea, în scris, a unui contract de muncă între cele două părţi. În Italia nu există
un contact de muncă tip, valabil la nivel naţional. Fiecare contract are elemente proprii în
funcţie de tipul de raport de muncă pe care îl vizează.

În general, un contract de muncă trebuie să conţină, cel puțin, următoarele elemente:

tipologia contractuală, contractul colectiv de muncă aplicabil, datele de identificare ale
angajatorului şi ale salariatului, data de începere a raportului de muncă, locul de muncă,
funcţia şi încadrarea profesională a salariatului, salariul, programul de lucru, locul unde
se va desfășura activitatea, condițiile de preaviz, perioada de probă.

Contractul de muncă trebuie să respecte Contractul Colectiv de la nivel Național și

Provincial, pentru fiecare sector / categorie profesională, în care sunt prevăzute
drepturile şi obligaţiile lucrătorului.

Prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de societate/provincial între

organizaţiile angajatorilor şi sindicatele cele mai reprezentative la nivel naţional,
provincial sau de la nivel de societate, se pot realiza înţelegeri specifice, ca derogare de la
dispoziţiile legale în domeniu (cu excepţia Constituţiei, a legislaţiei comunitare şi
Convenţiilor Organizaţiei internaţionale a muncii) şi de la prevederile contractelor
colective naţionale de muncă. Aceste înţelegeri pot viza creşterea ocupării, creşterea
calităţii contractelor de muncă, diminuarea muncii nedeclarate, creşterea competitivităţii
şi a salariilor, gestionarea crizelor societăţii şi ocupaţionale, investiţiile şi demararea de
noi activităţi.

Ce este contractul colectiv de muncă?

Contractul colectiv de muncă reprezintă acordul încheiat între un angajator sau un grup
de angajatori / organizații ale angajatorilor şi o organizaţie sindicală / organizații
sindicale/reprezentanți ai lucrătorilor, cu scopul de a stabili condiţii minime de muncă şi
de salarizare pentru lucrători, la care trebuie să se raporteze şi contractele individuale de
muncă.

Cui se aplică contractul colectiv de muncă?

Contractele colective de muncă, atât cele naţionale, cât şi cele de la nivel de sector sau
de întreprindere ori teritorial, se aplică tuturor angajaţilor de la nivelul respectiv
indiferent dacă sunt membri de sindicat sau nu.

Care sunt contractele colective de muncă aplicabile pentru ramurile/sectoarele de

activitate în care lucrează cei mai mulţi români?

Contractele colective de muncă se regăsesc în arhiva naţională a contractelor de muncă

administrată de Consiliul Naţional al Economiei şi al Muncii (www.cnel.it).

Prezentăm câteva exemple:

a) construcţii;

b) comerţ:

- turism;

- servicii;

- muncă domestică;

c) agricultură;

e) transporturi, etc.

Angajatorii au obligaţia de a efectua, cu cel puțin o zi înainte de data angajării,

comunicările obligatorii la Centrul pentru ocupare competent teritorial în funcţie de
locul de muncă, prin platforma: https://www.co.lavoro.gov.it/ . INPS, INAIL și
Inspectoratul Teritorial de Muncă au acces la această platformă.
Angajatorul trebuie să înmâneze lucrătorului o copie a respectivei comunicări sau a
contractului individual de muncă, care conţine informații cu privire la condiţiile de
muncă, inclusiv cele financiare.

5. Care sunt prevederile privind ocuparea cu privire la categoriile speciale?

Lucrătorii cu dizabilități:
Serviciile pentru integrarea pe piaţa muncii sunt gestionate de Regiuni, prin intermediul
centrelor pentru ocupare şi funcţionează în relaţie cu serviciile sociale, sanitare,
educaţionale şi de formare din teritoriu. Persoanele cu dizabilități fără loc de muncă se
pot înscrie pe liste speciale gestionate de către oficiile competente.
Angajatorii publici şi privaţi sunt obligați să angajeze unu număr minim de lucrători cu
dizabilități (limită stabilită în funcție de dimensiunea angajatorului).
! În contextul situației generate de coronavirus, până la 30 aprilie, în ceea ce îi privește
pe lucrătorii din domeniul public și privat cu handicap grav, persoanele cu imunodepresie
sau care suferă de boli oncologice ori sunt supuse unor terapii ”salvavita”, neprezentarea
la serviciu la indicațiile autorităților competente sanitare echivalează cu perioada de
internare în spital.

Tinerii:
Vârsta minimă pentru angajare este strâns legată de momentul în care minorul şi-a
încheiat studiile obligatorii (primele 10 clase). Aceasta nu poate fi mai mică de 16 ani
împliniţi (cu excepția contractului de ucenicie – primul nivel ”apprendistato di primo
livello” care poate fi încheiat în cazul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 15 și 25 de
ani).
Este interzis ca minorii să efectueze munci periculoase sau nocive. Minorii pot fi
acceptaţi la muncă, numai dacă, în urma unui control medical, a rezultat că sunt apţi să
desfăşoare respectiva activitate. Este interzis ca minorii să lucreze pe timp de noapte, cu
excepţia anumitor derogări prevăzute de lege.
Minorilor trebuie să li se asigure o perioadă de odihnă săptămânală de cel puţin două zile,
dacă este posibil, consecutive, care să conţină şi duminica.
Minorii au dreptul, de asemenea, la o pauză de cel puţin jumătate de oră, în situaţiile în
care programul de lucru depăşeşte 4 ore şi jumătate.
Femei. Protecția lucrătoarelor mame:
Decretul Legislativ nr. 151/2011 reglementează: concediile de maternitate, liberele,
protecţia lucrătoarelor şi a lucrătorilor, interzicerea lucrului în cele 2 luni dinaintea datei
naşterii şi în următoarele 3 luni după naştere. Lucrătoarea are posibilitatea de a-şi
întrerupe lucrul cu o lună înainte de naştere şi 4 luni după naştere, dacă respectiva alegere
nu dăunează propriei sănătăţii şi copilului.
În situaţia unor complicaţii sau atunci când condiţiile de muncă sunt considerate
periculoase pentru mamă sau pentru făt, se poate prezenta o cerere la Inspectoratul
Teritorial de Muncă pentru acordarea anticipată a concediului.
Lucrătoarele care desfăşoară activităţi riscante pentru sarcină, potrivit legii, trebuie să fie
repartizate la alte activităţi. Dacă acest lucru nu este posibil, Inspectoratul Teritorial de
Muncă poate decide ca lucrătoarea să beneficieze de concediu pe întreaga durată a
sarcinii.
Este interzis ca femeile gravide să lucreze în intervalul 24:00 – 6:00 (de la momentul în
care s-a descoperit sarcina şi până la împlinirea unui an de către copil).
Legea prevede, de asemenea, concediul facultativ (parental) care poate fi solicitat până
cât copilul împlinește 12 an.

Munca pe timp de noapte

Este interzisă munca pe timp de noapte (de la ora 24:00 la ora 6:00): în cazul femeilor,
din momentul în care este confirmată sarcina și până copilul împlinește 1 an; în cazul
mamei care are un copil mai mic de 3 ani sau, în alternativă, tatălui copilului care
locuieşte cu aceasta; în cazul lucrătoarei / lucrătorului dacă este unicul părinte căruia i-a
fost încredinţat un copil care trăieşte cu acesta, până la împlinirea vârstei de 12 ani; în
cazul lucrătoarei sau lucrătorului care are în întreţinere o persoană cu handicap.

6. Cum este reglementată activitatea ca lucrător independent?

Cetăţenii comunitari au dreptul să exercite o activitate autonomă pe perioadă
nedeterminată sau temporar, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii autohtoni.
Formele de muncă autonomă prevăzute sunt:

a. activităţi de afaceri / attività imprenditoriale;

b. profesii liberale / libera professione;
c. colaborări profesionale / collaborazioni professionali.

De la Centrele pentru ocupare puteți obține informații cu privire la finanțările care se

acordă pentru demararea de noi activități autonome sau pentru dezvoltarea celor
existente. Fondurile sunt gestionate și acordate de către Regiuni sau de către agenții
publice, sursa putând fi comunitară, națională sau regională.

7. Cum este reglementată salarizarea?

În Italia, salariul se stabileşte în urma negocierii între părţi, pe baza salariului minim
prevăzut de contractul colectiv de referinţă. Salariul nu poate fi inferior celui prevăzut în
Contractul colectiv de muncă. Consultați contractul de muncă aplicabil dvs. de la nivelul
Provinciei, pentru a verifica nivelul minim al salariului.

! De la 01 iulie 2018, în Italia nu mai este posibilă plata salariului în numerar, cu

câteva excepții (art.1, alin. 910, Legea nr. 205/2017). Sunt vizate toate raporturile de
muncă ”subordonată/dependentă”, indiferent de durata sau de modalitatea de
prestare a activității; contractele de colaborare coordonată și continuă, precum și
contractele de muncă încheiate între cooperative și asociații / membrii acestora.
Prevederile de mai sus nu se aplică: salariaților din administrația publică,
menajerelor și îngrijitoarelor (”contractele de muncă domestică”); în cazul burselor
de studiu, a stagiilor de practică și a raporturilor de muncă autonomă ocazionale.
Angajatorii și beneficiarii unor contracte de prestări servicii, de lucrări, etc. sunt obligați
să plătească salariul prin următoarele modalități:
- Virament bancar în contul indicat de salariat;
- Instrumente de plată electronică;
- Plata în numerar la unitatea bancară/ oficiul poștal unde angajatorul are deschis cont
curent de tipul ”conto corrente di tesoreria con mandato di pagamento”;
- Emiterea unui cec bancar ce trebuie înmânat lucrătorului sau unei persoane
împuternicite de acesta, în situațiile în care lucrătorul dovedește că se află în
imposibilitatea de a primi în mod direct cecul.
Nerespectarea acestei prevederi legale se pedepsește prin aplicarea unei sancțiuni
administrative cuprinsă între 1.000 și 5.000 euro.
Pe această temă, Inspectoratul Național de Muncă a clarificat faptul că, statul de plată
semnat de lucrător nu constituie o dovadă a plății efective a salariului. Autoritățile de
control vor verifica atât dacă angajatorul a făcut demersurile necesare pentru plata
salariului, utilizând instrumentele prevăzute de lege, cât și dacă operațiunea a fost
finalizată, lucrătorul intrând în posesia drepturilor salariale.

Bonusul lunar 100 de euro (reducerea presiunii fiscale – Decret Lege 3/2020)
În urma măsurilor privind reducerea presiunii fiscale, începând cu luna iulie 2020, în
cazul veniturilor anuale până 28.000 de euro, lucrătorul va beneficia lunar de 100 euro.
Pentru veniturile cuprinse între 28.000 și 40.000 bonusul acordat are o valoare mai mică.

Pentru informații suplimentare, vă puteți adresa Centrelor de asistență fiscală, instituțiilor

de asistență a lucrătorilor denumite ”patronati” sau sindicatelor.
! În contextul situației generate de coronavirus, în luna martie 2020 se recunoaște
bonusul de 100 de euro pentru angajații care își desfășoară activitatea la locul de
muncă: lucrătorii cu un venit brut anual de până la 40.000 euro, care își desfășoară
activitatea la locul de muncă în luna martie (nu în smart working) primesc un bonus de
100 de euro, neimpozabil (proporțional cu zilele lucrate la locul de muncă);

8. Cum este reglementat timpul de lucru?

Programul normal de lucru este de 40 de ore/săptămână. Prin contractele colective de
muncă se poate stabili un program normal de lucru ce conţine mai puţin de 40
ore/săptămână. Prin contractele colective de muncă pot fi stabilite inclusiv variaţii ale
programului săptămânal de muncă.

Pauzele şi concediile / perioadele de odihnă: lucrătorul are dreptul, la fiecare 7 zile, de

o perioadă de odihnă de cel puţin 24 de ore consecutive în care se regăsesc și orele de
odihnă zilnică (care nu pot fi mai mici de 11 ore). Se recunoaşte dreptul la concediu anual
de minim 4 săptămâni, potrivit prevederilor Contractului Colectiv aplicabil şi vechimii în
muncă. Concediul minim de 4 săptămâni nu poate fi înlocuit printr-o indemnizaţie pentru
„concediu neacordat”, cu excepţia cazurilor de încetare a raportului de muncă.
Munca cu timp parţial: poate fi de tip orizontal (reducerea programului zilnic de lucru),
vertical (activitate în anumite perioade ale săptămânii, lunii şi anului) şi mixt. În
contractul de muncă încheiat în scris trebuie să fie indicate durata muncii și intervalul
orar, indicându-se ziua, săptămâna, luna și anul.
Munca în schimburi: este reglementată prin Decretul Legislativ nr. 66/2003, modificat şi
completat şi prin contractele colective de muncă. Munca în schimburi este definită ca
orice metodă de organizare a muncii, potrivit căreia lucrătorii se succed unul pe altul la
acelaşi post de muncă, potrivit unui anumit program. Programul de muncă al lucrătorului
în schimburi trebuie să se regăsească în tabelul privind munca în schimburi („quadro
lavoro a turni”).
Muncă de noapte: cel puțin 7 ore lucrate consecutiv cuprinzând intervalul 24:00 - 5:00.
Munca de noapte nu poate depăşi 8 ore efectuate într-o perioadă de 24 ore. Munca de
noapte trebuie prevăzută în contractul individual de muncă, fiind reglementată prin
Contractele colective aplicabile.
Orele suplimentare: Timpul de lucru săptămânal nu poate depăşi 48 de ore. Limita de 48
de ore este calculată pentru o perioadă de 7 zile, într-o perioadă de maxim 4 luni.
Aşadar, într-o săptămână se poate depăşi limita, cu condiţia ca în perioada de referinţă să
existe săptămâni în care s-a lucrat mai puţin de 48 de ore. Angajatorul şi lucrătorul
trebuie să fie de acord asupra orelor suplimentare. Unui lucrător i se poate solicita să
lucreze în regim de ore suplimentare, maxim 25% din numărul de ore săptămânale
stabilite. Acestea trebuie calculate separat şi retribuite cu majorări, compensate prin
acordarea de libere, potrivit prevederilor contractului colectiv de muncă.

9. Care sunt prevederile privind concediile?

Concediul în caz de boală şi remuneraţia continuă: Lucrătorul care se îmbolnăveşte
beneficiază, în limitele stabilite de lege şi de contractele colective de muncă de păstrarea
locului de muncă şi de indemnizaţie de boală. Pentru a putea beneficia de aceste drepturi,
lucrătorul trebuie să prezinte certificatele medicale şi să accepte să fie supus unor
controale publice asupra stării sale de sănătate.
Concediul de maternitate (obligatoriu): lucrătoarele se bucură de protecţie specifică în
cazul unei sarcini sau a creşterii copilului. Este interzisă munca în ultimele 2 luni
dinaintea datei presupuse a naşterii şi în următoarele 3 luni după naştere. De asemenea,
lucrătoarea are posibilitatea să îşi ia concediu de maternitate în ultima lună de sarcină şi
în următoarele 4 luni după naştere, cu condiţia ca în luna a 7-a de sarcină medicul
specialist să ateste că respectiva alegere nu pune în pericol sănătatea mamei şi a nou
născutului. În situaţia unei naşteri premature şi de internare în spital a copilului, mama
poate beneficia de concediu obligatoriu (integral sau parţial).
Concediul pentru creşterea copilului („congedo parentale”) facultativ: în primii 12 ani de
viaţă ai copilului, părinţii pot lipsi de la serviciu în total timp de maxim 11 luni.
Concediul educaţional şi de studii:
 lucrătorii studenţi au dreptul la libere plătite pentru zilele de examen;
 principalele contracte colective de muncă prevăd, în anumite condiţii, dreptul la
libere plătite pentru studii, până într-o limită maximă: durata totală a cursului (cel
puţin dublă comparativ cu liberele plătite); un procent maxim de absenţe
contemporane din firmă (2 sau 3% din totalul salariaţilor); cursurile trebuie să se
desfăşoare în structuri şcolare publice sau recunoscute legal;
 „concedii de formare – congedi formativi” : lucrătorii care au o vechime de cel
puţin 5 ani la acelaşi angajator pot solicita suspendarea raportului de muncă
pentru a participa la cursuri, pentru o perioadă de maxim 11 luni în întreaga
carieră. Concediul de formare se acordă pentru terminarea şcolii obligatorii,
obţinerea diplomei de absolvire a liceului, a facultăţii sau pentru a participa la
activităţi de formare ce diferă de cele organizate şi finanţate de către angajator. Pe
durata concediului de formare, angajatul îşi păstrează locul de muncă, însă nu are
dreptul la salariu.
Îngrijirea unui membru al familiei la domiciliu:
 Concedii pentru îngrijirea copilului bolnav: în primii 8 ani de viaţă ai copilului
părinţii au dreptul la libere în situaţia în care copilul de îmbolnăveşte. În cazul
copiilor cu vârsta cuprinsă între 3 şi 8 ani, fiecare părinte are dreptul în total la 5 zile
lucrătoare pe an, fiind necesară prezentarea certificatelor medicale.
Mama beneficiază de repaus zilnic pentru alăptare, fiind necesară prezentarea unei
cereri în acest sens la angajator.
După terminarea concediul de maternitate sau paternitate obligatoriu şi a concediilor
pentru creşterea copilului (facultative) lucrătorii şi lucrătoarele au dreptul în
continuare la păstrarea locului de muncă.
Lucrătorul care îşi îngrijeşte partenerul, o rudă sau afin până la gardul al II-lea, cu
handicap grav, are dreptul la 3 zile libere plătite pe lună. Lucrătorul care îngrijeşte un
 membru al familiei (fiu, partener, părinte, frate) cu un handicap/boală grav/ă are
dreptul la transformarea contractului cu program de lucru normal în part time, precum
şi la revenirea la program normal (cu prioritate faţă de noile angajări).

