Dimeci Carmen

Grupa 101

5
TEORIA CONSTITUŢIEI

1
 MEMO
I. CONSTITUŢIA. NOŢIUNE. FORME

„Orice societate în care garantarea drepturilor nu

este asigurată, nici separaţia puterilor determinată,
nu are Constituţie”

Art. 16 - Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului (1789)

ansamblul de reguli care reglementează

REGIM CONSTITUŢIONAL organizarea şi conducerea unui stat într-o
anumită etapă de dezvoltare a sa

Analizând sensurile atribuite constituţionalismului, Michel Troper evidenția

următoarele forme:

1. Constituţionalismul – lato sensu – este ideea, foarte răspândită, începând

cu sec. al XVIII-lea, potrivit căreia în orice stat este necesară o Constituţie pentru ca
să se împiedice prin ea despotismul.

2. Constituţionalismul – stricto sensu – este ideea potrivit căreia nu numai

că este necesară o Constituţie, dar aceasta trebuie să se bazeze pe câteva principii
care să poată produce anumite efecte, cum sunt: imposibilitatea despotismului sau
libertatea politică. Principiile a căror consacrare constituţională este necesară sunt:
separarea puterilor, distincţia între puterea constituantă şi puterile constituite,
guvernarea reprezentativă, controlul jurisdicţional al constituţionalităţii legilor sau
numai a unora dintre ele.

3. Constituţionalismul – strictissimo sensu – este ideea potrivit căreia

rezultatul dorit (imposibilitatea despotismului sau libertatea politică) nu poate fi atins,

2
decât dacă printre principiile fundamentale ale Constituţiei figurează controlul
jurisdicţional al constituţionalităţii legilor.

DEFINIŢIA CONSTITUŢIEI
CONSTITUŢIA este un act politico-juridic fundamental, inspirat de o anumită
filosofie socială şi adoptat de naţiune sau în numele ei, pentru a stabili forma de stat, modul
de organizare şi de funcţionare ale puterilor statului şi raporturile între acestea, principiile
generale ale ordinii juridice a societăţii, precum şi drepturile şi îndatoririle cetăţenilor, act
care este adoptat şi modificat potrivit unei proceduri speciale (Cristian Ionescu)
CONSTITUŢIA reprezintă un ansamblu de reguli juridice învestite cu forţă supremă şi
adoptate după o procedură specială, reguli care stabilesc autorităţile esenţiale ale statului şi
funcţionarea lor, precum şi drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor
(Ştefan Deaconu)
CONSTITUŢIA este cea care stabileşte, pe de o parte, modul de desemnare a
guvernanţilor, competenţele lor şi determină, pe de alată parte, drepturile sau libertăţile
celor guvernaţi (Jean Gicquel)

Jacques Donnedieu de Vabres, în lucrarea sa “L’État”, explică raţiunile

elaborării unei Constituţii: „acest exerciţiu dificil de sinteză scrisă răspunde unor
motivaţii diverse: este vorba mai întâi de a defini şi de a justifica autoritatea politică,
apoi de a distribui puterea între forţele dominante, şi nu în cele din urmă de a explica
opiniei publice la ce se poate aştepta, din partea puterii. Obiectul unei Constituţii este
de a stabili o ordine raţională, clară şi stabilă care evită, pe cât posibil loviturile de
stat şi intrigile de la Curte sau de pe culoare, agitaţiile colective şi delictele politice.
Elaborarea unei Constituţii este un ritual pacificator care pune capăt revoluţiilor sau
linişteşte insurecţiile, iar pentru popoarele care se eliberează, ea reprezintă simbolul
independenţei”.

Condiţii de FOND Condiţii de FORMĂ

* Caracterul politic al * este o lege
dispoziţiilor constituţionale
*Caracterul normativ al * Constituţia este o lege supremă din punct de vedere
dispoziţiilor constituţionale juridic în raport cu celelalte acte normative

Cutuma se formează printr-o repetare continuă

CUTUMA a anumitor acte, proceduri sau obiceiuri. Repetarea
CONSTITUŢIONALĂ trebuie să fie identică şi să se desfăşoare timp
îndelungat

3
 CONSTITUŢIA CUTUMIARĂ
rezultă din uzanţe, obiceiuri, precedente cu privire la constituirea, funcţionarea,
competenţa organelor puterii, raporturile dintre acestea şi dintre ele şi cetăţeni;
acest tip de Constituţie îl întâlnim în Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de
Nord, Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă;
nu are o formă definitiv stabilită şi nu i se cunoaşte cu precizie nici conţinutul;
este incompletă.

CONSTITUŢIA SCRISĂ
este un document scris, oficial, solemn adoptat de o adunare special învestită;
prima Constituţie scrisă este Constituţia S.U.A. (1787). În Europa, primele legi
fundamentale au fost adoptate în Franţa şi Polonia în anul 1791;
majoritatea statelor au adoptat Constituţii scrise;
conţinutul său este clar şi precis;
prin intermediul ei se stabileşte cu exactitate cadrul de organizare a puterilor şi se
sancţionează abuzul de putere;
instituie o garanţie împotriva arbitrariului guvernanţilor;
înscrise drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, precum şi garanţiile
împotriva tiraniei şi abuzului de putere.

II. ADOPTAREA CONSTITUŢIEI

PUTERE CONSTITUANTĂ
este autoritatea statală învestită cu puterea de a adopta Constituţia statului respectiv

PUTERE CONSTITUANTĂ ORIGINARĂ PUTERE CONSTITUANTĂ DERIVATĂ

Este cea care adoptă prima constituţie a unui Este autoritatea care este abilitată special să
stat sau o nouă Constituţie. Această putere modifice Constituţia aflată deja în vigoare
este exercitată de către popor prin referendum
sau printr-un organism special creat în acest
scop (Adunarea Constituantă), care după
4
 adoptarea Constituţiei îşi încetează, de regulă,
activitatea sau continuă să funcţioneze ca
Adunare legislativă

PUTERI CONSTITUITE
Sunt cele care sunt prevăzute şi organizate prin Constituţie: Parlament, Guvern, Şeful
statului, etc.

