Tradiții Și Obiceiuri de Iarnă Din Buzău

Tradiții și obiceiuri de iarnă din Buzău
Elev: Grozea Mihai
Colindatul pe la case, Pluguşorul, umblatul cu capra şi cu ursul, cât şi cu

sorcova sunt obiceiuri străvechi pe meleagurile buzoiene. În zonele de munte:
Pleşi, Vintilă Vodă, Lopătari şi chiar în zona de câmpie: Săgeata, Gherăseni etc.
încă se mai practică aceste tradiţii, care ne dau continuitate şi statornicie.
De sărbătorile de iarnă sunt legate cele mai frumoase tradiții ale românilor.
Este perioada din an în care ne conectăm cel mai bine cu ceea ce înseamnă
obiceiuri și zestre populară, care ne trimit către rădăcinile poporului român. Cele
mai frumoase colinde românești s-au păstrat în satele buzoiene, transmițându-se
prin viu grai, din generație în generație. Obiceiul de a colinda avea, în general,
legătură cu dimineaţa de Ajun, când flăcăii, zeci sau chiar sute, organizaţi în cete,
porneau la urat, de multe ori călare, trecând prin gospodării. În schimbul acestor
urări, ei primeau tradiționalii colaci, numiți și „colindeți”, fructe, nuci sau bani.
Colindătorii erau deseori mascaţi, iar oamenii îi primeau mereu, deoarece exista
superstiția că atunci când nu se vor mai auzi colinde pe pământ, vor veni diavolii şi
vor pune stăpânire pe lume. Așa că refuzul de a primi vizita colindătorilor era
socotit un mare păcat. De asemenea, dacă oamenii nu îi primeau pe colindători,
aceștia începeau să spună urări de rău, antagonice urărilor obișnuite de Crăciun.
Crăciunul este prima sărbătoare din ciclul sărbătorilor de Anul Nou. În Romania
Craciunul se sărbătoreşte după stilul nou la 25 decembrie, iar după cel vechi, la 7
ianuarie. În zona rurală nu există familie care să nu se pregătească pentru Crăciun.
De sărbătorile Craciunului, cel mai frumos obicei este colindul. Colindele sunt
cântecele cu care copiii, tinerii sau chiar și oamenii maturi întâmpină venirea lui
Hristos pe pământ.
Proveniența cuvântului colind se gaseste în latinul calendae. Numele a fost
dat de romani sarbatorilor păgâne de Anul nou. În acea perioadă copiii romanilor
umblau din casă în casă și cântau „imne”. De-a lungul timpului datina latină a fost
preluată și adaptată la religia creștină. Din cadrul ritualului colindelor fac parte
cântecele de stea, vifleemul, pluguşorul, sorcova. Se joacă vasilica, jocuri cu măşti
(ţurca, cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri (căluţii, căluşarii).
Între Crăciun și Bobotează (Botezul Domnului; 6 ianuarie) colindătorii
umblau cu steaua. Simbolismul acestui colind amintește de steaua care a vestit
naşterea lui Iisus. Aceasta i-a călăuzit pe cei trei magi în a găsi ieslea în care s-a
întâmplat minunea. În zilele noastre se merge cu steaua doar în prima și a doua zi
de Crăciun.
Cei care umblă cu steaua cânta colinde, care amintesc de viața Domnului sau
„ Steaua sus răsare” și „Trei crai de la răsărit”. Cântecele de stea românești provin
din diverse surse. Din lumea bizantină ortodoxă, din lumea bisericii catolice ori
creațiile culturale ale neamului nostru. Steaua purtată cu ocazia colindelor se face
din lemn uşor şi are mai multe colţuri. Se împodobeşte cu hîrtie colorată și are
fixată la mijloc o iconiţă cu Maica Domnului şi Iisus Hristos.
Când merg cu steaua copiii sunt uneori însoțiți de mascați care poartă și
numele de țahondre sau turci (în Ardeal). Aceștia sunt de obicei adulți sau
adolescenti care pot avea grijă de micii colindători. Grupul colindătorilor este
