Eteri

Teoretic, eterii pot fi consideraţi fie anhidride ale alcoolilor fie derivaţi ai apei în
care cei doi atomi de hidrogen au fost substituiţi cu radicali organici.
Nomenclatură şi clasificare
În funcţie de structura aciclică sau ciclică eterii se împart în:
 eteri aciclici: R O R
 eteri ciclici: CH2 CH2 n
O
Dacă cei doi radicali ai eterilor aciclici sunt identici, eterii se numesc simetrici,
dacă radicalii sunt diferiţi, eterii se numesc asimetrici.
După natura radicalilor, eterii pot fi: dialchil-, diaril- sau alchilarileteri. Alchil-
arileterii se mai numesc eteri ai fenolilor sau eteri fenolici.

R–O–R Ar – O – R Ar – O – Ar
dialchileter alchilarileter diarileter
Denumirea comună a eterilor se obţine prin adăugarea numelui eter după numele
celor doi radicali, în ordine alfabetică, sau după numele radicalului precedat de particula
di- în cazul eterilor simetrici. Eterii simetrici cu radicali mici se mai numesc: eter
metilic (CH3-O-CH3), eter etilic (C2H5-O-C2H5). Deoarece eterii pot fi consideraţi oxizi,
se denumesc şi prin folosirea sufixului oxid la numele radicalului (radicalilor).
Conform nomenclaturii IUPAC, dialchileterii se denumesc ca alcoxialcani
luându-se ca structură de bază alcanul corespunzător celui mai mare radical.

CH3-O-CH2-CH3 CH3-CH2-O-CH2-CH3
etil-metil-eter dietil-eter
metoxietan eter etilic
etoxietan
CH3 CH CH2 CH3
C 6H5 O C6H5
OCH3
difenil-eter
sec-butil-metil-eter difeniloxid
2-metoxibutan fenoxibenzen

Atomul de oxigen legat de doi atomi de carbon ai unei catene sau ai unui ciclu
poate fi denumit cu ajutorul prefixului epoxi. În acest fel pot fi denumiţi eterii ciclici,
adăudând la prefixul epoxi numele alcanului corespunzător.

CH2 CH2 CH2 CH2 CH CH2 CH3

O O

epoxietan 1,3-epoxipentan
etilenoxid

După nomenclatura sistematică a compuşilor heterociclici denumirea eterilor

ciclici se face folosind prefixul oxa şi sufixul care indică mărimea ciclului. Pentru
denumirea eterilor ciclici se mai folosesc denumiri uzuale consacrate sau se foloseşte
prefixul oxa urmat de numele cicloalcanului corespunzător.

O O O
oxiran oxetan oxolan
etilenoxid oxaciclobutan oxaciclopentan
epoxietan tetrahidrofuran

O O

oxan 1,4-dioxan
oxaciclohexan 1,4-dioxaciclohexan
tetrahidropiran

Polieterii ciclici cu formula (CH2-CH2-O-)n cu n ≥ 4 pot fi consideraţi polimeri

ciclici ai etilenoxidului şi sunt cunoscuţi sub denumirea de eteri coroană. În denumirea
acestora intră numărul total de atomi din ciclu urmat de numele coroană şi apoi de
numărul atomilor de oxigen.

O
O O

O O
O
eter 18-coroană-6

Metode de obţinere
1. Obţinerea alchil-, alchearil- şi arileterilor
a) Prin această metodă se obţin dialchileteri din alcoxizi, fenoxizi şi halogenuri
de alchil (sinteza Williamson, 1850)
Alcoxizii de sodiu se obţin uşor prin tratarea alcoolului cu sodiu metalic sau
hidrură de sodiu, iar ca halogenuri se folosesc iodurile şi bromurile.
CH3ONa + CH3CH2I CH3OCH2CH3 + NaI

Reacţia dintre un alcoxid de sodiu şi potasiu obţinut dintr-un alcool primar şi

halogenura de alchil primară este o reacţie de substituţie nucleofilă SN2 a halogenului de
către ionul alcoxid.

