Universitatea Liberă Intrenaţională din Moldova

Facultatea Relaţii Internaţionale Științe Politice și Jurnalism

Catedra Relaţii Internaţionale Politologie și Istorie

Suport de curs:
Geopolitica
Autor: Viorica Țîcu
 ... Ce vom studia?

Cursul abordează
o tematică vastă,
pornind de la componenta istorică
a gândirii geopolitice și transformările
produse în secolul XX pe scena
geopolitică mondială;
Partea a două a
cursului include
o tematică
preponderent
axată

pe studierea
diferitor procese şi
tendinţe geopolitice
contemporane
de pe mapamond
la etapa actuală.
• ştiinţă sau concept ştiinţific?
– definiţie, obiect de studiu, metode de cercetare;

• mod de a acţiona?
– set de acţiuni al instituţiilor politice într-un teritoriu;

• domeniu academic?
– există publicaţii care legitimează din pct. de vedere
ştiinţific domeniul;
– se creează asociaţii, organizaţii, sesiuni de comunicări;
Ascensiunea geopoliticii
din ultimii ani constă în faptul
că ea furnizează o imagne
de ansamblu a lumii

un alt mod de a privi lumea –

„geografie a relaţiilor
între deţinătorii de putere”
 Corelația între
geopolitică şi geostrategie
 DE REȚINUT:
Geopolitica analizează relația dintre:
evenimentele politice,
spațiul geografic,
distribuția puterii pe glob.
 GEOPOLITICA ÎNTRE TEORIE ŞI INSTRUMENT
DE ANALIZĂ A R. I. PÂNĂ LA JUM. SEC. XX

1. Contextul apariţiei geopoliticii

Rudolf Kjellen - precursor al geopoliticii

Friedrich Ratzel - precursor al geopoliticii

2. Şcolile geopolitice clasice

-Școala germană de geopolitică
-Şcoala franceză de geopolitică
-Şcoala anglo-saxonă de geopolitică
-Şcoala română de geopolitică
-Şcoala rusă de geopolitică
Geopolitica s-a manifestat ca fenomen în câmpul
R. I. din momentul când un stat, a avut forţa şi
capacitatea de a-şi impune controlul în alt spaţiu
decât cel pe care s-a constituit ca entitate politică;
CONTEXTUALIZAREA - vitală pentru înțelegerea mediului
internaţional din perspectivă geopolitică
CONTEXTE:
1. Politic
2. Socio-cultural
3. Economic
4. tehnologic
5. Militar-strategic
6. Geografic
7. Istoric
Contextul politic – esențial în analiza geopolitică
Ex: deciziile de a face sau a nu face război sunt produsele
unui context politic
Contextul socio-cultural;
Ex: ideologia cvasireligioasă în interesul statului;
Contextul economic –...
Contextul tehnologic – un context dinamic...
Contextul militar-strategic – al deciziilor politice (evaluarea
balanței abilităților militare întrer jucătorii geopolitici)
avantaje –dezavantaje
Contextul geografic - geografia
Contextul geografic – geografia înseamnă destin -
trăim în geografie, suntem atașati de geografia natală, și
adesea tînjim după geografia altor popoare:

Localizarea geografică a unităților politice, identitatea și

caracteristicile vecinilor și a altor țări din proximitate
resursele naturale un impact major asupa evenimentelor;

Contextul istoric - ...

Trei elemente de bază, frica,

onoarea și interesul oferă
motivație și continuitate
contextualității
Contextul apariţiei geopoliticii
1850 –1900
Apar pe scena
internaţională
doi actori
importanţi:
Lumea era
împărţită între
Imperiile: britanic,
Se realizează unitatea francez, spaniol,
statală a Germaniei austro-ungar, S.U.A
mult mai târziu decât prusac, rus, otoman
statele vecine etc. Japonia

necesitatea creşte
definirii unei competiţia
politici externe; pentru teritoriu;
Puterile coloniale sec. XIX
Lucrarea princ. Statul ca formă de
viaţă, editată între 1917 – 1924
FRIEDRICH RATZEL - PRECURSOR Al GEOPOLITICII

Trei elemente de bază:

 DE REȚINUT
Ideile, conceptele şi
modelele iniţiate şi
dezvoltate de Friedrich
Ratzel şi Rudolf Kjellén
au contribuit esenţial la
dezvoltarea geopoliticii,
fără a fi însă creatori de
şcoală
 O naţiune care ajunge târziu
la o unitate statală (1871)

 Un stat unde
psihoza încercuirii
se dezvoltă rapid
datorită poziţiei
sale centrale,

Un organism politic născut atât de târziu

încât toate regiunile lumii, susceptibile de a fi cucerite, păreau
a fi deja cucerite

Harta politică a Europei - 1900
 Karl Haushofer, grupează în jurul său profesori de
istorie şi geografie, înfiinţând o catedră de geopolitică
la Univ. din München, care a jucat un rol major în
lansarea dezbaterilor despre geopolitică (1919)
„Geneza geopoliticii germane este în acelaşi timp apologia sa;
ea s-a născut din dezastrul ţării mele”
(1869-1947)

K. Haushofer era convins că situația dificilă a Germaniei se datora lipsei de

spațiu;

Prin prisma teoriei spațiului vital, Haushofer va aborda și problema

frontierelor;

emite paradigma “frontierelor în mișcare” care decurg din tendința de

expansiune a statelor mari;
 Spaţiul pan-rus
Spaţiul pan-american (Rusia)
(S.U.A)

Spaţiul pan-japonez
(Japonia)

Centru II Centru III

Centru I

Periferie II
Periferie I Periferie III

sau
Ordinea internaţională ideală
Zonele de hegemonie Pan Idden
Ideile, conceptele şi modelele iniţiate de Karl
Haushofer promovează o geopolitică
militantă, pusă în slujba renaşterii
Germaniei;

Pune bazele școlii geopolitice continentale;

Geopolitica germană a fost caracterizată în

epocă, drept revansardă;