!Măsuri adoptate în contextul coronavirus:

Lucrătorilor, din domeniul privat și public, care asistă un membru de familie cu
handicap grav (care nu este internat în regim continuu) și lucrătorii cărora le este
recunoscut un handicap grav pot beneficia, în total, în lunile martie și aprilie 2020 de
18 zile de libere plătite (3 zile pe lună prevăzute prin Legea 104 pentru lunile martie
și aprilie, cărora li se adaugă în total 12 zile libere ce pot fi solicitate în lunile martie
și aprilie, inclusiv împărțite pe ore).

Lucrătorii din domeniul privat trebuie să depună cerere la INPS în situațiile în care nu
dețin o autorizație valabilă pentru lunile martie și aprilie / nu au depus anterior o
cerere care să acopere lunile martie și aprilie (lucrătorii agricoli și lucrătorii din
domeniul spectacolului cu contacte cu durată determinată). Angajații din domeniul
public trebuie să depună cererea la instituția publică angajatoare.

10. Care sunt dispoziţiile privind încetarea relaţiei de muncă?

Perioada de probă: în momentul semnării unui contract de muncă (cu durată
nedeterminată, determinată, de punere la dispoziţie, de ucenicie), angajatorul şi lucrătorul
au posibilitatea de a stabili o perioadă de probă. În această perioadă, fiecare dintre părţi
poate decide încetarea raportului de muncă.
Perioada de probă trebuie să rezulte dintr-un document scris, semnat de angajator şi
salariat la momentul angajării.
Durata maximă a perioadei de probă este stabilită, pentru fiecare calificare şi categorie,
prin contractele colective de muncă.
Rezilierea unui contract pe durată determinată
În contractul pe durată determinată nu sunt prevăzute preavizul şi încetarea anticipată:
raportul de muncă poate înceta înainte de scadenţă doar din voinţa comună a părţilor sau
din justă cauză.
Rezilierea de comun acord a contractului de muncă
Salariatul este dispus să accepte rezilierea contractului de muncă, firma fiind dispusă să-i
plătească o sumă de bani convenită între cele două părţi. Se regăseşte, de obicei, într-una
din următoarele 2 situaţii:
o Face parte din tentativa de conciliere realizată de Inspectoratul Teritorial de Muncă
sau de Judecătorul de muncă. Reprezintă soluţionarea unei plângeri depuse urmare a
concedierii; în anumite situaţii este soluţia propusă părţilor în situaţia concedierilor
colective;
o Este un acord încheiat între salariat şi firmă în anumite situaţii create, de regulă în
urma proceselor de reorganizare/restructurare a societăţii.
Ca şi în cazul demisiei, în cazul încetării raportului de muncă cu acordul părților, trebuie
urmată o procedură online, accesibilă pe site-ul Ministerului Munci și Politicilor Sociale.

Perioadele de preaviz şi termenele în cazul în care rezilierea este decisă de către

angajator/angajat
În cazul rezilierii unilaterale a contractului de muncă, fiecare dintre cele două părţi este
obligată să acorde preaviz respectând termenele şi modalităţile stabilite de contractele
colective de muncă. Partea care refuză să respecte preavizul este obligată să plătească
celeilalte părţi o indemnizaţie echivalentă cu valoarea retribuţiei care ar fi fost acordată
pentru perioada de preaviz neacordată.
Perioadele de preaviz variază în funcţie de tipologia contractului colectiv de muncă
aplicabil, nivelului de încadrare şi vechimii în muncă.
Doar în situaţia în care există o „justă cauză” – „o cauză care nu mai permite continuarea
raportului” sau rezilierea se realizează în timpul perioadei de probă, nu există obligaţia
acordării preavizului.
Concedierea
În contextul situației generate de Coronavirus, concedierile efectuate dintr-un motiv
obiectiv justificat au fost blobate până pe 16 mai 2020:

- Nu pot fi inițiate proceduri de concediere colectivă în perioada 17.03 – 16.05.2020 și,

de asemenea, se suspendă procedurile în curs demarate după 23.02.2020;
- Angajatorii nu pot efectua concedieri, invocând un motiv obiectiv justificat (de ex:
reducerea activității în contextul Covid 19), indiferent de numărul de angajați;
Până pe 30 aprilie, absența de la locul de muncă al unuia dintre părinți, pentru îngrijirea
copilului cu handicap, nu poate constitui motiv de concediere pentru justă cauză.
Angajatorul trebuie informat în prealabil, fiind necesară să se justifice imposibilitatea de
a îngriji copilul urmare a suspendării activității Centrelor specializate în acest domeniu.

Pentru a proteja lucrătorul, concedierea pentru o cauză justă și un motiv justificat trebuie
să fie comunicată de angajator cu respectarea formalităților procedurale stabilite de lege.
Lucrătorul poate contesta concedierea în termen de 60 de zile de la primirea deciziei de
concediere. Pentru ca efectul contestației să fie efectiv, în termen de 180 de zile,
lucrătorul trebuie să conteste concedierea, adresându-se instaței de judecată sau să
propună celeilalte părți soluționarea pe cale amiabilă sau prin arbitraj a litigiului
(adresându-se unui sindicat Inspectoratului Teritorial de Muncă).
Dacă judecătorul constată că, concedierea este discriminatorie, nulă sau intimată oral sau
că incapacitatea de a îndeplini sarcinile a fost cauzată de un accident sau de o boală,
dispune reintegrarea lucrătorulului la locul de muncă, plata unei despăgubiri de către
angajator, precum și plata contribuțiilor de asigurări sociale aferente.
În cazul concedierii fără o cauză justificată sau motiv justificat, judecătorul declară că
relația de muncă este stinsă și obligă angajatorul să plătească o indemnizație, care poate
varia între 6 și 36 de retribuții lunare. Lucrătorul are dreptul la reintegrarea la locul de
muncă, numai în situațiile în care judecătorul constată inexistența faptului material, care a
determinat cauza justă sau motivul justificat al concedierii.

În cazul unei concedieri contestate, fără indicarea motivelor sau cu încălcarea procedurii
prevăzute pentru procedura disciplinară, judecătorul declară că raportul de muncă este
stins și obligă angajatorul să plătească o indemnizație, care poate varia între 2 și 12
retribuții lunare.

Este interzisă concedierea femeii pe motive de sarcină şi de căsătorie. De asemenea, este

interzisă concedierea din motive discriminatorii.

Anumite categorii de lucrători pot fi concediate, fără ca angajatorul să fie obligat să îşi
justifice decizia (articolul 2118 din Codul Civil), cu excepţia cazurilor în care este vorba
despre o concediere din motive discriminatorii. Printre acestea se regăsesc: lucrătorii care
au îndeplinit condiţiile de pensionare şi nu au optat pentru continuarea activităţii, precum
şi muncitorii casnici şi personalul de îngrijire („colf” şi „badante”), lucrătorii ce se află în
probă.

Demisia

Vă puteţi depune demisia fără să prezentaţi o justificare, respectând doar obligaţia

preavizului.
Este necesar să parcurgeți procedura online, accesând site-ul Ministerului Muncii și
Polticilor Sociale (www.lavoro.gov.it). În termen de 7 zile de la transmiterea online a
formularului privind concedierea, lucrătorul își poate retrage demisia.
Această procedură nu se aplică persoanelor care lucrează ca îngrijitoare sau menajere
(colf, badanti).
În cazul demisiei lucrătoarei în timpul sarcinii sau a unui dintre prăinți în primii 3 ani de
viață a copilului (sau în primii 3 ani de când când copilul a fost adoptat), ca și în cazul
încetării activității prin acordul părților, este necesară validarea acestora de către
Ispectoratul Teritorial de Muncă.

Demisia pentru justă cauză

În prezent, potrivit dispoziţiilor legale, lucrătorul are dreptul să îşi dea demisia pentru
justă cauză, fără a respecta perioada de preaviz, ceea ce nu implică neacordarea
indemnizaţiei de înlocuire a preavizului.

Art. 2119 din Codul Civil („Fiecare dintre părţile interesate poate renunţa la contract…pe
perioadă nedeterminată, atunci când există un motiv din cauza căruia să nu fie posibilă
continuarea, chiar şi provizorie, a raportului...”) lasă jurisprudenţei sarcina de a dezvolta
cazurile particulare de „justă cauză”. Institutul Naţional pentru Protecţie Socială (INPS),
prin Circulara nr. 163/2003, stabileşte, pornind de la ceea ce s-a stabilit prin
jurisprudenţă, că lucrătorii pot demisiona „din justă cauză” din următoarele motive:

- neplata drepturilor salariale;

- lucrătorul a fost hărţuit sexual la locul de muncă;

- atribuţiile lucrătorului au fost modificate în mod agravant;

- hărţuire socio-profesională (mobbing) - Sentinţa Curţii de Casaţie nr. 143/2000;

- variaţii însemnate ale condiţiilor de muncă, în urma cesiunii firmei către alte persoane
(fizice sau juridice) - Sentinţa Curţii Europene de Justiţie din 24 ianuarie 2002;

- schimbarea locului de muncă de la un sediu la altul, fără să existe „motive tehnice,

organizatorice şi productive dovedite”, prevăzute prin art. 2103 din Codul Civil -
Sentinţa Curţii de Casaţie nr. 1074/1999;

- comportament jignitor al personalului ierarhic superior - Sentinţa Curţii de Casaţie nr.

5977/1985.

INPS poate recunoaşte acordarea indemnizaţiei de şomaj numai în cazul în care există
unul din motivele indicate prin jurisprudenţă. Conform sentinţei Curţii Constituţionale
nr. 269/24 iunie 2002, demisiile pentru cauză justă, determinând o stare de şomaj
involuntar, nu exclud acordarea indemnizaţiei ordinare de şomaj.

INPS, prin Circulara nr. 163/2003 a evidenţiat care sunt documentele pe care lucrătorul
trebuie să le prezinte institutului, în acest sens. În special, lucrătorul trebuie să
îndeplinească condițiile privind stagiul de cotizare obligatoriu şi să anexeze cererii,
documentaţie din care să rezulte voinţa acestuia de a se „apăra în justiţie” referitor la
comportamentul ilicit al angajatorului (somaţii, plângeri, denunţuri, citaţii, recurs în
regim de urgenţă potrivit art. 700 din Codul de Procedură Civilă, sentinţe, etc., împotriva
angajatorului, precum şi orice alt document adecvat) luându-şi angajamentul să comunice
rezultatul conflictului judiciar sau extrajudiciar. În cazul în care nu sunt recunoscute
motivele de justă cauză a demisiei, INPS îşi va recupera de la lucrător sumele acordate cu
titlu de indemnizaţie de şomaj.

Şomerul trebuie să se adreseze Centrului de ocupare competent, pentru a se înscrie pe

listele persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, furnizând informaţii asupra
carierei profesionale. În lipsa prezentării lucrătorului la Centrul de ocupare competent
teritorial şi a eliberării respectivei declaraţii, persoana respectivă nu va mai figura ca
şomer, ci ca persoană care s-a retras din câmpul muncii. Se recomandă solicitarea
înscrierii pe listele de mobilitate, anexând documentaţia care să demonstreze prezentarea
cererii pentru recunoaşterea cauzei juste.
Pensionarea:

Cum vă puteţi pensiona în Italia ?

Pentru a beneficia de pensie în Italia, este necesar să îndepliniţi condiţiile legale de
pensionare din această ţară şi să depuneţi cererea de pensionare la instituţia competentă
din Statul de domiciliu la momentul pensionării.

De exemplu, dacă la momentul respectiv, veţi avea domiciliul stabilit în Italia, va fi

necesar să depuneţi cererea de pensionare, alături de documentele care atestă vechimea
dvs. în muncă (carte de muncă, adeverinţă de vechime, etc.) la biroul teritorial al
Institutul Naţional de Protecţie Socială (I.N.P.S.).

În schimb, dacă la momentul pensionării, veţi locui în România, va fi necesar să vă

adresaţi Casei Judeţene de Pensii Publice competente.

În Italia, cererea de pensionare poate fi depusă astfel:

 online - pe site-ul www.inps.it, unde este necesar să vă înregistraţi şi să vă creaţi

un cont;

 sunând la numerele de telefon: 803164 (apelabil gratuit de la un telefon fix),

06164164 (apelabil de la un telefon mobil);

 cu sprijinul unei instituţii de asistenţă denumită „patronato”, recunoscută prin

Lege şi care acordă gratuit asistenţă lucrătorilor.

Dacă perioada în care aţi fost asigurat în Italia, nu este suficient de lungă pentru a putea
beneficia de pensie în acest stat, vor fi luate în calcul toate perioadele de asigurare
realizate în alte state membre ale UE, deci şi în România.

În scopul totalizării perioadelor de asigurare realizate în cele două sisteme de pensii

(Italia şi România), INPS va purta corespondenţă în mod direct cu Casa Judeţeană de
Pensii competentă teritorial din România, prin intermediul formularelor europene de
legătură, în vederea certificării reciproce a perioadelor de asigurare.
Subliniem că, valoarea pensiei va fi stabilită în raport cu stagiul dvs. de cotizare la
sistemul de asigurări sociale al respectivului stat membru. Aceasta va corespunde
perioadelor de asigurare realizate.

Pentru a putea beneficia de pensia pentru limită de vârstă este necesar să fi îndeplinit
vârsta de pensionare şi să fi lucrat cel puţin 20 de ani (stagiu minim de cotizare) și să fi
împlinit vârsta de 67 de ani.

În anul 2020, pensia anticipată este recunoscută lucrătorilor cu un stagiu minim de

cotizare de 42 de ani şi 10 luni (în cazul bărbaţilor) şi 41 de ani şi 10 luni (în cazul
femeilor). (pentru detalii suplimentare vezi capitolul „Cum este reglementat sistemul
naţional de pensii”).

Persoanele care, în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2019 și 31 decembrie 2021, au cel
puțin de 62 de ani și un stagiu cotizare de cel puțin 38 de ani se pot pensiona anticipat
(”cota 100”).

Pe parcursul anului 2020, se pot pensiona anticipat femeile care îndeplineau până la
31.12.2019 următoarele condiții: stagiu de cotizare de cel puțin 35 de ani și vârsta: 58
de ani/lucrătoare salariate sau 59 de ani /lucrătoare autonome - ”opzione donna”).

Atenţie! Vă sfătuim să verificaţi situaţia privind contribuţiile dvs. de asigurări sociale fie
online, înregistrându-vă pe site-ul INPS fie adresându-vă INPS sau unei instituţii de
asistenţă denumită „patronato”, pentru a evita eventuale surprize neplăcute.
Asiguraţi-vă că sunteţi înregistrat la INPS şi că v-au fost plătite contribuţiile de asigurări
sociale!
În eventualitatea în care aţi descoperit că angajatorul dvs. a omis să vă plătească
contribuţiile de asigurări sociale, vă sfătuim să prezentaţi, în cel mai scurt timp posibil, o
plângere la INPS. Potrivit legislaţiei în vigoare, contribuţiile de asigurări sociale pot fi
recuperate retroactiv pentru o perioadă de maxim 5 ani, ce se calculează de la momentul
depunerii la INPS a plângerii menţionate mai sus.
Încetarea contractului de muncă din motive de invaliditate

Pensia de incapacitate (pensione di inabilita) se acordă salariaţilor şi lucrătorilor

autonomi care suferă de o infirmitate fizică sau mentală. Aceasta se acordă în următoarele
condiţii: infirmitate fizică sau mentală, certificată de un medic INPS, care cauzează
imposibilitatea absolută şi permanentă de desfăşurare a oricărei munci; un stagiu de
cotizare de cel puţin 5 ani, dintre care cel puţin 3 ani să fie realizaţi în ultimii 5 ani
anteriori pensionării.