- -
CH3 O + CH3 CH2 I CH3 O CH2 CH3 + I

Eterii având un radical alchil terţiar se obţin din alcoxidul terţiar şi halogenură
de alchil primar după un mecanism SN2 sau din compusul halogenat alchilic terţiar prin
solvoliză după un mecanism SN1.
- +
(CH3)3C O K + CH3 Br (CH3)3 O CH3 + KBr S N2

+ -
(CH3)3C Cl (CH3)3C + Cl SN1
+ +
(CH3)3C + CH3OH (CH3)3C OCH3 + H
La sinteza alchilarileterilor din fenoxizi şi compuşi halogenaţi, ionul fenoxid
este reactantul nucleofil; reacţia unui compus halogenat aromatic cu un alcoxid nu are
loc în condiţii normale, compuşii halogenaţi aromatici având reactivitate redusă.
Eterii metilici ai fenolilor se pot obţine din fenol şi diazometan.

C6H5OH + CH2N2 C6H5 O CH3 + N2

Pentru obţinerea eterilor aromatici sunt necesare condiţii de reacţie energice:

catalizator de cupru şi 200°C (reacţia Ullman), iar ca halogenură aromatică se foloseşte
bromobenzenul, mai reactiv decât clorobenzenul.

C6H5ONa + C6H5Br C6H5 O C 6H5 + NaBr

b) Din alcooli în cataliză acidă

Dehidratarea alcoolilor în cataliză acidă este o metodă de obţinere a eterilor
simetrici. Pentru obţinerea eterului cu randamente mari şi nu a produsului de eliminare
(alchena) se lucrează în cataliză omogenă (H2SO4), la temperatura 130-140°C şi cu
exces de alcool.

H2SO4
C2H5OH + C2H5OH C2H5 O C2H5 + H2O
Formarea eterilor din alcooli în cataliză acidă are loc după un mecanism de
substituţie nucleofilă SN1 sau SN2 (vezi proprietăţi chimice ale alcoolilor).

Dehidratarea alcoolilor la eteri simetrici poate avea loc şi în cataliză eterogenă la

temperatură ridicată.
o
Al2 O3 , 300 C
2CH3OH CH3 O CH3

2. Obţinerea eterilor ciclici

a) Reacţia dintre alchene şi peracizi
Epoxizii se pot obţine din alchene prin tratare cu peracizi.

O
R CH = CH R + CH3 C R CH CH R + CH3COOH
O OH
O
b) Reacţia halohidrinelor în mediu bazic
-
HO
R CH CH R R CH CH R
OH X O
 Alcoolii halogenaţi, în prezenţa NaOH, KOH sau Ca(OH)2 la temperaturi
moderate, elimină hidracid printr-o reacţie de substituţie nucleofilă intramoleculară SN2.

-
R CH CH R - H2O R CH CH R R CH CH R + X
-
HO
- H O X O X O

Reacţia este stereospecifică, în funcţie de poziţia grupelor OH şi X se obţin

epoxizii trans- sau cis-disubstituiţi.
c) Reacţia de eliminare a apei din dioli
Reacţia de ciclizare a diolilor se poate folosi la obţinerea eterilor cu ciclu mai
mare de doi atomi de carbon.
CH2
H2SO4
CH2 (CH2)n CH2 - H2 O (CH2)n O
OH OH
CH2
Reacţia etilenglicolului în prezenţa acidului sulfuric decurge în două etape şi
conduce la 1,4-dioxan.

CH2CH2OH CH2 CH2

H2SO4
2CH2 CH2 -H2O O O O
- H2 O
OH OH CH2CH2OH CH2 CH2
1,4-dioxan

3. Obţinerea eterilor coroană

Eterii coroană pot fi obţinuţi printr-o reacţie de ciclizare care decurge printr-un
mecanism SN2 între polietilenglicoli şi derivaţii lor în care cele două grupe OH sunt
substituite cu atomi de clor (sinteza de tip Williamson.)

CH2 CH2OH ClH2C CH2

O
O O
O O
H2C CH2 KOH , THF
+
H2C CH2
O O
O O
ClH2C CH2 O
CH2 CH2OH
eter 18-coroană-6

Structură
În molecula de eter, oxigenul este hibridizat sp3 (atomul de oxigen are patru
orbitali hibrizi sp3). Cu doi orbitali sp3 oxigenul formează cele două legături  sp sp cu
3 3
atomii de carbon, iar ceilalţi doi orbitali sp3 conţinând fiecare o pereche de electroni
conferă moleculei de eter un caracter slab bazic. Legăturile C-O-C formează între ele
unghiuri de 110-112°.

