Metanul
Metanul
Metanul
Utilizări
Metanul (CH4) este componentul principal al gazelor naturale. Se mai află în gazele de
sondă, în gazele de cocserie (gazele rezultate la distilarea uscată a cărbunilor de pământ) şi în
gazele de cracare. Metanul există şi în minele de cărbuni, unde formează împreună cu aerul
amestecul exploziv numit gaz grizu.
Proprietăţi fizice.
Este un gaz incolor, mai uşor decât aerul, insolubil în apă, solubil în alcool, eter, benzen.
Formula sa moleculară este CH4.
Proprietăţi chimice.
Metanul reprezintă proprietăţile alcanilor, dar are şi proprietăţi specifice. Cele mai importante
reacţii la care participă metanul, reacţii aplicate în industria chimică, sunt prezentate în
continuare.
Oxidarea la aldehida formic
Prin oxidarea parţială a metanului, în prezenţa oxizilor de azot, se obţine aldehida formică. Ea
este utilizată la obţinerea novolacului şi a bachelitei. Soluţia de aldehidă formică de concentraţie
40% este numită formol şi se foloseşte la dezinfecţie şi la conservarea preparatelor anatomice.
Conversia catalitică a metanului
Conversia metanului constă în oxidarea lui parţială la monoxid de carbon (CO) şi hidrogen
(H2) cu ajutorul unor agenţi oxidanţi: vapori de H2O, O2, CO2 sau amestecul lor. Procesul este
complex, are loc în prezenţa unor catalizatori şi la anumite temperaturi.
Amestecul gazos rezultat din conversia metanului cu vapori de apă şi oxigen, numit uneori şi
gaz de apă, este prelucrat în continuare şi folosit în diferite sinteze. Constituie sursă de hidrogen
pentru obţinerea amoniacului. Amestecul de CO şi H2 în raport molar 1:2 se numeşte gaz de
sinteză şi se utilizează la obţinerea metanolului (CH3OH) şi în alte sinteze organice
Amonoxidarea.
Oxidarea metanului cu aer în prezenţa amoniacului permite obţinerea acidului cianhidric
(HCN) folosit, în principal, la obţinerea fibrelor sintetice de tip poliacrilonitril şi a stiplexului.