11. Care sunt prevederile privind conflictele de muncă – reprezentarea

lucrătorilor români, greva?
Sindicatele: Cele mai mari confederaţii sindicale sunt: CGIL (Confederaţia Generală
Italiană a Muncii), CISL (Confederaţia Italiană a Sindicatelor Libere) şi UIL (Uniunea
Italiană a Muncii). Pe lângă aceste confederaţii există numeroase sindicate definite ca
„autonome”.
Confederaţiile sindicale sunt structurate în federaţii ce reprezintă fiecare sector de
activitate. Federaţiile naţionale încheie contracte colective naţionale de muncă care se
aplică tuturor lucrătorilor dintr-un anumit sector, chiar dacă aceştia nu sunt înscrişi la
sindicat. Lucrătorul nu este obligat să se înscrie la un sindicat, însă dacă intenţionează să
facă acest lucru, trebuie să se înscrie la federaţia naţională a categoriei profesionale care
se ocupă de sectorul în care îşi desfăşoară activitatea.
Înscrierea la sindicat se poate realiza după următoarele modalităţi:
a) autorizând angajatorul să le reţină lunar pe fluturaşul de salariu 1% din salariul lunar
brut (care ulterior va fi virat de acesta la organizaţia sindicală de apartenenţă);
b) plătind o cotă direct sindicatului la momentul înscrierii.
În Italia înscrierea la sindicat este o practică foarte frecventă.
Sindicatele oferă, de asemenea, şi alte tipuri de servicii: asistenţă legală în litigiile de
muncă, asistenţă pentru cererile de prestaţii sociale, asistenţă fiscală.
La locul de muncă (în cazul firmelor cu cel puțin 15 angajați), printr-un mecanism
democratic de tip electoral, se constituie Reprezentanţa Sindicală Unitară (RSU), expresia
voinţei unanime a lucrătorilor. Aceasta poate fi formată din organizaţii sindicale votate de
cel puţin 5% din lucrători. RSU poate purta negocieri cu conducerea firmei, consultă
lucrătorii asupra deciziilor sindicatului şi participă la comitetele şi comisiile care se
formează la locul de muncă pentru gestionarea aspectelor legate de viaţa firmei.

Autorităţile competente
În cazul apariţiei unor conflicte de muncă sau pentru obținerea prestațiilor de securitate
socială, cetăţenii români se pot adresa următoarelor instituţii italiene:
o Inspectoratul Teritorial de Muncă din zona unde îşi desfăşoară activitatea – pentru
nerespectarea drepturilor prevăzute în contractul de muncă (de ex: neplata salariului,
concedii neacordate, muncă la negru, ore suplimentare neplătite, etc)
Pentru datele de contact ale Inspectoratului teritoriale de muncă:
https://www.ispettorato.gov.it/it-it/il-ministero/Uffici-periferici-e-
territoriali/Pagine/default.aspx click aici pentru formularul cererii de intervenție.

o Carabinierii pentru Protecţia Muncii (Carabinieri per la tutela del lavoro) care îşi
desfăşoară activitatea în cadrul Inspectoratelor Teritoriale de Muncă (pentru cazurile
de exploatare gravă la locul de muncă; intermediere ilegală a forței de muncă);

o ASL (Departamentele pentru Prevenție, Serviciul pentru Prevenție și Siguranță

la Locul de Muncă) – pentru încălcări ale legislației privind siguranța și normele de
igienă la locul de muncă;

o Institutul Naţional de Protecţie Socială (INPS) - pentru depunerea plângerilor

legate de neplata contribuţiilor de asigurări sociale; pentru solicitarea prestațiilor de
securitate socială;

o Institutul Naţional de Asigurare Împotriva Accidentelor de Muncă şi Bolilor

Profesionale (INAIL) - pentru denunțarea accidentelor de muncă şi a bolilor
profesionale și solicitarea prestațiilor aferente;

o Sindicate - pentru asistență specializată privind litigiile de muncă;

o Instituțiile de asistență a lucrătorilor ”Patronati” pentru verificarea situației
personale privind contribuţiile de asigurări sociale; pentru asistență în vederea
depunerii cererilor pentru obținerea prestațiilor de securitate socială;

o Instanţa de judecată competentă.

Lucrătorii care se confruntă cu probleme de muncă în Italia, pot solicita sprijinul

următoarelor instituţii ale Statului Român:

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă/Direcţia Relaţii Internaţionale,

EURES şi Mediere
Str. Avalanşei nr. 20-22, sect. 4, Bucureşti, tel: +4021- 303.98.32,
www.muncainstrainatate.anofm.ro, e-mail: dmm@anofm.ro

Ambasada României în Republica Italiană

Biroul Ataşatului pe Probleme de Muncă şi Sociale
Via Nicolò Tartaglia n.36, 00197 Roma
tel: 0039.06.806.96.326; fax: 0039.06.808.49.95
e-mail:roma.social@mae.ro; roma.social1@mae.ro

Cu ce vă poate ajuta ataşatul pe probleme de muncă şi sociale

 Vă informează cu privire la drepturile dvs. la locul de muncă sau la prestaţiile de
securitate socială (alocaţie pentru nucleul familial, indemnizaţie de şomaj, pensie etc.),
precum şi cu privire la demersurile pe care trebuie să le realizaţi pentru a intra în posesia
respectivelor prestaţii;
 În cazul încălcării drepturilor dvs. de muncă, vă îndrumă asupra demersurilor care
trebuie întreprinse;
 Face demersuri pe lângă instituţiile cu atribuţii în domeniul muncii şi asigurării sociale
pentru a se informa asupra situaţiei în care vă aflaţi şi pentru a se asigura că vă sunt
respectate drepturile.

Pentru a vă putea sprijini, este necesar să contactaţi ataşatul pe probleme de muncă şi

sociale şi să îi aduceţi la cunoştinţă problemele întâmpinate!

Limitele asistenţei
 Nu vă poate găsi un loc de muncă, ci vă poate îndruma către instituţiile competente;
 Nu se poate substitui avocaţilor în cadrul unor procese, nu poate interveni şi nu poate
influenţa procedurile legale din Italia;
 Nu poate realiza investigaţii, anchete sau să se substituie autorităţilor locale, cu
competenţe în domeniul muncii;
 Nu poate prezenta în numele dumneavoastră cereri la instituţiile italiene pentru
obţinerea prestaţiilor. Pentru pregătirea şi prezentarea cererilor în vederea obţinerii
diferitelor prestaţii de securitate socială în Italia, cetăţenii români se pot adresa
instituţiilor de asistenţă denumite „Patronati”, care potrivit Legii, oferă asistenţă gratuită
în acest sens.

D. Condiţii de viaţă:
1. Care sunt dispoziţiile privind sistemul politic, administrativ şi juridic?
Sistemul politic:
Italia este o republică parlamentară. Constituţia italiană recunoaşte rolul partidelor
politice (art. 49 „toţi cetăţenii au dreptul să se asocieze în mod liber în partide pentru a
participa în mod democratic la politica naţională”). Preşedintele Republicii este ales de
Parlament în şedinţă comună şi are un mandat de 7 ani, putând fi reales. Mandatul
parlamentarilor este de 5 ani.
Puterea executivă în Italia se exercită de către Guvern. Guvernul este format din:
Preşedintele Consiliului, numit de către Preşedintele Republicii, Miniştri, Vice Miniştri şi
Subsecretari de stat. Este necesar să primească votul de încredere în Parlament.
Parlamentul are rol legislativ şi este format din Camera Deputaţilor şi Senat
Sistemul administrativ:
Așa-numita Legea Delrio, în vigoare din aprilie 2014, a redefinit limitele și competențele
administrației locale, prin înființarea orașelor metropolitane și transformarea provinciilor
în „entități teritoriale de amploare” fără personal politic ales. Există două niveluri
administrative teritoriale, pentru care se organizează alegeri directe: regiunile și
localitățile (”comuni”).

Sistemul judiciar:

Sistemul judiciar ordinar italian se împarte în două ramuri principale: civil şi penal.
Pentru domeniul civil este competent judecătorul de pace (Giudice di pace): se ocupă de
cauzele cu o valoare economică modestă; Tribunalul: instanţă de prim grad pentru
cauzele cu o valoare economică mai mare și instanţă de apel pentru sentinţele emise de
judecătorul de pace; în privinţa cauzelor penale are rolul de instanţă de prim grad (pentru
delictele care nu au fost repartizate Curţii din Assisi – Corte d’Assisi). Atât în materie
civilă, cât şi în materie penală deciziile Tribunalului pot fi atacate la Curtea de Apel. În
fiecare circumscripţie a Curţii de Apel există un Tribunal pentru minori (persoanele care
au mai puţin de 18 ani).
În fiecare Regiune există cel puţin un Tribunal Administrativ Regional.
Ordinea publică este asigurată de Arma Carabinierilor, Poliţie, Garda de Finanţe şi
Agenţii Urbani.
Există, de asemenea, Apărătorul civic (Difensore civico) care are rolul de a examina şi a
semnala petiţiile cetăţenilor cu privire la activitatea defectuoasă a instituţiilor comunale
(locale).

2. Care sunt reglementările privind veniturile şi impozitarea?

În Italia, salariul se stabileşte în urma negocierii între părţi, pe baza salariului minim
prevăzut de contractul colectiv de referinţă.
În cazul personalului tesa („impiegati”) contractele colective de muncă stabilesc retribuţia
fixă lunară. În cazul muncitorilor (operai) prin contractele colective de muncă se
stabilește salariul/oră.

Impozitele
IRPEF (impozitul pe venit, pentru persoanele fizice) reprezintă un impozit aplicat asupra
sumei veniturilor percepute într-un an. IRPEF este direct proporțional cu veniturile
obţinute într-un an.

Veniturile care se impozitează cu IRPEF sunt reprezentate de totalitatea intrărilor

financiare ce provin din: munca salariată; muncă autonomă; pensii şi alocaţii; imobile
(terenuri, clădiri, apartamente, etc.); venituri de capital şi venituri diverse de natură
financiară.
Ratele de impozitare a veniturilor anuale ale persoanelor fizice, pentru plata IRPEF
pe veniturile obţinute în anul anterior, sunt:
 venituri sub 15.000 euro - 23%;
 venituri între 15.000 şi 28.000 euro - 3.450 euro + 27% din ce depăşeşte 15.000 euro;
 venituri între 28.000 şi 55.000 euro - 6.960 euro + 38% din ce depăşeşte 28.000 euro;
 venituri între 55.000 şi 75.000 euro - 17.220 euro + 41% din ce depăşeşte 55.000
euro;
 venituri peste 75.000 euro - 25.420 euro + 43% din ce depăşeşte 75.000 euro.

Pentru a determina venitul impozabil este necesar să se scadă din venitul total realizat
sumele deductibile (valoarea totală a contribuţiilor de asigurări sociale, etc.), precum şi
deducerea privind locuinţa principală. În funcţie de venitul impozabil se calculează
IRPEF brut (aplicând acestuia cotele prezentate mai sus). IRPEF net (efectiv) se
calculează, scăzând din IRPEF brut sumele scutite „le detrazioni”. Scutirile se acordă
în funcţie de situaţia personală sau familială a contribuabilului sau în funcţie de tipul de
venit dobândit, spre exemplu, în cazul în care contribuabilul face dovada că a suportat
cheltuieli medicale, cheltuieli funerare, cheltuieli de asigurare, cheltuieli de şcolarizare,
cheltuieli ocazionate de obţinerea unui credit pentru achiziţionarea unei locuinţe, etc. De
asemenea, angajatul poate beneficia de scutiri pentru membrii de familie aflaţi în
întreţinere (dacă acestea, în anul anterior, au obţinut un venit mai mic de 2.840,51 Euro).
Nu sunt supuse impozitului IRPEF următoarele venituri:
 pensia / salariul de până la 8.000 euro/an rezultat din munca angajată;
 pensiile de până la 7.500 euro/an + venituri din terenuri care să nu depăşească
suma de 185,92 euro.
 alocaţia de întreţinere acordată de foştii soţi de până la 8.00 euro/an;
 venituri asimilate veniturilor rezultate din muncă angajată de până la 4.800 euro;

Pentru mai multe informaţii, persoanele interesate se pot adresa Administraţiei

Financiare/ Agenzia delle Entrate - telefon: 800.90.96.96 (aplelabil de pe un telefon fix),
06.966.68.907 (apelabil de pe un telefon mobil), site:www.agenziaentrate.gov.it,
https://www.google.it/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=8&ved=2ahUKE
wji1PT04v7oAhWpysQBHQYOAGAQFjAHegQICBAB&url=https%3A%2F%2Fwww.ag
enziaentrate.gov.it%2Fportale%2Fdocuments%2F20143%2F2266032%2F730_2020_ist
r.pdf%2F1de280c0-0431-33f5-22d1-
bca1a239cc80&usg=AOvVaw3egOraCyRLuAJiM777jRJo.
De asemenea, există Centre de Asistenţă Fiscală (CAF), cărora persoanele interesate li
se pot adresa pentru a fi informate cu privire la taxele datorate statului italian, la
scutirile şi sumele deductibile de care pot beneficia, cât şi pentru a primi asistenţa
necesară completării sau depunerii documentelor prevăzute de lege.

3. Care este costul vieţii?

În Italia se cheltuile cu 2,1% mai mult pentru hrană, decât media europeană. Aceste
cheltuieli au un impact profund asupra veniturilor, absorbind mai mult de o șesime din
veniturile familiei. Pentru cheltuielile alimentare o familie cheltuiește în medie 457 de
euro. În sud, costul alimentelor este semnificativ mai mic.
Cheltuielile primare (alimente, facturi, taxe etc.) absorb, de fapt, peste 70% din veniturile
familiei, cu 10% mai mult decât media Uniunii Europene. Costurile pentru transportul
public sunt cele mai mici din UE, dar costul mașinii (Rca, impozit, combustibil) este cu
42% mai mare decât media europeană. De exemplu, doar costul combustibilului auto este
cu 8,9% mai mare.
Conform unui studiu recent realizat de Adoc - Asociația pentru Apărarea și Orientarea
Consumatorilor, în Italia cheltuielile cu micului dejun, transportul public, cinema și
telefonia mobilă mobilă ar fi inferioare mediei europene, spre deosebire de cheltuielile cu
utilitățile (electricitate, apă, gaze și deșeuri), transportul privat, restaurantele și
cumpărăturile alimentare.
În ceea ce privește îmbrăcămintea, în Italia, prețurile ar fi similare cu media UE, în timp
ce, în ceea ce privește prețurile produselor electronice, de la telefoanele mobile la tablete,
sunt asemănătoare cu cele din celelalte țări ale UE.

4. Care sunt condiţiile de cumpărare/închiriere a unei locuinţe?

Achiziţia unei locuinţe:
Pentru achiziționarea unei proprietăți este necesar să consultați un notar pentru a verifica
condițiile de vânzare și pentru a încheia contractul de cumpărare.
După semnarea contractului de închiriere sau de cumpărare, este recomandat să contactați
companiile de servicii (electricitate, gaz și apă). Domiciliul sau reședința trebuie
comunicate, în cel mai scurt timp posibil, Registrului de Evidență a Populației.
Pentru a achiziționa o casă, puteți obține un credit ipotecar rambursabil în 15 sau 20 de
ani, contactând băncile sau instituțiile de credit, pentru maxim 75% din prețul total de
achiziție.

Chiria:
Dacă sunteți interesați să închiriați / să cumpărați o locuință, puteți consulta anunțurile
publicate pe site-uri specializate sau vă puteți adresa agențiilor imobiliare. Prețurile
chiriilor / caselor de vânzare variază în funcție de regiune, oraș și zonă. Pentru închirierea
unei case, contractul trebuie încheiat, în scris, între proprietar și chiriaș. Contractul de
închiriere trebuie să indice durata, chiria lunară, obligația preavizului în cazul încetării
anticipate a contractului, obligațiile referitoare la costurile, ordinare și extraordinare, de
întreținere a casei. Acesta trebuie să fie semnat de către chiriaș și proprietar și înregistrat
de către proprietarul casei la Oficiul Registrului de la Administrația Financiară (Agenzia
delle Entrate), în termen de 20 de zile de la încheierea contractului. Taxa de înregistrare
este egală cu 2% din chiria anuală. Înregistrarea trebuie reînnoită în fiecare an. În general,
este necesar ca chiriașul să depună un depozit de garanție (echivalentul a două sau trei
chirii lunare) în favoarea proprietarului, care va fi returnat la sfârșitul contractului. Dacă
contractul nu este înregistrat, nu va fi posibilă obținerea scutirilor fiscale și a deducerilor
fiscale prevăzute de lege, atât în cazul proprietarului, cât și în cazul chiriașului. Pentru
informații privind modlaitățile de închiriere, puteți contacta SUNIA (Uniunea Națională a
Chiriașilor), prezentă în toate regiunile italiene.

