Location via proxy:   [ UP ]  
[Report a bug]   [Manage cookies]                

Schite Subiectul Al Ii-Lea Bac

Descărcați ca docx, pdf sau txt
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 9

SCHITE-SUBIECTUL AL II-LEA

1.PERSPECTIVA NARATIVA
2.INDICATIILE SCENICE / NOTATIILE AUTORULUI
3.CARACTERIZARE DE PERSONAJ
4.RELATIA DINTRE IDEEA POETICA SI MIJLOACELE ARTISTICE

PERSPECTIVA NARATIVA
Menționează tipul de perspectivă narativă din textul citat.

Perspectiva narativă defineşte punctul de vedere al naratorului.


Perspectivă narativă (punct de vedere, viziune, focalizare) – punctul de vedere din
care naratorul povesteşte, unghiul din care priveşte şi interpretează faptele relatate.
Perspectiva poate fi: subiectivă – când se povesteşte la persoana I, iar naratorul se
implică afectiv în faptele relatate; obiectivă – când se povesteşte la persoana a III-a,
iar naratorul nu se implică în faptele relatate, ci rămâne detaşat, impersonal.

Perspectiva narativă poate fi:


· Subiectivă: când se povesteşte la persoana I, iar naratorul se implică afectiv
în relatare;
· Obiectivă: când se povesteşte la persoana a III-a, iar naratorul nu se implică
în relatare, ci rămâne detaşat, impersonal
· Omniscientă – naratorul ştie tot despre personajele sale, acesta fiind
omniscient, omniprezent; focalizarea este zero;
Focalizare internă – naratorul este unul dintre personaje, evenimentele fiind
relatate dintr-un punct de vedere subiectiv;
Focalizare externă – naratorul este imparţial, ştie mai puţin decât personajele.

Perspectiva narativă
Perspectiva narativă este punctul de vedere al naratorului sau viziunea lui
asupra lumii.

 perspectivă narativă subiectivă (impreuna cu/avec ;N=P), a naratorului


implicat afectiv în evenimentele prezentate. Naratorul joacă şi rolul unui
personaj, iar faptele nu sunt prezentate cronologic, ci într-o ordine
personală dictată de propria conştiinţă. Naratorul comunică la persoana I
şi se concentrează asupra propriului univers sufletesc, iar, din acest
motiv, lumea prezentată se înfăţişează cititorului dintr-un singur unghi.
Această perspectivă e specifică prozei psihologice şi memorialistice.
 Perspectiva obiectivă, „dindărăt/ derriere" (N>P), presupune un narator
ce ştie mai multe decât personajele şi redă evenimentele fără să se
implice. El este un narator omniscient. Acest gen de perspectivă este
specifică prozei realiste din secolul al-XIX-lea.
 Perspectiva impersonală, “din afară/dehors” (N<p), presupune=""
un="" narator="" ce="" ştie="" mai="" puţin="" decât="" personajele,=""
el="" fiind="" doar="" martor="" al="" evenimentelor="" pe="" care=""
nu="" le="" comentează,="" lăsând="" cititorului="" misiunea="" de=""
a="" da="" semnificaţie="" textului

N- naratorul
P- personajul
PERSPECTIVA VIZIUNEA NARATIVĂ

 Perspectiva narativă — unghiul din care sunt percepute şi înţelese


situaţiile şi evenimentele narate. Cu alte cuvinte, perspectiva —
denumită adesea şi punct de vedere, viziune sau focalizare — se referă
la cine, de pe ce poziţie şi în ce fel percepe şi interpretează faptele
povestite. Important este în primul rând raportul dintre narator şi personaj
privind capacitatea acestora de a cunoaşte şi de a înţelege faptele relatate.

Unii cercetători disting trei tipuri esenţiale de perspectivă/viziune narativă:


( 3 viziuni narative)
- N > P. „din spate" (par derrière), focalizare zero (naratorul cunoaşte mai multe
lucruri decât personajul / personajele sale);
- N = P. „împreună cu” (avec), focalizare internă (naratorul cunoaşte tot la fel de
multe lucruri ca și personajul / personajele, iar de cele mai multe ori personajul este
și narator);
- N < P. „din afară" (du dehors), focalizare externă (naratorul cunoaşte / știe mai
puţine lucruri decât personajul / personajele sale).