Funcţiile Constituţiei sunt complexe și variate. În doctrină s-a opinat că legea

fundamentală îndeplineşte atât funcţii juridice, cât şi politice (Francis Hamon, Michel
Troper). Astfel, din punct de vedere juridic, Constituţia are trei funcţii:
1. este fundamentul validităţii întregii ordini juridice - toate actele
normative îşi trag seva din dispoziţiile constituţionale;
2. determină modalităţile de desemnare a guvernanţilor şi le atribuie
competenţe;
3. enunţă principiile fundamentale ale statului – principiul suveranităţii,
separaţia puterilor, principiul reprezentării, etc.
Din punct de vedere politic, funcţiile Constituţiei vizează faptul că:
1. legea fundamentală organizează transmitrerea şi exerciţiul puterii;

2. legea fundamentală este fundamentul legitimităţii guvernanţilor. Aceştia

își pot justifica puterea şi deciziile prin faptul că au fost desemna ţi conform
dispoziţiilor constituţionale şi că îşi exercită competenţele ce le au fost atribuite de
legea fundamentală;
3. legea fundamentală are ca funcţie transpunerea compromisurile care se
fac între forțele politice și prezervarea echilibrului care a fost obţinut;
4. legea fundamentală este elementul de integrare naţională.

CONSTITUŢIE EXEMPLE
Charta din 1814,
Constituţia CONCEDATĂ (OCTROYÉE) = este adoptată din
Constituţia Rusiei din
iniţiativă titularului puterii, constrâns de anumite evenimente
1906
Magna Charta Libertatum
Constituţia PACT = este rezultată din compromisul (pact) (1215)
intervenit între monarh şi popor, prin intermediul Adunării Charta franceză din 1830
reprezentative (Parlament) Constituţia Belgiei din
1831
Constituţia STATUT = este, formal, o constituţie concedată, Statutul Albertin din 1848
Statutul dezvoltător al
5
 Convenţiei de la Paris din
1864
votată însă pe cale plebiscitară
Constituţia română din
1938
Constituţia CONVENŢIE = este adoptată de o adunare special Constituţia S.U.A. 1787
aleasă de corpul electoral (Convenţie)
Constituţia REFERENDARĂ = este adoptată de Adunarea Constituţia României
Constituantă şi supusă aprobării corpului electoral prin din 1991
referendum

II. ADOPTAREA CONSTITUȚIEI

În practica constituțională sunt utilizate diferite modalităţi de adoptare a unei

Constituţii:
1. prin referendum, ceea ce presupune ca poporul, prin sufragiu universal,
să adopte prin „DA” sau „NU” un proiect elaborat de către deţinătorii efectivi ai
puterii, care sunt de cele mai multe ori, o autoritate executivă, şi la care poporul nu
participă. Democraţia în acest caz este iluzorie, căci alegerea poporului poate fi
constrânsă, şi el nu intervine asupra redactării proiectului. De regulă, sunt adoptate
prin acest procedeu constituţiile din regimurile autoritare prezentate sub aparenţa
democraţiei. Prin acest procedeu a fost adoptată Constituția Rusiei din 1993. Proiectul
de Constituție a fost elaborat de Președintele Rusiei, Boris Elţîn, și de consilierii săi și
supus ulterior votului poular, fără a exista o dezbatere parlamentară.
2. adoptarea de către o Adunare suverană (Adunare constituantă) - poporul
poate fi chemat să desemneze o Adunare constituantă însărcinată cu redactarea unei
Constituţii. Existenţa Adunării Constituante este, de principiu, limitată în timp doar la
perioada de redactare a Constituţiei. Însă ea poate să îşi continue activitatea şi după
finalizarea proiectului de Constituţie, transformându-se în adunare legislativă.
3. Adoptarea Constituției de o Adunare constituantă și supusă ulterior
aprobării prin referendum poporului. Adunarea pregătește un proiect de Constituţie, ea
având un rol tehnic, iar poporul îl poate accepta sau refuza.

În literatura de specialitate s-a apreciat că o Constituţie nouă poate fi adoptată în

următoarele situaţii (Cristian Ionescu):

 odată cu formarea unui stat nou;

când în viaţa unui stat au loc schimbări politice structurale,
fundamentale, şi, anume, când se schimbă regimul politic ori când un stat îşi
reînnoieşte fundamental bazele politico-juridice, economice, sistemul social-politic sau
când îşi desăvârşeşte unitatea statală;

6
  când în viaţa statului are loc o schimbare importantă cu caracter politic
sau social-economic care nu afectează însă esenţa statului sau regimul politic;
practic este vorba de un nou stadiu de dezvoltare a statului respectiv.

IV. REVIZUIREA CONSTITUŢIEI

Din punct de vedere al procedurii de revizuire

Constituţii SUPLE/FLEXIBILE Constituţii RIGIDE

Constituţie este suplă/flexibilă dacă ea poate fi Constituţia rigidă este acea constituţie care
uşor modificată de către puterile constituite, de prevede o procedură greoaie pentru
exemplu de puterea legislativă, prin modificarea sa (constituţiile scrise sunt
intermediul procedurii legislative ordinare constituţii rigide).
Constituţia rigidă prevede că anumite dispoziţii
nu pot fi modificate sau nu pot fi modificate o
anumită perioadă de timp sau în anumite
perioade (război, stare de asediu, stare de
urgenţă, etc.).