Geopolitica anglo-saxonă și franceză

individualizau geopolitica revanșardă
germană prin cuvântul “Geopolitik”, pentru a
o diferenția de geopolitica propriu-zisă.
 Geopolitica
- contextul apariţiei şi evoluţiei -
 1900 – 1945
• 2 conflicte mondiale, ca urmare a împărţirii discordante a spaţiului între marile
puteri;
• Apar teoriile clasice ale geopoliticii; se manifestă primele curente; se remarcă
primele şcoli de geopolitică:
a) Şcoala germană (de la clasicism / didacticism la geopolitica ,,de forţă” şi
compromiterea ca ştiinţă pentru o jumătate de secol, pentru legitimarea nazismului).
Determinismul geografic.
b) Şcoala anglo-saxonă (imprimă primele nuanţe de geostrategie). Pragmatism.
c) Şcoala franceză (echilibru, raţionalism, critică şcoala germană). Factorul uman.
d) Alte şcoli (impact local)

• Teoria statului organic (Fr. Ratzel)

• Teoria puterii continentale – HEARTLAND-ul (H. Mackinder);
• Teoria puterii maritime – RIMLAND-ul (N. Spykman);
• Modelul pan-regiunilor (K. Haushofer);
 HEARTLAND-UL (1904 – 1919 – 1943)
(Sir Halford J. Mackinder, 1861-1947)
heartland
(pivotul)

Insula Lume =
Cine stăpâneşte Europa de Est stăpâneşte heartland-ul Africa + Eurasia
Cine stăpâneşte heartland-ul stăpâneşte Insula Lume
Cine stăpâneşte Insula Lume stăpâneşte Lumea.
 RIMLAND-UL
(Nicholas Spykman, 1893-1943)

Cine stăpâneşte rimland-ul stăpâneşte Eurasia

Cine stăpâneşte Eurasia ţine în mâinile sale destinul lumii întregi.
 Geopolitica
- contextul apariţiei şi evoluţiei -

 1945 – 1989 (Războiul Rece)

• Geopolitica nucleară;
• Geopolitica spaţiului cosmic;

• Lumea capitalistă, Lumea socialistă, Lumea treia – lumea a treia, statele foste colonii
care şi-au căpătat independenţă, se vor îndrepta către economia de piaţă sau către cea
planificată? MIZA E URIAŞĂ.

• Scena politică internaţională e împietrită. Nimeni nu mai ,,operează” pe harta Globului.

Atacul nuclear, dacă va fi, va fi prea scurt ca să existe ripostă. TOŢI SE TEM.

• Geopolitica dimensională a teritoriului (pământ şi apă) ia în calcul ce-a de-a treia dim.
SPAŢIUL AERIAN ŞI SPAŢIUL COSMIC.
Harta politică a lumii în timpul Războiului Rece
(reducţionismul geopolitic)
 Geopolitica
- contextul apariţiei şi evoluţiei -

 1989 (Sfârşitul Războiului Rece)

• Scenarii

• Sfârşitul istoriei (Francis Fukuyama, Sfârşitul istoriei şi ultimul om, 1992)

• Ciocnirea civilizaţiilor (Samuel Huntington, Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea

ordinii mondiale, 1997)

• Haos (Zbigniew Brzeyinsky, În afara controlului, 1993)

 Geopolitica
- contextul apariţiei şi evoluţiei -

 1989 – 2001 (Pacea Rece), după 11 sept. 2001

• o nouă ordine internaţională?

• hegemonia S.U.A – un factor de stabilitate sau

instabilitate geopolitică?

• regionalism: UE, NAFTA, ASEAN etc.

• globalizare şi fragmentare?

Geopolitică
 Geopolitica
- contextul apariţiei şi evoluţiei -

 O nouă ordine … noi concepte?

• geopolitica internă (electorală) vs. geopolitica externă

• geoeconomia (economia – globală precede politicul)

• cronopolitica (trebuie să faci totul cu o secundă înaintea

competitorilor)

• cyberpolitica (civilizaţia informaţională)

 teritoriul nu mai este un concept esenţial în

geopolitică?
Geopolitică
EVOLUŢIA HĂRŢII POLITICE
în perioada post război rece
 Schimbările pe harta
politică a lumii după 1989:

1990 – Namibia a devenit stat suveran

1990 – Reunificarea Germaniei
1990 – Proclamarea independenței statelor baltice – Estonia,
Letonia, Lituania
1991 – Independența Eritreei (Africa)
Decembrie 1991 – destrămarea URSS
1991-1992 – Divizarea Iugoslaviei în 5 state
1993 – Divizarea Cehoslovaciei în 2 state – Cehia și Slovacia
1997 – Hong Kong-ul, fostă colonie a Mării Britanii este
retrocedată Chinei

43
1999 – Macao, fostă colonie portugheză este
retrocedatăp Chinei
2002 – Obținerea independenței Timorului de Est

2006 – Divizarea Serbiei și Muntenegrului

în 2 state
2008 – Kosovo și-a proclamat
independența (83 state)
2011 – Proclamarea independenței
Sudanului de Sud (capitala Juba)
CĂDEREA CORTINEI DE FIER ŞI DESTRĂMAREA
LAGĂRULUI SOCIALIST

Germania
între anii: RDG

1949-1990
RFG

47
 CĂDEREA CORTINEI DE FIER ŞI DESTRĂMAREA
LAGĂRULUI SOCIALIST

Germania după
3 octombrie
1990

48
3. CĂDEREA CORTINEI DE FIER ŞI DESTRĂMAREA
LAGĂRULUI SOCIALIST

Separarea între cele doua

Germanii era considerată de
Winston Churchill drept “Cortina
de Fier”.
Unificarea celor două state
germane (RFG şi RDG) la 3
octombrie 1990 a rezultat un stat
mare şi puternic şi reprezintă
căderea Cortinei de Fier. 49
CĂDEREA CORTINEI DE FIER ŞI DESTRĂMAREA
LAGĂRULUI SOCIALIST
Harta URSS 1950