Structura eterului metilic.

Structura şi conformaţia eterilor ciclici depind de numărul de atomi care

formează ciclul. Ciclul de trei atomi este puternic tensionat, atomii de carbon şi oxigen
sunt în acelaşi plan. Tetrahidrofuranul (5 atomi în ciclu) are o conformaţie semiscaun,
iar 1,4-dioxanul are conformaţie scaun, datorită căreia dipolmomentul dioxanului este
foarte mic.
O O
O

O
etilenoxid tetrahidrofuran 1,4-dioxan

Proprietăţi fizice şi caracterizări spectrale

În eteri legătura C-O este polarizată, eterii au dipolmomentul diferit de zero.
Astfel, eterul etilic are un dipolmoment egal cu 1,18 D.
Primii termeni au temperatura de fierbere mai mare decât a alcanilor cu masă
moleculară apropiată, datorită faptului că între moleculele eterilor se manifestă şi
interacţii de tip dipol-dipol. Diferenţa temperaturilor de fierbere dintre eteri şi alcani se
estompează odată cu creşterea radicalilor hidrocarbonaţi, aşa cum se observă din tabelul
următor.
Comparativ cu alcoolii, eterii au temperaturi de fierbere mai scăzute, deoarece
nu formează legături de hidrogen intermoleculare.
În apă au solubilitate mai mică decât alcoolii, solubilitatea fiind datorată
legăturilor de hidrogen între moleculele de eter şi cele de apă. Cu creşterea radicalilor
hidrocarbonaţi solubilitatea în apă scade. Astfel eterul metilic este complet solubil în
apă, eterul etilic formează soluţii apoase de cca.10%.
Eterii sunt buni dizolvanţi se folosesc ca solvenţi de extracţie a compuşilor
organici din soluţii apoase. Vaporii de eter etilic sunt inflamabili şi dau cu aerul
amestecuri explozive.
Spectre UV-VIZ
Eterii alifatici inferiori, ca şi eterii ciclici, nu absorb în UV, ca urmare ei pot fi
folosiţi ca solvenţi în spectrometria UV. Eterii aromatici au banda caracteristică inelului
aromatic deplasată batocrom.
Spectre IR
 Legătura C-O din eteri prezintă o frecvenţă caracteristică de vibraţie între 1025-
1275 cm-1, apropiată de frecvenţa de vibraţie a legăturii C-O din alcooli şi esteri.
Atribuirea absorbţiei se face după examinarea regiunii caracteristice O-H 3600 cm-1
pentru alcooli şi C=O 1700-1750 cm-1 pentru esteri. Eterii alifatici saturaţi prezintă
absorbţii datorate legăturii C-O între 1070-1150 cm-1, vinileterii între 1200-1275 cm-1 şi
alchilarileterii între 1200-1275 şi 1025-1075cm-1.
Spectre RMN
În spectrele RMN, protonii atomului de carbon legat de oxigen sunt dezecranaţi,
semnalul acestora este deplasat spre câmpuri mai mici, având valori cuprinse între 3,2-
3,26 ppm.

Proprietăţi chimice
Eteri alifatici
Eterii sunt compuşi stabili faţă de majoritatea reactivilor organici, fapt ce
permite folosirea lor pe scară largă ca solvenţi şi mediu de reacţie.
Eterii nu au caracter acid, nu reacţionează cu sodiu metalic la temperatură
obişnuită, sodiul putând fi astfel folosit pentru anhidrizarea eterilor.
Oxigenul eteric are caracter slab bazic şi în consecinţă, cu acizii tari, eterii
formează săruri de oxoniu.
+ -
R O R + HCl R O R Cl
H
clorură de dialchiloxoniu
Sărurile de oxoniu sunt stabile numai la temperaturi scăzute, la temperatură
ridicată acestea disociază în eter şi acid.
Cu acidul iodhidric eterii formează mai întâi sarea de oxoniu, în care ionul de
iodură reacţionează nucleofil la carbonul legat de oxigen, după un mecanism SN2 şi se
formează iodura de alchil şi alcoolul.
+ -
R O R + HI R O R I RI + ROH
H

