Poezia 'Testament' de Tudor Arghezi este concepută ca un monolog adresat unui fiu spiritual căruia îi este lăsată ca moștenire opera literară a poetului. Textul poetic prezintă relația dintre generații și rolul etic și estetic al poeziei. Limbajul poetic combină în mod original diferite registre lingvistice.
0 evaluări0% au considerat acest document util (0 voturi)
23 vizualizări3 pagini
Poezia 'Testament' de Tudor Arghezi este concepută ca un monolog adresat unui fiu spiritual căruia îi este lăsată ca moștenire opera literară a poetului. Textul poetic prezintă relația dintre generații și rolul etic și estetic al poeziei. Limbajul poetic combină în mod original diferite registre lingvistice.
Poezia 'Testament' de Tudor Arghezi este concepută ca un monolog adresat unui fiu spiritual căruia îi este lăsată ca moștenire opera literară a poetului. Textul poetic prezintă relația dintre generații și rolul etic și estetic al poeziei. Limbajul poetic combină în mod original diferite registre lingvistice.
Poezia 'Testament' de Tudor Arghezi este concepută ca un monolog adresat unui fiu spiritual căruia îi este lăsată ca moștenire opera literară a poetului. Textul poetic prezintă relația dintre generații și rolul etic și estetic al poeziei. Limbajul poetic combină în mod original diferite registre lingvistice.
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1/ 3
Testament de Tudor Arghezi
Poezia “ Testament “ de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice modern ale literaturii romana din perioada interbelica. Poezia este asezata in fruntea primului volum arghezian, “Cuvinte potrivite” (1927), si are rol de program literar , realizat insa cu mijloace artistice.
Poemul arghezian aparține liricii moderniste, Arghezi valorificând particularități
esențiale ale curentului.
Modernismul este o mișcare culturală, artistică și de idei, apărută ca o
reacție împotriva tradiților academice și istorice, caracterizată prin introducerea unor idei și concepte noi asupra expresiei artistice.
Modernismul românesc a fost inițiat și promovat de Eugen Lovinescu și de revista
„Sburătorul” care sustineau o poezie directă, „de notație sau de atmosferă”, cum o numea Lovinescu, obținută prin explorarea universului lăuntric.
Particularitati ale modernismului in poezia lui sunt : estetica uratului –“Din bube, mucegaiuri si noroi/ Iscat-am frumuseti si preturi noi “ , limbajul socant , cu neasteptate asocieri lexicale si semantice ( termini religiosi , arhaisme , neologisme , expresii populare ) , fantezia metaforica, innoirile prozodice.
Tema poeziei o reprezinta creatia literara in ipostaza de mestesug , creatie lasata
mostenire unui fiu spiritual – posteritatii.
O primă idee poetică ce susține tema se poate identifica în versurile care
evidențiază estetica urâtului. Această caracteristică subliniază influența literaturii franceze asupra marelui poet, frumosul își lărgește semnificația și încadrează transfigurarea grotescului. Arghezi valorifică o zonă respinsă și, printr-un efort imens, îi redă frumusețea și strălucirea. Reușita muncii poetice este redată prin sintagma ”cuvinte potrivite” care denumește întregul volum de poezii. După înlocuirea instrumentelor muncii fizice cu cele ale muncii intelectuale (”sapa-n condei și brazda-n călimară”), poetul operează substituțiile de sens, astfel încât din vorbele aspre ale țăranilor creează ”versuri și icoane, iar din ”zdrențe” reușește să facă ”muguri și coroane”. Tot dintre aspectele respingătoare poetul alege ”bube, mucegaiuri și noroi” pentru transfigurarea în ”frumuseți și prețuri noi”. O altă imagine poetică este surprinsă în ultima strofă a poeziei, în care se prezintă raportul dintre tehnica poetică și inspirație. Poetul mărturisește că munca este predominantă în defavoarea inspirației (”domnița suferă în cartea mea”). El folosește două metafore sugestive pentru inspirație și muncă, ”slova de foc” și ”slova făurită”, ilustrând necesitatea prezenței amândurora într-o măsură egală, ”împărecheate-n carte se mărită”.
Textul poetic este conceput ca un monolog adresat de tata unui fiu spiritual caruia ii este lasata drept unica mostenire “ cartea “ care sugerea opera literara.
Cele doua ipostaze lirice sunt desemnate de pronumele eu ( tatal spiritual, poetul ) si tu ( “fiul”, cititorul , urmasii ), iar in finalul poeziei de metonimiile “ robul “ – “Domnul”.
Titlul poeziei are doua sensuri : unul denotativ si altul conotativ . In sens propriu , denotativ , titlu desemneaza un act juridic prin care o persoana isi exprima dorintele ce urmeaza a fi indeplinite dupa moarte , cu privire la transmiterea averii sale. Titlul aminteste si de cartile Bibliei , Vechiul Testament si Noul Testament , care contin invataturi religioase adresate omenirii . De aici deriva sensul figurat , conotativ al titlului : creatia argheziana, “cartea” , este o mostenire spirituala lasata de poet urmasilor.
Textul poetic este structurat in 6 strofe cu numar inegal de versuri , grupate
in trei secvente poetice.
Prima secventa ( strofele I ,II ) sugereaza legatura dintre generatii : strabuni , poet si cititorii, urmasi. Secventa a doua (strofele III, IV) reda rolul etic, estetic si social al poeziei . A treia secventa poetica ( ultima) este data de plasarea cuvantului-cheie “carte” si a sinonimelor sale in cele trei secvente poetice.
Figurile de stil si imaginile artistice sunt puse in relatie cu o conceptie noua
moderna, privind poezia , resursele ei si misiunea poetului . Materialitatea imaginilor artistice se realizeaza prin asocieri semantice surprinzatoare : comparatia inedita (“Imparechiate-n carte se marita / Ca fierul cald imbratisat in cleste “) , epitetul rar ( “seara razvratita”) Pronunțat modern este și limbajul în care Tudor Arghezi îmbină în mod original diferite registre lingvistice. Limbajul familiar, popular („brânci”, „zdrențe”) stă alături de cel sobru, dovadă fiind numeroasele metafore deosebit de originale. Multe dintre cuvinte sunt regionalisme („sariei”), altele arhaisme („hrisov”) sau chiar neologisme („obscure). Prozodia , imbinand traditie si modernitate , este inedita : poezia cuprinde strofe inegale ca numar de versuri ( 9-11silabe ) si ritm variabil , in functie de intensitatea sentimentelor si de ideile exprimate . Rima este imperecheata.
Lirismul subiectiv se justifica prin atitudinea poetica transmisa in mod
direct si la nivelul expresiei, prin marcile eului liric: pronume si verbe de persoana I sg (eu am ivit, am preschimbat), adjective posesive (cartea mea), pronume si verbe de persoana II sg (tine, urci) sau substantive in vocative (fiule!).
In concluzie, poezia Testament este o arta poetica, întrucât poetul devine un
născocitor, iar poezia este atât produsul inspirației divine, cât și al tehnicii poetice.