Toate constituţiile prevăd o anumită procedură de revizuire a acestora care

vizează:

1. Organismul care iniţiază revizuirea – la origine, iniţiativa era rezervată

puterii executive (regelui sau împăratului). Competența de a revizui
Constituția poate fi partajată între mai multe organisme:

Inițiativa Guvernamentală – Guvernul are legitimitate în a propune

revizuirea Constituției, deoarece el are o vedere de ansamblu asupra modului de
funcționare a instituțiilor statului şi el
este în măsură să facă Ex. Constituţia propuneri pentru
ameliorarea acestuia Franţei adoptată (Ex. art. 150 alin.1 din
Constituția României, de Napoleon art. 87 alin. 1 din
Constituția Spaniei); Bonaparte din 13
decembrie 1799 şi
Constituţia
adoptată de Louis 7
Napoleon
Bonaparte în 1852
 Inițiativa parlamentară – parlamentarii, reprezentanții Națiunii pot avea
iniţiativa revizuirii. Inițiativa poate aparţine doar uneia dintre Camere (Ex. În Polonia,
conform art. 235 alin. 1 din Constitu ţie, iniţiativa poate aprţine cel puţin unei cincimi
din numărul deputaţilor sau Senatului) sau ambelor Camere. Practica a dovedit însă, că
este dificil ca o revizuire constituţională să ajungă la bun sfârşit dacă nu are şi acordul
Guvernului (Ex. art. 87 alin.1 din Constituţia Spaniei);

Inițiativa populară – cetățenii pot avea ei înşişi iniţiativa revizuirii

Constituţionale (Ex. În România, revizuirea poate fi iniţiată de un număr de 500.000 de
cetăţeni cu drept de vot, în Spania, ea aparţine unui număr de 500.000 de electori).

Organismul care dezbate şi votează propunerea de revizuire – acesta este

2. Parlamentul, căci revizuirea implică dezbatere politică şi tehnică;

3. Majoritatea de voturi necesară pentru adoptarea propunerii de revizuire –

de
regulă, sunt prevăzute majorităţi ridicate (Ex. art. 138 alin. 1 din Constituţia
Italiei: „Legile de revizuire a Constituţiei (…) sunt aprobate cu majoritatea absolută a
voturilor membrilor fiecărei Camere, exprimate la sfârşitul celei de-a doua deliberări”;
art. 167 alin. 1 din Constituţia Spaniei: „Proiectele de revizuire a Constituţiei trebuie
să fie adoptate cu majoritatea de trei cincimi a fiecărei Camere”; art. 96 alin. 1 din
Constituţia Japoniei: „Revizuirea acestei Constituţii trebuie să fie propusă şi adoptată
de Dietă cu mai mult de două treimi din totalul membrilor fiecărei Camere (..)”; art. 89
alin. 3 din Constituţia Franţei: „Dacă Preşedintele decide să supună aprobării proiectul
de revizuire Parlamentului reunit în Congres, în acest caz, proiectul nu este aprobat
decât dacă se întruneşte majoritatea de trei cincimi din sufragiile exprimate”; Art. 195
alin. 5 din Constituţia Belgiei: „(…) Orice modificare (a textului constituţional – sn.)
se realizează cu cel puţin două treimi din sufragiile exprimate (de membrii celor două
Camere – sn.)”.

4. Aprobarea prin referendum – de regulă, Constituţiile prevăd şi procedura

referendumului, care încheie procesul de revizuire (Ex. art. 168 alin. 3 din
Constituţia Spaniei: „După ce revizuirea a fost adoptată de Parlament, aceasta este
supusă ratificării prin referendum”; art. 151 alin. 3 din Constituţia României:
„Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30
de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.”; art. 89 alin. 2 din
Constituția Franței: „Revizuirea este definitivă după ce a fost aprobată prin
referendum”, art. 46 alin. 2 din Constituția Irlandei prevede obligația de a supune
legea de revizuire aprobării prin referendum etc.).

8
 Constituţiile pot prevedea anumite limite ale revizuirii. Vorbim fie de limite
de timp/temporare, unele fiind determinate de situații excepționale (Ex. art. 284 alin.
1 din Constituția Portugaliei: ”Adunarea Republicii poate revizui Constituția doar
după expirarea unui termen de cinci ani de la data publicării ultimei revizuiri
ordinare”; art. 152 alin. 3 din Constituţia României: „Constituţia nu poate fi revizuită
pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă şi nici în timp de război”; art. 169 din
Constituţia Spaniei: „Nu se poate iniţia nicio revizuire constituţională în timp de război
sau pe durata rămânerii în vigoare a stărilor prevăzute la art. 116 – starea de urgenţă,
starea excepţională, starea de asediu – sn. )., fie de limite materiale (Ex. art.152 alin. 1
din Constituţia României: „Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul
naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de
guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi
limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii”; art. 288 din Constituţia Portugaliei:
„Legile de revizuire trebuie să respecte: independenţa naţională şi unitatea statului,
forma republicană de guvernământ, separaţia Bisericii de Stat, drepturile, libertăţile şi
garanţiile de care se bucură cetăţenii, separaţia şi interdependenţa organelor de
suveranitate, constrolul de constituţionalitate, independenţa tribunalelor, autonomia
colectivităţilor teritoriale, autonomia politică a Arhipelagurilor Azore şi Madeira”; art.
89 alin. 4 şi 5 din Constituţia Franţei: „Nicio procedură de revizuire nu poate fi
angajată şi urmată dacă aduce atingere integrităţii teritoriului; „Forma republicană de
guvernământ nu poate face obiectul revizuirii, art. 139 din Constituţia Italiei: „Forma
republicană de guvernământ nu poate face obiectul revizuirii constituţionale” etc.).

V. ABROGAREA CONSTITUŢIEI

Abrogarea Constituţiei – semnifică scoaterea din vigoare a textului unei

Constituţii aflate în vigoare. Abrogarea are loc, de regulă, atunci când este adoptată o
nouă Constituţie.
ABROGAREA

TOTALĂ PARŢIALĂ

EXPRESĂ TACITĂ

9
 VI. CONŢINUTUL CONSTITUŢIEI

Normele şi principiile constituţionale pot fi clasificate astfel:

Principii şi norme constituţionale având un rol determinant în stabilirea

şi funcţionarea organismelor de guvernare, precum şi în stabilirea formei
statului.
Dispoziţii solemne privind drepturile, libertăţile şi îndatoririle
cetăţeneşti, însoţite sau nu de garanţii juridice ale exercitării acestora.
Dispoziţii constituţionale care nu au o legătură directă cu procesul de
guvernare (ex. dispoziţii referitoare la resursele financiare ale statului , la familie,
etc.).