Pe baza acestei reacţii de acidoliză se dozează grupele alcoxil ca C 2H5O- sau

CH3O-, din eterii fenolici (metoda Zeisel). Iodura de metil sau de etil rezultată din
reacţie, după tratare cu AgNO3 se dozează gravimetric sub forma iodurii de argint.
Reacţia eterilor cu acid clorhidric sau bromhidric decurge mai greu, are loc la
temperaturi mai ridicate, deoarece Br- şi Cl- sunt agenţi nucleofili mai slabi decât I-.
Diarileterii nu suferă reacţia de acidoliză.
Eteri alchilfenolici
Eterii fenolilor sunt eteri micşti alifatici-aromatici şi pot da reacţii de substituţie
electrofilă pe nucleul aromatic. Efectul electromer respingător de electroni al grupei
alcoxil (RO-), ceva mai slab decât al grupei hidroxil (-OH), activează nucleul aromatic
şi orientează noul substituent în poziţiile orto şi para.

OR OR OR
E
+
+ E +

E
 Inelul aromatic din eterii fenolici poate fi halogenat, nitrat, sulfonat, alchilat etc.
Transpoziţia alchilfenileterilor
Alchilfenileterii al căror radical alchil formeză carbocation stabil (carbocation
terţiar, secundar sau benzilic), formează orto- sau para-alchilfenoli, în prezenţă de
catalizatori (H2SO4, AlCl3, BF3), în urma transpoziţiei radicalului alchil de la oxigen la
carbonul nucleului aromatic.
OR OH OH
R
+ H+ +

Mecanismul implică protonarea la atomul de oxigen, urmată de formarea

carbocationului electrofil, care va atacă nucleul aromatic.

+
O C(CH3)3 H O C(CH3)3 OH

+
+H +
+ (CH3)3C
OH OH OH
C(CH3)3
+ +
+ (CH3)3C + + H

C(CH3)3
Transpoziţia alilfenileterilor
Prin încălzire la 200°C alilfenileterul se transformă cantitativ în o-alilfenol,
reacţie denumită transpoziţie Claisen.

O CH2 CH CH2 OH
CH2 CH CH2


Transpoziţia Claisen este o reacţie concertată care decurge prin intermediul unei
stări de tranziţie hexaciclică ce implică deplasarea a trei perechi de electroni,
transpoziţie sigmatropică [3,3].

CH2 CH2
O CH O CH
CH2 CH2
 derivat de ciclohexadienonă

H2C
O CH OH
CH2 CH2 CH CH2
H

Intermediarul, derivat de ciclohexadienonă se izomerizează la o-alilfenol. Dacă

poziţiile orto sunt ocupate, derivatul ciclohexadienonei poate forma p-alilfenolul.
În cazul unor eteri alifatici cum ar fi propargilvinileterul, intermediarul
carbonilic (aldehida alenică) format este stabil.

C CH o
C CH
255 C
H2C CH2 H2C CH2
O CH O C
H

Proprietăţi chimice ale eterilor ciclici

Eterii ciclici, cu excepţia etilenoxidului, sunt substanţe cu reactivitate chimică
scăzută comparabilă cu cea a alchileterilor; astfel că, tetrahidrofuranul şi dioxanul se
folosesc ca solvenţi.
Epoxizii având ciclul de trei atomi, datorită tensiunii ciclului au reactivitate
foarte ridicată şi dau reacţii cu deschiderea ciclului.
 Reacţia epoxizilor cu apa
Epoxizii reacţionează cu apa în cataliză bazică sau acidă cu deschiderea ciclului
şi formarea diolilor.
+
H + H2O
H2C CH2 H2C CH2 H2C CH2 + HOH2C CH2OH
-H
O O+ OH
H

Reacţia epoxizilor cu apa, în cataliză bazică, decurge după un mecanism S N2,

atacul nucleofilului OH- având loc din direcţia opusă punţii epoxidice; se formează
trans-dioli.
-
OH OH OH
H2O
C C C C C C + HO -
-
O O OH

 Reacţia epoxizilor cu hidracizi

 R HC CH2 + HX R HC CH2OH X = Cl, Br, I
O X
halohidrină
În cazul epoxizilor asimetrici reacţia cu hidracizii este regioselectivă, adiţia
halogenului are loc la atomul de carbon cel mai substitutit.
+ -
H Cl
CH3 CH CH2 CH3 CH CH2
O O+
H

