Drept Civil
Drept Civil
Drept Civil
Dpdv etimologic cuvântul “drept” provine din limba latina, mai precis din cuv directum
ceea ce înseamnă fără ocolișuri, potrivit regulii, corect, potrivit dreptății.
Exista mai multe accepțiuni sau sensuri ale noțiunii de drept:
1. Prin noțiunea de drept se înțelege totalitatea regulilor de conduita impuse de stat in scopul
reglementarii relațiilor sociale dintre oameni. Acest sens al noțiunii de drept este sensul dreptului
obiectiv, definindu-se prin raportare la obiectul sau respectiv la regulile de conduita.
2.Intr-un alt sens, noțiunea de drept reprezintă prerogativa, facultatea sau posibilitatea unei
persoane de a avea o anumită conduita și de a pretinde celorlalți o conduita corespunzatoare.
Intr-un astfel de sens este utilizat cuvântul drept in cazul “am un drept de proprietatea asupra
casei”.
Acesta este sensul de drept subiectiv deoarece se definește prin raportare la persoana care
exercita prerogativa respectiva.
3. Intr-un al treilea sens noțiunea de drept desemnează știință socială care studiază statul și
regulile adoptate de acesta instituțiile politice și juridice, principiile generale de conducere și de
reglementare a societății. acesta este sensul la care ne raportam și când ne referim la disciplina de
studiu drept civil.
Dreptul civil este acea ramura de drept care reglementează raporturile juridice
patrimoniale și nepatrimoniale dintre subiectele de drept ( persoane fizice și persoane juridice)
aflate pe poziție de egalitate juridică.
Dreptul civil aparține diviziunii de privit întrucât reglementează in principiu raporturile dintre
particulari.
Dreptul civil este baza comuna din care s au desprins in timp toate celelalte ramuri de drept
privat. aceasta înseamnă ca ori de câte ori o anumită situație nu este reglementată in vreun fel de
o ramura specială de drept soluția va fi aplicarea normelor de drept civil la situația respectiva,
dreptul civil reprezentant dreptul comun.
Obiectul dreptului civil îl constituie doua categorii de raporturi juridice civile:
1 raporturile juridice civile patrimoniale
2 raporturile juridice civile nepatrimoniale
Raporturile juridice patrimoniale sunt acele raporturi juridice care au un conținut
evaluabil in bani.
Spre exemplu, raporturile juridice care au in conținutul lor dreptul de proprietate .
Raporturile juridice civile nepatrimoniale sunt acele raporturi juridice al căror conținut nu
este evaluabil in bani, spre exemplu raporturile juridice care au in conținutul lor aspecte
referitoare la elementele de identificare a persoanei fizice sau a persoanei juridice.
Raporturile juridice de drept civil se pot stabili intre persoane fizice ( oamenii priviți
individual), intre persoane juridice sau intre persoanele fizice și persoanele juridice.
Subiectele raporturilor de drept civil se afla pe poziție de egalitate juridică ceea ce
înseamnă ca intre acestea nu exista raporturi de subordonare.
Principiile care se aplica in dreptul civil sunt pe de o parte principiile generale care se
aplica întregului sistem de drept roman și pe de alta parte principiile specifice, proprii ramurii de
drept civil.
Exemple de principii care se aplica întregului sistem de drept:
1 principiul separației puterilor in stat
2 principiul nediscriminării
3 principiul liberului acces la justiție
Pe lângă aceste principii dreptul civil se face aplicarea unor principii proprii acestea din
urma clasificând se in doua mari categorii
1.Principii generale ale dreptului civil
2.Principii specifice anumitor instituții de drept civil
1.Principiile generale ale dreptului civil se aplica întregii ramuri de drept civil intre
acestea regăsindu se spre exemplu:
principiul proprietații, principiul egalității in fata legii civile, principiul îmbinării intereselor
individuale cu interesele colective, principiul ocrotirii și garantării drepturilor subiective civile
2.Principii specifice ex: principiul bunei credințe, care este specific instituției răspunderii
civile sau drepturilor reale, principiul consensualismului care privește forma actului juridic civil,
principiul relativității care este specific efectelor actului juridic civil.
Izvoarele dreptului civil sunt acele surse ale dreptului civil având caracter general și
impersonal. in general izvoare ale dreptului civil sunt actele normative, adică acele acte care
emana de la organele de stat investite cu prerogativa legiferării.