? TEMATICA SEMINARULUI

1. Regimul constituţional
2. Noţiunea de „Constituţie”. Condiţii de fond şi de formă
3. Cutuma constituţională
4. Constituţia cutumiară. Avantaje şi dezavantaje
5. Constituţia scrisă. Avantaje şi dezavantaje
6. Putere constituantă. Puteri constituite
7. Adoptarea Constituţiei
8. Revizuirea Constituţiei

10
 TEME
PENTRU PREGĂTIREA INDIVIDUALĂ

1. Enumeraţi Constituţiile care au fost adoptate în istoria constituţională

a statului român:

Regulamentele organice(1831-Tara Românească, 1832-Moldova)

Conventia de la Paris 1858
Statutul dezvoltator al Convenției de la Paris 1864
Constituția liberala din 1866.
Constituția din 1948.
Constituția din 1952.
Constituția din 1965.
Prima constitutie democratica din 1923.
In 1948, instaurarea regimului comunist in mod oficial s-a facut prin adoptarea unei
constitutii prin care Romania devenea republica si care a deschis calea catre un
regim totalitar. Romania a redevenit democratie in 1989, fapt consfintit prin
constitutia din 1991.

2. Evidenţiaţi structura primei Constituţii scrise – Constituţia S.U.A.

(1787)

Potrivit Constituţiei din 1787,Statele Unite ale Americiideveneau o republică

federală,compusă din cele 13 state şi care avea la bază principiul separării puterilor
în stat.
11
Puterea executivă era încredinţată unui preşedinte ales pe 4 ani, care exercită funcţia
dublă deşef al statului şi al guvernului şi este, de asemenea, comandantul suprem al
armatei şi conduce politica externă. SUA căpăta atributele unei republici
prezidenţiale.Puterea legislativă este atribuită unui organism bicameral,Congresul,
format din Senat şiCamera Reprezentanţilor. Senatul este constituit din câte doi
reprezentanţi ai fiecăruia dinstatele federaţiei, iar Camera Reprezentanţilor din
deputaţi aleşi în număr proporţional cunumărul locuitorilor fiecărui stat. Principalele
atribuţii ale Congresului: vota legile, stabileataxele, bătea monedă, declara
război.Puterea judecătorească aparţinea Curţii Supreme de Justiţie şi tribunalelor
locale.
Potrivit Constituţiei, votul eracenzitar , iar sclavia era menţinută. Autonomia locală
eragarantată, în sensul că guvernele statelor păstrau atribuţii largi.Se recunoaştea
autoritatea federală în politica externă, apărare, legislaţia de interes general.S-au
adus amendamente la Constituţie, ca de pildă înscrierea principiului drepturilor
şilibertăţilor cetăţeneşti, care includea garanţii împotriva privării abuzive de
libertate, dreptul laasistenţă juridică, libertatea presei, alegerile libere, dreptul de
adunare, de petiţie, interziceauacordarea de titluri nobiliare, de onoruri ereditare şi
de privilegii exclusive.

3. Indicaţi textele din Constituţia României care consacră următoarele

principii, după modelul:

Principiu Art. C.
Principiul suveranităţii naţionale Art. 2 C.
Principiul reprezentării poporului Art.4
Principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat Art. 146
Principiul pluralismul politic Art. 8
Principiul independenţa justiţiei Art. 124
Principiul autonomiei locale Art.
120,art.121
Principiul egalităţii Art.16
Principiul neretroactivităţii Art. 15,alin.2

4. Menţionaţi în ce situaţii se adoptă o nouă Constituţie?

12
 Odată cu formarea unui stat nou.
În situația în care în viata unui stat au loc schimbări politice,
fundamentale, structurale.
Cand în viata statului are loc o importanta schimbare cu caracter
politic, social-economic, care nu afectează însă esența statului sau regimul
politic.



5. Indicaţi care sunt mijloacele de asigurare a supremaţiei Constituţiei:

Supremaţia constituţiei şi efectele juridice ale acesteia, în ierarhia actelor normative,

CONSTITUȚIA ocupă locul cel mai important, ceea ce se explică prin faptul că acest act
normativ reprezintă legea fundamentală, supremă a unui stat, care pune bazele juridice ale
statului, stabileşte modul de organizare a societăţii în stat şi modalităţile juridice de ocrotire
şi garantare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.

În literatura juridică de specialitate, într-o formulare sintetică, s-a arătat care sunt
cauzele fundamentării ştiinţifice a supremaţiei constituţiei, respectiv:

- Fundamentarea pe însăşi
constituţie, şi anume pe
conţinutul, forma şi forţa
juridică a normelor pe care le
conţine;

- Fundamentarea pe principiile
fundamentale de organizare şi
funcţionare a organelor statului;

- Fundamentarea pe trăsăturile
puterii statului.

13
 6. Încadraţi fiecare Constituţie pe care statul român modern a adoptat-o
într-unul din tipurile cunoscute (concedată, pact, statut, convenţie,
referendară):

Constituţie Tipul Constituţiei

Constituţia din 1866 Pact
Constituţia din 1948 Parlamentara
Constituţia din 1952 Parlamentara
Constituţia din 1965 Parlamentara
Constituţia din 1991 Referendara
Constituţia din 1923 Pact

7. Indicaţi care sunt subiecţii care au drept de iniţiativă de revizuire a

Constituţiei în România, Franţa, Italia:

Stat Art. Subiecţii care au drept de iniţiativă de revizuire

C.
ROMÂNIA 150 

Art. 150 –
Iniţiativa
revizuirii
(1) Revizuirea Constituţiei poate fi
iniţiată de Preşedintele României la
propunerea Guvernului, de cel puţin
o pătrime din numărul deputaţilor
sau al senatorilor, precum şi de cel
puţin 500.000 de cetăţeni cu drept
de vot.
(2) Cetăţenii care iniţiază revizuirea
14
 Constituţiei trebuie să provină din cel
puţin jumătate din judeţele ţării, iar
în fiecare din aceste judeţe sau în
municipiul Bucureşti trebuie să fie
înregistrate cel puţin 20.000 de
semnături în sprijinul acestei
iniţiative.