CH3 CH CH2 + CH3 CH CH2

Cl OH OH Cl
2-cloro-1-propanol 1-cloro-2-propanol
(90%) (10%)
Reacţia decurge parţial după un mecanism SN1 şi parţial SN2. Nu este un
mecanism SN1 pur, deoarece nu se formează complet un carbocation, iar pe de altă parte
nu este un mecanism SN2 pur, deoarece slăbirea legăturii C-O care se rupe are loc
înainte de atacul nucleofilului, atac ce are loc la atomul de carbon care formează un
parţial carbocation secundar.
 Reacţia de reducere a epoxizilor
La tratarea epoxizilor cu LiAlH4 sau NaBH4 în soluţie eterică se obţin alcooli
monohidroxilici.
LiAlH4
R CH CH2 R CH CH3
O OH

 Reacţia epoxizilor cu compuşi organomagnezieni

Compuşii organomagnezieni se comportă, faţă de epoxizi, ca reactanţi nucleofili,
dând alcooli în care radicalul organic al derivatului organomagnezian se leagă de atomul
de carbon marginal.
1.C6H5 MgBr
CH3 CH CH2 CH3 CH CH2 C6H5
2.H 2 O
O OH

24.6. Reprezentanţi
Eterul etilic, (C2H5)2O, lichid cu temperatură de fierbere 34,6°C, puţin solubil în
apă (10%), solubil în alcool. Vaporii de eter sunt mai grei decât aerul şi formează cu
acesta amestecuri explozive. Prin depozitare îndelungată, la lumină, formează peroxizi
care prezintă pericol de explozie. Pentru a evita formarea peroxizilor, eterul etilic se
păstrează în sticle de culoare închisă, la întuneric. Pentru distrugerea conţinutului de
peroxizi din eterul etilic, se agită proba de eter cu o soluţie acidă de KI. Pentru
reducerea peroxizilor se adaugă eterului etilic cantităţi mici de MnSO4 sau FeSO4.
Eterul etilic are proprietăţi narcotice şi s-a folosit pe scară largă în medicină.
Datorită faptului că este uşor volatil şi formează cu aerul amestecuri explozive, folosirea
eterului etilic ca narcotic s-a diminuat, fiind înlocuit de o serie de eteri halogenaţi care
nu prezintă pericol de explozie.
Eterul etilic se foloseşte ca solvent pentru compuşii organici. Pentru a se obţine
eter etilic anhidru se poate usca pe CaCl2 sau se distilă în prezenţa sodiului metalic.
Eteri ciclici
Etilenoxidul sau oxidul de etenă este eterul cu ciclu de trei atomi, gaz la
temperatură obişnuită (T.f. = 12°C), solubil în apă şi în majoritatea solvenţilor organici.
Fiind un gaz toxic pentru insecte, se foloseşte pentru combaterea acestora în spaţii
închise.
Datorită ciclului puternic tensionat, oxidul de etenă este foarte reactiv, fapt ce îi
conferă importanţă deosebită în sinteza organică. În schema ce urmează se prezintă
principalele reacţii de adiţie ale oxidului de etenă.
+
H2O/H (CH2 )2 O
CH2 CH2 (HOCH2 CH2 )2 O dietilenglicol
OH OH
-
H2O/HO sau BF3
HO CH2 CH2 O H polietilenglicol
n
CH3OH (CH2 )2 O
CH3OCH2CH2OH CH3O(CH2)2 O(CH2)2 OH
metilcelosolv metilcarbinol
HCl CH2 CH2 etilenclorhidrina
H2C CH2
O OH Cl
NH3
CH2 CH2 etanolamina
OH NH2
HCN
CH2 CH2 etilencianhidrina
OH CN
HSO3Na
CH2 CH2 acid -hidroxietansulfonic (sare de sodiu)
OH SO 3Na
1.RMgX
2.H 2 O
CH2 CH2 alcool
OH R

La tratarea etilenoxidului cu etanol se obţine monoetileterul glicolului,

2-etoxietanolul cunoscut şi sub denumirea de etilcelosolv , care se foloseşte pe scară
largă ca solvent.

