Poezia descrie un peisaj de la malul Siretului într-un moment de răsărit. Este structurată în patru catrene cu versuri lungi. Fiecare strofă adaugă detalii la tabloul natural contemplat: prima prezintă momentul și râul, următoarele adaugă elemente, iar ultima accentuează ideea că este și un peisaj interior al sufletului.
0 evaluări0% au considerat acest document util (0 voturi)
38 vizualizări2 pagini
Poezia descrie un peisaj de la malul Siretului într-un moment de răsărit. Este structurată în patru catrene cu versuri lungi. Fiecare strofă adaugă detalii la tabloul natural contemplat: prima prezintă momentul și râul, următoarele adaugă elemente, iar ultima accentuează ideea că este și un peisaj interior al sufletului.
Poezia descrie un peisaj de la malul Siretului într-un moment de răsărit. Este structurată în patru catrene cu versuri lungi. Fiecare strofă adaugă detalii la tabloul natural contemplat: prima prezintă momentul și râul, următoarele adaugă elemente, iar ultima accentuează ideea că este și un peisaj interior al sufletului.
Poezia descrie un peisaj de la malul Siretului într-un moment de răsărit. Este structurată în patru catrene cu versuri lungi. Fiecare strofă adaugă detalii la tabloul natural contemplat: prima prezintă momentul și râul, următoarele adaugă elemente, iar ultima accentuează ideea că este și un peisaj interior al sufletului.
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 2
Malul Siretului
Incadrare in specie
Natura este familiara,domestica.Tema poeziei “Malul Siretului“ este natura.
Modul de expunere predomninant este descrierea.Discursul liric al poeziei este o descriere a unui tablou de natura surprins intr-un anotimp de vara, intr-un moment de rasarit. Predomina imagini artistice,vizuale.
Interpretarea textului
Tabloul de natura este contemplat:“ma duc” ,“ma asez” ,”privesc”,”gandirea
mea furata”.
Caracteristicile tabloului
Exista o privire de ansamblu. In centrul tabloului se afla raul. Acesta este
“eroul liric”. Taboul este schitat ca niste tuse de penel. Paleta cromatica este limitata, saraca(verde,auriu).
Structura textului poetic
Poezia Malul Siretului este structurată în patru catrene, cu versuri lungi de
15-16 silabe, trăsătură tipică pastelurilor lui Alecsandri. Această creaţie lirică este particularizată prin două aspecte inedite: lirismul obiectiv din prima şi a treia strofă, definit de verbele şi pronumele la persoana a III-a şi lirismul subiectiv evidenţiat de prezenţa persoanei întâi, în strofele a doua şi a patra, evidenţiind nota meditativă auctorială din ultima strofă.
Rolul fiecarei strofe
Prima strofa este si inceputul poeziei. Fixeaza momentul contemplatiei,
primele 2 versuri , si apoi a elementului spatial raul. Exista o anumita regie a contemplatiei. Noaptea este misterioasa,plina de mister. Sugestia primei strofe este a unei cortine diafane care se ridica treptat dezvaluind scena, adica a tabloului de natura. Noaptea este misterioasa, lipsita de veselie care se risipeste in faptul zilei. Spaimele noptii se risipesc in zori facand loc bucuriei. In prima strofa apare comparatia “raul ca un balaur”, asemeni unei fiinte fabuloase. In felul acesta realizeaza trecerea treptata de la misterul noptii la veselia zilei. ”Misca solzii lui de aur “ este metafora vizuala care sugereaza curgerea apei.
Urmatoarele 2 strofe au rol de a prezenta cateva detalii, integrand tabloul.
Vasile Alecasndri utilieaza procedeul numit anafora, care consta in repetarea unui cuvant sau a unei sintagme la inceputul versului.
Ultima strofă accentuează ideea că acest pastel nu descrie numai un peisaj
natural, exterior, ci şi un peisaj interior, al sufletului, evidenţiind lirismul subiectiv al poeziei. Prezenţa eului liric în mijlocul naturii feerice se evidenţiaza prin mărcile lexico-gramaticale reprezentate de pronumele la persoana I singular: „mea” şi „mine”.
Gândurile sinelui poetic sunt atrase hipnotic de valurile mişcătoare, prin
metafora curgerii Siretului, care sugerează trecerea ireversibilă şi implacabilă a timpului:„Şi gândirea mea furată se tot duce-ncet la vale / Cu cel râu care-n veci curge, făr-a se opri din cale”. Eul liric se detaşează, parcă, de natura înconjurătoare, contemplând fascinat şi încremenit de admiraţie lunca ce „clocoteşte” şi privind captivat „o-şopârlă de smarald” care,personificată, se uită curioasă la el: „Cată ţintă, lung la mine, părăsind năsipul cald”.