5. Cum este reglementat sistemul sanitar?

Pentru înscrierea la SSN e necesar să vă adresaţi ASL din zona unde locuiţi. Înscrierea la
SSN vă va permite să aveţi un medic/pediatru de familie, la care vă puteţi adresa atunci
când aveţi o problemă de sănătate.
În cazul unei şederi care nu depăşeşte 3 luni, dacă deţineţi un document de identitate
valabil şi Cardul European de Sănătate (TEAM) eliberat în România, aveţi acces la
serviciile de sănătate din Italia.
În cazul unei şederi mai mari de 3 luni, e necesar să vă înscrieţi în Registrul de evidenţă a
populaţiei din cadrul Primăriei de reşedinţă.
Vă puteţi înscrie la SSN, dacă vă încadraţi într-una din următoarele situaţii:
o Sunteţi salariat sau lucrător autonom în Italia;
o Sunteţi membru de familie al unui salariat / lucrător autonom din Italia;
o Sunteţi membru de familie al unui cetăţean italian;
o Deţineţi un certificat de rezidenţă permanentă dobândit după cel puţin 5 ani de
şedere în Italia;
o Dacă vă aflaţi în şomaj şi sunteţi înscris pe listele persoanelor aflate în căutarea
unui loc de muncă sau participaţi la un curs de formare profesională;
o Deţineţi unul din următoarele formulare europene: E106, E109, E120, E121 (S1
o SED S072).
Cetăţenii comunitari, indiferent dacă sunt sau nu rezidenţi pe teritoriul Italiei, au dreptul
la prestaţii medicale cu caracter urgent.

Pentru informații suplimentare:

http://www.salute.gov.it/portale/temi/p2_6.jsp?lingua=italiano&id=903&area=Assistenza
%20sanitaria&menu=vuoto

6. Cum este reglementat sistemul de învăţământ?

În Italia, învățământul este obligatoriu pentru toți copiii cu vârste între 6 și 16 ani, are o
durată de 10 ani și cuprinde cei opt ani din primul ciclu școlar și primii doi ani din al
doilea ciclu. După încheierea primului ciclu școlar, ultimii doi ani obligatorii (segmentul
de vârstă 14-16 ani) pot fi urmați în școlile secundare de competență statală ori în cadrul
unităților de formare profesională de competență regională. Tinerii cu vârsta de 15 ani pot
parcurge ultimul an de obligativitate școlară într-un context de lucru, pe baza unui
contract de ucenicie, cu condiția unei înțelegeri prealabile între Regiune, Ministerul
Muncii, Ministerul Educației și părțile sociale.

Educația obligatorie presupune atât înscrierea la cursuri, cât și urmarea lor în cadrul
instituțiilor publice, private sau în regim de homeschooling; în unitățile de educație și de
formare profesională de competență regională, ultimii doi ani obligatorii se desfășoară cu
sprijinul unor agenții de formare. Părinții elevilor sau tutorii legali sunt responsabili de
educația copiilor lor, în timp ce municipalitățile și directorii școlilor în care elevii sunt
înscriși verifică îndeplinirea condițiilor legale.

În cazul în care, la sfârșitul perioadei de educație obligatorie, elevii nu intenționează să

continue parcursul școlar, acestora le va fi eliberată o declarație care va atesta absolvirea
claselor până la acel termen și competențele dobândite.

Odată promovat examenul de bacalaureat, elevii pot avea acces la cursurile instituțiilor de
învățământ superior. Condițiile de admitere sunt stabilite de Ministerului Educației și de
fiecare instituție academică în parte.

Calificarea profesională trienală și diploma profesională cvadrienală obținute în

instituțiile de formare profesională de competență regională permit accesul la cursurile de
învățământ profesional de ”al doilea nivel”. Acestea pot fi accesate și de către cei care
dețin o diplomă de bacalaureat.

Structura sistemul italian de învățământ preuniversitar:

 Nivelul preșcolar, pentru copiii cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani;

 Primul ciclu școlar, cu o durată de opt ani, structurat astfel:
o Școala primară (5 ani), pentru copiii cu vârste între 6 și 11 ani;
o Școala gimnazială (3 ani), pentru elevii cu vârste între 11 și 14 ani;
 Al doilea ciclu școlar, cuprinzând două tipologii de instituții:
o Școlile secundare de competență națională (5 ani), pentru elevii cu vârste
cuprinse între 14 și 19 ani. Aparțin acestei categorii liceele, institutele
tehnice și profesionale;

Unități de formare profesională (3 / 4 ani), de competență regională, Elevii străini sosiți

în Italia pot continua studiile în școlile italiene, fiind înscriși în clasele corespunzătoare
vârstelor lor.

Documentele necesare în vederea înscrierii unui elev în sistemul școlar italian trebuie
depuse la instituția de învățământ aleasă.

Pentru mai multe informații consultați secțiunea de înscrieri a site-ului Ministerului

Educației Italian aici și intituțiile de învățământ de nivel.

Recunoașterea și echivalarea titlurilor de studii străine în Italia

În general, recunoașterea și echivalarea titlurilor de studii intră în competența mai multor

autorități italiene.

 Birourile școlare din competența provinciilor – pentru echivalarea diplomelor

preuniversitare;
 Universitățile – pentru echivalarea diplomelor de studii superioare;
 Ministerul Educației italian – pentru echivalarea titlurilor de studii doctorale
străine;
  Ministerele de resort – pentru echivalarea titlurilor care permit practicarea unor
profesii reglementate (ex. avocat, medic etc.).
 Ambasadele Italiei în străinătate - pentru Declarația de Valoare
 Universitățile italiene sunt instituții de înaltă cultură dedicate învățământului
superior pentru dezvoltarea științei și cercetării, ele reprezintă cel mai înalt nivel
de educație din țară; sunt libere și independente prin statut, la fel cum arta și
știința sunt libere și liberă este și predarea acestora.
 Sistemul italian de învățământ superior este un sistem binar, împărțit în două mari
sectoare sau părți, distincte din punct de vedere instituțional și funcțional: sectorul
universitar și sectorul de înaltă formare artistică, muzicală și coreografică,
denumit sintetic sectorul AFAM.

Înscrierea în sistemul italian de învățământ universitar

Pentru înscriere studenții sunt rugați să verifice procedurile pe care trebuie să le parcurgă
consultând site-urile universităților pe care doresc să le urmeze.

Cetățenii străini se pot înscrie la mastere și doctorate în Italia dacă titlurile de studii pe
care le-au obținut în țară sunt recunoscute sau echivalate în conformitate cu cerințele
programului ales. O comisie academică va examina candidaturile studenților, aceștia
putând fi supuși unor probe scrise.

Procedurile pentru accesul, înregistrarea și șederea studenților străini sau internaționali în

cadrul programelor de învățământ superior din Italia pot fi accesate pe site-
ul: http://www.studiare-in-italia.it/studentistranieri/

Proiectul privind predarea cursului de limbă, cultură şi civilizaţie românească în

unităţi de învăţământ din state membre ale Uniunii Europene
Respectând politica UE în domeniul plurilingvismului, Institutul Limbii Române a iniţiat
programe pentru elevi din ţările în care există comunităţi româneşti, pentru o bună şi
reală cunoaştere a valorilor lingvistice şi culturale româneşti ca valori europene generale.
Începând cu anul şcolar 2007-2008 Institutul Limbii Române şi MECTS a lansat în
unităţi de învăţământ din Italia Proiectul privind predarea cursului de Limbă, cultură şi
civilizaţie românească, LCCR,

Cursul de Limbă, cultură şi civilizaţie românească este predat de

învăţători/institutori, profesori, cetăţeni români rezidenţi în Italia. Selecţia,
evaluarea, monitorizarea şi plata acestora este asigurată de Institutul Limbii Române.
Cursul este structurat într-un format de 2 ore pe săptămână şi se adresează tuturor
nivelurilor, respectiv preşcolar, primar, gimnazial şi liceal.
Predarea cursului LCCR are la bază o programă, în baza căreia au fost realizate suportul
de curs de Limbă, Cultură şi Civilizaţie Românească şi ghidul de limba română
distribuite gratuit tuturor elevilor care participa la orele de curs.
Institutul Limbii Române a editat şi publicat suporturi de curs şi ghiduri de limba
română, materiale necesare desfăşurării cursului LCCR.
Fiecare etapă de implementare, monitorizare şi extindere a acestui proiect se realizează în
strânsă cooperare cu autorităţile cu responsabilităţi în domeniul educaţiei din Italia, prin
intermediul Ambasadei României în Republica Italiană.
Pentru mai multe informații, consultați: https://roma.mae.ro/node/949

7. Cum este viaţa socială şi culturală?

Italia este cunoscută în lumea întreagă pentru frumuseţile sale unice, atât din punctul de
vedere al reliefului, cât şi al patrimoniului istoric şi artistic, fiind denumită „ţara
frumoasă” (il bel Paese). Oraşe splendide precum Veneţia, Ravenna, Ferrara, Bologna,
Florenţa, Siena, Roma, Napoli şi Palermo constituie mărturii incontestabile ale istoriei,
culturii şi artei sale milenare.
În Italia există diferite modalităţi pentru petrecerea timpului liber: cultivarea unui hobby,
practicarea unui sport, pot fi urmărite concerte, spectacole de teatru, manifestaţii
folclorice, puteţi participa la un eveniment sportiv; vizita marile şi micile oraşe de artă,
pieţele, străzile, bisericile, edificiile, siturile arheologice, muzeele puteţi face shopping,
etc.
8. Care sunt dispoziţiile privind viaţa privată (naştere, căsătorie, deces)?

Actele de stare civilă ale cetăţenilor români (certificat de naştere, certificat de căsătorie)
eliberate de autorităţile italiene au putere doveditoare în România numai dacă sunt
transcrise în registrele de stare civilă române.

Cetăţenii români au obligaţia ca în termen de 6 luni de la primirea certificatului/extrasului

de stare civilă să solicite transcrierea.

Legea 201/2009 prevede că, în cazul în care întocmirea actului nu a fost efectuată la
oficiul consular, acesta se efectuează în România la serviciul public comunitar local de
evidenţă a persoanelor sau, după caz, de ofiţerul de stare civilă din cadrul primăriei
unităţii administrativ teritoriale pe a cărei rază se află domiciliul.

Pentru mai multe informații: http://roma.mae.ro/node/279

9. Cum este reglementat transportul?

Autostrăzile: Pe toate autostrăzile din Italia se aplica taxarea. De regulă, conducătorul
autovehiculului primeşte un tichet la intrarea pe autostradă şi plăteşte la ieşire o taxă
corespunzătoare, care ţine cont inclusiv de distanţa parcursă pe autostradă. În cazuri
restrânse se aplică o taxă fixă.
Pentru autovehiculele care au montat sistemul electronic de plată Telepass, cele două
proceduri (înregistrarea intrării şi taxarea la ieşire) se realizează automat. Autovehiculul
nu mai trebuie să oprească ( e suficient să treacă cu o viteza de maxim 30 km/h prin zona
de înregistrare marcată cu înscrisul Telepass).

Transportul public:

Reţelele italiene de transport public funcţionează în sistemul integrat., care oferă

posibilitatea de a călători cu un singur bilet pe toate liniile urbane într-o perioadă
determinată de timp. În funcţie de fiecare oraş, sunt accesibile atât mijloacele de transport
de suprafaţă, cât şi cel subteran (metrou).
Cumpărarea biletelor de transport se poate face la chioşcurile de bilete/abonamente
aparţinând societăţilor de transport din fiecare oraş sau la chioşcurile de ziare. În
numeroase staţii de metrou se găsesc şi distribuitoare automate, utile în orele de seară,
zile de sărbătoare.

Costul unui bilet de călătorie este, de regulă, de 1 euro, însă acest cost poate varia în
funcţie de fiecare oraş. Biletul este valabil o perioadă de 60 până la 75 minute de la
compostare (în funcţie de oraş) şi poate fi folosit pe toată reţeaua urbană. Biletul se
compostează la intrarea în mijlocul de transport.

Fiecare călător are obligaţia de a composta biletul la urcarea în mijlocul de transport, iar
în cazul călătoriilor cu trenul, la compostoarele care se găsesc la capătul peronului. Fără a
fi compostat, biletul nu este valabil, iar călătorul riscă să fie amendat.

Pentru mai multe informaţii privind traseele urbane şi interurbane, costul şi valabilitatea
biletelor şi a abonamentelor vă recomandăm consultarea paginilor de internet ale
societăţilor de transport locale:

 http://www.atac.roma.it/ (Roma)
 http://www.atm-mi.it/ (Milano)
 http://www.ataf.net/ (Florenţa)
 http://www.copitspa.it/ (Pistoia)
 http://www.trenitalia.com/ (pentru călătoriile cu trenul)

Calea Ferată / Transportul aerian: pentru informaţii pot fi consultate site-urile:

www.trenitalia.com, www.alitalia.it. Selecţionând localitatea care vă interesează, puteţi
vizualiza programul, rutele, preţurile, serviciile oferite, etc.

E. Asigurări sociale şi asigurări:

1. Cum este reglementat sistemul naţional de asigurări sociale?
Sistemul de securitate socială din Italia acoperă următoarele situaţii: bătrâneţe,
invaliditate, urmaşi, boală, şomaj, pensionare anticipată, maternitate/paternitate, protecţia
familiilor, accidente de muncă şi boli profesionale.
Sistemul de asigurări sociale are următoarele caracteristici principale:
o Toţi lucrătorii care îşi desfăşoară activitatea lucrativă pe teritoriul Italiei sunt
asiguraţi, în mod obligatoriu, prin asigurările de securitate socială.
o Atât angajaţii din sectorul privat, cât şi persoanele care desfăşoară activităţi
independente se vor înregistra obligatoriu la regimul general de asigurări obligatorii
(aşa numitul AGO, reprezentând „Assicurazione Generale Obbligatoria”).
o Cele mai multe dintre prestaţiile menţionate mai sus administrate de Regimul General
de Asigurări Obligatorii se acordă următoarelor categorii de lucrători: salariaţi din
sectorul privat, lucrători independenţi – incluzând comercianţi, meşteşugari, arendaşi,
fermieri şi chiriaşi – şi „parasubordinati”, înregistraţi la INPS (Institutul Naţional de
Protecţie Socială).
o Funcţionarii publici, inclusiv cei înregistraţi la fostul INPDAP, precum şi angajaţii
din industria divertismentului şi sportivii, inclusiv cei înregistraţi recent la fostul
ENPALS, sunt asiguraţi, de asemenea, la INPS începând cu ianuarie 2012.
o În plus, INPS administrează, de asemenea, un număr de fonduri speciale de ajutor
reciproc pentru anumite categorii de lucrători, incluzând lucrătorii din sistemul
feroviar şi cel al liniilor de tramvai, angajaţii societăţilor fiscale, de autorizare, de
telefonie şi ai societăţilor private de furnizare a gazelor, clericii şi echipajele de zbor
din aviaţia civilă
o Alte regimuri/fonduri de pensii speciale colectează contribuţii şi acordă prestaţii
următoarelor categorii de lucrători: jurnalişti (înregistraţi la INPGI); liber
profesionişti, precum avocaţi, medici, ingineri, arhitecţi, înregistraţi fiecare la propriul
regim special sau fond de pensii special.
o Asigurările care oferă protecţie lucrătorilor în caz de boli profesionale, accidente sau
deces la locul de muncă, finanţat din contribuţiile angajatorilor, sunt administrate de
INAIL (Institutul Naţional de Asigurări împotriva Accidentelor de Muncă). Institutul
acordă fie prestaţii temporare, fie rente viagere în caz de invaliditate permanentă sau
ajutoare de deces.
o Sistemul oferă, de asemenea, alocaţii de tipul ajutorului social, acordate în funcţie de
venit, şi prestaţii de îngrijire pe termen lung, acordate familiilor şi persoanelor
nevoiaşe, pentru limită de vârstă, venituri mici, handicap fizic. Aceste prestaţii bazate
 pe protecţie socială sunt finanţate din impozitele generale şi sunt plătite fie de INPS,
fie de primăriile competente.
o Prestaţiile medicale în natură sunt acordate de Serviciul Naţional de Sănătate
(Servizio Sanitario Nazionale), fiind finanţate din impozitele generale şi administrate
la nivel regional.
o Regimul general obligatoriu administrat de INPS oferă asigurare de securitate socială
unei proporţii de aproape 90% din populaţia totală asigurată în temeiul legislaţiei de
securitate socială din Italia.
o Sistemul italian de asigurări sociale este finanţat atât prin intermediul contribuţiilor la
asigurările sociale plătite de angajatori şi angajaţi, cât şi prin veniturile fiscale
generale. Contribuţiile sunt plătite în contul asigurărilor fiecărui lucrător,
reprezentând: 33% din câştigurile salariale brute pentru angajaţi; 24% pentru
persoanele care desfăşoară activităţi independente (comercianți, meșteșugari);

Indemnizaţia de boală / „indennità di malattia” – se plătește de către INPS.

Indemnizaţia de boală se acordă:
- aproape tuturor lucrătorilor din sectorul privat;
- funcţionarilor din comerţ, turism şi servicii;
- şomerilor şi celor suspendaţi aparţinând categoriilor indicate mai sus, cu condiţia ca,
perioada dintre încetarea activităţii şi instaurarea bolii să fie mai mică de 60 de zile.
Menajerele, îngrijitoarele şi lucrătorii autonomi nu au dreptul la indemnizaţia de boală.