50
 CĂDEREA CORTINEI DE FIER ŞI
DESTRĂMAREA LAGĂRULUI SOCIALIST
Separarea Uniunii Sovietice
în state independente
1. Armenia
2. Azerbaijan
3. Belarus
4. Estonia
5. Georgia
6. Kazahstan
7. Kârgâzstan
8. Letonia
9. Lituania
10. Moldova
11. Rusia
12. Tadjikistan
13. Turkmenistan
14. Ucraina
15. Uzbekistan
 CĂDEREA CORTINEI DE FIER ŞI
DESTRĂMAREA LAGĂRULUI SOCIALIST
C

Cehoslovacia 1945 - 1992

52
 3. CĂDEREA CORTINEI DE FIER ŞI
DESTRĂMAREA LAGĂRULUI SOCIALIST
C

Cehoslovacia după 1993

53
 CĂDEREA CORTINEI DE FIER ŞI
DESTRĂMAREA LAGĂRULUI SOCIALIST
In anul 1993, a avut loc
separarea republicii
Cehoslovacia în două republici:
•Republica Cehă
•Republică Slovacă

54
 CĂDEREA CORTINEI DE FIER ŞI
DESTRĂMAREA LAGĂRULUI SOCIALIST
Iugoslavia până în anul 1990

55
 3. CĂDEREA CORTINEI DE FIER ŞI
DESTRĂMAREA LAGĂRULUI SOCIALIST
D
Iugoslavia după
anul 1990

56
 3. CĂDEREA CORTINEI DE FIER ŞI
DESTRĂMAREA LAGĂRULUI SOCIALIST
În 1991, din Republica Federativă
Iugoslavia, s-au desprins următoarele
republici independente:
•Slovenia
•Croaţia
•Bosnia-Herţegovina
•Macedonia
•Serbia şi Muntenegru
•2008 – Kosovo obține independența
57
58
Războaiele iugoslave pot fi împărțite în două grupuri din diferite
conflicte distincte:

Războaiele din perioada destrămării Republicii Socialiste

Federative Iugoslavia:

1. Războiul din Slovenia (1991)

2. Războiul Croat de Independență (1991-1995)
3. Războiul Bosniac (1992-1995)
Bombardarea NATO în Bosnia și Herțegovina (1995)

Războaiele din zonele populate de albanezi:

1. Războiul din Kosovo (1998 - 1999)

Bombardarea NATO în R.F. Iugoslavia (1999)
2. Conflictul din Sudul Serbiei (2000-2001)
3. Conflictul din Macedonia (2001)

59
Iugoslavia este un termen care descrie trei entităţi
politice care au existat succesiv, în peninsula Balcanică în
cea mai mare parte a secolului XX

I entitate - Regatul Iugoslaviei sau Regatul sârbilor,

croaţilor, şi slovenilor înfiinţat la 1 decembrie 1918 prin
unirea Statului slovenilor, croaţilor şi sârbilor şi a
Regatului Serbia SI Muntenegrului
Slovenia şi Croaţia de la Imperiul Habsburgic;
Croaţia - Slavonia şi Voievodina de la Ungaria;
Bosnia-Herţegovina de sub administraţia mixtă austro-
ungară;
Macedonia şi sanjak-ul Novizbar de la Imperiul Otoman
(1912)
regatele independente Serbia şi Muntenegru.

- 1922, la Conferinţa ambasadorilor de la Paris

recunoaştere internaţională.
Noul stat avea o populaţie de circa 12 milioane
locuitori din care doar vreo 400.000 erau albanezi 60
prin tratatele de pace (1919-1920), au fost
integrate şi două provincii autonome: Voievodina
şi Kosovo.

Kosovo recunoscută ca parte a Serbiei. Albanezii

din Kosovo nu s-au resemnat. Ei s-au adresat Ligii
Naţiunilor cerând ca provincia Kosovo să fie alipită
Albaniei.
Cererea a fost respinsă, regiunea Kosovo fiind
împărţită în 4 judeţe, 3 in Serbia (Zvečan, Kosovo
şi sudul Metohiei) şi unul Muntenegrului (nordul
Metohiei).
Noul sistem de administrare - 26 aprilie 1922 a
împărţit Kosovo între cele 3 regiuni ale Regatului:
Kosovo, Rascia şi Zeta.

61
La 6 ianuarie 1929, regele a emis un
Manifest către ţară în care anunţa
dizolvarea Parlamentului şi a partidelor,
monarhul cumulând toate puterile de stat.
Statul este împărţit an provincii conduse de
guvernatori numiţi de rege. A fost adoptată
denumirea oficială de IUGOSLAVIA

62
63
64
65
 RECONFIGURAREA CENTRELOR
DE PUTERE ÎN PERIOADA POST RĂZBOI
RECE: IMPLICAŢII GEOPOLITICE
I. Ansambluri geopolitice în cadrul S.I.

II. Actori geopolitici în cadrul S.I.

III. Jucători geostrategici în cadrul S.I.

IV. Pivoți geopolitici în cadrul S.I.

Imaginea bipolarǎ a lumii
 Harta alianţelor din timpul Războiului Rece :

albastru - Prima Lume, roşu - Lumea a Doua, verde -

Lumea a Treia
Ansambluri geopolitice în cadrul S.I.

Rol important în stabilirea mediului

geopolitic actual
Lumea contemporană se caracterizează printr-o
continuă şi accentuată transformare în relaţiile
de putere la toate nivelele decizionale:
de la cel naţional şi până la cel internaţional.

Proces de conturare a unor ansambluri

de state şi de suprafeţe, cu anumite
trăsături comune.
Statele lumii s-au grupat în diverse ansambluri regionale pe baza unor
anumite criterii.

a. După poziţia şi apropierea teritorială. Statele grupate pe continente.

b. După religie, etnie - spaţii culturale.

lumea anglo-saxonă, Europa, lumea ortodoxă, lumea islamică

(musulmană), Asia de sud, Asia de sud-est, Australia si Oceania.

c. După criteriul economic

U.E.
NAFTA - Canada, S.U.A. , Mexic.
M.E.R.C.O.S.U.R. - Brazilia, Argentina, Paraguay, Uruguay.
ASEAN – Asociaţia ţărilor din Asia de sud-est.

d. După nivelul de dezvoltare economică: state dezvoltate, state slab

dezvoltate.

e. După criteriul militar: N.A.T.O.