Normele care reglementează dreptul civil se regăsesc in constituția României, in dreptul civil, in
legi organice, in legi ordinare, hotărâri ale guvernului, in ordonanțe ale guvernului,
in acte normative emise de autoritățile administrative publice centrale și locale
Potrivit actualului cod civil sunt izvoare ale dreptului civil:
-legea
-uzantele (obiceiuri)
-principiile generale ale dreptului
In situațiile nereglementate prin lege se aplica uzanțele, iar in lipsa acestora se aplica
dispozițiile legale referitoare la situații asemănătoare ( analogia legii ), iar când nu exista
asemenea dispoziții se aplica principiile generale ale dreptului ( analogia dreptului ).
1.Principiul neretroactivitatii legii civile noi înseamnă ca o lege civilă se aplica numai situațiilor
care se ivesc in practica după intrarea legii in vigoare iar nu și situațiilor anterioare
2.Prin principiul aplicării imediate a legii civile noi se înțelege regula juridică potrivit căreia de
îndată ce a fost adoptată legea civilă noua se aplica tuturor situațiilor apărute in practica după
intrarea sa in vigoare excluzând aplicarea legii civile vechi.
Drepturile subiective civile reprezintă latura activă a conținutului raportului juridic civil,
iar obligațiile civile reprezintă latura pasivă a acestuia.
3 În funcție de corelația dintre ele distingem între drepturi subiective civile principale și accesorii
Drepturile subiective civile principale sunt acele drepturi care au o existență stătătoare, soarta lor
nedepinzând de vreun alt drept, cum ar fi de ex. dreptul de proprietate
Drepturile subiective civile accesorii sunt acele drepturi care nu au o existență de sine
stătătoare, acestea ființând pe lângă alte drepturi subiective civile care au rolul de
drepturi principale. Ex: dreptul de ipotecă
În raport de gradul de certitudine conferit titularilor lor, distingem între drepturi
subiective civile pure și simple( acelea care ofera certitudine lor deoarece nici
existența și nici exercitarea lor nu depind de vreo împrejurare viitoare) și drepturi
subiective civile afectate de modalități
Un drept civil subiectiv pur și simplu poate fi exercitat de îndată ce s-a născut în mod
necondiționat
Drepturile subiective civile afectate de modalități sunt acele drepturi care nu conferă
siguranță deplină titularilor lor în sensul că existența sau exercitarea acestora depind
de o împrejurare viitoare certă sau incertă
Intră în categoria modalităților în sensul menționat următoarele: termenul, condiția și
sarcina. Prin urmare, este afectat de modalități acel drept subiectiv civil care este
însoțit de un termen, de o condiție sau de o sarcină
Obligațiile civile
Prin obligație civilă se înțelege îndatorirea subiectului pasiv, a raportului juridic civil de a avea o
anumită conduită, corespunzătoare unui drept subiectiv civil care poate să constea în a da, în a
face, sau în a nu face ceva, și care în caz de nevoie poate să fie impusă prin forța de constrângere
a statului.
Clasificarea obligațiilor civile
1. În funcție de obiectul lor, obligațiile civile se clasifică în: obligații de a da, obligații de a
face și obligații de a nu face.
Obligația de a da – Prin obligație de a da, în dreptul civil se înțelege îndatorirea de a constitui
sau de a transmite un drept subiectiv civil. Prin urmare, a da nu se confundă cu a face. A da
nu înseamnă a preda. Ex: obligația vânzătorului unui bun de a transmite dreptul de
proprietate asupra bunului vândut în patrimoniul cumpărătorului este o obligație de a da care
nu se confundă cu obligația de a preda bunul în materialitatea sa, aceasta fiind o obligație de
a face.
Obligația de a face – Obligația de a face reprezintă îndatorirea de a executa o lucrare, de a
presta un serviciu sau de a preda un lucru, adică în general orice obligație pozitivă în afara
celor care se încadrează în noțiunea de a da. Ex: obligația locatorului de a pune la dispoziția
locatarului bunul închiriat, obligația donatorului de a preda donatarului lucrul donat, obligația
vânzătorului de a preda cumpărătorului lucrul vândut
Obligația de a nu face – constă în îndatorirea subiectului pasiv de a se abține la o anumită
acțiune sau de la anumite acțiuni. Obligația de a nu face are un conținut diferit după cum este
corelativă unui drept subiectiv civil absolut sau unui drept subiectiv civil relativ.
Obligația de a nu face corelativa unui drept subiectiv civil absolut constă în îndatorirea de a
nu face nimic de natură să aducă atingere dreptului respectiv, iar obligația de a nu face
corelativă unui drept subiectiv civil relativ constă în îndatorirea ce-i revine subiectului pasiv
de a nu face ceva ce ar fi putut face dacă nu s-ar fi obligat la abținere.
2. După întinderea pe care o au, obligațiile civile se clasifică în funcție de rezultat și
obligații de mijloace .