Art.
89 Inițiativa de revizuire a Constituției aparține atât
Președintelui Republicii, la propunerea Prim-
ministrului, cât și membrilor Parlamentului.
FRANŢA

Art.13
8 Legile de revizuire a Constituției și alte legi
constituționale sunt adoptate de fiecare Camera cu doua
următoare deliberări și cu un interval de timp nu mai
mic de trei luni de zile și sunt aprobate prin votul
majorității absolute membrilor fiecărei Camere în al
doilea tur de scrutin.
ITALIA

8. Evidenţiaţi care sunt limitele de revizuire a Constituţiei prevăzute de

legile fundamentale ale României, Franţei şi Spaniei:

Stat Art. Limite ale revizuirii Constituţiei

15
 C.

Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003

a fost aprobată prin referendumul naţional din 18-19
octombrie 2003 şi a intrat în vigoare la data de 29
octombrie 2003, data publicării în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003 a
Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 3 din 22 octombrie
2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului
naţional din 18-19 octombrie 2003 privind Legea de
ROMÂNIA
revizuire a Constituţiei României.

Constituţia României, în forma iniţială, a fost adoptată

în şedinţa Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991,
a fost publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991 şi a intrat în
vigoare în urma aprobării ei prin referendumul naţional
din 8 decembrie 1991.

Actuala Constituție a Franței a fost adoptată la data de

4 octombrie 1958, și a fost amendată de 17 ori, cel mai
FRANŢA recent la data de 28 martie 2003. Este numită în mod
tipic Constituția celei de a cincea Republici și a înlocuit
constituția celei de a patra republici datând din 27
octombrie 1946.

SPANIA


În privința revizuirii constituționale, există o

importanță deosebire între Constituția Spaniei și
constituțiile celorlalte patru țări latine, deoarece este
16
 singura care nu a impus limite materiale revizuirii sale.
În timp ce Constituția Portugaliei și “Constituția din
1991” a României au impus mai multe limite materiale,
iar Constituția Franceză și Constituția Italiană au
prevăzut o singură limită, interzicerea modificării
formei de guvernamânt republicane.

În schimb, pe aceeași linie de respectare a suveranității

poporului, a cărei libertate poate fi alternată de
conjuncturi imprevizibile, în mod firesc se impun
limitele formale revizuirii constituției, care nu poate
avea loc în timp de război, stau în stare de alarmă, de
excepție sau de asediu (art. 169).

9. Definiţi noţiunea de „constitutional conventions”:

Convenție constituțională.

MODELE DE TESTE

1. Bifaţi formularea corectă:

a. regimul constituţional depinde exclusiv de existenţa unei

constituţii scrise; 
17
 b. regimul constituţional reprezintă ansamblul de reguli care
reglementează organizarea şi conducerea unui stat într-o anumită 
etapă de dezvoltare a sa.

2. Prima Constituţie scrisă a fost adoptată în:

a. Franţa; 
b. Polonia; 
c. S.U.A; 
d. Anglia. 

3. Bifaţi formularea corectă:

a. organismul care adoptă Constituţia este învestit cu putere

constituantă derivată; 
b. organismul care adoptă Constituţia este învestit cu putere
constituantă originară. 

4. Bifaţi afirmaţia corectă:

a. Constituţia pact este rezultată din compromisul intervenit între

monarh şi popor, prin intermediul Parlamentului; 
b. Constituţia pact este o constituţie concedată, votată însă pe cale
plebiscitară. 

5. Se adoptă prin plebiscit:

a. constituţia concedată; 
b. constituţia statut; 
c. constituţia pact; 
d. constituţia convenţie. 

6. Dacă Constituţia este supremă:

a. toate actele normative trebuie să i se subordoneze; 

b. doar actele adoptate de Parlament trebuie să i se subordoneze; 
c. toate actele elaborate de puterea executivă trebuie să i se
subordoneze. 

7. Se revizuieşte fără o procedură complexă:

a. constituţia suplă; 
b. constituţia rigidă; 

c. constituţia convenţie
18
 8. Bifaţi formularea corectă:

a. constituţiile suple se modifică prin lege organică; 

b. constituţiile suple se modifică printr-o procedură complexă; 

c. constituţiile suple nu se pot modifica.

9. Bifaţi formularea corectă:

a. constituţiile rigide se modifică prin lege organică; 

b. constituţiile rigide se modifică printr-o procedură complexă; 

c. constituţiile rigide nu se pot modifica.

10. Indicaţi care din textele de mai jos au legătură cu funcţionarea

organismelor de guvernare:

a. „Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând

minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la 
exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase”;
b. „Preşedintele României poate lua parte la şedinţele Guvernului în
care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, 
apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-
ministru, în alte situaţii”;
c. „Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, pot retrage
încrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de 
cenzură, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor”.
d. „Proiectele de legi şi propunerile legislative în curs de legiferare
se dezbat şi se adoptă potrivit dispoziţiilor constituţionale anterioare 
intrării în vigoare a legii de revizuire.”
e. „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de
protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai 
decent”
f. „Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de
Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi 
exercită conducerea generală a administraţiei publice”.

11. Iniţiativa revizuirii Constituţiei României aparţine:

a. Preşedintelui României; 
b. unui număr de cel puţin 500 000 de cetăţeni cu drept de vot; 
c. Guvernului; 
d. Preşedintelui României, la propunerea Guvernului. 
1. Evidențiați care a fost procedura de revizuire a Constituției în anul 2018.

19
 TEMĂ DE REFLECŢIE

Revizuirea Constituţiei României – o necesitate?