 II. Actori geopolitici în cadrul S.I.

actori geopolitici acei subiecţi ai promovării interesului

strategic în unul sau mai multe domenii de manifestare
ori acţiune ale lumii contemporane
Din punctul de vedere al ponderii în situaţia geopolitică globală ori
regională, statele, ca actori geopolitici, pot fi ierarhizate astfel:

-actori geopolitici principali,

-permanenţi, care sunt acele state cu mari posibilităţi şi disponibilităţi în
gestionarea puterii şi influenţei pe glob sau într-o anumită regiune a
acestuia;

-actori geopolitici principali temporari,

- acele state a căror influenţă la un moment dat creşte brusc, ca urmare a
schimbării situaţiei geopolitice;

-alţi actori geopolitici,

- majoritatea statelor lumii, participante la realizarea echilibrului
geopolitic;
În funcţie de amplitudinea puterii deţinute şi
intensitatea manifestării, actorii geopolitici
pot fi:
Superputeri, mari puteri, puteri mijlocii şi
mici puteri.

În relaţie cu dimensiunea spaţială de

manifestare a puterii, aceştia se împart în:

puteri globale, puteri continentale, puteri

regionale şi puteri locale.
- În prezent sunt 195 de state şi peste 70 de teritorii
dependente;

- teritoriile dependente se află sub diverse forme de

dependenţă faţă de o anumită autoriatate statală
exterioară.

Exemplu:
Guyana Franceză-
teritoriu
dependent de Franţa
 STATUL actor geopolitic
• lumea e împărţită în unităţi administrativ-politice, separate prin
frontiere, denumite STATE;
• statele diferă între ele prin:
– formă,
– suprafaţă,
– poziţie geografică,
– număr de locuitori,
– importanţă economică,
– forma de guvernare,
– regim politic etc.
 După mărimea demografică se deosebesc:
- state cu populaţie foarte numeroasă (peste 1 mld. locuitori):
China, India;
- state cu populaţie numeroasă (100 mil. - 500 mil. locuitori);
- state cu număr mediu de populaţie (50 mil. - 100 mil. locuritori);
- state cu populaţie puţin numeroasă (5 mil. - 50 mil. locuitori);
- state cu populaţie foarte puţin numeroasă (sub 5 mil. locuitori);

China şi India cele mai populate state ale lumii

 După întinderea teritoriului se deosebesc:
- state foarte mari (cu suprafeţe de peste 7 mil. Km2 şi între 1 şi 4
Km2);
- state mari (cu suprafaţa între 0,5 şi 1 mil. Km2);
- state mijlocii, mici şi foarte mici (cu suprafaţa mai mică de 0,5
mil. Km2);

Federaţia Rusă – cel mai întins stat de pe Terra – peste 17 mil. Km2
 III. Jucători geostrategici în cadrul S.I.

Jucători geostrategici sunt acele state care

au capacitatea și voința națională de a-și
exercita puterea sau influența dincolo de
propriile granițe”
 III. Pivoți geopolitici în cadrul S.I.

Acest termen a fost inclus în sistemul

conceptual de politologul american Zbigniew
Brzezinski.

Potrivit acestuia, „Pivoţi geopolitici sunt acele

state a căror importanţă decurge nu din puterea
sau motivaţia lor, ci, din aşezarea lor şi din
consecinţele situaţiei lor potenţial vulnerabile
pentru comportamentul jucătorilor geostrategici.
 Cel mai adesea, pivoţii geopolitici sunt
desemnaţi de poziţia lor geografică, ce le
conferă, în unele cazuri, un rol special, fie în
asigurarea accesului în zone importante, fie în
refuzarea accesului la resurse...”

Z. Brzezinski acordă o importanţă deosebită poziţiei

geografice în definirea pivotului geopolitic, rezultînd din
aceasta că pivotul geopolitic poate fi un stat cu rol de
„cheie” privind accesul într-o zonă ori regiune geografică,
iar „în unele cazuri, un pivot politic poate acţiona ca un
scut protector pentru un stat important sau chiar o
regiune”
Din acest punct de vedere, Brzezinski
include în categoria pivoţilor geopolitici
Ucraina, Azerbaidjanul, Iranul, Turcia,
Coreea de Sud, Taiwanul, Thailanda,
Pakistanul, Kazahstanul şi Uzbekistanul.
Prin urmare, în sfera geopolitică planetară
există state a căror economie
concentrează mari investiţii şi conexează
din punct de vedere economic resurse
naturale, financiare şi forţă de muncă din
statele învecinate ori din alte state,
economia acestora stimulînd şi antrenînd
dezvoltarea unei întregi zone ori regiuni
continentale sau chiar planetare.
 Noua Ordine Mondială:
între regionalism şi globalizare
 MEDIUL GLOBAL:
consecințe geopolitice şi geostrategice
ÎN
 geopolitica şi geostrategia în
actualitate în portofoliul analizelor
curente ale mediului global.

POLITICA INTERNAŢIONALĂ
Obiect de studiu -
„JOCUL POLITIC” GEOPOLITICA GEOSTRATEGIA

Administrarea strategică a
STAREA GEOPOLITICĂ relaţia dintre actoriil
Acţional strategici intereselor geopolitice
„rivalitatea de putere, de mai
mică sau mai mare anvergură, Analitic analiza raporturilor
între actorii care îşi afirmă conflictuale
sau dispută interesele într-un exercitarea
Doctrinar potenţialului de
spaţiu geografic dat ” putere
 Continuitatea operaţională a triadei
geopolitică – geostrategie – transformare

 tendinţa definitorie a prezentului - reconsiderarea

GEOPOLITICA
geopolitică şi geostrategică a prezervării securităţii
naţionale şi internaţionale;

 repoziţionarea strategică a principalilor

actori ai vieţii internaţionale în angajarea
globală a unei noi ordini internaţionale:
- Federaţia Rusă
TRANSFORMARE GEOSTRATEGIE - SUA
- Alianţa Nord-Atlantică
- Uniunea Europeană
- China

TENDINŢE:
 tranziţia de la sistemul bazat pe suveranitate, centrat pe menţinerea rolului
statului-naţiune, la sistemul afirmat prin uniuni sau federaţii de state;
 revoluţia ştiinţifică şi tehnologică şi proliferarea aproape fără restricţii
geografice a noilor tehnologii, precum şi revoluţia informaţională;
 tendinţele sistemice ale distribuţiei şi ale redistribuţiei de putere;
Mulţi teoreticieni au încercat să definească Noua Ordine
Mondială instituită drept o consecinţă a mutaţiilor
geopolitice la începutul anilor ’90 prin prisma mai multor
concepte şi paradigme:
 •globalizare (termen utilizat în lumea anglo-saxonă);
mondializare ( şcoala geopolitică franceză)

•paradigma armoniei euforice - F. Fucuyama „sfârşitul istoriei”

•paradigma civilizaţională - de S. Huntington);

•paradigma haosului - Zb. Brzezinski).