Valoarea indemnizaţiei de boală

În cazul lucrătorilor salariaţi, în general, valoarea indemnizaţiei este de 50% din salariul
mediul zilnic pentru primele 4 - 20 zile de boală, respectiv de 66,6% pentru zilele
următoare sau în caz de recidivă.

Durata acordării indemnizaţiei de boală

Lucrătorilor cu contracte cu durată nedeterminată din industrie, agricultură, ucenicilor şi

lucrătorilor suspendaţi, li se poate acorda indemnizaţia de boală pentru maxim 180 de zile
în fiecare an calendaristic. Primele 3 zile ale concediului medical sunt suportate de către
angajator, restul fiind achitate de către INPS.
Cum se poate obţine indemnizaţia de boală

Pentru a avea dreptul la indemnizaţia de boală lucrătorul trebuie să solicite medicului

curant eliberarea certificatului de boală şi transmiterea acestuia pe cale telematică la
INPS. În acest mod, acesta este scutit de obligaţia de a transmite atestatul către propriul
angajator care va putea beneficia de serviciile puse la dispoziţie de către INPS pentru
vizualizarea sau primirea respectivului atestat.

În cazul în care nu este posibilă transmiterea telematică a certificatului, lucrătorul

trebuie, în termen de maxim 2 zile de la eliberarea certificatului de boală şi al atestatului,
să transmită certificatul de boală la INPS şi atestatul către propriul angajator.

În caz de spitalizare, certificatele de internare şi de externare pot fi depuse şi după cele 2

zile de la data eliberării, cu respectarea termenului de prescriere a prestaţiei. Lucrătorii
înregistraţi la Gestiunea Separată a INPS trebuie să prezinte la INPS, pe lângă certificatul
de boală şi formularul SR06 ce poate fi descărcat de pe site-ul INPS.
Controale
În perioada concediului medical se pot efectua verificări la domiciliul lucrătorului bolnav
între orele 10.00 – 12.00 şi 17.00 – 19.00 în oricare din zilele săptămânii. În cazul primei
absenţe nejustificate de la domiciliu (absenţa justificată acceptată este reprezentată doar
de efectuarea unor controale medicale urgente, motive grave personale sau familiale ori
de situaţii de forţă majoră) îşi pierde dreptul de a primi indemnizaţia de boală până la un
maxim de 10 zile. În cazul unei ulterioare absenţe nejustificate de la domiciliu se aplică o
reducere de 50% a indemnizaţiei pentru perioada restantă de boală.

Angajatorul nu poate concedia lucrătorul aflat în concediu medical, înainte de expirarea

”periodo di comporto” - perioadă prevăzută în contractele colective de muncă de păstrare
a locului de muncă în caz de absenţă pe motiv de boală.

2. Care sunt prevederile privind asigurarea de şomaj?

NASPI se acordă lucrătorilor (inclusiv ucenicilor; lucrătorilor – asociaţi din cadrul
cooperativelor care au un raport de muncă salariată; personalul artistic cu contract de
muncă salariată) în următoarele condiţii:
 şi-au pierdut involuntar locul de muncă;
 NASPI nu se acordă lucrătorilor:
o care şi-au dat demisia (cu excepţia demisiei pentru justă cauză / în timpul
perioadei de protecţie a maternităţii la locul de muncă – 300 de zile de la
data presupusă a naşterii)
sau
o al căror raport de muncă a încetat prin acordul părţilor (cu excepţia
situaţiei în care s-a ajuns la această decizie în cadrul parcurgerii
tentativei de conciliere a unui litigiu de muncă realizată de Inspectoratul
Teritorial de Muncă);

 Au minim 13 săptămâni de contribuţii pentru şomaj, în ultimii 4 ani

anteriori pierderii locului de muncă;
 Au lucrat efectiv minim 30 de zile, în ultimele 12 luni anterioare
pierderii locului de muncă, perioadă în care să fi fost plătită cel puţin contribuţia
minimă.
NASPI se plăteşte lunar, pentru jumătate din săptămânile lucrate (în care
lucrătorul a fost asigurat împotriva şomajului) în ultimii 4 ani. Nu sunt luate în
considerare perioadele de asigurare care au fost luate deja în calcul la acordarea unor
prestaţii de şomaj anterioare.
Pentru a putea beneficia de NASPI, lucrătorii aflaţi în situaţiile prezentate mai
sus, trebuie să prezinte cererea la INPS, în termenul limită de 68 de zile de la pierderea
locului de muncă.
 Notă: În contextul situației generate de coronavirus, termenul de depunere a
cererilor pentru obținerea indemnizației de șomaj NASPI a fost prelungit cu
60 de zile (de la 68 la 128 de zile) în cazul încetărilor involuntare a raporturilor
de muncă, survenite în perioada 1.01.2020 – 31.12.2020.
 Până pe 16.05.2020 se suspendă: obligațiile impuse beneficiarilor venitului
pentru cetățenie (semnarea Pactului pentru Ocupare sau a Pactului pentru
incluziune socială, participarea la cursuri de formare profesională, etc.) și ai
NASPI, DISCOLL, șomaj tehnic (participarea la activități pentru a-și găsi un loc
de muncă și la cursuri de recalificare profesională);
Cererea poate fi prezentată prin următoarele modalităţi:
 Accesând site-ul www.inps.it (este necesar ca solicitantul să se
înregistreze pe site-ul INPS şi să obţină de la INPS un cod PIN, în acest sens);
 Apelând la una din instituţiile de asistenţă a lucrătorilor denumită
„patronato”, care, potrivit legii, trebuie să sprijine gratuit lucrătorii să prezinte respectiva
cerere;
 Accesând centrul de contact integrat INPS INAIL (sunând de la un telefon
fix la numărul: 803.164 sau de la un telefon celular: 06.164.164).

Nu au dreptul la NASPI:
  lucrătorii care îndeplinesc condițiile de pensionarea pentru limită de vârstă
sau anticipată;

! Dacă solicitați și primiți NASPI deși îndepliniți condițiile de pensionare, când vi se va

elibera decizia de pensioane, indemnizația NASPI plătită în perioada în care îndeplineați
deja condițiile de penisonare va fi considerată ”plătită cu titlu necuvenit” și se va
constitui debit pentru recuperarea acesteia de către INPS.

 lucrătorii beneficiari ai alocației ordinare de invaliditate, dacă nu optează pentru

NASPI;
 muncitorii agricoli cu contracte cu durată determinată;
 angajații cu contracte cu durată nedeterminată din instituțiile publice;

Indemnizaţia de şomaj pentru domeniul agricol

Pentru a putea beneficia de indemnizaţia de şomaj lucrătorii agricoli trebuie:
 Să aibă contribuţiile de asigurări sociale plătite, de cel puţin 2 ani;
 Să fi lucrat cel puţin 102 zile în ultimii 2 ani înaintea prezentării cererii şi să
figureze în listele nominale ale lucrătorilor agricoli salariaţi (contractele cu durată
determinată) / să fi lucrat în baza unui contract pe durată nedeterminată în anul pentru
care se solicită acordarea prestaţiei.

Indemnizaţia reprezintă 40% din salariu şi se acordă pentru numărul de zile lucrate în
anul anterior, până la un maxim de 180 de zile. Din respectiva sumă se scade procentul de
9% pentru fiecare zi plătită până la maxim 150 de zile.

În cazul muncitorilor cu contracte pe perioadă nedeterminată, indemnizaţia reprezintă

30% din salariu.

Cererea trebuie să fie prezentată, în mod normal, până la 31 martie din anul următor,
după încetarea activităţii.
! În contextul crizei generate de Coronavius, Termenul de depunere a cererilor pentru
obținerea indemnizației de șomaj agricol aferent anului 2019 a fost prelungit până la
01.06.2020.
În situaţia în care condiţia privind stagiul minim de cotizare pentru şomaj prevăzut de
legislaţia existentă în Italia nu este îndeplinită, se poate aplica principiul totalizării,
respectiv perioada de asigurare realizată în Italia se va cumula cu perioada de asigurare
realizată anterior în România. Perioadele de asigurare realizate în România sunt
certificate prin Formularul U1/E301 emis de Agenţia Judeţeană/ Municipiului Bucureşti
pentru Ocuparea Forţei de Muncă(AJOFM/AMOFM Bucureşti) de care lucrătorul
român aparţine cu ultimul domiciliul sau reşedinţă pe care le-a avut în România.

Vă recomandăm ca, în situaţia în care vă încetează activitatea în România şi urmează să

vă desfăşuraţi activitatea într-un alt Stat Membru, de exemplu în Italia, să solicitaţi
AJOFM / AMOFM Bucureşti eliberarea formularului U1/E 301, chiar dacă nu anticipaţi
o situaţie de şomaj. În felul acesta, în momentul solicitării dreptului de a beneficia de
indemnizaţie de şomaj, dacă este necesară totalizarea perioadelor de asigurare realizate,
veţi câştiga timp şi veţi beneficia imediat de deschiderea dreptului.

Alocaţia socială. Puteţi beneficia de alocaţia socială dacă îndepliniţi următoarele

condiţii:
 Aveţi cel puţin 67 de ani;
 Aveţi reşedinţa efectivă în Italia (este necesar să fiţi înscris/ă la Serviciul de
evidenţă a populaţiei – ”anagrafe” din cadrul Primăriei; puteţi prezenta
inclusiv ”carta di soggiorno” – cartea de şedere);
 Aveţi un venit foarte mic sau nu deţineţi nici un venit;
 Locuiţi legal în Italia de cel puţin 10 ani (rezidență efectivă, stabilă și
continuă), fiind înscris la Registrul pentru Evidența Populației din cadrul
Primăriei Locale;
Este o prestaţie provizorie. În fiecare an, INPS verifică dacă beneficiarul îndeplineşte
condiţiile privind venitul realizat şi cele referitoare la şederea efectivă în Italia.
Alocaţia socială nu poate fi transferată în străinătate. Dacă beneficiarul acesteia se mută
într-o altă ţară, îşi pierde dreptul de a primi respectiva alocaţie.De asemenea, alocaţia
socială nu poate fi transmisă urmaşilor.
INPS suspendă plata alocaţiei sociale în cazul în care beneficiarul se află în străinătate
pentru perioade mai mari de o lună (cu excepţia problemelor medicale foarte grave
dovedite prin documentaţia medicală necesară).
La un an de la suspendarea dreptului, INPS poate revoca plata prestaţiei, dacă în urma
verificărilor efectuate a rezultat că situaţia a rămas neschimbată.
Cererea pentru obţinerea alocaţiei sociale
Cererea poate fi prezentată:
 online – pe site-ul www.inps.it (este necesar să vă creaţi un cont pe site-ul INPS);
 telefonic – sunând la numerele de telefon: 803164 (apelabil gratuit de la un telefon
fix), 06164164 (apelabil de la un telefon mobil);
 cu sprijinul unei instituţii de asistenţă -”Patronato”.
Este necesar să comunicaţi codul dvs. fiscal şi al soţiei/soţului (chiar dacă aceasta/acesta
locuieşte în străinătate).
Valoarea alocaţiei sociale
În funcţie de venitul realizat anual, alocaţia socială poate fi acordată integral sau parţial.
Valoarea alocaţiei socială se stabileşte anual. În anul 2020, valoarea lunară a alocaţiei
este de 459,83€.
Veniturile realizate trebuie să fie inferioare limitelor stabilite anual. Acestea variază în
funcţie de starea civilă a pensionarului. Dacă solicitantul este căsătorit, se ia în calcul şi
venitul soţului/soţiei. Pentru a putea primi alocaţia socială în acest an, veniturile obţinute
nu trebuie să depăşească următoarele limite:
 € 5.977,79 dacă solicitantul este necăsătorit;
 € 11.955,58 dacă solicitantul este căsătorit.

Reddito di cittadinanza – venitul de cetățenie

Începând cu luna aprilie 2019 a intrat în vigoare ”venitul de cetățenie”. Prestația se
acordă familiilor care la momentul prezentării cererii și pe toată durată de primire a
prestației, îndeplinesc următoarele condiții:

- Beneficiarii sunt majori, cetățeni italieni, comunitari sau extracomunitari cu

permis de ședere de lungă durată care trebuie să fi avut domiciliul în Italia, timp
de cel puțin 10 ani, iar în ultimii 2 să nu fi fost întreruperi;
- Condiții referitoare la situația financiară: indicator ISEE mai mic de 9360 euro;
patrimoniu imobiliar în Italia și în străinătate, în afară de locuință, mai mic de
30.000 euro; bunuri mobile care să nu depășească limita de 6.000 euro (persoane
singure), 10000 (familie, plus câte 1.000 pentru fiecare copil, începând cu al
doilea, 5000 pentru fiecare membru de familie cu dizabilități, respectiv 7500 euro
pentru fiecare membri cu dizabilități grave); venitul familiei mai mic de 6.000
euro/an, multiplicat corespunzător în funcție de membrii de familie (1 pentru
primul membru; 0,4 pentru următorii membri majori; 0,2 pentru următorii membri
 minori, până la maxim 2,1, respectiv 2,2 în cazul în care în familie sunt membru
cu dizabilități grave) Dacă familia stă cu chirie, pragul este de 9.360 euro.;
- Nici un membru al familiei nu trebuie să dețină autoturisme înmatriculate pentru
prima dată în ultimele 6 luni anterioare prezentării cererii sau autovehicule cu
1.600 cc, respectiv motociclete cu 250 cc înmatriculate pentru prima dată în
ultimii 2 ani;
- Nici un membru al familiei nu trebuie să dețină nave sau ambarcațiuni.

Venitul de cetățenie se poate cumula cu NASPI, DIS-COLL sau cu alte instrument de

susținere a venitului în caz de șomaj.

Pentru a putea fi printre beneficiari, este necesar ca persoana respectivă să nu își fi dat
demisia în ultimele 12 luni (cu excepția demisiei pentru justă cauză), să nu fie deținut sau
supus unei măsuri preventive de arest sau condamnări definitive în ultimii 10 ani.

Prestația este formată din 2 părți:

1. Prima partea este destinată completării venitului familiei, până la limita de 6.000
euro multiplicați în funcție de numărul de membri;
2. a doua parte, se acorda doar celor care stau cu chirie – prestația este mărită până
la valoarea anuală echivalentă cu chiria – valoare maximă 3.360 euro (280
euro/lună). Se acordă și familiilor care locuiesc în casă proprie achiziționată cu
credit, până în limita a 1.800 euro.

Valoarea totală nu poate depăși 9.360 euro pe an (780 de euro lunar), multiplicați în
funcție de numărul de membri și din care se scade valoarea venitului realizat de toți
membri familiei.

Prestația poate fi acordată timp de maxim 18 luni. Poate fi reconfirmată, după o perioadă
de pauză de o lună.

În schimb, solicitantul se angajează să accepte ofertele de muncă care îi sunt propuse de

către centrul de ocupare indiferent de locație, după următoarele criterii: în raza a 100 de
km de locul de reședință al solicitantului în primele 6 luni de acordare a beneficiilor, în
raza a 250 de km de reședință începând cu a 7-a lună de acordare a beneficiilor, oriunde
pe teritoriul Italiei la terminarea celor 18 luni de acordare a beneficiilor, excepție făcând
situația în care solicitantul are copii minori. Daca acesta se muta oriunde pe teritoriul
Italiei pentru a se angaja conform pactului semnat cu centrul de ocupare, va primi încă 3
luni de beneficii chiar și după ce s-a angajat, tocmai pentru a compensa cheltuielile
aferente relocării.

Cererea pentru obținerea prestației (formularul SR180) se depune la Poșta italiamă, direct
pe site-ul www.redditodicittadinanza.gov.it, apelând la centrele autorizate de asistență
fiscală (CAF) sau la ”Patronati”

Pentru mai multe informații: https://www.redditodicittadinanza.gov.it

! În contextul Coronavirus, până pe 16.05.2020 se suspendă:

- obligațiile impuse beneficiarilor venitului pentru cetățenie (semnarea Pactului pentru

Ocupare sau a Pactului pentru incluziune socială, participarea la cursuri de formare
profesională, etc.) și ai NASPI, DISCOLL, șomaj tehnic (participarea la activități
pentru a-și găsi un loc de muncă și la cursuri de recalificare profesională);
- convocările transmise de centrele pentru ocupare beneficiarilor venitului pentru
cetățenie și ai NASPI.