Obligațiile de rezultat care se mai numesc și obligații determinate sunt acele obligații care
constau în îndatorirea debitorului de a obține un anumit rezultat determinat. Caracteristica
acestor obligații constă în aceea că ele sunt strict precizate, sub aspectul scopului și
obiectului urmărit, debitorul asumându-și îndatorirea ca desfășurând o anumită activitate,
să atingă un rezultat bine stabilit. Ex: obligația de a construi o casă, obligația de a executa
o mobilă, obligația de a preda cheile unui apartament, obligația de a pune la dispoziția
chiriașului un închiriat – obligații de rezultat.
Obligația de mijloace – Obligațiile de mijloace (de diligență) constau în îndatorirea care
revine debitorului de a depune toată stăruința pentru atingerea unui anumit rezultat fără a
se obliga la însuși rezultatul preconizat. Ex: obligația avocatului de a câștiga un anumit
proces sau obligația medicului de a vindeca un pacient – obligații de mijloace.
3. După cum pot să fie aduse la îndeplinire sau nu pot să fie aduse la îndeplinire prin
concursul forței de constrângere a statului, obligațiile civile se împart în obligații civile
perfecte și obligații civile imperfecte.
Obligațiile civile perfecte sunt acele obligații civile care pot fi aduse la îndeplinire prin
recurgerea la concursul forței de constrângere a statului, pentru executarea lor, atunci
când debitorul nu înțelege să își îndeplinească de bună voie obligația care îi revine.
Obligațiile civile imperfecte(naturale) sunt acele obligații a căror aducere la îndeplinire
nu poate fi realizată prin concursul forței de constrângere a statului, dar în măsura în care
au fost executate de bună voie de către debitor, acesta din urmă nu are dreptul să ceară
restituirea prestațiilor.
Obiectul raportului juridic civil - constă în conduita părților sau a subiectelor raportului
juridic civil, adică acțiunea sau inacțiunea pe care subiectul activ o poate pretinde
subiectului pasiv și pe care acesta trebuie să o respecte. Nu trebuie să se confunde
obiectul raportului juridic civil cu conținutul raportului juridic civil, pe când conținutul
raportului juridic civil constă în drepturile și obligațiile părților.
Obiectul raportului juridic civil constă în însăși conduita subiectelor raportului juridic
civil respectiv. Spre exemplu, într-un raport juridic civil care își are izvorul într-un
contract de donație, obligația donatorului de a preda bunul donat și dreptul donatarului de
a pretinde predarea bunului respectiv intră în noțiunea de conținut a raportului juridic
civil. Acțiunea însăși de predare a bunului donat de către donator și acțiunea însăși de
primire a lucrului donat de către donatar, respectiv conduita donatarului și a donatorului
intră în noțiunea de obiect al raportului juridic civil. În exemplul dat, se observă că
acțiunea părților, respectiv conduita acestora se referă la lucrul donat. Noțiunea de lucru
reprezintă tot ceea ce este în natură și este perceptibil prin simțurile omului, ceea ce
înseamnă că are o existență materială. În limbajul juridic, lucrul ia denumirea de bun dacă
îndeplinește anumite condiții și anume: are o valoare economică, este util omului, poate fi
însușit sau apropriat de către o persoană. Astfel, conduita raportului juridic civil
reprezintă obiectul juridic al raportului juridic civil, iar bunul reprezintă obiectul material
al raportului juridic civil.
Toate raporturile juridice civile au un obiect juridic, însă nu toate au și un obiect material.
Raporturile juridice nepatrimoniale nu au un obiect material întrucât conduita subiectelor
unor astfel de raporturi juridice civile nu se referă la un bun.
Clasificarea bunurilor:
1.După natura bunurilor: bunuri mobile și bunuri imobile
Bunurile mobile sunt acele bunuri care nu au o așezare stabilă putând să fie mutate dintr-un loc
în altul fără să își piardă identitatea sau destinația inițială. Ex: o geantă
Bunurile imobile sunt acele bunuri care au o așezare fixă neputând fi mutate dintr-un loc în altul
întrucât dacă ar fi mutate și-ar pierde scopul pentru care au fost create. Ex: clădire
În funcție de regimul circulației lor juridice, bunurile se împart în urm. Categorii:
-bunuri aflate în circuitul juridic civil
-bunuri care nu se află în circuitul juridic civil
Bunurile aflate în circuitul juridic civil sunt acele bunuri care pot fi transmise sau dobândite prin
acte juridice civile. Regula este că bunurile se află în circuitul juridic civil, existând și excepții de
la această regulă. În cazul acestei categorii de bunuri regăsim pe de o parte bunuri care pot
circula liber, neîngrădit, dar și bunuri care pot fi dobândite sau înstrăinate numai cu respectarea
anumitor condiții speciale. Ex bunuri libere: mașină, cățel, terenuri, calculatoare, obiecte de uz
casnic, mobilier. Bunuri înstrăinate: alcool, țigări, arme, artificii
Bunuri care nu se află în circuitul juridic civil, adică bunuri scoase din circuitul juridic civil. În
această categorie regăsim bunurile care nu pot forma obiect al unui act juridic civil. Practic, sunt
scoase din circuitul juridic civil bunurile care prin natura lor nu sunt susceptibile să formeze
obiect al dreptului de proprietate și pe cale de consecință obiect al actelor juridice civile, adică
așa numitele bunuri comune: aerul, razele soarelui, apele oceanului.
