Povestea Lui Harap-Alb de Ion Creanga
Povestea Lui Harap-Alb de Ion Creanga
Povestea Lui Harap-Alb de Ion Creanga
Ion Creangă
Ion Creangă aparține perioadei marilor clasici ai literaturii române alături de Mihai
Eminescu,Ioan Slavici,Ion Luca Caragiale , operele sale reprezentând modele pentru scriitorii de mai
târziu.Ion Creangă este considerat unul dintre cei mai valoroși povestitori ai poporului nostru, fiind
autorul operei ”Amintiri din copilărie”, căreia i se adaugă basmele culte ce proiectează în fabulos
lumea țărănească apropiată de sufletul său, în maniera originală de exprimare.
Basmul cult este o specie a genului epic în proză cu numeroase personaje purtătoare ale
unor valori simbolice , cu acțiune implicând supranaturalul care înfățișează parcurgerea drumului
maturizării de către erou. Conflictul dintre bine și rău , din a căror înfruntare ies biruitoare forțele
binelui , constituie tema centrală, iar personajele îndeplinesc, prin raportare la erou , o serie de
funcții , ca în basmul popular , dar sunt individualizate prin atribute exterioare și prin limbaj.
O astfel de operă este și ”Povestea lui Harap-Alb” , publicată în revista ”Convorbiri literare”,
în 1877 ( despre care George Călinescu afirmă: ”Povestea Lui Harap-Alb e un chip de a dovedi că
omul de soi bun se vădește sub orice strai și la orice vârstă”.) Opera lui Creangă aparține unui
realism de esență populară prin umanizarea și autohtonizarea fantasticului. În plus , realismul operei
distinge basmul lui Creangă de cel popular:(”ființele din basm sunt simple măști pentru felurite tipuri
de indivizi” ( G. Călinescu ):Spânul este tipul impostorului , Sf. Duminică reprezintă prin vârsta sa
înțelepciunea sătească.
Titlul , prin termenul ”poveste” , anticipează caracterul fabulos al operei și specia literară
căreia îi aparține , atrăgând atenția asupra devenirii spirituale a protagonistului. Numele
personajului , Harap-Alb, purtat de-a lungul propriei formări , este un oximoron cu valențe
cromatice, sugerându-i condiția duală: rob , slugă (Harap) de origine nobilă (alb). Contrastul cromatic
alb-negru sugerează armonizarea defectelor și a calităților umane , primele fiind necesare pentru a
le verifica pe celelalte.
Tema centrală a basmului are sursă folclorică și prezintă eterna confruntare dintre forțele
antagonice , Binele și Răul , încheiată cu înfrângerea forțelor malefice. Acesteia i se adaugă și
inițierea , ceea ce deosebește basmul lui Creangă de cel popular , conferindu-i atributele unui
bildungsroman , care urmărește desăvârșirea protagonistului , de la fiul de crai naiv la adultul în
stare de a cârmui o împărăție .Printre motivele literare se numără: motivul împăratului fără urmași la
tron, motivul superiorității mezinului , motivul supunerii prin vicleșug(Harap-Alb cade în cursa întinsă
de spân , devenindu-i slugă) , motivul probelor depășite cu ajutorul unor personaje miraculoase ,
motivul pedepsirii răului , motivul căsătoriei. Spre deosebire de basmul popular , în basmul lui
Creangă numărul probelor la care este supus este mult mai mare ( motivul triplicității) , deoarece
personajul nu este încă pe deplin format și are nevoie de noi etape care să-l transforme dintr-un
antierou în erou.
Conflictul , dezvoltat pe schema tradițională , este mai complicat decât în cazul modelului
popular : există confruntarea dintre forțele binelui și cele malefice , însă cele doua categorii morale (
binele și răul) nu sunt absolutizate, ca în varianta populară a acestei specii literare .În fapt , o
confruntare directă între forțele aflate în conflict nu se produce decât în finalul operei , și nu-l
implică pe fiul de crai , ci pe Spân și pe cal. Ceea ce declanșează însă conflictul este schimbarea
statutului social al protagonistului: din fiu de crai va ajunge slugă , iar Spânul se va erija în fiu de crai.
În concluzie , acest basm cult înfățișează o lume cu totul aparte , opusă celei reale , în care
voința omului nu cunoaște limite , însă autorul aduce note originale prin caracterul moralizator și
modalitatea inedită de a reda maturizarea eroului. Asemenea basmului popular , opera lui Creangă
pune în evidență idealul de dreptate , de adevăr și de cinste , fiind ”o oglindire a vieții în moduri
fabuloase”.