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

LUCRĂRI DE REFERINŢĂ

1. DĂNIŞOR, Dan Claudiu, Drept constituţional şi instituţii politice. Vol. I.

Teoria generală. Tratat, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2007.
2. DRĂGANU, Tudor, Drept constituţional şi instituţii politice. Vol. I şi Vol.
II, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998.
3. DELEANU, Ion, Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul român
şi în dreptul comparat, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006.
4. IONESCU, Cristian, Tratat de drept constituţional contemporan, ediţia a
2-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008.
5. MURARU, Ioan, TĂNĂSESCU, Elena Simina, Drept constituţional şi
instituţii politice, Vol. I, ediţia a 15-a , Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2016.

LUCRĂRI DE SPECIALITATE

1. CARP, Radu, STANOMIR, Ioan, Inventarea Constituţiei, Ed. C.H. Beck,

Bucureşti, 2009.
2. CARP, Radu, STANOMIR, Ioan, Limitele Constituţiei. Despre
Guvernare, Politică şi Cetăţenie în România, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008.
3. DĂNIŞOR, Dan Claudiu, Constituţia României Comentată. Titlul I.
Principii generale, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2009.
4. DEACONU, Ştefan, Drept constituţional, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011.
5. STANOMIR, Ioan, Libertate, lege si drept. O istorie a
constituţionalismului românesc, Ed. Polirom, Iaşi, 2005.
6. STANOMIR, Ioan, Naşterea Constituţiei, Ed. Nemira, Bucureşti, 2004.
20
 7. TĂNĂSESCU, Elena Simina (coord.), Liber Amicorum Ioan Muraru.
Despre Constituţie şi constituţionalism, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2006.

ARTICOLE ŞI STUDII DE SPECIALITATE

1. BERCOVICI, Gilberto, La Constitution dirigeante et la crise de la theorie
de la Constitution, AUB Drept, 2011-I.
2. CHARLOT, Patrick, Forma Republicană de guvernământ nu poate face
obiectul unei revizuiri; o nouă privire asupra dezbaterilor constituţionale franceze,
Pandectele Române, nr. 5/2011.
3. DĂNIȘOR, Dan Claudiu, Considerații critice asupra limitelor
competenței de revizuire a Constituției României, Revista de drept constituțional, nr.
1/2018.
4. IONESCU, Cristian Constituţia, concept, trăsături definitorii, Revista de
Drept Public nr. 1/2001.

ALTE DOCUMENTE

1. Constituţia României
2. Constituţia Republicii Franceze
3. Constituţia Spaniei
4. Constituţia Italiei

21
 SEMINAR
TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI CONSTITUŢIONAL

22
 6
FORME ALE CONTROLULUI
DE CONSTITUŢIONALITATE

MEMO
JUSTIŢIE CONSTITUŢIONALĂ
Termenul „justiţie constituţională” apare în opera lui Hans Kelsen, dar şi în cea a lui
Charles Eisenmann. Pentru primul autor, ea semnifică garanţia jurisdicţională a
Constituţiei, iar pentru cel de-al doilea, reprezintă acea formă de justiţie sau mai exact de
jurisdicţie, care priveşte legile constituţionale, fără de care Constituţia nu e decât un
program politic, obligatoriu numai moralmente şi cu o importanţă simbolică.

Modelul european Modelul american

Este cunoscut şi sub denumirea de a apărut în S.U.A în cazul Marbury vs.
„modelul kelsenian”, fiind fructul reflecţiilor Madison în anul 1803;
teoretice ale lui Hans Kelsen despre garanţia controlul se exercită pe cale de excepţie
jurisdicţională a Constituţie (1920). de către instanţele de drept comun;
controlul este încredinţat unui organ este un control concret realizat de orice
special învestit (Curte, Tribunal, Consiliu); judecător pe cale de excepţie;
efectele controlului sunt erga omnes. este un control a posteriori, deoarece are
ca obiect prevederile unei legi în vigoare;
efectele controlului sunt inter partes.

Cu ocazia dezbaterilor pe marginea

Controlul POLITIC Constituţiei Anului III, în 1795, abatele
23
 Sieyès a evocat ideea unui control de
constituţionalitate exercitat de de un corp
special de reprezentanţi ai naţiunii - „jurie
constitutionnaire” (juriu constituţional) - ,
organizat ca un corp de reprezentanţi ai
poporului învestiţi cu atribuţia specială de a
judeca reclamaţiile împotriva oricăror
atingeri care ar fi aduse Constituţiei.
Influenţa acestui tip de control se va
manifesta cu ocazia Constituţiei anului VIII,
moment la care Senatul conservator .
„menţine sau anulează orice act care îi este
deferit ca fiind neconstituţional de către
Tribunal sau de către Guvern”.
Acest tip de control este exercitat de către
Controlul JUDECĂTORESC
instanţele de judecătoreşti obişnuite.
În ultimele decenii, statele au optat în
favoarea unui organism special care să
întrunească deopotrivă un caracter politic şi
Controlul POLITICO- jurisdicţional.
Caracterul politic rezidă din modul de
JURISDICŢIONAL numire a membrilor organismului respectiv,
iar caracterul jurisdicţional, din procedura
folosită pentru verificarea constituţionalităţii
legilor.

CONTROLUL
JUDECĂTORESC

DIFUZ CONCRET POSTERIOR

24
 CONTROLUL POLITICO -JUDECĂTORESC

ANTERIOR
CONCENTRAT ABSTRACT sau
POSTERIOR

AUTORII sesizării pot fi:

pe calea acţiunii directe

cetăţenii (controlul concret)

pe cale de excepţie

diferite autorităţi politice (controlul abstract): Şeful statului, Guvern,

preşedinţii Camerelor Parlamentului, un anumit număr de parlamentari,
colectivităţile teritoriale, etc.

instanţele de judecată (control concret)

Momentul
ANTERIOR sesizării POSTERIOR
(a priori ) (a posteriori )

? TEMATICA SEMINARULUI

1. Mijloacele de asigurare a supremaţiei Constituţiei

2. Modele de control de constituţionalitate : modelul american şi modelul
european
25
 3. Controlul politic. Trăsături. Avantaje şi dezavantaje
4. Controlul judecătoresc. Trăsături. Avantaje şi dezavantaje
5. Controlul politico-jurisdicţional. Trăsături. Avantaje şi dezavantaje

TEME
PENTRU PREGĂTIREA INDIVIDUALĂ

1. Ce tipuri de control de constituţionalitate au fost utilizate de-a lungul

timpului în sistemul constituţional românesc?

