Location via proxy:   [ UP ]  
[Report a bug]   [Manage cookies]                

Al. Macedonski Rondelul Rozelor Ce Mor Prezentare

Descărcați ca pdf sau txt
Descărcați ca pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 12

Rondelul rozelor ce mor,

de Alexandru Macedonski
DE CE ALEXANDRU MACEDONSKI ?
 Pentru că ne fascinează prin cunoaştere, prin rostirea adevărurilor
esenţiale despre condiţia noastră umană, prin diversitatea temelor
liricii sale şi prin frumuseţea operelor sale literare.

 Supranumit poetul rondelurilor, inspirându-se din literatura franceză,


este primul reprezentant al simbolismului în literatura română.
Inițiatorul cenaclului și revistei literare Literatorul, a susținut
modernizarea poeziei românești, fiind într-o continuă polemică
cu junimiștii.

 Aceste polemici i-au afectat serios cariera literară și viața și au rămas


notabile polemicile sale cu Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu și Ion
Luca Caragiale.

 Promotor al literaturii SF şi creatorul unei moşteniri literare


importante
Rondelul rozelor ce mor
Obiectivele lectiei:

 să specifice importanţa operei poetului Alexandru Macedonski în contextul literaturii


române şi să încadreze poezia în contextul creaţiei sale lirice;

 să identifice caracteristici ale textului pentru a motiva încadrarea acestuia în


simbolism;

 să discute semnificaţia titlului în relaţie cu viziunea despre lume reflectată în


textul poetic;

 să identifice tema şi motivele poetice;

 să comenteze mesajul textului evidenţiind elementele de compoziţie;

 să precizeze modul de structurare a textului poetic;

 să analizeze limbajul poetic sub aspectul particularităţilor stilistice;


OPERA POETICĂ
Alexandru Macedonski
Poetul Rondelurilor si al Nopţilor

Prima verba (1872);


Poesii (1882);
Excelsior (1895);
Flori sacre (1912);
Poema rondelurilor (1927):
 Rondeluri pribege;
 Rondelurile celor 4 vȃnturi;
 Rondelurile rozelor;
 Rondelurile Senei;
 Rondelurile de porțelan.
Încadrare în gen, specie şi curent literar

Genul liric- eul liric, exprimare directă a sentimentelor,imagini


artistice, figuri de stil, elemente de prozodie;
Specia literară-rondelul- poezie cu formă fixă, sugerată poetului de
predilecția pentru poezia franceză de atunci, mai ales a autorilor consacraţi
ai acestei creaţii versificate, Maurice Rollinat şi Theodore de Banville, care
se compune din 13 versuri grupate în trei catrene şi un vers independent.
Primele două versuri sunt identice sau aproape identice cu versurile 7 şi 8,
iar versul independent este identic cu primul vers, versificaţia limitându-se la
două rime.
 Curent literar-simbolism prin: procedeul corespondenţelor, natura ca
stare de spirit, descompunerea cosmică, spleen-ul, muzicalitate prin
aliteraţie, repetiţie, ingambament, structură sintactică specifică, vers –
refren. Se încadrează în clasicism prin simetrie la nivelul formei şi
în parnasianism prin căutarea perfecţiunii formei.
Apariția poemului:

Acest poem a fost scris pe 13 mai 1916, aparţinând


perioadei finale din creaţia lui Macedonski, când el este preocupat,
îndeosebi, de realizarea acordurilor tonale perfecte între muzicalitatea
versului şi corespondentul său în imagini.
Face parte din ciclul Rondelul rozelor, alături de Rondeluri
pribege, Rondelurile celor 4 vȃnturi, Rondelurile Senei şi Rondelurile
de porțelan, incluse ȋn ciclul Poema rondelurilor, apărut ȋn 1927.
Titlul operei
Titlul încadrează poezia în specia literară- rondelul-
şi cuprinde motivul liric central, roza, determinat invariabil
de o propoziţie atributivă de calificare, ce noteză ideea
obsesivă a dispariţiei, care nu ocoleşte nici elementele
naturale ce păreau – în desăvârşirea lor – destinate
eternităţii.
Tema poeziei
şi motivele literare
Inexorabilul proces al ofilirii, al dezagregării latente, al
descompunerii – moartea, care nu este numită
direct, ci sugerată prin efectele ei corespondente:
ofilirea rozelor şi pieirea oamenilor.
Roza devine laitmotiv al poeziei, definind acel spaţiu
al idealităţii spre care tinde poetul, atât de perfect
şi, totuşi, atât de supus pieirii.
Idealul reprezentat de grădinile de miresme
îmbătătoare ar fi putut presupune întreţinerea
speranţelor, a iluziilor poetului.
Particularități stilistice:

Se remarcă o anumită ,,economie” a limbajului, dat fiind forma fixă a


poeziei.

Poetul foloseşte numai două substantive concrete, ,,roze” şi ,,grădini”,


celelalte fiind abstracte şi articulate indefinit: ,,un fior”, ,,o jale”.

Determinantele adjectivale sunt rare şi devin epitete, ,,întristător”,


abstract, având rolul de a accentua efectul produs de stingere asupra omului.

Verbele, cu două excepţii, sunt conjugate la prezentul cu valoare


iterativă, sugerând faptul că ofilirea trandafirilor este un fenomen periodic.
Perfectul compus din versul ,,Şi-au fost atât de viaţă pline” justifică o
plenitudine de scurtă durată, încheiată ireversibil.
Viitorul încă se ascunde, ca o taină ce se va revela treptat, într-un
prezent anticipativ (,,în marea noapte care vine”).
Elementele de prozodie:
Rondelurile sunt descrieri muzicale, cultivând
aspectul pictural şi sonor, reabilitând o categorie
estetică oarecum neglijată – graţiosul.
Repetarea versurilor, transformarea lor în refren
sugerează senzaţia de plinătate.
Rimele sunt alternante – îmbrăţişată, încrucişată,
îmbrăţişată – astfel încât se creează iluzia unor petale
de roză care se îmbracă unele pe altele până când se
ajunge la sublima formă naturală.
Măsura versurilor este 8 – 9 silabe.
Ritmul predominant este cel iambic.
Î n l o c d e c o n c l uzie ….

Contemporan cu Eminescu şi cu generaţia marilor


clasici, s-a deosebit de aceştia atât prin structura umană, cât şi
prin concepţia literară, fiind considerat un scriitor de tranziţie,
deoarece a îmbinat elementele romantice cu cele simboliste şi
parnasiene.

S-ar putea să vă placă și