3. Care sunt prevederile privind asigurarea de sănătate?

În Italia, asistența medicală este garantată prin Serviciul Național de Sănătate, la care sunt
înregistrați obligatoriu toate persoanele rezidente care îndeplinesc condițiile stabilite prin
lege.
Serviciile de sănătate sunt furnizate prin instituțiile sanitare locale (ASL) și spitale.
Prestațiile suportate de SSN pot fi, de asemenea, furnizate de către structuri de sănătate
private care au stipulat contracte specifice cu ASL.
Pentru a vă înscrie la SSN și a primi un card de sănătate (”tessera sanitaria”), trebuie să
contactați ASL de la locul dvs. de reședință. În momentul înregistrării, vă puteți alege
medicul de familie dintr-o listă de medici afiliați la SSN.
Pentru putea beneficia de asistența medicală este necesar să vă întregistrați la SSN. După
înregistrare, vi se va elibera un card de sănătate (”tessera sanitaria”). La fiecare
schimbare de reședință, este necesar să vă înregistrați la ASL competent teritorial.
4. Care sunt prevederile privind prestaţiile familiale şi de maternitate?
Alocaţiile familiale (alocaţia pentru nucleul familial)
Un cetăţean comunitar care lucrează într-un stat membru al Uniunii Europene are dreptul
la prestaţiile familiale prevăzute de legislaţia ţării de angajare. Dacă lucraţi legal în Italia
şi vă încadraţi în limitele de venit stabilite anual, aveţi dreptul la alocaţie pentru nucleul
familial pentru dvs. şi pentru membrii dvs. de familie, indiferent dacă aceştia locuiesc în
Italia sau în România.
Nu puteţi primi simultan, aceleaşi drepturi, din Italia şi din România. Pentru a putea
decide asupra deschiderii dreptului dvs. la respectiva prestaţie, INPS poartă
corespondenţă cu Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială competentă teritorial
din România, prin formulare europene (E411).

Alocaţia pentru nucleul familial poate fi solicitată pentru următorii membri de familie:

- solicitantul alocaţiei;

- soţul/soţia solicitantului de care acesta/aceasta nu este despărţit/despărţită legal;

- copiii (legitimi, adoptaţi, naturali recunoscuţi, născuţi dintr-o căsătorie precedentă a

celuilalt soţ şi încredinţaţi acestuia) şi nepoţii pe cale ascendentă cu vârstă mai mică de
18 ani încredinţaţi spre creştere;

- copiii majori cu handicap care, din motive fizice sau mentale, se află în incapacitate de
muncă;

- fraţii, surorile şi nepoţii solicitantului, minori sau majori cu handicap, dacă sunt orfani
de ambii părinţi şi nu au dreptul la pensie de urmaş.

De asemenea, în cazul familiilor numeroase (cel puţin 4 copii cu vârsta de până la 26

ani), au dreptul la alocaţie, putând fi incluşi de solicitant în nucleul său familial, inclusiv
copiii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 21 de ani, dacă aceştia sunt studenţi sau ucenici.

Cererea pentru obţinerea alocaţiei pentru nucleul familial trebuie depusă online, pe site-ul
www.inps.it sau cu ajutorul instituţiilor de asistenţă denumite ”patronati” care furnizează
servicii gratuite în acest sens.
Pentru mai multe informații:
https://www.inps.it/NuovoportaleINPS/default.aspx?itemdir=50091&lang=IT

Cuantumul alocaţiei variază în funcţie de numărul componenţilor familiei şi de venitul

total realizat de aceştia.

De exemplu, pentru perioada 01 iulie 2019 – 31 iunie 2020, în cazul unei familii formate
din cei doi părinţi şi un minor (în familie nu sunt prezente persoane cu handicap) cu un
venit total anual de până la 14.701,55 euro, valoarea lunară a alocaţiei este 137,50 euro.
În cazul unei familii cu 2 copii minori (aceleaşi condiţii de mai sus), valoarea lunară a
alocaţiei este de 258,33 euro.

!!! Alocaţia poate fi solicitată retroactiv pentru ultimii 5 ani lucraţi legal, în Italia.

Alocaţia pentru nucleul familial acordată de primării

Este o prestaţie acordată de primării, insă plătită de INPS.

Au dreptul la alocaţia pentru nucleul familial acordată de primării, persoanele care

îndeplinesc următoarele condiţii:
- cetăţenii italieni sau comunitari care au reşedinţa în Italia;
- familiile formate din cel puţin un părinte şi 3 copii minori;
- veniturile familiei să nu depăşească un anumit nivel. Se ţine cont de Indicatorul
situaţiei economice echivalente (ISEE) care, în anul 2020, are valoarea de 8.788,99
euro.

Dreptul la alocaţia pentru nucleul familial recunoscută de primării încetează din prima zi
a anului în care venitul realizat de familie depăşeşte limita stabilită sau din prima zi a
lunii ce urmează celei în care nu mai este îndeplinită condiţia privind componenţa
familiei.

Cererea trebuie să fie depusă la primăria de reşedinţă până la 31 ianuarie a anului ce

urmează celui pentru care se solicită acordarea alocaţiei pentru nucleul familial. Trebuie
să prezentaţi împreună cu cererea şi o declaraţie cu privire la componenţa şi situaţia
economică a familiei (ISEE).

Alocaţia este reevalută anual. În anul 2020, valoarea lunară a alocaţiei este de 145,14
euro. Aceasta se acordă timp de 13 luni.
Indemnizaţia de maternitate

Indemnizaţia de maternitate este plătită pe durata concediului de maternitate („congedo

di maternità”)
Indemnizaţia de maternitate se acordă:
 Salariatelor asigurate la INPS (muncitoare, ucenice, funcţionare, directoare) care au
un raport de muncă în momentul începerii concediului de maternitate;

 Şomerelor sau lucrătoarelor cu raportul de muncă suspendat, dacă se află într-una din
următoarele situaţii:

o Concediul de maternitate a început în maxim 60 de zile de la încetarea activităţii;

o Concediul de maternitate a început după cel puţin 60 de zile de la încetarea

activităţii, însă mama are dreptul la indemnizaţie de şomaj, „de mobilitate” sau se
află în şomaj tehnic. În cazul şomerelor care în ultimii 2 ani au lucrat fără a fi
asigurate împotriva şomajului, acestea pot beneficia de prestaţie dacă concediul
de maternitate a început în maxim 180 de zile de la încetarea activităţii şi în
ultimii 2 ani au fost plătite la INPS cel puţin 26 de contribuţii săptămânale.

 Lucrătoarelor agricole – ”bracciante” care figurează în listele nominale anuale cu cel

puţin 51 de zile lucrate în domeniul agricol;

 Personalului casnic şi de îngrijire (colf şi badante) cu 26 de contribuţii de asigurări

sociale săptămânale plătite la INPS în anul anterior sau 52 de contribuţii săptămânale
plătite în ultimii 2 ani;

 Lucrătoarelor înscrise în gestiunea separată a INPS, cu condiţia ca în ultimele 12 luni

dinaintea concediului de maternitate să fi fost plătite cel puţin 3 contribuţii lunare la
INPS. Liberele profesioniste nu sunt obligate să îţi ia concediul de maternitate, însă
prezenţa la lucru determină pierderea dreptului de indemnizaţia de maternitate.

 Lucrătoarelor autonome (artizanat, comerţ, lucrătoare autonome din agricultură, etc.)

înregistrate la INPS în baza activităţii desfăşurate şi cu contribuţiile de asigurări sociale
plătite la zi.
Potrivit prevederilor legale din Italia, concediul de maternitate durează maxim 5 luni (de
regulă, ultimele 2 luni înainte de naştere şi primele 3 luni după naşterea copilului). Pe
durata concediului de maternitate, lucrătoarea beneficiază de o indemnizaţie de
maternitate care reprezintă echivalentul a 80% din retribuția medie globală, iar perioada
respectivă este recunoscută ca vechime în muncă.

Lucrătoarea are posibilitatea, de asemenea, să îşi ia concediul de maternitate obligatoriu

în ultima lună de sarcină şi în primele 4 luni după naştere, cu condiţia ca în luna a şaptea
de sarcină, medicul specialist să ateste că respectiva alegere nu pune în pericol sănătatea
mamei şi a nou născutului.

Inspectoratul Teritorial de Muncă poate dispune asupra întreruperii anticipate a lucrului

sau a amânării revenirii mamei la locul de muncă (până la a şaptea lună după naştere)
dacă se constată că, condiţiile de muncă pot avea consecinţe negative asupra sănătăţii
mamei şi a minorului.

În general, indemnizaţia de maternitate se regăseşte pe fluturaşul de salariu şi este plătită

de către angajator, care ulterior va primi respectivele sume de la INPS.

În cazul lucrătoarelor care acordă asistenţă familiilor (menajerele, îngrijitoarele),

lucrătoarelor liber profesioniste, lucrătoarelor agricole angajate pe perioadă determinată,
angajatelor sezoniere, şomerelor, lucrătoarelor parasubordonate şi lucrătoarelor autonome
indemnizaţia este plătită direct de către INPS.

Cererea pentru obţinerea indemnizaţiei de maternitate trebuie depuză online la INPS

astfel:

 online – pe site-ul www.inps.it (este necesar să vă creaţi un cont pe site);

 telefonic – sunând la numerele de telefon: 803164 (apelabil gratuit de la un telefon

fix), 06164164 (apelabil de la un telefon mobil);

 cu sprijinul unei instituţii de asistenţă denumită „patronato”.

Cererea trebuie prezentată înainte de începerea concediului de maternitate. Dacă a trecut

mai mult de un an de la sfârşitul concediului de maternitate şi nu aţi prezentat încă o
cerere pentru obţinerea indemnizaţiei de maternitate, veţi pierdeţi acest drept.
Înainte de începerea concediului de maternitare, trebuie să vă asigurați de transmiterea
online către INPS a certificatul medical de către un medic înscris/ recunoscut de către
SSN. De asemenea, e necesar să comunicați către INPS data nașterii copilului în maxim
30 de zile de la naștere.

Pentru informații suplimentare:

https://www.inps.it/NuovoportaleINPS/default.aspx?itemdir=50586&lang=IT

Indemnizaţia de paternitate acordată taţilor este o indemnizaţie economică, ce înlocuieşte

retribuţia, plătită de INPS lucrătorului pentru o perioadă de absenţă de la locul de muncă,
numai în următoarele cazuri: deces sau infirmitate gravă a mamei, abandon al copilului
de către mamă, încredinţare exclusivă a copilului, mama a renunţat total sau parţial la
concediul de maternitate cuvenit în caz de adopţie sau minori încredinţaţi spre creştere.

”Congedo papa” (naștere/adopție) obligatoriu și facultativ

o tatăl salariat beneficiază de concediul obligatoriu în primele 5 luni de la naşterea

copilului: 7 zile de concediu (pentu nașterile sau adopțiile survenite în anul 2020) sau 5
zile (pentu nașterile sau adopțiile survenite în anul 2019), pentru care va primi o
indemnizaţie echivalentă cu 100% din salariu (suportată de INPS).

o Concediul facultativ de 1 zi pentru tată, este condiționat de alegerea mamei de a nu

beneficia de o zi din concediul de maternitate. Se acordă indemnizaţie echivalentă cu
100% din salariu (suportată de INPS).

Cererea fie se depune la angajator, fie online la INPS, direct sau cu ajutorul unei instituții
de asistență denumită ”patronato”.

Pentru mai multe informații:

https://www.inps.it/NuovoportaleINPS/default.aspx?sPathID=%3b0%3b50052%3b&last
Menu=50052&iMenu=1&itemDir=50584

Indemnizaţia acordată pe perioada concediului facultativ pentru creşterea copilului

Ambii părinţi pot beneficia de concediu parental pentru creşterea copilului (facultativ)
pentru un maxim de 11 luni în total, ce pot fi utilizate în primii 12 ani ai copilului. Mama
îşi poate lua până la 6 luni de concediu (după terminarea concediului de maternitate), iar
tatăl are dreptul la maxim 7 luni, cu condiţia ca totalul liberelor luate de cei doi părinţi să
nu depăşească limita de 11 luni.

Pe durata concediului facultativ, lucrătorii şi lucrătoarele au dreptul, în primii 6 ani de

viaţă ai copilului, la o indemnizaţie care reprezintă echivalentul a 30% din salariu, pentru
o perioadă de maxim 6 luni (valabil pentru ambii părinţi). Pentru concediul acordat în
perioada în care copilul are între 6 și 8 ani, se acordă indemnizaţia de 30% doar dacă
venitul părintelui solicitant al prestaţiei nu depăşeşte limita stabilită anual – 2,5 ori
tratamentul minim de pensie (în anul 2020 este de 16.739,77 euro - 6.695,91 euro X 2,5).
Dacă venitul realizat depăşeşte această limită, solicitantul are dreptul la concediu, însă nu
şi la indemnizaţie.

Cererile pentru obţinerea indemnizaţiei pentru concediul facultativ se depun direct online
INPS sau cu ajutorul unei instituții de asistență a lucrătorilor ”patronati”.

Indemnizația de concediu parental nu se acordă: șomerilor și lucrătorilor suspendați;

menajerelor / îngrijitoarelor; lucrătorilor de la domiciliu.

! Măsuri adoptate în contextul coronavirus

1. Concediul parental extraordinar Covid 19

Părinții (salariații din domeniul privat, lucrătorii asigurați doar la INPS – Sistemul de
Gestiune Separată - de ex: liber profesioniști, lucrători cu contracte de colaborare
coordonată și continuă, lucrătorii autonomi asigurați la INPS și angajații din sectorul
public) pot solicita alternativ acordarea concediului parental extraordinar de maxim
15 zile. Concediul se acordă inclusiv retroactiv, începând cu 5 martie, pe durata
suspendării cursurilor unităților de învățământ.

Concediul acordat pentru îngrijirea copiilor mai mici de 12 ani sau a copiilor cu handicap
grav se plătește cu 50% din salariu și constituie perioadă asimilată stagiului de cotizare.

În cazul salariaților din domeniul privat, concediul acordat pentru îngrijirea copiilor cu
vârsta cuprinsă între 12 și 16 ani nu se plătește și nu este recunoscut ca perioadă asimilată
stagiului de cotizare.

Cererea pentru acordarea concediului parental extraordinar se depune online la INPS

și/sau la angajator, după caz. În câteva situații, nu este necesară o nouă cerere (de ex.
părinții care au depus anterior cerere, iar pe 5 martie 2020 beneficiau deja de concediul
parental ”ordinar”).
În cazul lucrătorilor din sistemul public, stabilirea modalităților de acordare a
concediului, precum și plata indemnizațiilor sunt în sarcina instituției publice angajatoare,
căreia trebuie să i se adreseze cererea.

! Pentru a putea beneficia de concediul parental extraordinar, celălalt părinte trebuie să

lucreze, nu trebuie să fie șomer și nici să beneficieze de alte instrumente de susținere a
venitului.

2. Bonusul pentru baby sitter

Ca alternativă, salariații din domeniul privat, lucrătorii asigurați doar la INPS – Sistemul
de Gestiune Separată și lucrătorii autonomi pot solicita bonusul pentru baby sitter de
maxim 600 de euro pe familie.
În cazul personalului sistemului sanitar public și privat acreditat (medici, asistenți
medicali, personal socio-sanitar, tehnicieni laborator biomedical, tehnicieni radiologie
medicală) și al celui din sistemul de apărare, ordine și siguranță publică, implicat în
activitățile aferente urgenței epidemiologice Covid 19 se acordă un bonus pentru baby
sitter de maxim 1000 de euro pe familie.

Pot beneficia de bonusul pentru baby sitter lucrătorii ai căror copii nu împliniseră 12 ani
la 05.03.2020 sau cei care au copii cu handicap grav (cu condiția să fie înscriși la o
unitate de învățământ sau la un centru de zi).

! Nu se acordă bonusul pentru baby sitter în următoarele situații:

- Unul dintre părinți este șomer / nu lucrează sau beneficiază de prestații pentru
susținerea venitului;
- S-a depus cerere pentru obținerea concediului parental extraordinar Covid 19.

! Bonusul pentru baby sitter se acordă prin intermediul carnetului pentru familie
”libretto famiglia” pentru servicii prestate începând cu 5 martie 2020, pe durata
suspendării cursurilor unităților de învățământ.
Pentru activarea carnetului pentru familie este necesar ca persoanele interesate să se
înregistreze ca ”utilizzatori di libretto Famiglia” pe site-ul www.inps.it, la secțiunea
dedicată ”prestazioni occasionali” › ”libretto famiglia link”. În egală măsură, persoanele
care prestează servicii de baby sitting și sunt plătite prin procedura indicată, trebuie să se
înregistreze, ca și ”prestatori” pe platforma INPS dedicată prestațiilor ocazionale.