Tip de control de constituţionalitate Perioadă

Control politico jurisdicțional 1991-prezent
Control judecătoresc 1866 - 1923
Control politic 1991-1923

2. Ce rol joacă Curtea Constituţională în sistemul constituţional

românesc?
_Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională din
România, independentă faţă de orice altă autoritate publică.
În realizarea funcţiei sale de „garant al supremaţiei Constituţiei”, Curtea
îndeplineşte atribuţiile înscrise la art.146 din Legea fundamentală, şi anume:

a) Se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea

acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii
celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de
cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de
revizuire a Constituţiei;

b) Se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri

internaţionale, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere,

26
 a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de
senatori;

c) Se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului,

la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup
parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel
puţin 25 de senatori;

d) Hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi

ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj
comercial; excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de
Avocatul Poporului;

e) Soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre

autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre
preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui
Consiliului Superior al Magistraturii;

f) Veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui

României şi confirmă rezultatele sufragiului;

g) Constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în

exercitarea funcţiei de Preşedinte al României şi comunică cele
constatate Parlamentului şi Guvernului;

h) Dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a

Preşedintelui României;

27
 i) Veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea
referendumului şi confirmă rezultatele acestuia;

j) Verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative

de către cetăţeni;

k) Hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea

unui partid politic;

l) Îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii.

3. Prezentaţi pe scurt Cazul Marbury vs. Madison:

Marbury v Madison este considerată de mulți ca fiind nu doar un punct
de referință pentru Curtea Supremă, ci mai degrabă cazul de referință. Decizia
Curții a fost pronunțată în 1803 și continuă să fie invocată atunci când cauzele
implică chestiunea revizuirii judiciare. De asemenea, a marcat începutul creșterii
puterii Curții Supreme la o poziție egală cu cea a ramurilor legislative și
executive ale guvernului federal.
Contextul lui Marbury v. Madison
În săptămânile după ce președintele federalist, John Adams, și-a pierdut
candidatura pentru realegerea candidatului democrat-republican Thomas
Jefferson în 1800, Congresul Federalist a crescut numărul instanțelor de
judecată. Adams a plasat judecătorii federali în aceste noi poziții. Cu toate
acestea, mai multe dintre aceste numiri “la miezul nopții” nu au fost livrate
înainte ca Jefferson să intre în funcție, iar Jefferson a încetat imediat să-și
îndeplinească funcția de președinte. William Marbury era unul dintre justiții
care se aștepta la o întâlnire care fusese reținută. Marbury a depus o cerere la
28
Curtea Supremă de Justiție, cerându-I să emită un mandat mandat care ar cere
secretarului de stat James Madison să îndeplinească numirile. Curtea Supremă,
condusă de Chief Justice John Marshall , a respins cererea, invocând o parte din
Legea Judiciară din 1789 drept neconstituțională
Decizia lui Marshall
La suprafață, Marbury v. Madison un a fost un caz deosebit de important,
implicând numirea unui judecător federalist în rândul multora recent
comandate. Dar șeful Justiției, Marshall (care fusese secretar de stat sub
Adams și un era neapărat susținător al lui Jefferson), a văzut cazul drept o
ocazie de a afirma puterea sucursalei.

Dacă ar putea arăta că un act al Congresului era neconstituțional, el putea

să-l poziționeze pe Curte ca interpret suprem al Constituției. Și asta a făcut
el.

Decizia Curții a declarat că Marbury a avut dreptul la numirea sa și că

Jefferson a încălcat legea, ordonând secretarului Madison să-l rețină pe
comisia lui Marbury. Dar a fost o altă întrebare care să răspundă: Dacă
Curtea a avut dreptul sau un să dea un mandat secretarului Madison. Actul
judecătoresc din 1789 a oferit probabil Curții puterea de a emite o
hotărâre, dar Marshall a susținut că Legea, în acest caz, era
neconstituțională. El a declarat că, în conformitate cu articolul III secțiunea
2 din Constituție, Curtea un a avut “jurisdicție originală” în acest caz și,
prin urmare, Curtea un a avut puterea de a emite un act de mandamus.
Semnificația lui Marbury împotriva lui Madison
Acest caz istoric a stabilit conceptul de revizuire judiciară , capacitatea
filialei judiciare de a declara o lege neconstituțională. Acest caz a adus
ramura judiciară a guvernului pe o bază mai echilibrată a puterii cu
ramurile legislative și executive . Părinții fondatori s-au așteptat ca
ramurile guvernului să acționeze ca niște controale și balanțe una asupra
celeilalte.

Cazul istoric din tribunalul Marbury v. Madison a realizat acest scop,

stabilind astfel precedentul pentru numeroase decizii istorice în viitor.

4. Evidenţiaţi ce tip de control de constituţionalitate este utilizat la

momentul actual în cele 28 de state ale Uniunii Europene, după modelul:

29
Nr. Model de control de Autoritatea care realizează
Stat
Crt. constituţionalitate controlul
Austria Control politico-jurisdicţional Curtea Constituţională
Belgia Control judecatoresc Curtea constituțională
Bulgaria Control politico-jurisdicțional Curtea constituțională
Cehia Control politico jurisdicțional Curtea constituțională
Cipru Control politico jurisdicțional Curtea Supremă
Croaţia Control politico jurisdicțional Curtea constituțională
Danemarca Control judecătoresc Instantele de drept de la orice
nivel
Estonia Control judecătoresc Curtea Supremă
Finlanda Control politico jurisdicțional Comisia de drept
constituțional
Franţa Control politic Consiliul constituțional
Germania Control politico jurisdicțional Curtea constituțională
federala
Grecia Control politico jurisdicțional Instanta supremă speciala
Irlanda Control politico jurisdicțional Curtea Supremă, înalta curte
Italia Control politico jurisdicțional Curtea constituțională
Letonia Control politico jurisdicțional Curtea constituțională
Lituania Control politico jurisdicțional Curtea constituțională
Luxemburg Control politico jurisdicțional Curtea constituțională
Malta Control politico jurisdicțional Curtea constituțională
Olanda Control politico jurisdicțional Curtea Supremă
Polonia Control politico jurisdicțional Tribunalul constituțional
Portugalia Control politico jurisdicțional Curtea constituțională
Marea Nu exista control Nu exista
Britanie
România Control politico jurisdicțional Curtea constituțională
Slovacia Control politico jurisdicțional Curtea constituțională
Slovenia Control politico jurisdicțional Curtea constituțională
Spania Control politico jurisdicțional Curtea constituțională
Suedia Control politico jurisdicțional Curtea Supremă
administrativă
Ungaria Control politico jurisdicțional Curtea constituțională

1.Justificarea teoretică a supremaţiei constituţiei rezidă în:

a. cerinţa ca toate actele normative să fie conforme constituţiei; 

30
 MODELE DE TESTE

b. caracterul general-obligatoriu al constituţiei; 

c. faptul că principalele instrumente de guvernare sunt stabilite în
constituţie. 

2. Controlul concentrat caracterizează:

a. controlul politic al constituţionalităţii legilor; 

b. controlul judecătoresc al constituţionalităţii legilor; 
c. controlul politico-jurisdicţional al constituţionalităţii legilor. 

3. Bifaţi afirmaţia corectă:

a. controlul politic al constituţionalităţii legilor este un control 
anterior difuz şi abstract;
b. controlul judecătoresc al constituţionalităţii legilor este un 
control.
4. Bifaţi afirmaţia corectă:

a. controlul politic al constituţionalităţii legilor este un control difuz 

şi abstract;
b. controlul judecătoresc al constituţionalităţii legilor este un control 
difuz şi concret.
c. controlul politico-jurisdicţional al constituţionalităţii legilor este
un control concentrat şi abstract. 

5. Bifaţi afirmaţia corectă:

a. controlul judecătoresc al constituţionalităţii legilor se exercită de 

către instanţele judecătoreşti a priori;
b. controlul judecătoresc al constituţionalităţii legilor se exercită a
posteriori. 

6. Modelul american de justiţie constituţională a apărut ca urmare a

cazului:
a. Marbury vs. Madison (1803); 
b. Dr. Bonham's Case (1610). 

7. Creatorul modelului european de control al constituţionalităţii legilor a fost:

a. Georg Jellinek; 
b. Robert von Mohl; 

31
 c. Hans Kelsen. 

TEMĂ DE REFLECŢIE

Controlul judecătoresc este un control mai eficient decât controlul politico-

jurisdicţional?

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

LUCRĂRI DE REFERINŢĂ

1. DĂNIŞOR, Dan Claudiu, Drept constituţional şi instituţii politice. Vol. I.

Teoria generală. Tratat, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2007.
2. DELEANU, Ion, Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul român
şi în dreptul comparat, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006.
3. DEACONU, Ştefan, Drept constituţional, Ed. C.H. Beck Bucureşti, 2011.
4. DRĂGANU, Tudor, Drept constituţional şi instituţii politice. Vol. I şi Vol.
II, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998.
5. IONESCU, Cristian, Tratat de drept constituţional contemporan, ediţia a
2-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008.
6. MURARU, Ioan, TĂNĂSESCU, Elena Simina, Drept constituţional şi
instituţii politice, Vol. I, ediţia a 15-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2016.

LUCRĂRI DE SPECIALITATE
1. CRISTEA, Mircea, Controlul constituţionalităţi legilor în România.
Aspecte istorice şi instituţionale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2002.
2. DELEANU, Ion, Justiţia constituţională, Ed. Lumina Lex, Bucureşti,
1995.
3. DĂNIȘOR, Dan Claudiu, Libertatea în capcană: Aporii ale justiţiei
constituţionale, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014.
4. IONESCU Cristian, Contencios constituţional, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2010.
5. LEPĂDĂTESCU, Mircea, Teoria generală a controlului
constituţionalităţii legilor, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974.
32
 6. MURARU, Ioan, VLĂDOIU, Nasty Marian, MURARU, Andrei, BARBU,
Silviu-Gabriel, Contencios constituţional, Ed. Hamangiu, 2009.
7. ROUSSEAU, Dominique, La justice constitutionnelle en Europe, 3e
édition, Clefs/Politique, Montchrestien, Paris, 1998.
8. ROUSSEAU, Dominique, Droit du contentieux constitutionnel, 7e édition,
Montchrestien, Paris, 2006.

9. VALEA, Daniela, Sistemul de control al constituţionalităţii legilor din

România, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010.
10. VASILESCU, Florin Bucur, Constituţionalitate şi constituţionalism, Ed.
Naţional, Colecţia Juridică, 1998.

ARTICOLE ŞI STUDII DE SPECIALITATE

1. IONESCU, Cristian, Controlul politic al constituţionalităţii legilor. De la

Practica medievală la epoca modernă, Revista de Drept Public, nr. 1/2006.
2. PASQUINO, Pasquale, Le contrôle de constitutionnalité: généalogie et
morphologie, Cahiers du Conseil Constitutionnel, no. 28/2010 (http://www.conseil-
constitutionnel.fr/conseil-constitutionnel/francais/nouveaux-cahiers-du-
conseil/cahier-n-28/le-controle-de-constitutionnalite-genealogie-et-
morphologie.52721.html)
3. VASILESCU, Florin Bucur, Originile şi evoluţia controlului de
constituţionalitate, Studii de Drept Românesc, nr. 3-4/1996.

ALTE DOCUMENTE

Cazul Marbury v. Madison, 5 U.S. (1 Cranch) 137/1803

(http://openjurist.org/5/us/137)

SITE-URI INTERNET

***http://www.ccr.ro
***http://www.conseil-constitutionnel.fr

33
34