Activitatea complexă a lui

Vasile Alexandri
Au efectuat:
Buga Nicoleta
Chirila Zina
Ţurcanu Ana
Vlad Maxim
Vasile Alecsandri (1819-1890) este fiul unui nobil de
origine italiană.
A fost coleg cu Kogălniceanu și Millo Cuza și
Nicolae Docan.
Și-a transformat piesele într-o armă de război,
lovind mai ales acea pătură din societate care era
refractară la ideile de reformă și progres.
Alecsandri a publicat pentru prima dată o nuvelă
Buchetiera din Florența în revista lui Kogălniceanu
„Dacia literară” (1840) După închiderea revistei. și
pierzându-și mama, trăiește o vreme în izolare în
munți. În acest timp scrie primele poezii de
dragoste, dedicate logodnicei Elena Negri, pe care a
avut durerea s-o piardă în mai 1847.
Eminescu l-a numit „regele poeziei”
Istoria unui galben și a unei paralele, în care forma
adoptată a fost atractivă, este un exemplu al lucrării
sale cele mai bune.
 EFORTUL ŞI IMPORTANTA EDITARII CREAŢIILOR POPUARE
ORALE PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ DIN EPOCĂ

Despre Alecsandri nu se poate spune că

aparține unei singure epoci literare
pentru că activitatea sa se întinde pe
mai multe decenii. Începe să scrie în
perioada de ascensiune a romantismului
și își încheie cariera literară în plin
clasicism, care poate fi considerat, ca și
Gr. Alexandrescu, un scriitor de tranziție între romantism și clasicism. Evoluția lui Alecsandri este cea a
oricărui creator în drumul său către perfecțiune, de la o literatură ușoară, decorativă, ocazională până la
una de profunzime, trădând aspirații esențiale ale omului.
Alecsandri a fost în primul rând o personalitate extraordinar de puternică, având în literatură un rol
asemănător celui al lui Maiorescu în cultură, mai târziu. Implicat în viața politică, socială, literară,
culturală, iubit și aclamat de mulțime, luat ca model de confrații scriitori, Alecsandri a avut o influență
fără precedent în epoca, recunoscută de toți oamenii de cultură care i-au urmat.

 Tematica operei sale este variată, fiind cuprinsă în lucrări aparținând celor
mai diverse genuri și specii literare:

evenimente (Dumbrava Roșie, Despot-Vodă, deșteptarea Românieii,

social- Hora Unirii, Ostașii noștri, Dezrobirea Țiganilor, Moldova
politice în 1857, Dan, Căpitan de plai, Oda ostașilor români)

critica
moravurilor
(Chirița în Iași, Chirița în Provincie, Balta albă, lorgu de
sociale și politice
ale societății la sadagura, Istoria unui galben și a unei parale, Plugul
contemporane blăstămat)

(poezii populare, balade - cântece

folclorul
batrânești, românii și poezia lor, doine și
cules
lăcrămioare, legende)

natura
(pasteluri)
 Ideile lui V. Alecsandri despre valoarea tradițiilor si a
poeziei populare .

Cercetând studiul ”Românii și poezia lor” de

Vasile Alecsandri, publicat pentru prima dată
în anul 1850 în revista Bucovina, constatăm
pe parcursul întregii opere simțămintele de
profund respect și dragoste ale autorului față
de limbă, țară, neam reflectate anume prin
intermediul creației populare
Alecsandri își expune ideile pe marginea mai
multor opere folclorice, cea mai mare atenție
totuși revenind baladelor. Este uimitor cu cât
respect, dăruire de sine, dragoste și atenție
tratează autorul subiectele operelor.
Identifică cu mare ușurință icoane poetice și
sensuri ascunse și profunde ale versurilor
pline de înțelepciune. Remarcă unicitatea și
originalitatea gândului poporului român.
 Nicăieri pe glob, în nici o limbă, nu pot fi traduse versurile : ”Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai”,
ca să putem reda semnificația acestora în toată varietatea, amploarea și complexitatea lor.
Descrie operele folclorice ca fiind
pașaportul națiunii, ce conține absolut
toate datele despre aceasta, începând
cu atitudinile față de haiduci și hoție și terminând cu dragostea și relațiile interpersonale. Rolul
folclorului este
unul definitoriu, pentru parcursul și dezvoltarea literaturii culte, și Alecsandri, prin studiul „Românii
și poezia lor”, nu face nimic altceva decât să sublinieze acest lucru și să mai accentueze odată-n plus
sensibilitatea poporului român, tandrețea și gradul
sporit de înțelegere a vieții și
fenomenelor lumii al acestuia.
 Poezia populară
După călătorii prin Moldova,
Muntenia, Transilvania şi
Bucovina, Alecsandri descoperă
poezia populară care îl
impresionează, fascinează şi
influenţează în creaţiile sale.
După Alecsandri poezia populară
are o influenţă deosebită asupra
dezvoltării literaturii româneşti din
secolul trecut şi nu numai.
Stilul subtil, cuprinzător şi angajat
fac din Alecsandri un artist
puternic influenţat de marile
probleme ale epocii, observând
lumea înconjuratoare aşa cum este,
fară iluzii sau dezamăgiri.
 Semnificaţia izvoarelor folclorice, originalitatea
legendelor şi a altor texte.

Vasile Alecsandri a considerat folclorul și istoria

națională ca surse de inspirație, dau nota de
originalitate literaturii române atât prin subiect, cât
și prin expresie. În poezia de inspirație istorică,
poetul român preia tehnici stilistice și motive de la
romanticii francezi și le autohtonizează. Prelucrând
motive din legendele populare românești, din care
percepe o anumită simbolistică, asumându-și tehnici
de configurație a personajelor din literatura eroică
populară
 Alecsandri creează în „Legende” un univers medieval proiectat în
mit.Împreuna cu ciclul „Pasteluri” , volumele „Legende”
și„Legende nouă” alcătuiesc piatra de rezistență estetică a liricii lui
Alecsandri.
Publicate succesiv,
între 1872 și 1874,
legendele au caracter istoric, fantastic sau etiologic.
Chiar printre „Doinele”
sale, poetul pașoptist
introduce și câteva balade
( Andrii Popa, Groza, Tătarul,
Altarul monastirii Putna ,
Mărioara Florioara), la care se adaugă înca cinci în volumul
„Margaritarele”.
 Concluzie
Poezia româneasca era dominată de puternica personalitate lirică a lui Vasile Alecsandri. Până la înălțimea
de cugetare și până la perfecțiunea formală a poetului muntean nu se mai ridicase nici unul din poeții
vremii, nici unul din cei de mai înainte. Creațiile lui Alecsandri au avut un spirit național și popular,
reprezentau năzuința sa fierbinte, de a elogia viața înnobilată prin muncă, rodnicie și puritate morală a
oamenilor simpli. Folosind tradiția unor încercări mai vechi epice pe teme istorice, cum fusese cele din
propria sa creație ,el depășea tot ce se făcuse până atunci prin amploare și prin biruința artistică marcând
un moment însemnat de deplină maturitate în creația sa și chiar în literatura noastră. Poemul deschidea
drumul unui nou ciclu în poezia lui Alecsandri, ceea ce el a numit Legende. Specia nu fusese cu totul absentă
din literatura noastră până atunci, dar poemele lui Alecsandri au un timbru nou în ansamblul lor, îmbinând
în mod ingenios izvoarele istorice și vibrația patriotismului cu bogate elemente folclorice, cum este în acea
nepieritoare capodoperă a literaturii noastre, care e Dan, Capitan de Plai.
Vă mulţumim pentru atenţie