 Globalizarea - tendinţa care va determina
dezvoltarea comunităţii în viitor

Proces cu dublă rezonanţă, pe de o parte, fenomenul de

„micşorare a lumii” – proces de reducere a distanţelor şi
de creştere „a densităţii sociale” şi „densităţii
relaţionale” a globului, pe de altă parte de globalizare
progresivă a proceselor culturale, economice, politice
 fenomenul globalizării mai este întâlnit
şi sub denumirea de mondializare.

Astfel, în viziunea unora

(Ignacio Ramonet),
mondializarea este un
proces aflat în curs de
desfăşurare, cu impact la
nivel global
 F. Fukuyama, este de părerea că
după sf. RR suntem martorii
„sfârşitului istoriei”.

Prin paradigma respectivă

autorul confirmă intrarea omenirii
într-o „epocă de aur” a dezvoltării
economice neîntrerupte şi a
democraţiei politice.

Această etapă vine să instituie o

Nouă Ordine Mondială, a unei Noi
Ordini Mondiale unipolare, ilustrată
de supremaţia militară şi
economică a SUA, de o „pax
americană”.
 S. Huntington,
autorul unei teorii
geopolitice de mare
răsunet, vorbeşte
despre „ciocnirea
civilizaţiilor
(clivajul
civilizaţiilor)”,

urmată şi de
un „război
între
civilizaţii.”
 o altă teză cu referinţă la Noua
Ordine Mondială este cea a
paradigmei haosului susţinută
de Zb. Brzezinski, conform căreia
statele naţionale sunt supuse
unor încercări de dezintegrare ca
urmare a acţiunii comunităţilor
etnice diferenţiate înăuntrul său,
fenomen specific perioadei post-
bipolare.
 În această situaţie se pot regăsi SUA, Germania,
Republica Sud-Africană, Singapore, Ţările
Golfului, Israel etc.

În acelaşi timp, din punct de vedere financiar, sunt state

care concentrează mari resurse, ca urmare a unui
sistem bancar dezvoltat şi sigur.

Aceste state nu sunt actori geopolitici de primă

mână, însă joacă un rol important în tranzitarea
finanţelor mondiale, situaţie în care se regăsesc
Marea Britanie, Elveţia, Singapore etc .
Faptul că Z. Brzezinski apreciază că şi resursele naturale pot
defini un stat ca pivot geopolitic ne determină să extindem
domeniul de abordare a definirii acestuia.

Prin urmare, pivotul geopolitic este actorul

geopolitic de tip statal a cărui poziţie geografică,
resurse naturale, dinamică economică ori
financiară îi conferă rolul de element de legătură
în situaţia geopolitică locală, zonală ori regională
sau de catalizator al relaţiilor dintre ceilalţi actori
geopolitici.

Astfel, rezultă că pivoţii geopolitici au o dinamică

existenţială şi una acţională, mult mai intense decît
cele ale actorilor geopolitici statali.
Cu toate acestea, calitatea de “pivot
geopolitic” poate fi dobândită sau
pierdută de un stat şi ca urmare a
modificării parametrilor situaţiei
geopolitice.

Astfel, apariţia ori estomparea unei

crize geopolitice poate conduce la
câştigarea ori pierderea rolului de
pivot geopolitic.

În această situaţie se regăsesc ...

 De reținut:
Lista jucătorilor geostrategici şi a pivoţilor
geopolitici nu este una permanentă. Ea este
modificată funcţie de evoluţia agendei
internaţionale
 UNIVERSITATEA LIBERĂ INRENAŢIONALĂ DIN MOLDIVA
FACULTATEA RELAŢII INTERNAŢIONALE, ȘTIINȚE POLITICE ȘI JURNALISM
CATEDRA RELAŢII INTERNAŢIONALE ŞI POLITOLOGIE

IMPORTANŢA
punctelor geostrategice – zonelor geostrategice
ÎN CONTEXTUL POLITIC ACTUAL

Lect. univ., drd., Viorica ŢÎCU

 I. Importanța geostrategică a strâmtorilor și canalelor

Strâmtorile se pot afla pe rute de transport

importante, în trecut existând rãzboaie pentru
controlul acestora. Multe canale artificiale au
fost construite pentru a conecta douã bazine
acvatice deasupra uscatului.
Conceptul este lansat cu ocazia aducerii în
faţa Curţii Internaţionale de Justiţie a
litigiului anglo-albanez cunoscut sub numele
„Canalul Corfu” noţiunea „strâmtoare” fiind
definită ca fiind pasajul (cale de trecere)
dintre două porţiuni de uscat aparţinând la
două state riverane sau chiar unuia singur,
către una şi aceeaşi porţiune de mare
liberă.
 Importanța geostrategică a strâmtorilor și canalelor
Strâmtoarea Ormuz

• Ormuz asigură legătura dintre Golful Persic şi Golful Oman şi este

mărginită de Iran la nord oferindu-i Iranului oportunitatea de a
influenţa economiile globale şi de Emiratele Arabe Unite şi Oman
la sud.
• Leagă Golful Persic de Oceanul Indian.