primit în casă sau în curte și atunci copiii încep a cânta colindele.
La sfârsitul colindului aceștia primesc răsplata. În vremurile vechi ei
primeau covrigi, nuci, mere, cozonac. Acum însă ei sunt răsplătiți cu bani. Când
colindătorii pleacă din casa în care au colindat în care au fost primiți colindătorii
spun: „Noi ieșim, Dumnezeu intră”.
Repertoriul obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde şi o seamă de datini,
practici, superstiţii, sfaturi cu originea în credinţe şi mituri străvechi sau creştine.
În dimineața de Crăciun este bine să ne spălăm pe față cu apă curgătoare, în care
punem o monedă de argint. Vom fi astfel curați ca argintul, feriți de bube și
beteșuguri, care vor merge pe vale-n jos.
În multe sate românești bătrânii fac cu usturoi pragurile casei, a grajdurilor și
a șurilor. Apoi merg la animale și membrii casei și îi ung pe frunte în forma crucii.
Ei cred astfel că vor fi feriți de strigoi și duhuri rele tot anul viitor. În noaptea de
Crăciun mulți oameni lasă o lumânare aprinsă, de multe ori la icoana lui IIisus
Hristos. Astfel, norocul va vedea casa în întuneric și va putea intra înăuntru.
Femeia care face colacii pentru Crăciun, se duce în grădină cu mâinile pline
de aluat și zice către fiecare pom așa: „măr, păr, etc astfel de rodnic, să fii cum stă
aluatul pe mâinele mele”. Tot în seara de Crăciun fetele care doresc să-și cunoască
viitorul ursit pun sub perna pe care vor dormi săpunul și pieptănul urmând astfel
să-l viseze pe alesul lor.
În seara de ajun, fata care vrea să știe dacă se va mărita anul viitor trebuie să
meargă afară. Ia un braț de lemne tăiate mărunt și le va pune sub masă. După ce
termină toată lumea de mâncat fata trebuie să le numere. Dacă numărul va fi cu soț
ea se va mărita anul viitor. În ajunul Crăciunului și zilele următoare omul trebuie
să se ferească să se certe fiindcă tot anul va fi în ceartă și ocară.
În ziua de Crăciun nu se face curăţenie şi nu se aruncă gunoiul, altfel alungi
norocul. Masa din Ajunul Crăciunului, în Moldova, nu se consumă până nu este
sființită de preotului satului. Nimeni nu are voie să descopere masa până nu intră
preotul pe ușă. Preotul sființește masa, gustă primul din bucate și apoi cei ai casei.
Obiceiul împodobirii pomului de Crăciun s-a suprapus peste un vechi obicei al
incinerării Butucului (zeul mort) în noaptea de Crăciun. Acest obicei simboliza
moartea şi renaşterea divinităţii şi a anului la solstiţiul de iarnă. Obiceiul a fost
atestat la români, aromâni, letoni şi sîrbo-croaţi.
Un obicei foarte cunoscut în România este „tăierea porcului”. În unele zone
ale ţării, porcul se taie de Ignat, adică în 20 decembrie. Se zice că porcul care n-a
fost tăiat în această zi nu se mai îngraşă, căci şi-a văzut cuţitul. Orice familie cu
oameni gospodari trebuie să taie porc la Craciun. Tradiții și obiceiuri cu ocazia

Crăciunului în România sunt foarte multe, ele diferind însă în funcție de zona
folclorică.

Tradiții Și Obiceiuri de Iarnă Din Buzău

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tradiții Și Obiceiuri de Iarnă Din Buzău

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tradiții Și Obiceiuri de Iarnă Din Buzău

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tradiții și obiceiuri de iarnă din Buzău

Elev: Grozea Mihai

Colindatul pe la case, Pluguşorul, umblatul cu capra şi cu ursul, cât şi cu

oameni gospodari trebuie să taie porc la Craciun. Tradiții și obiceiuri cu ocazia

S-ar putea să vă placă și