Verbul
Verbul
Verbul
Verbul este partea de vorbire flexibilă care arată acțiunea, starea sau existența.
Verbele sunt:
predicative, când pot să alcătuiască singure predicat (El citește mult.);
nepredicative, când nu alcătuiesc singure predicat.
Verbul a fi poate fi copulativ (Sunt curajos.), predicativ (Sunt multe cărți pe raft.) sau
auxiliar (Aș fi plâns.)
Verbele predicative au funcția sintactică de predicat verbal atunci când au categoria
modului.
Verbele copulative alcătuiesc, împreună cu numele predicativ, un predicat nominal
atunci când au categoria gramaticală a modului.
Verbele copulative nu au sens deplin singure și cer obligatoriu un nume predicativ,
pentru ca enunțul să aibă înțeles. Verbul copulativ și numele predicativ alcătuiesc
împreună un predicat nominal.
a fi, când are alt sens decât „a se afla“, „a exista“, „a dura“ etc.: El este perseverent.
Ana este pictoriță.;
a deveni, care este întotdeauna copulativ: A devenit profesor. Ea a devenit obraznică.;
a ajunge, a ieși, a se face când înseamnă „a deveni“: A ajuns faimoasă. S‐a făcut
inginer. A ieșit paramedic.;
a însemna, când nu are sensul „a nota“ și arată echivalența dintre subiect și numele
predicativ: Prietenia înseamnă respect necondiţionat.;
a părea, când în propoziția din care face parte există subiect: Ei păreau veseli.;
a rămâne, când are sensul „a‐și păstra calitățile, însușirile“: El a rămas nedumerit.
1
Modul este forma pe care o ia verbul pentru a arăta felul în care vorbitorul consideră
acțiunea.
Verbele care au categoria gramaticală a modului își modifică forma după persoană și
număr și au funcția sintactică de predicat în propoziție.
A. Modul indicativ este singurul care are toate timpurile de bază: prezent, trecut și
viitor. Arată o acțiune sigură, realizabilă.
2
II. Trecutul
2. Perfectul compus indică o acţiune trecută, terminată în momentul vorbirii; este alcătuit din
forme specifice ale verbului auxiliar a avea (am, ai, a, am, ați, au) + participiul verbului de
conjugat (lucrat, apărut, mers); unele forme regionale includ particulele o și or la persoana a
III-a singular și plural (o venit, or venit)
3
4. Mai-mult-ca-perfectul (mmcp) - exprimă o acțiune trecută, terminată înaintea altei
acțiuni trecute; este alcătuit din sufixul de perfect simplu + sufixul -se- de mai-mult-ca-
perfect + desinența compusă din două părți, la fel ca în cazul perfectului simplu
(lucrasem, păruseși, veniserăm, hotărâserăți).
4
III. Viitorul arată o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Are trei forme:
viitorul standard, care are forme diferite pentru limba scrisă, alcătuite din verbul
auxiliar a vrea + infinitivul verbului de conjugat (voi veni), și pentru limba vorbită,
unde se folosește verbul a avea + verbul de conjugat la conjunctiv (am să ascult) sau
o invariabil + conjunctivul verbului de conjugat (o să ascult); regional și familiar se
utilizează oi, ăi (ei, îi, oi), o (a), om, ăți (eți, îți, oți), or + verbul de conjugat la
infinitiv (oi veni, ăi veni, or veni);
viitorul anterior, care exprimă o acțiune viitoare, terminată înaintea altei acțiuni
viitoare; este alcătuit din verbul auxiliar a vrea + verbul auxiliar a fi + participiul
verbului de conjugat (va fi venit); este folosit rar în româna actuală și întotdeauna în
relație cu viitorul standard (Când Andra va ajunge la școală, orele vor fi început.);
Viitor anterior
5
viitorul în trecut, care indică o acțiune viitoare desfășurată în trecut, în raport cu altă
acțiune din trecut; este alcătuit din imperfectul verbului a avea și conjunctivul
verbului de conjugat (Abia după ce am citit cartea aveam să înțeleg de ce mi-ai
recomandat-o.)
A citi A orna
Aveam să citesc Aveam să ornez
Aveai să citești Aveai să ornezi
Avea să citească Avea să orneze
Aveam să citim Aveam să ornăm
Aveați să citiți Aveați să ornați
Aveau să citească Aveau să orneze
6
II. Modul conjunctiv arată o acțiune posibilă, realizabilă. Marca gramaticală a modului
conjunctiv este conjuncția să.
perfect – arată o acțiune desfășurată înainte de momentul vorbirii; este alcătuit din
conjuncția să + verbul auxiliar a fi + participiul verbului de conjugat; are aceeași
formă la toate persoanele, la ambele numere (să fi venit).
1. Prezentul 2. Perfectul
A dormi
Eu să dorm Eu să fi dormit
Tu să dormi Tu să fi dormit
El să doarmă El să fi dormit
Noi să dormim Noi să fi dormit
Voi să dormiți Voi să fi dormit
Ei să doarmă Ei să fi dormit
(SĂ)Fii atent!
7
III. Modul condițional-optativ
prezent – care arată o acțiune desfășurată în momentul vorbirii sau după momentul
vorbirii; se formează cu verbul auxiliar a avea + infinitivul verbului de conjugat (aș
veni);
Timpul prezent
-arată o acțiune desfășurată în momentul vorbirii sau după momentul vorbirii, o acțiune
posibilă, a cărei realizare depinde de o condiție.
Timpul perfect
Este alcătuit din verbul auxiliar a avea + verbul auxiliar a fi + participiul verbului de
conjugat.
8
IV. Modul imperativ nu are forme specifice de timp. Are forme doar pentru persoana a II-a,
singular și plural.
Are formă afirmativă (Vino! Veniți!) și formă negativă. Forma negativă, la persoana a II-a,
singular, este alcătuită din adverbul nu + verbul de conjugat la infinitiv (Nu veni!), iar la
persoana a II-a, plural, din adverbul nu + imperativul afirmativ (Nu veniți!).
La persoana a II-a, singular, verbul a fi are formele fii (Fii vesel!), respectiv nu fi (Nu fi
trist!).