• Strâmtoarea are numai 54 de kilometri şi, drept urmare, navele se

pot deplasa numai în baza unui program special de trafic, pe nişte
benzi de circulaţie prestabilite. Activitatea navală din zonă se
desfăşoară sub incidenţa convenției ONU pentru că navele pătrund
în apele teritoriale ale Iranului şi Omanului
Într-o singură zi în jur de 14 petroliere ce pot transporta 17 milioane de barili trec din golful Persic spre restul lumii;
cantitatea reprezintă 35% din petrolul trasportat pe mare şi 20% din volumul petrolului comercializat în lume. Mai
mult de 85% din respectivul petrol merge spre ţările asiatice - Japonia, India, Coreea de Sud şi China

.
 Importanța geostrategică a strâmtorilor și canalelor
Srâmtoarea Malacca: întâlnirea giganţilor

• Strâmtoarea Malacca este o poartă de legătură între Asia şi Occident şi una

dintre cele mai importante supape energetice ale lumii, găzduind circa 40%
din comerţul mondial.

• Făcând legătura între Malaysia, Indonesia şi Singapore, Malacca este cea

mai importantă strâmtoare din lume, locul pe unde circulă zilnic circa 12
milioane de barili de petrol, către cele mai dinamice economii ale
momentului: China, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan.

• Accesul deplin la strâmtoare permite controlul asupra rutelor maritime ce

unesc Asia de Est cu Eurasia şi Africa, dominând viaţa economică şi
comercială a Asiei.
• Cea mai scurtă rută între Oceanul Indian şi Oceanul Pacific.
• Strâmtoarea Malacca reprezintă o adevărată arteră energetică a Asiei, cât si
unul dintre cele mai fierbinţi şi disputate puncte navale, care mediază
întâlnirea a trei mari forţe: China , India şi SUA.
• Întâlnirea celor trei titani în Asia de Sud, aduce în discuţie teoria lui Alfred T.
Mahan care afirmă că secolul XXI se va decinde în apele Oceanului Indian,
că „cine va controla Oceanul Indian va controla Asia”
• strâmtoarea Malacca – ruta maritimă care mediază aproximativ 80% din
importurile Chinei şi care s-a transformat în jugulara energetică a acestui
stat.
• Strategia SUA în regiune este de a controla strâmtoarea şi de a ţine sub
control evoluţia economică a Chinei.
• India aspiră la statul de hegemon în regiunea Asiei, iar controlul asupra
strâmtorii Malacca ar întări statutul în regiune şi să dezvolte legături
comerciale mai strânse cu statele din Asia de Est.
 Importanța geostrategică a strâmtorilor și canalelor
Stramtoarea Bering

• Face legătura între Marea Chukchi (Oceanul

Artic), în nord, și Marea Bering (Oceanul
Pacific), în sud.

• Permite accesul din Oceanul Pacific în Oceanul

Arctic.

• Reprezintă spațiul de acoperire maximă între

SUA și Fed. Rusă.
 Importanța geostrategică a strâmtorilor și canalelor
Strâmtoarea Bosfor - fâșia de apă dintre două lumi

• Strâmtoarea Bosfor cunoscutã și ca

Strâmtoarea Istanbul este cea mai îngustã
strâmtoare folositã pentru navigarea
internaționalã.
• Bosforul desparte Asia (Asia Mică) de
Europa (Peninsula Balcanică)
• Bosforul leagă Marea Neagră de Marea
Marmara, care este legatã de Marea Egee prin
strâmtoarea Dardanele și, prin intermediul
acesteia la Marea Mediteranã.
 Importanța geostrategică a strâmtorilor și canalelor Strâmtoarea Dardanelele -
• Dardanelele leagă Marea
fâșia de apă Marmara
dintre două lumi de Marea
Egee şi Mediterană.

• Strâmtoarea Dardanele cunoscută în vechime

și ca Hellespont, este o strâmtoare îngustă în
nord-vestul Turciei.

Un flux estimat la 2,9 milioane de barili

petrol/zi
• Calea maritimă lungă de 17 mile situată în Turcia aprovizionează Europa
Occidentală şi de Sud cu petrol din regiunea Mării Caspice.

• Porturile la Marea Neagră reprezintă una dintre rutele primare de export

pentru Rusia şi alte republici ale fostei Uniuni Sovietice.

• Transportul prin strâmtori a crescut, pe măsură ce producţia şi exporturile din

Azerbaidjan şi Kazakhstan au crescut.

• în prezent nu există rute alternative pentru transporturile occidentale de la

regiunea Mării Negre şi a celei Caspice, există totuşi numeroase proiecte de
conducte în desfăşurare, aflate în diverse faze de evoluţie.
 Importanța geostrategică a strâmtorilor și canalelor
Strâmtoarea Gibraltar

• Strâmtoarea Gibraltar este o strâmtoare care leagã Oceanul

Atlantic de Marea Mediteranã si separã Spania de Maroc. Pe
partea nordicã a strâmtorii se aflã Spania si Gibraltar, iar în
sud sunt Marocul și Ceuta, o exclavã spaniolã pe coasta
nord-africanã.
• Strâmtoarea Gibraltar desparte Europa de Africa şi are o
lungime de 14 km.
• Strâmtoarea Gibraltar are o locație strategicã.
Mai bine de 106 000 de nave, 5000 dintre ele petroliere –
10% din traficul mondial -, traversează anual Strâmtoarea
Gibraltar.
STRÂMTOAREA GIBRALTAR
 Importanța geostrategică a strâmtorilor și canalelor

Printre cele mai mari şi vechi căi de

comunicaţie se înscriu: Marele Drum al
Mătăsii, Magistrala Transsiberiană,
Eurotunelul, Canalul Suez, Canalul Panama
şi Magistrala Panamericană.
• Un rol important în spaţiul geoeconomic îl deţin nodurile de comunicaţie-
punct în care se intersectează nu mai puţin de 2-3 linii ale unuia şi aceluiaşi
tip de transport.
• De regulă, nodurile de comunicaţie (joncţiunile de transport) exprimă
interesele economice ale marilor puteri ale lumii.
• Nodurile de transport tehnogene sunt o creaţie a omului, având multiple
funcţii geopolitice şi geoeconomice (regim preferenţial pentru accelerarea
fluxurilor materiale, baze militare care asigură interesele economice ale
marilor puteri mondiale etc.).
• În istoria comunicaţiilor mondiale, un loc deosebit revine marilor canale,
poduri, tuneluri şi altor construcţii.Printre cele mai importante noduri de
comunicaţie acvatică ale Terrei.
 Canalul Suez - Cel mai lung canal maritim din lume