- N > P. „din spate" (par derrière), focalizare zero (naratorul cunoaşte mai
mult decât personajul); este caracteristică pentru naraţiunile la persoana a III-a cu
naratori omniscienţi şi omniprezenţi — care ştiu tot şi se află mereu la faţa locului
—, cea de a doua apare în naraţiunile la persoana I, în care naratorul este totodată şi
personaj, ultima este specifică pentru naraţiunile relatate de martori care povestesc
doar ce au putut vedea, auzi şi înţelege ei înşişi, fără a putea cunoaşte nemijlocit, de
exemplu, gândurile şi sentimentele personajelor principale.

Persoana narativă — este cel mai adesea persoana a III-a sau persoana I,
naraţiunile la persoana a II-a fiind extrem de rare. În naraţiunile la persoana I se
foloseşte de regulă perspectiva „împreună cu", deşi aceasta poate apărea şi în
naraţiunile la persoana a III-a, atunci când naratorul se transpune în situaţia
personajului şi priveşte evenimentele narate prin ochii acestuia (asociat frecvent cu
stilul indirect liber). Totodată, datorită distanţei în timp dintre momentul relatării şi
momentul în care s-au desfăşurat întâmplările relatate, se poate ca şi în cazul
naraţiunii la persoana I perspectiva naratorului să difere de cea a personajului. Este,
de exemplu, cazul evocării unor experienţe trăite în copilărie, pe care povestitorul
adult le vede într-o altă lumină faţă de cum le-a perceput, ca personaj, pe când era
copil (ex. Ion Creangă, Amintiri…)

 Instanţele naraţiunii AUTOR – NARATOR – PERSONAJ -


CITITOR

Autorul este persoana care scrie opera, el are o existență reală, iar numele său se
află pe copertă.
● autorul concret = real, cu numele scris pe copertă
● autorul abstract = creat de opera literară

Naratorul este vocea autorului în text, fără a se confuda însă cu autorul.


în text, poate fi: obiectiv sau subiectiv.
- naratorul extradiegetic (viziune auctorială) - instanţă narativă anonimă; de
ex., în romanul tradiţional
● naratorul intradiegetic – narator-personaj - instanţă narativă numită (Ex.:
Ştefan Gheorghidiu, personaj care îşi spune povestea)
● naratorul autodiegetic povesteşte la persoana I şi este personajul întâmplărilor
narate (Nică, Ştefan Gheorghidiu)
● naratorul homodiegetic – povesteşte la persoana I, este un martor neutru, un
martor-actant sau ascultător.
● naratorul heterodiegetic – povesteşte la persoana a III-a şi nu este personaj
● naratorul omniscient/demiurg – ex. în romanul tradiţional
● naratorul uniscient sau colportor
● naratorul creditabil (personaj sigur, ale cărui spuse contează ca sigure)
● naratorul necreditabil

Cititorul
● cititorul concret = cel care citeşte
● cititorul abstract/naratarul = ideea abstractă de cititor.

 Funcţiile instanţei narative:

1. funcţia narativă sau de reprezentare: aceea de a povesti;


2. funcţia de control sau de regie: introduce vorbirea personajelor,
prin verbe dicendi (spuse, făcu, adăugă, întrebă etc.), indică intonaţia şi
alte detalii scenice;
3. funcţia de interpretare (facultativă): de exprimare a opiniei/atitudinii
faţă de cele narate: discretă (la Rebreanu, romancier obiectiv, care nu îşi
exprimă direct atitudinea faţă de personaje) ori mai mult sau mai puţin
accentuată (de pildă, accentuată la Nicolae Filimon, care nu-şi ascunde
aversiunea faţă de personajul său, Dinu Păturică, în romanul Ciocoii
vechi şi noi).