Cererea trebuie depusă la INPS, după modalitățile obișnuite de solicitare a prestațiilor:

- Pe portalul www.inps.it - sezione "Servizi online" > "Servizi per il cittadino" >
acces cu PIN (sau SPID, CIE, CSN) > “Domanda di prestazioni a sostegno del
reddito” > “Bonus servizi di baby-sitting”;

- CONTACT CENTER - numărul verde 803.164 (gratuit din rețeaua fixă) sau
numărul 06 164.164 (apelabil de pe mobil);

- Instituțiile de asistență PATRONATI (care asigură asistentă și servicii gratuite

pentru depunerea cererii).
5. Cum este reglementat sistemul naţional de pensii?
Pentru a putea beneficia de pensia pentru limită de vârstă este necesar să fi îndeplinit
vârsta de pensionare şi să fi lucrat cel puţin 20 de ani (stagiu minim de cotizare) și să fi
împlinit vârsta de 67 de ani.
În anul 2020, pensia anticipată este recunoscută lucrătorilor cu un stagiu minim de
cotizare de 42 de ani şi 10 luni (în cazul bărbaţilor) şi 41 de ani şi 10 luni (în cazul
femeilor). (pentru detalii suplimentare vezi capitolul „Cum este reglementat sistemul
naţional de pensii”).
Persoanele care, în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2019 și 31 decembrie 2021, au cel
puțin de 62 de ani și un stagiu cotizare de cel puțin 38 de ani se pot pensiona anticipat
(”cota 100”).
Pe parcursul anului 2020, se pot pensiona anticipat femeile care îndeplineau până la
31.12.2019 următoarele condiții: stagiu de cotizare de cel puțin 35 de ani și vârsta: 58
de ani/lucrătoare salariate sau 59 de ani /lucrătoare autonome - ”opzione donna”).

În momentul în care veți îndeplini condițiile de pensionare din România și, respectiv
Italia (stagiu de cotizare+ vârstă de pensionare), veți primi pensie de la fiecare stat în
parte (cu condiția să aveți cel puțin un an lucrat în țara respectivă). În baza principiului
totalizării perioadelor de asigurare, vor fi luate în considerare atât perioadele de asigurare
realizate în România, cât și perioadele realizate în celelalte state membre (de ex. Italia).
Drepturile de pensie sunt calculate de fiecare stat, conform legislației proprii naționale,
proporțional cu perioada de asigurare realizată în statul respectiv.

Adresați-vă unui ”patronato” pentru a vă elibera în mod gratuit situația contribuțiilor de

asigurări sociale plătite în Italia – ”estratto conto previdenziale”.

Cererea pentru obținerea pensiei se depune la INPS, inclusiv cu ajutorul unui ”patronato”
dacă locuiți în Italia sau la Casa Județeană de Pensii dacă v-ați restabilit în România. În
situațiile în care depuneți cererea la INPS este important să prezentați instituției italiene
documentele dvs. catre atestă vechimea în muncă realizată în România (carnet de muncă,
adeverințe) și eventual copii ale acestora, pentru ca instituția să poată certifica ”conform
cu originalul” fotocopiile care ulterior vor fi transmise către Casa Județeană de Pensii
competentă, alături de formularele europene utilizate în aceste situații. Aveți grijă să vă
recuperați originalele documentelor personale.

Incapacitatea de muncă:

Alocaţia ordinară de invaliditate se acordă lucrătorilor angajaţi şi autonomi care suferă

de o infirmitate fizică sau mentală.

Condiţii de acordare:

 Infirmitatea fizică sau mentală, certificată de un medic legal al I.N.P.S., care are ca şi
consecinţă reducerea permanentă a capacităţii de muncă la mai puţin de o treime;

 Un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani, dintre care cel puţin 3 ani să fie realizaţi în
ultimii 5 ani precedenţi pensionării.

Alocaţia ordinară de invaliditate nu este o pensie definitivă: se acordă pentru o perioadă

de maxim 3 ani şi se poate reînnoi, în urma unei cereri a beneficiarului (depusă înainte de
expirarea perioadei de acordare a prestației), care este supus unui nou control medico-
legal. După trei confirmări consecutive alocaţia devine definitivă. Alocaţia ordinară de
invaliditate este acordată şi persoanelor care continuă să lucreze. Titularul poate fi supus
unei examinări medico-legale. La împlinirea vârstei de pensionare alocaţia va fi
transformată în pensie de bătrâneţe.
Cererea poate fi prezentată:
 online – pe site-ul www.inps.it (este necesar să vă creaţi un cont pe site-ul INPS);
 telefonic – sunând la numerele de telefon: 803164 (apelabil gratuit de un telefon
fix), 06164164 (apelabil de la un telefon mobil);
 cu sprijinul unei instituţii de asistenţă -”Patronato” recunoscute prin Lege, care
acordă gratuit asistenţă lucrătorilor.

E necesar să se utilizeze formularul standard pe care îl puteţi procura de pe site-ul

instituţiei (www.inps.it) sau de la instituţiile „Patronati”, căruia este necesar să i se
anexeze documentaţia medicală (formularul SS3).

Pensia de incapacitate se acordă lucrătorilor subordonaţi şi autonomi care suferă de o

infirmitate fizică sau mentală.
Condiţii de acordare:

 infirmitate fizică sau mentală, certificată de un medic INPS, care provoacă

imposibilitatea absolută şi permanentă de desfăşurare a oricărei munci;

 Un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani, dintre care cel puţin 3 ani să fie realizaţi
în ultimii 5 ani precedenţi pensionării.

Cererea poate fi prezentată, după acelaşi modalităţi ca şi alocaţia ordinară de invaliditate.

Pensia de incapacitate de invaliditate civilă - este o prestație de asistență socială

(acordată persoanelor cu vârsta cuprinsă între 18 și 67 de ani), nefiind acordată în baza
muncii prestate, ci fiind strict legată de situația materială a unei persoane și starea de
sănătate a acesteia. O altă condiție esențială pentru acordarea acestei prestații este șederea
legală în Italia. Această prestație nu se exportă, în situațiile în care beneficiarul părăsește
Italia și se stabilește în alt stat.

Pot fi beneficiari ai prestației: cetăţenii italieni rezidenţi în Italia şi, în situaţii speciale,
cetăţenii comunitari înscriși la ”Anagrafe” şi cetăţenii străini titulari ai unui permis de
şedere, având reședința legală în Italia, care îndeplinesc următoarele condiții:

- le-a fost recunoscută de către instituția competentă invaliditatea civilă (capacitate

de muncă s-a redus permanent total);

- nu au venituri personale sau au venituri modeste şi nu îndeplinesc condiţiile

pentru primirea unei pensii de invaliditate în baza stagiului de cotizare realizat.

Valoarea prestației se stabilește anual prin lege, ca și limitele de venit. Pentru anul 2020,
pragul de venit anual care nu trebuie depășit, pentru a putea primi indemnizația este de
16.982,49 euro. Totodată, valoarea lunară este de 286,81 euro, iar aceasta se plătește în
13 rate anuale. Valoarea diferă în funcție de încadrare (invalizi,surdo-muți, nevăzători,
etc). De asemenea, după caz se poate acorda inclusiv o indemnizație de însoțitor.

Verificarea stării de sănătate pentru acordarea prestației de invaliditate civilă se

efectuează, de regulă, de către o Comisie specială din cadrul unităților spitalicești locale.
Există și alte situații în care Regiunile au delegat această competență INPS-ului.
După împlinirea vârstei de 67 de ani, pensia de invaliditate civilă se transformă în
alocație socială.

Cererea şi documentaţia medicală trebuie transmise la INPS, pe cale informatică, direct

sau cu ajutorul instituţiilor de asistenţă denumite „patronati” sau asociaţiilor care sprijină
persoanele cu handicap.

Pensia de urmaş: Pensia de urmaş este o prestaţie economică acordată la cerere, urmare
a decesului unui pensionar (pensie de reversibilitate) sau a unui lucrător (pensie
indirectă). Următoarele categorii de persoane au dreptul la pensie de urmaş:
 Soţul/Soţia inclusiv soția/soțul de care persoana decedată divorțase (în anumite
condiții stabilite de lege);
 Copiii, care la data decesului părintelui erau minori / inapţi de muncă, elevi sau
studenţi universitari şi se aflau în întreţinerea persoanei decedate;
 Nepoţii minori (consideraţi echivalenţi ai copiilor) dacă aceştia se aflau în
totalitate în întreţinerea bunicului sau bunicii, la data decesului.

Dacă nu există soţi, copii sau nepoţi, pensia poate fi acordată părinţilor care au cel puţin
65 de ani, nu percep pensie şi care la data decesului lucrătorului/pensionarului se aflau în
întreţinerea acestuia.

În lipsa soţului, fiilor, nepoţilor şi părinţilor, pensia poate fi acordată: fraţilor/surorilor

necăsătoriţi/te inapţi/te, care nu percep pensie şi care la data decesului
lucrătorului/pensionarului se aflau în întreţinerea acestuia.

Condiţii de acordare (pensia indirectă):

Este necesar ca lucrătorul decedat, care nu percepea pensie, să fi realizat:

 Un stagiu de cotizare de cel puţin 780 de săptămâni (cerinţe prevăzute pentru

pensie pentru limită de vârstă, înainte de intrarea în vigoare a Decretului legislativ
nr. 503/92);

fie
  Un stagiu de cotizare de cel puţin 260 de săptămâni, din care cel puţin 3 ani în
ultimii 5 ani dinaintea datei decesului (cerinţe prevăzute pentru acordarea
alocaţiei ordinare de invaliditate).

Pensia de urmaş se acordă începând cu prima zi din următoarea lună calendaristică, după
momentul în care a avut loc decesul lucrătorului sau pensionarului, indiferent de data
prezentării cererii.

Suma cuvenită urmaşilor este calculată în baza pensiei datorate lucrătorului sau pensiei
plătite pensionarului decedat, aplicându-se procentele prevăzute prin Legea nr.335/95:

 60%, numai soţ;

 70%, numai un fiu;

 80%, soţ şi un fiu sau doi fii, fără soţ

 100% soţ şi doi sau mai mulţi fii; trei sau mai mulţi fii;

 15% pentru orice altă rudă care are dreptul la pensia de urmaş, în afara soţului,
fiilor şi nepoţilor.

În situaţiile în care nu sunt îndeplinite condiţiile de stagiu de cotizare, pot fi solicitate, în

anumite condiţii: indemnizaţia pentru deces sau indemnizaţia acordată într-o singură
tranşă.

- Indemnizaţia pentru deces - este obligatoriu ca cererea pentru obţinerea indemnizaţiei să

fie prezentată, în termen de un an de la data decesului lucrătorului asigurat ( condiție: în
ultimii 5 ani anteriori decesului să rezulte cel puțin 1 an de contribuții de asigurări sociale
vărsate).

- Indemnizaţie acordată într-o singură tranşă (indennità una-tantum) - Urmaşul

lucrătorului asigurat după 31.12.1995 şi decedat, în condiţiile în care nu se îndeplinesc
cerinţele administrative necesare, poate solicita acordarea indemnizaţiei într-o singură
tranşă, dacă:

 Nu sunt îndeplinite condiţiile de stagiu de cotizare pentru acordarea pensiei

indirecte;
  Nu are dreptul la rente acordate în cazul accidentului de muncă sau bolilor
profesionale, ca urmare a decesului respectivului lucrător;

 Obţine venituri inferioare limitelor prevăzute pentru acordarea alocaţiei sociale.

Accidente de muncă şi boli profesionale:

Care este instituţia competentă?

Institutul Naţional pentru Asigurarea împotriva Accidentelor de Muncă şi Bolilor

Profesionale (INAIL) este instituţia care se ocupă cu gestionarea asigurării obligatorii
împotriva accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. În momentul angajării,
angajatorul începe să plătească automat contribuţia împotriva accidentelor de muncă şi
bolilor profesionale pentru angajatul său.

Cum trebuie să acţionaţi dacă v-aţi accidentat la locul de muncă

Dacă aţi avut un accident de muncă (la locul de muncă sau pe traseul dintre locuinţă şi
locul de muncă „infortunio in itinere”) este recomandabil să:

- anunţaţi imediat angajatorul;

- în funcție de gravitatea accidentului, vă puteți adresa:

o medicului de la locul de muncă (dacă există un astfel de cabinet);

o la Urgență, la cel mai apropiat spital;

o la medicul de familie.

- Trebuie să informați medicul că v-aţi rănit în timp ce lucraţi, descriind modul în care
s-a produs accidentul şi locaţia. Medicul trebuie să elibereze un certificat medical cu
indicarea diagnosticului şi a zilelor de odihnă/absenţă de la locul de muncă dispuse
(„prognosi”), pe care trebuie să îl trimită electronic la INAIL;

- trimiteţi cât mai repede un exemplar al certificatului medical angajatorului şi un

exemplar păstraţi-l dvs. Dacă vă internaţi, spitalul va fi cel care va transmite un
exemplar al certificatului medical angajatorului şi un exemplar la INAIL;
- Lucrătorul este obligat să informeze imediat angajatorul cu privire la orice accident
de muncă suferit, indiferent de gravitatea acestuia. Trebuie să comunice angajatorul
numărul de înregistrare al certificatului medical, data eliberării și zilele de absență de
la locul de muncă. Prin nerespectarea acestei obligații și în cazul în care angajatorul
nu a transmis în niciun caz comunicarea în conformitate cu prevederile legale,
lucrătorul își pierde dreptul la compensații temporare pentru zilele precedente.

- Angajatorul are obligația de trimite denunțul / comunicarea privind accidentul în

maxim 2 zile de la primirea datelor privind certificatul medical. Dacă angajatorul nu
face acest demers, lucrătorul poate depune la INAIL o copie a certificatului medical.

- dacă la scadenţa certificatului medical nu sunteţi încă vindecat, vă puteţi adresa

secţiei ambulatorii INAIL cea mai apropiată de locuinţa dvs. sau medicului curant
pentru eliberarea unui certificat medical ulterior;

! În Italia există automaticitatea prestațiilor. INAIL protejează lucrătorii care au suferit

un accident de muncă sau suferă de o boală profesională, chiar dacă angajatorul nu a
plătit contribuțiile de asigurare împotrriva accidentelor de muncă.
! Lucrătorii care s-au infectat cu Covid-19 în timpul muncii (inclusiv pe traseul către
locul de muncă/locuință) beneficiază de prestații acordate de INAIL în caz de
accident de muncă / boală profesională, inclusiv în perioada în care se află în
carantină. În caz de deces, urmașii au dreptul inclusiv la o sumă fixă plătită din
Fondul victimelor accidentelor de muncă grave, prevăzută și pentru lucrătorii care
nu sunt asigurați la INAIL.

! Circulara INAIL nr. 13 din 3 aprilie 2020 clarifică faptul că se suspendă din 23
februarie 2020 și până pe 1 iunie 2020 termenele de presciere / decădere din drepturi
referitoare la cererile de prestații acordate de INAIL, precum și termenele de decădere
stabilite pentru revizuirea rentelor INAIL care expiră în perioada menționată.

Cum trebuie să acţionaţi dacă suferiţi de a boală profesională

Dacă consideraţi că puteţi suferi de o boală cauzată de activitatea desfăşurată la locul de

muncă, este necesar să vă adresaţi medicului de familie. Dacă acesta constată existenţa
bolii profesionale, va elibera un certificat, în acest sens.
Dacă desfăşuraţi aceeaşi activitate din cauza căreia v-aţi îmbolnăvit, e necesar să
transmiteţi certificatul angajatorului, în maxim 15 zile, care, în termen de 5 zile, trebuie
să îl transmită la INAIL, împreună cu denunţul pentru boală profesională.

Dacă nu mai desfăşuraţi acea activitate, este necesar să depuneţi direct la INAIL cererea
de recunoaşterea bolii profesionale, alături de documentaţia medicală.

Pentru a afla care este perioada minimă de expunere la risc pentru a putea beneficia de
beneficii în numerar, trebuie consultați lista bolilor profesionale, stabilită conform legii.
Dacă boala de care suferiți nu se numără printre cele enumerate, lucrătorul trebuie să
dovedească legătura cauzală a bolii cu activitatea desfășurată (așa-numitul „sistem
mixt”).

În ce situaţii INAIL acordă prestaţii?

În funcţie de gravitatea urmărilor accidentului la locul de muncă sau a bolii profesionale,

INAIL acordă diferite prestaţii. În cazul decesului, prestaţiile pot fi acordate urmaşilor
lucrătorului.

Care sunt prestaţiile INAIL?

Prestaţii economice:

- Indemnizaţia pentru incapacitate temporară absolută – se acordă în cazurile în care

lucrătorul este nevoit să lipsească de la muncă mai mult de 3 zile;

- Renta pentru incapacitate permanentă (accidente de muncă ce au avut loc înainte de

25.07.2000);

- Indemnizaţia pentru diminuarea integrităţii psihofizice „danno biologico”(accidente

de muncă ce au avut loc după data de 25.07.2000) - se acordă în cazul unei diminuări
a integrităţii psihofizice de la 16% la 100% ca urmare a unui accident de muncă;

- Completarea rentei directe – acordată pentru perioada în care lucrătorul se supune

unor tratamente necesare pentru recuperarea capacităţii de muncă;

- Renta de trecere pentru silicoza şi azbestoza;

- Indemnizaţia pentru asistenţă personală continuă – se acordă lucrătorului care are o

incapacitate de muncă de 100%;
Prestaţii medicale: proteze (INAIL acordă periodic instrumente şi mijloace tehnologice
titularilor de rentă );

Îngrijiri ambulatorii – în baza unor convenţii încheiate cu Regiunile, INAIL poate

organiza propriile spitale în teritoriu pentru a asigura îngrijiri medicale direct lucrătorilor
accidentaţi; în aceste spitale accidentatul este asistat în toată perioada în care acesta
prezintă o incapacitate temporară absolută de muncă.