2. După modul în care bunurile sunt determinate, bunurile se clasifică în bunuri determinate
individual și bunuri determinate generic.
Bunurile determinate individual se mai numesc și bunuri certe și sunt acele bunuri care se
individualizează prin însușirile lor proprii specifice. În această categorie de bunuri includem
unicate: opere de artă, mobilă la comandă
Bunurile determinate generic sunt acele bunuri care se individualizează prin însușirile speciei din
care fac parte. Spre ex: banii, cerealele
3. După cum bunurile sunt sau nu sunt producătoare de alte bunuri numite fructe. Bunurile se
împart în bunuri frugifere și bunuri nefrugifere.
Bunurile frugifere sunt acele bunuri care în mod periodic și fără consumarea substanței lor dau
naștere altor bunuri numite fruct. Ex: casa, arenda
Fructele în sens civil se împart în fructe naturale, fructe industriale și fructe civile. Fructele
naturale sunt acelea care se produc fără intervenția omului. Ex: ciupercile de pădure
Fructele industriale sunt acelea care se produc ca urmare a activității omului, cum sunt recoltele.
Fructele civile repr. Echivalentul în bani sau în alte bunuri al folosirii unui alt bun frugifer. Ex:
chiria, arenda
Bunurile nefrugifere sunt acele bunuri care nu au însușirea de a da naștere altor bunuri în mod
periodic și fără consumarea substanței lor, ex: combustibilul
4. După cum pot fi sau nu pot fi împărțite fără schimbarea destinației lor, bunurile se împart în
bunuri divizibile și bunuri nedivizibile
Bunurile divizibile sunt acele bunuri care pot fi împărțite fără să își schimbe destinația lor
economică. Ex: o bucată de stofă
Bunurile nedivizibile sunt acele bunuri care prin împărțire își schimbă destinația economică. Ex:
autoturism
5. După cum folosirea bunurilor implică sau nu implică consumarea substanței lor, bunurile se
împart în bunuri consumptibile și bunuri neconsumptibile.
Bunurile consumptibile sunt acele bunuri care nu pot fi folosite fără ca prima lor întrebuințare să
implice consumarea substanței lor . Ex : alimentele, combustibilul
Bunurile neconsumptibile sunt acele bunuri care nu pot fi folosite în mod repetat fără să fie
necesară consumarea substanței lor: terenurile, clădirile
6. După corelația dintre ele, bunurile se împart în bunuri principale și bunuri accesorii
Bunurile principale sunt acele bunuri care pot fi utilizate în mod independent fără a fi destinate
să servească la întrebuințarea altui bun. Ex: casă, mașină, carte
Bunurile accesorii sunt acele bunuri care sunt afectate întrebuințării altui bun principal. Ex:
cureaua pentru ceas, prelata pentru mașină, penar, toc pentru ochelari
Condiția ca modalitate a actului juridic civil este acel eveniment viitor și nesigur ca realizare de
care depinde existența drepturilor subiective civile și a obligațiilor civile corelative.
După efectele pe care le produce, condiția poate fi suspensivă sau rezolutorie
Condiția suspensivă este acea condiție de a cărei existență și îndeplinire depind nașterea
dreptului subiectiv civil și nașterea obligației civile corelative. De ex: îți vând apartamentul din
Constanța dacă reușesc să cumpăr o casă din București
Condiția rezolutorie este acea condiție a cărei îndeplinire depinde de desființarea dreptului
subiectiv civil și a obligației civile corelative. Ex: îți vând apartamentul din Constanța, dar
contractul se desființează dacă mă voi căsători până la sfârșitul anului
Efectele condiției, ca modalitate a actului juridic civil, sunt guvernate de următoarele aspecte:
-condiția afectează însăși existența dreptului subiectiv civil și a obligației civile corelative
-efectele condiției se produc retroactiv, în sensul că momentul de la care sau până la care se
produc respectivele efecte este cel al încheierii actului juridic civil sub condiție
Sarcina ca modalitate a actului juridic civil constă într-o obligație impusă gratificatului (persoana
care primește un bun) de către dispunător (persoana care oferă un bun) în actele juridice civile cu
titlu gratuit