SCHITA
♦ Obiectivă:
Perspectiva narativă în textul dat este una obiectivă (acest gen de perspectivă este
specifică prozei realiste din secolul al-XIX-lea); constă în prezența unui narator
omniscient și omniprezent, care relatează la persoana a III-a, având focalizare zero
(nu se implică în relatarea întâmplărilor și nu exprimă opinii despre
personaje, /sau nu prezintă faptele din punctul lui de vedere), subiectivitatea fiind
inexistentă.
Astfel, în text ne este prezentat ... (rezumatul textului - iar pe aici în timp ce
povestești aduci exemple care dovedesc faptul că naratorul este omniscient). Mai
mult decât atât, fiind o narațiune obiectivă, sunt prezente verbele și pronumele
personale la persoana a III-a.

♦ Subiectivă:
Perspectiva narativă în textul dat este una subiectivă (naratorul își exprimă propria
opinie, este implicat în lumea fictivă), constă în prezența unui narator subiectiv,
care relatează la persoana I, având focalizare internă. Astfel (rezumatul textului
- cu dovezi care atestă că naratorul este prezent doar în anumite locuri). Mai mult
decât atât, fiind o narațiune subiectivă, sunt prezente verbe și pronume personale la
persoana I (exemple). Naratorul la persoana I poate fi: personaj (este personaj
principal), martor (este personaj secundar) sau colporator (vorbește din auzite).
Perspectiva narativă poate fi: externă (naratorul este obiectiv, nu iși exprimă
punctul de vedere, este detașat), internă (se prezintă gândurile personajelor, drama
lor interioară) sau zero (se prezintă gândurile personajelor fără a se face intervenții
din partea naratorului.

NOTATIILE AUTORULUI
Didascaliile sunt notațiile autorului, care apar între paranteze și care sunt adresate
regizorului și actorilor ce urmează să pună în scena piesa. Ele conțin sugestii
referitoare la trăsături fizice și morale ale personajelor sau la decor, ori pasaje
narative ce redau întâmplări care nu apar pe scenă sau ce prezintă comportamentul
personajelor.
Didascaliile / notațiile autorului apar în specia genului dramatic / dramaturgia
/ teatrul

Textul este scris pentru a fi reprezentat pe scenă


- genul literar dramatic / dramaturgia / teatrul în care autorul își exprimă ideile în
mod indirect, prin intermediul acțiunii și a personajelor; modul de expunere este
dialogul, monologul și monologul interior, care transformă relatarea specifică
epicului în reprezentare, personajele preiau cu totul locul naratorului;
- prezența directă a autorului se exprimă doar prin indicațiile scenice, didascalii
- indicațiile scenice/ didascaliile includ: lista personajelor, timpul și locul
desfășurării acținii, numele personajelor din fața replicilor, explicațiile dintre
paranteze referitoare la decor, vestimentație, gesturi mică

 Locul personajelor interpretate de actori și acțiunii


Singurele intervenții directe sunt didascaliile/ indicațiile scenice/
notațiile autorului

 Didascaliile au rolul:
- de a ghida jocul actorilor - ele pun în evidență atitudinea, relațiile,
stările sufletești ale personajelor
- de a da informații despre decor: în special la începutul piesei de teatru
sau la începutul actelor
- de a fixa timpul și locul acțiunii
- de a oferi informații despre statutul personajelor

Rolul indicaţiilor scenice


Indicaţiile scenice oferă îndrumări esenţiale pentru transpunerea textului în
spectacol, sprijinind jocul actorilor. Acestea constituie o caracteristică esenţială a
genului dramatic.
În textul fragmentar prezentat selectat din opera [***], acestea au rolul/notează
succint detalii privind decorul (ex. de citate), elemente nonverbale, precum:
limbajul trupului, gesticulaţia, mimica, mersul-exemple pentru fiecare. Totodată,
acestea surprind şi elementele paraverbale, care fac referire şi la manifestările
involuntare ale unor emoţii, ale unor stări de spirit: tremurul vocii, râsul, bâlbâiala,
oftatul, geamătul, mormăiala ezitantă, suspinele, tusea, plânsul în timpul vorbirii,
văicărelile, ridicarea vocii-dai exemple de citate pentru fiecare.
Textul dramatic fragmentar selectat din opera [***] este semnificativ pentru
prezentarea acestor indicaţii scenice, care conferă informaţii preţioase nu doar în
jocul scenic, ci şi în lectura propriu-zisă, ajutând cititorul să-şi reprezinte mintal
evenimentele şi personajele.