H2C CH2 + C2H5OH HO H2C CH2 OC2H5

O
Sub acţiunea oxidului de etenă, alcoolii superiori pot fi transformaţi în alcooli
polietoxilaţi.
-
HO
CH3(CH2)10CH2OH + 8H2C CH2 CH3(CH2)10CH2(OCH2CH2)8OH
O
 alcool lauric alcool polietoxilat

Alcoolii polietoxilaţi se folosesc ca detergenţi neionici biodegradabili.

Etilenoxidul reacţionează cu dietilenglicol, sub presiune, în mediu bazic cu
formarea polietilenglicolilor (polietilenoxizii) cu mase moleculare variabile (200-
20000).

nH2C CH2 + HOCH2CH2 O CH2CH2OH HO CH2CH2O CH2CH2OH

n+1
O

Polietilenglicolii pot fi lichizi (cei cu masă moleculară mică) sau solizi, sunt
solubili în apă şi alcooli. Se folosesc ca faze staţionare polare în gaz-cromatografie.
În tehnica farmaceutică se folosesc ca bază pentru unguente, supozitoare etc., ca
solvenţi sau ca stabilizatori ai emulsiilor.
Tetrahidrofuranul sau tetrametilenoxidul se poate obţine prin dehidratarea 1,4-
butandiolului sau prin hidrogenarea furanului.
Tetrahidrofuranul este un lichid cu T.f. = 65ºC, se foloseşte ca solvent sau mediu
de reacţie în sinteze Grignard sau la reacţiile de reducere cu hidruri metalice.
1,4-Dioxanul, este un lichid cu T.f. = 101ºC miscibil cu apa şi cu majoritatea
solvenţilor organici, se poate obţine prin dehidratarea etilenglicolului. Dioxanul se
foloseşte ca solvent.
Eteri coroană
Eterii coroană pot fi caracterizaţi pe de o parte prin inerţie chimică, iar pe de altă
parte prin capacitatea de a forma combinaţii complexe cu unii cationi metalici bazate pe
interacţii dipol-dipol (interacţia electronilor neparticipanţi ai oxigenului şi sarcina
pozitivă a cationului). Astfel cationul de sodiu, Na + cu diametrul de 1,80 Å poate fi
complexat de eterul 15-coroană-5, a cărui cavitate are un diametru între 1,7-2,2 Å.
Cationul de potasiu, K+, al cărui diametru de 2,66 Å, este prea mare pentru a fi
complexat de eterul 15-coroană-5, însă poate fi acceptat în cavitatea eterului 18-
coroană-6 care are diametrul de 2,6-3,2 Å.

O O
O O O O
+ +
K Na
O O O O
O O

Această proprietate a eterilor coroană face posibilă solubilizarea sărurilor

anorganice în solvenţi organici nepolari. Permanganatul de potasiu, agent de oxidare
insolubil în solvenţi organici nepolari (benzen) poate fi solubilizat în benzen în prezenţa
eterului 18-coroană-6. O O
O O O O
KMnO4 + -
K MnO 4
C6 H 6
O O O O
O O
 În cazul permanganatului de poatasiu, eterul coroană joacă rolul unui catalizator
cu transfer de fază.
Catalizatorul cu transfer de fază este un compus care are rolul de a transfera
reactantul (în special reactantul anorganic) în faza în care are loc reacţia, de regulă în
faza organică. Un alt exemplu în care eterul coroană funcţionează ca un catalizator cu
transfer de fază este reacţia de obţinere a fluorurilor de alchil din bromurile respective şi
fluorura de potasiu.
18-coroana-6
CH3(CH2)8CH2Br + KF CH3(CH2)8CH2F + KBr
CH3CN

Folosind doar acetonitrilul ca mediu de reacţie, reacţia nu are loc, la adaosul de

eter coroană anionul fluorură este adus în faza organică şi reacţia are loc cu randament
corespunzător.
Folosirea eterilor coroană permite efectuarea a numeroase reacţii de substituţie
nucleofilă în solvent organic.
O O
CH3 C + KF 18-coroana-6 CH3 C + KCl
CH3CN
Cl F

18-coroana-6
R CH2 X + KCN R CH2 CN + KX
C6 H 6