Prestaţiile economice acordate de INAIL urmaşilor lucrătorilor decedaţi în urma

unui accident de muncă

- Renta pentru urmaşi (art. 85, textul Unic DPR 1124/65). Cuantumul rentei reprezintă
o cotă din retribuția maximă convențională din industrie.

Renta pentru urmaşi este acordată următoarelor categorii: soţului/soţiei (în procent de
50%); fiilor (20%); fiilor orfani de ambii părinţi (40%, cu condiţia ca aceştia să aibă
maxim 18 ani / maxim 21 ani dacă sunt elevi de liceu sau şcoală profesională / maxim 26
de ani dacă sunt studenţi / fără limită de vârstă dacă sunt inapţi pentru prestarea unei
activităţi de muncă. În cazul elevilor majori există condiţia ca aceştia să fie în întreţinere).
Dacă lucrătorul decedat este necăsătorit şi nu are copii, renta acordată reprezintă 20% şi
se acordă fiecărui părinte (natural sau adoptiv) cu condiţia ca acesta să se fi aflat în
întreţinerea lucrătorului; fraţilor sau surorilor care locuiau împreună cu lucrătorul şi se
aflau în întreţinerea acestuia, în limitele şi condiţiile stabilite pentru copii.

- Ajutorul pentru înmormântare: o prestaţie acordată urmaşilor care au dreptul la rentă

sau în lipsa acestora, celor care demonstrează că au suportat cheltuielile de înmormântare
a lucrătorului (suma este recalculată anual prin intermediul unui decret ministerial).

- Acordarea unei sume din „Fondul de sprijinire a rudelor victimelor accidentelor

grave de muncă”, creat prin art. 1, paragraful 1187, Legea nr. 296/2006: se acordă
aceloraşi persoane care au dreptul la obţinerea rentei pentru urmaşi. Prestația se
stabilește anual prin Decret al Ministrului Muncii și Politicilor Sociale.

6. Care sunt prevederile privind formularele electronice?

Pentru obţinerea în Italia a anumitor drepturi de asigurări sociale, se aplică prevederile
regulamentelor europene privind coordonarea sistemelor de securitate socială, referitoare
la valorificarea perioadelor de asigurare şi/sau de activitate salariată sau independentă
realizate în România (sau în alt stat membru UE) şi la exportul de prestaţii, caz în care
lucrătorul poate beneficia în Italia de anumite prestaţii la care are dreptul în România.
Certificarea perioadelor, precum şi stabilirea sau, după caz, recunoaşterea dreptului la
prestaţii sociale se face pe baza formularelor europene prin intermediul cărora instituţia
italiană şi cea română îşi vor comunica toate informaţiile necesare în acest scop.
Lucrătorul trebuie să solicite instituţiilor competente române să îi furnizeze formularele
potrivite, înainte de a pleca în Italia.
Dacă lucrătorul nu a cerut formularele potrivite înainte de a pleca, acestea pot fi solicitate
din Italia, fie de către lucrător, fie de o persoană împuternicită, iar instituţia competentă
din Italia are posibilitatea să comunice direct cu instituţia competentă din România pentru
a obţine informaţiile de care are nevoie, furnizate prin formulare.
În aplicarea prevederilor noilor regulamente europene în domeniul securităţii sociale,
până la data la care va deveni funcţional schimbul electronic de date între instituţiile
competente, transmiterea informaţiilor necesare se poate face fie prin intermediul
vechilor formulare (E-urile), fie al celor două noi tipuri de formulare europene:
- documente portabile, care circulă în relaţia instituţie – client – instituţie.
- SED-uri/documente electronice structurate, care circulă de la instituţie la instituţie.
Acestea sunt destinate schimbului electronic de date între instituţiile competente din două
sau mai multe state membre, dar circulă pe suport de hârtie până când schimbul
electronic va deveni funcţional la nivelul instituţiilor implicate.

Conform deciziilor Comisiei Administrative pentru Coordonarea Sistemelor de Securitate

Socială, pe perioada de tranziţie la schimbul electronic de date şi informaţii, respectiv
până la data de 30 aprilie 2014 (în condiţiile în care CACSSS nu va extinde ulterior acest
termen), instituţiile competente ale statelor membre ale căror aplicaţii IT naţionale nu
sunt încă adaptate pentru generarea documentelor mai sus menţionate pot folosi în
continuare formularele de tip E în aplicarea noilor Regulamente. În ceea ce priveşte
prestaţiile de şomaj, se pot folosi în continuare formularele E 301 şi E 302.
Documente portabile
Semnificaţia documentului portabil A1:
Documentul portabil A1 dovedeşte exclusiv menţinerea titularului acestuia la sistemul de
securitate socială (asigurare pentru pensie, accidente de muncă şi boli profesionale,
asigurări sociale de sănătate, prestaţii familiale) din statul de trimitere (statul de care
aparţine instituţia care a emis respectivul document), lipsa acestuia nefiind de natură a
împiedica desfăşurarea de activităţi profesionale pe teritoriul altui stat membru, într-un
astfel de caz devenind aplicabilă regula generală în domeniu – cea a asigurării
conform legislaţiei locului de desfăşurare a activităţii. Documentul portabil A1 nu
poate fi asimilat, din punct de vedere legal, unui permis de muncă.

Documente portabile "U":

U1 – certifică perioadele de asigurare care vor fi luate în considerare pentru acordarea
prestaţiilor de şomaj (înlocuieşte E 301 în circuitul instituţie – client - instituţie)
U2 – certifică perioada în care un şomer îşi menţine dreptul la prestaţii de şomaj atunci
când îşi caută de lucru în alt stat membru (înlocuieşte parţial E 303 în circuitul instituţie –
client – instituţie)
U3 – menţionează circumstanţele de natură să afecteze dreptul la prestaţii potrivit
legislaţiei pe care o aplică instituţia care emite documentul (înlocuieşte parţial E 303 în
circuitul instituţie – client – instituţie).

Document portabil P1:

reprezintă un sumar al deciziilor luate de instituţii din diferite state membre cu privire la
acordarea pensiei de bătrâneţe, de invaliditate sau de urmaş în cazul unei persoane care
a lucrat/ a fost asigurată în mai multe state membre şi a solicitat o astfel de pensie.
Informaţiile menţionate în P1 oferă persoanei în cauză posibilitatea de a verifica dacă
drepturile sale au fost în vreun fel afectate de interacţiunea deciziilor luate de două sau
mai multe instituţii. P1 este emis de instituţia la care a fost depusă cererea de pensionare
(de regulă, instituţia locului de domiciliu sau instituţia din statul în care persoana a fost
asigurată ultima dată), după ce această instituţie primeşte detalii privind deciziile luate de
către celelalte instituţii implicate.

Document portabil DA1:

Este emis în cazul în care o persoană a suferit un accident de muncă sau suferă de o boală
profesională şi certifică dreptul acestei persoane de a beneficia de îngrijiri de sănătate şi
alte prestaţii în natură specifice legislaţiei din statul în care persoana domiciliază sau stă
temporar în cazul unei vizite. În cazul în care statul de domiciliu sau şedere este diferit
de statul în care persoana este asigurată, tratamentul va fi asigurat de statul de domiciliu
sau şedere conform legislaţiei aplicabile, urmând ca statul în care persoana este asigurată
să ramburseze costurile tratamentului.

Document portabil S1:

Acest document certifică dreptul unei persoane (şi al membrilor săi de familie) de a
beneficia de prestaţii în natură (îngrijiri medicale, tratament medical, spitalizare) atunci
când persoana locuieşte într-un stat membru, dar este asigurată în alt stat membru.
Documentul se eliberează de către instituţia de asigurări de sănatate la care persoana este
asigurată şi trebuie prezentat instituţiei omoloage din statul în care persoana îşi stabileşte
noua reşedinţă sau în statul de reşedinţă al membrilor de familie. De regulă, acest
document se foloseşte atunci când o persoană domiciliază în alt stat decât statul în care
lucrează; sau atunci când membrii de familie ai lucrătorului migrant rămân în statul de
origine, dar sunt acoperiţi de asigurarea de sănătate a statului în care persoana asigurată
îşi desfăşoară activitatea, bineînţeles în condiţiile în care membrii de familie nu sunt
salariaţi sau lucrători independenţi în statul de origine; S1 se foloseşte, de asemenea, în
cazul pensionarilor care îşi transferă reşedinţa în alt stat membru, precum şi al membrilor
acestora de familie.

7. Care sunt dispoziţiile privind cardul european de sănătate?

Cetăţenii români pot beneficia de asistentă medicală dacă deţin cardul european de
sănătate (TEAM). Cei care nu deţin cardul european de sănătate, însă au un atestat,
pentru a putea beneficia de asistenţă medicală, trebuie să prezinte respectivul atestat la
ASL (unitatea spitalicească locală) competentă teritorial.
În Italia, cardul european de sănătate este eliberat, de regulă, tuturor persoanelor înscrise
la Serviciul Sanitar Naţional (SSN), care au cetăţenia italiană şi rezidenţa în Italia. Este
eliberat, de asemenea, cetăţenilor comunitari şi extracomunitari înscrişi la Serviciul
Sanitar Naţional (şi care nu sunt asiguraţi la casele de asigurări străine).
Pe verso-ul cardului european de sănătate eliberat în Italia (TEAM), se regăseşte cardul
naţional de sănătate italian (TS)

III. Informaţii despre libera circulaţie a lucrătorilor din, spre şi între

statele membre
1. Intrarea pe piaţa muncii a unui cetăţean din România

Începând cu 01.01.2012 vă puteţi angaja în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii italieni,

fără să mai fie necesară obţinerea unei autorizări de angajare.

Cum mă angajez legal în Italia?

- Trebuie să obţineţi de la autoritatea competentă (Agenzia delle Entrate) codul fiscal

(codice fiscale);
- Cu cel puţin o zi înainte de începerea propriu-zisă a muncii, angajatorul este obligat
să transmită comunicarea obligatorie cu privire la începerea raportului de muncă la
centrul pentru plasare în muncă competent/”centro per l’impiego” şi la institutele de
protecţie socială competente (Institutul Naţional pentru Protecţie Socială - I.N.P.S. şi
Institutul Naţional de Asigurare împotriva Accidentelor de Muncă şi Bolilor
Profesionale - I.N.A.I.L.), în conformitate cu prevederile legislaţiei italiene din
domeniu. Comunicarea trebuie să conțină informații privind lucrătorul (cod fiscal,
nume, prenume, data și locul nașterii, rezidența/domiciliul), data angajării, data
încetării activității, tipul contractului, calificarea profesională a angajatului, indicarea
contactului colectiv de muncă aplicat și încadrarea profesională în funcție de care se
stabilește salariul;
- Trebuie să solicitaţi înscrierea în Registrul de evidenţă a populaţiei/”Anagrafe” de la
nivelul Primăriei locale, în caz de şedere în Italia pentru o perioadă mai mare de 3
luni. Pentru ședere de până la 3 luni, puteți solicita înscrierea în Registrul temporar de
evidență a populației.

Care sunt riscurile la care mă expun dacă lucrez ilegal?

- întâmpinaţi dificultăţi în a vă înscrie la Registrul de evidenţă a populaţiei (Anagrafe)

şi în a obţine dreptul de şedere, pentru perioade mai mari de trei luni;

- există riscul crescut de a deveni victime ale exploatării şi traficului de fiinţe umane.
sunteţi lipsiţi de protecţie socială; nu beneficiaţi de prestaţiile oferite de sistemul de
securitate socială: alocaţia pentru nucleul familial, indemnizaţia de maternitate (în
cazul femeilor), ajutorul de şomaj, pensia (neincluderea în stagiul de cotizare a
perioadei lucrate) etc.;

- salariu mai mic;

- nu vă bucurați de drepturile stipulate în contractul colectiv de muncă aplicabil;

- nu se respectă programul de lucru şi timpul de odihnă legal;

- nu se va respecta nivelul dvs. de calificare şi pregătire;

- puteți rămâne în orice moment fără loc de muncă;

- nu beneficiați de măsuri de protecţie şi securitate a muncii, ceea ce poate cauza

producerea unor grave accidente de muncă soldate în anumite cazuri cu decesul
victimelor;

2. Detaşarea

Lucrătorii detaşaţi au nevoie de autorizare de muncă?

Nu, nici un lucrător român nu are nevoie de autorizaţie de muncă! În cazul unei şederi
mai mari de trei luni, lucrătorii trebuie să se înscrie în Registrul de evidenţă a populaţiei.
Lucrătorii pot fi detaşaţi pentru o perioadă de maxim 24 de luni. După această perioadă,
sunt asimilați din punct de vedere al dreptului muncii și fiscal unui salariat local.
Totodată, persoana își poate relua ciclul detașării, după ce lucrătorul revine în țară, unde
își reia activitatea pentru cel puțin 2 luni.

Egalitatea de tratament dintre lucrătorii detaşaţi şi lucrătorii italieni

Lucrătorilor detaşaţi în Italia de către o întreprindere situată într-un alt stat membru UE,
trebuie să li se asigure „aceleaşi condiţii de muncă” ca şi pentru lucrătorii italieni care
desfăşoară activităţi similare.
În mod concret, dacă activitatea de muncă se desfăşoară în Italia, pe întreaga perioadă de
detaşare, se aplică prevederile legale italiene (normele legale şi contractele colective de
muncă) care reglementează următoarele aspecte:
- programul maxim de lucru şi perioada minimă de odihnă;
- durata minimă a concediului anual plătit;
- salariul minim, inclusiv plata orelor suplimentare. Indemnizaţiile specifice detaşării
sunt considerate parte integrantă a salariului minim, cu condiţia ca acestea să nu fie
plătite pentru rambursarea cheltuielilor suportate efectiv ca urmare a detaşării, cum ar
fi cheltuielile ocazionate de transportul şi cazarea lucrătorilor.
- condiţiile de punere la dispoziţie a lucrătorilor, în special de către agenţii de muncă
temporară;
- securitatea, sănătatea şi igiena la locul de muncă; măsurile de protecţie privind
condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă a femeilor însărcinate sau care au născut
de curând;
- egalitatea de tratament între bărbaţi şi femei, precum şi alte dispoziţii în materie de
nediscriminare.

În ceea ce priveşte sistemul de securitate socială aplicabil, lucrătorilor români detaşaţi în

Italia li se aplică legislaţia în vigoare în România, ţinându-se cont de faptul că, retribuţia
considerată ca bază de calcul va fi stabilită conform principiului egalităţii de tratament
între lucrătorii detaşaţi şi cei autohtoni.
În cazurile în care sunt depistate cazuri de detaşare în spaţiul comunitar, fără a fi garantat
tratament egal pentru lucrătorii detaşaţi, în scopul protejării drepturilor salariale ale
acestora, inspectorii de muncă pot lua măsuri împotriva angajatorului aflat în Italia, în
baza principiului responsabilităţii solidare.

Care sunt situaţiile în care apare detaşarea?

Potrivit Decretului Legislativ nr. 72/2000 situaţiile de detaşare în spaţiul comunitar sunt
următoarele:
- detaşarea unui lucrător de la o societate cu sediul într-un stat membru, la o filială a
acesteia situată în Italia;
- detaşarea unui lucrător de la o societate cu sediul într-un stat membru, în cadrul unei
societăţi italiene aparţinând aceluiaşi grup de societăţi;
- detaşarea unui lucrător în cadrul unui contract comercial (execuţie de lucrări sau
prestare de servicii, transport, etc.) încheiat cu un beneficiar care are sediul social sau
operaţional în Italia.

Ce demersuri trebuie să facă angajatorul în România înainte de a detaşa lucrători?

Înainte ca lucrătorii români să plece în Italia, angajatorul acestora trebuie să înregistreze

în Registrul General de Evidenţă a Salariaţilor (REVISAL) perioada detaşării, precum şi
denumirea angajatorului la care se face detaşarea. Totodată, trebuie să solicite la Casa
Naţională de Pensii Publice / Direcţia Relaţii Internaţionale eliberarea documentului
portabil A1 (fostul formular E 101), iar la Casa Judeţeană/Municipală de Sănătate,
eliberarea formularului S1 (fostul formular E 106).
Pentru informații cu privire la detașarea intracomunitară a salariaților în Italia, precum și
cu privire la formalitățile ce trebuie îndeplinite în acest stat, vă sfătuim să consultați:
http://www.distaccoue.lavoro.gov.it/Pages/Home.aspx
Informații utile cu privire la detasarea transnațională puteți obține:
https://www.inspectiamuncii.ro/informatii-detasare-transnationala

3. De unde pot obţine solicitanţii de locuri de muncă mai multe informaţii?

Solicitanţii de locuri de muncă pot consulta portalul public de ocupare:
http://www.cliclavoro.gov.it. De asemenea, se pot adresa centrului de ocupare competent
teritorial sau unui consilier Eures
(http://www.cliclavoro.gov.it/EURES/EuresAdviser/Pagine/default.aspx).