SCHITA
Rolul indicațiilor scenice: "În fragmentul [...] scris de [...], rolul indicațiilor
scenice, singura intervenție a autorului, este acela de a oferi cititorului informații
cu privire la decor, gesturi, mimică. / rolul indicațiilor scenice au rol în a
caracteriza personajele, în prezentarea peisajului descris, în orientarea jocului
actorilor și a lecturii cititorului. Astfel, (4-5 indicații scenice comentate în context,
adică de ce zice asta, față de cine, ce modalități de caracterizare folosește în cazul
în care se poate).

CARACTERIZARE DE
PERSONAJ

SCHITA
Personajul este o instanta narativa definitorie pentru genul epic,o creatie a
autorului menita sa exprime viziunea asupra unei teme literare,transmitand-o
cititorului prin fapre,relatii,limbaj si comportament specific naturii sale fictionle.
Factor structurant,personajul este un tip uman,o individualitate cu trasaturi fizice si
morale distincte.
Fragmentul din opera ..... scrisa de ..... apartine genului epic in care autorul isi
exprima in mod indirect ideile,sentimente si trairile.
X este personajul principal doarece se afla in centrul actiunii,toate faptele
importante sunt savarsite de el iar celelalte personaje actioneaza raportandu-se la
acesta.
Naratorul(obiectiv/subiectiv) relateaza intamplarile,evenimentele si actiunile la
persoana a III a /a I a cu o viziune ,,dindarat’’ /,,impreuna cu’’.
Personajul ..... este caracterizat atat direct cat si indirect.
Prin caracterizarea directa realizata de narator reiese ca are statutul social
de ............ si se contureaza portretul fizic al acestuia ...........,realizata de celelalte
personaje reiese ca .............. si prin autocaracterizare aflam ca .......... .
Prin caracterizarea indirecta se remarca prin comportament (.......),limbaj
(............),mediu in care traieste(.........),relatiile cu celelalte
personaje(........),vestimentatie (.......) sau nume (.............) care deduce trasaturi
morale ale personajului +comentare
Asadar,prin caracterizarea directa si indirecta se contureaza portretul unui personaj
definitoriu textului epic.

RELATIA DINTRE IDEEA POETICA SI


MIJLOACELE ARTISTICE

SCHITA
Ideea poetică reprezintă mesajul central al textului conturat prin intermediul
mijloacelor artistice cu ajutorul căruia poetul isi creeaza propiul Univers.
Poezia............scrisa de...........apartine genului liric deoarece autorul isi exprima
ideile, sentimentele si trairile in mod direct.
Titlul ......... se afla in stransa legatura cu textul liric,acesta anticipa atmosfera pe
care poetul o creeaza ... .
Ideea poetica transmisa de poet este ........, autorul simtindu-se.......... asa cum reiese
din prezenta motivelor
literare(acvatic,vegetal,terestru,astral,cromatic) ..................sau a elementelor din
campul lexical al (-cuvinte din acelasi domeniu) ............... .
Discusul liric este unul confesiv (persoana I)/adresat(II)/obiectiv(III) evidentiat
de marcile lexico-gramaticale (verbe;pronume/adjective pronominale) ................,
eul liric transmitand sentimente de
(nostalgie;melancolie;fericire;regret;euforie;detasare)............., eul liric aflandu-se
in ipostaza ..........(meditativului,nostalgicului,romanticului,indragostit) asa cum
reiese din versurile.............. .
Intregul mesaj poetic este dominat de expresivitate realizata prin intermediul
mijloacele artistice,adica de figuri de stil (epitete/ metafore/
personificari/enumeratii/comparatii)................. si imagini artisitice (viziuale/
dinamice/ olfactive/ tactile)................. + ce transmit fiecare.
Elementele de prozodie sunt date de alcatuirea poeziei,astfel cuprinde 1/4
versuri(monovers, catren) alcatuind 2/3 strofe cu o rima imperecheata (AABB)/
incrutisata (ABAB) /imbratisata (ABBA)/monorima(AAAA) si un ritm
trohaic/iambic.
Prin urmare,eul liric are capacitatea de a transmite sentimente de ........... cu ajutorul
mijloacelor artistice.

S-ar putea să vă placă și