• Canalul Suez, este cel mai lung canal maritim (161 km),
leagă Marea Mediterană cu Marea Roșie și de Oceanul
Indian, fiind o ruta mai directă între Europa și Oceanul
Indian.
• Canalul Suez- scurtează de 12 ori distanţa dintre Europa şi
Asia, asigură deplasarea navelor în 2 direcţii concomitent
• Alături de strâmtorile Malacca, Gibraltar şi Ormuz, canalul
Suez figurează printre cele "şapte porţi" ale comerţului
mondial.
 Canalul Suez - Cel mai lung canal maritim din lume

• Potrivit celor mai recente cifre oficiale, circa 7% din mărfurile

comercializate la nivel mondial trec prin acest canal: produse
agricole sau echipamente europene destinate ţărilor Asiei,
concomitent cu produse de consum asiatice spre Europa.
• Prin canalul de Suez trec zilnic 1,2 milioane de barili de ţiţei,
reprezentând 6% din exportul ţărilor din zona Golfului
• În cazul în care tulburările din Egipt vor afecta traficul prin canal,
există riscul unei "penurii reale" de petrol. Tancurile petroliere
vor fi astfel obligate să înconjoare Africa (10.000 km. în plus),
ceea ce ar însemna costuri enorme.
 Importanța geostrategică a strâmtorilor și canalelor
Canalul Panama

• Canalul Panama este un canal important care traversează

istmul Panama în America Centrală, legând Oceanele
Atlantic și Pacific
• Canalul Panama- asigură mişcarea navelor într-o singură
direcţie şi numărul de nave este de 2 ori mai mic decât în
Canalul Suez,80% din toate navele ce traversează acest
canal aparţin SUA.
• Este foarte important pentru politica SUA în zonă (chiar
dacă a fost retrocedat statului Panama, SUA are un
important control asupra canalului).
Joacă un Magistrala transsiberiană
rol uriaș în dezvoltarea - Cea
economico- socială, mai lunga
în valorificarea cale Siberiei.
potențialului ferată din lume
Tunelul Canalului Mânecii este un tunel feroviar submarin, lung de 50 km, care leagă vestul Franței cu sud-
estul Angliei, pe sub Canalul Mânecii. Tunelul a fost construit în cooperare de guvernele Regatului Unit și
Franței. Este al doilea tunel feroviar ca lungime din lume, depășit fiind doar de tunelul japonez Seikan
 Magistrala
Panamericană

Este o rețea de șosele cu un trafic

intens de circulație, care traversează
continentul american cu mici
întreruperilegând Alaska
de Țara de Foc.
Rețeaua se întinde pe o lungime
de ca. 48.000 km, distanța dintre
punctele cele mai depărtate din nord
și sud fiind de 25.750 km.
Panamericana este cea mai lungă
cale rutieră din lume
CONCEPTE ȘI FORME ALE
INTEGRĂRII
 Conceptul de integrare
Integrare în sens general
Integrare economică
Integrare globală
Integrare regională
 Integrare în sens general
Prima apariție : Concise Oxford Dictionary
(sec 17)
Etimologie: integratio-integrationis
 sens: a renova, a restabili, a forma, a completa
structuri de orice tip
 Integrare economică
• La microscară - conexiuni între firme
• La macroscară - crearea unor spații de mari
dimensiuni
• Elementele definitorii sunt:
– Diviziunea muncii;
– Principiul discriminării și al non discriminării;
– Mobilitatea factorilor de producție.
 Integrare economică
• Poate fi :
• privită ca proces sau ca o stare de fapt;
• formală și informală;
• pozitivă sau negativă.
 Integrare regională
• Forme:
» Colaborarea economică
» Cooperarea economică
» Clubul de comerț preferențial
» Zona de liber schimb (NAFTA, AELS, CEFTA,
MERCOSUR, ASEAN)
» Uniunea vamală
» Piața comună (CAER, CEE (3)).
» Piața unică
» Uniunea Economică și Monetară
» Integrare economică completă
 Integrare regională
• Colaborarea & cooperarea- nu implică forme
instituționale.
• Pot sau nu să facă obiectul unor tratate sau
acorduri.
 Integrare regională
• Clubul de comerț preferențial format prin
liberul consimțământ al partenerilor, care își
păstrează relațiile cu terții și își acordă reciproc
preferințe vamale.
• Ex: Commomwealthul, coloniile franceze.
 Integrare regională
• Zona de comerț liber- formă a integrării
comerciale.
• Cea mai simplă formă a integrării economice.
• Ex. NAFTA, AELS, CEFTA.
 Integrare regională
• Uniunea vamală - este o zonă de comerț liber
la care se adaugă tariful extern comun.
• Ex. Zollverein
• Liberalism în interior, protecționism în relațiile
cu terții.
• Eliminarea barierelor de natura tarifară și non
tarifară.
• Apar crearea și deturnarea de comerț.
 Integrare regională
• Piața comună - este o uniune vamală la care
se adaugă liberalizarea mișcării factorilor de
producție.
• Piața internă - formă particulară a pieței
comune, căreia i se adaugă politici comune
care le înlocuiesc pe cele naționale.
• Uniunea Economică și Monetară = piața
internă+moneda unică.
• Integrare totală = integrare economică
+politică.
 Planul lecției:
I. Marea Mediterană: profil geostrategic,
semnificaţie geopolitică;

II. Statele din zona estică a Mediteranei;

III. Actori statali regionali şi internaţionali;

IV. Importanța strategică a Mediteranei de est

M. M. cunoscută ca și „leagăn al civilizațiilor” este un spaţiu naval de
tranzit între bazinul Mării Negre şi Oceanul Atlantic, între Oceanul
Atlantic şi Oceanul Indian;
Spaţiul tranzitat de populaţiile imigraţioniste în drumul lor de
continentul african spre continentul european;
Printre cel mai importante spaţii de intersecţie a rutelor comerciale şi
de transport a resurselor energetice între porturi aflate pe toate
continentele;
 SIRIA – POZIȚIE GEOGRAFICĂ
Siria a fost intotdeauna un examen greu pentru toate marile puteri care s-au
perindat in istoria zbuciumata a acestei regiuni.

Situata intre Asia mica (Anatolia), pe

drumul spre Europa, leagă si Estul
Orientului Mijlociu cu Marea
Mediterana

Drumurile din Sudul Orientului Mijlociu si

Peninsula Araba, Nordul Africii
Magrebul) trece tot prin Siria
 Geoistoria Siriei în regiune

Prima data marele Ramses al-II-lea in batalia

de la Kadesh si a semnat primul tratat de pace
inregistrat in istoria omenirii

Cruciadele –
infrante de sirianul de origine
kurda, vestitul Saladin

Aici au aparut primii teroristi inregistrati de

istoria omenirii, Hashshashīn ( transformati de
europeni in Assassins (“Asasinii”).
 CONTEXTUL CRIZEI DIN SIRIA

Declanşată la 15 martie 2011 în contextul creat de

„Primăvara Arabă”, conflictul civil sirian este
dificil de rezolvat din pricina particularităților sale
interne, dar și din cauza intereselor divergente ale
actorilor de pe scena politică internațională.

Originile acestuia nu pot fi puse doar pe seama

„Primăverii arabe” și pot duce trimitere departe în
istoria siriană, încă din vremea mandatului
francez asupra fostei provincii otomane.
 CONTEXTUL CRIZEI DIN SIRIA

Primăvara arabă, care a cuprins mai multe

ţări din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord,
manifestându-se printr-un val de proteste în
ţările arabe în care era instituit un regim
dictatorial, şi-a găsit ecou şi în Siria.

Sirienii s-au ridicat împotriva regimului

totalitar al lui Bashar al-Assad, venit la putere
din 2000 şi continuator al regimului tatălui său,
Hafez al-Assad, care a condus ţara în calitate de
preşedinte în perioada 1970-2000.
 GUVЕRNАRЕА АSSАD ÎN SIRIА

Din 1963 la conducerea Siriei

se află Partidul Ba’ath, partid
predominant alawit,
reprezentabil doar pentru o
optime din populație.

De peste 40 de ani președintele Siriei a fost un Assad, Hafez al-

Assad (1970-2000), sau fiul său Bashar al-Assad (2000 –
prezent), devenind astfel o veritabilă instituție ereditară.

Partidul Ba’ath a construit și un puternic serviciu secret opresiv

Prin această transpunere a alawiților la conducerea țării, criza a

trecut de aspectul confesional și s-a mutat în spectrul politic
sirian.
 În cei cinci ani de la izbucnirea sa, conflictul din Siria a asistat
la o adevărată dinamică a mizelor, a actorilor, a măsurării puterilor
care s-au pliat şi repliat, după caz, continuu.
 Analiza din punct de vedere sociopolitic
In 1920, din cei 2,2 milioane de sirieni, 85% erau musulmani,
din care 4,5 suniți, dar și șiiți (druzi, ismailiți sau alawiți).

Alawiții erau cea mai importantă ramură a șiiților, totalizând

12% din populația totală a Siriei. 15% erau creștini.

În Siria dinaintea războiului civil, când 74% din populație era

sunită, 12% șiită alawită, 4% alte confesiuni șiite și 10%
creștini.

Din punct de vedere etnic situația era și mai omogenă, cu

90% din populație fiind arabă, iar 10% minorități, în special
cea kurdă, predominantă în nord-vestul și nord-estul țării.
Diferența nivelului de trai dintre mediul rural,
predominant sunit și cel urban, unde alawiții
ocupau poziții înalte în instituții, a fost accentuată
de seceta ultimilor ani.

Ratele mari de șomaj și inflație din 2010, dar și

lipsa unor oportunități pentru o mare parte a
populației, au făcut ca nemulțumirea față de
regimul Assad să crească în profunzime până
când, în luna martie a anului 2011, aceasta avea să
nască proteste în masă ale populației, respinse în
mod violent de către autorități, fapt pentru care
pas cu pas un protest a ajuns să devină un război
civil.
 Analiza din punct de vedere kratopolitic
Din 1963 la conducerea Siriei se află Partidul Ba’ath, partid
predominant alawit, reprezentabil doar pentru o optime din
populație.

De peste 40 de ani președintele Siriei a fost un Assad,

Hafez al-Assad (1970-2000), sau fiul său Bashar al-Assad
(2000 – prezent), devenind astfel o veritabilă instituție
ereditară.

Partidul Ba’ath a construit și un puternic serviciu secret

opresiv

Prin această transpunere a alawiților la conducerea țării,

criza a trecut de aspectul confesional și s-a mutat în
spectrul politic sirian.
Chiar dacă inițial părea să aibă soarta liderilor politici din
Egipt sau Libia, președintele Assad a rezistat în funcția de
președinte.
Principala cauză o reprezintă divizarea opoziției
siriene.

I. O parte din opoziție este formată din moderați,

CONSILIUL NAȚIONAL SIRIAN, a luat ființă în Turcia în
octombrie 2011 din activiști exilați sirieni sau membri ai
Frăției Musulmane din Siria, dar și creștini sau kurzi.

Aceiași moderați au creat în noiembrie 2012, la Qatar,

II. Coaliția Națională a Revoluției Siriene și a Forțelor de
Opoziție, al cărei scop este de a reprezenta politic opoziția
în relația sa cu comunitatea internațională.
.
împotriva lui Assad luptă și fracțiuni radicale, III. FRONTUL AL
NUSRA, sponsorizat de al Qaeda autor al mai multor atacuri
sinucigașe împotriva unor ținte guvernamentale.

IV. ORGANIZAȚIA TERORISTĂ ISIS, care din anul 2014 a devenit

capul de afiș al știrilor ce proveneau din spațiul sirian.
Scopul acestei organizații jihadiste sunite este crearea unui nou
Califat Arab, iar în ciuda unei relații dificile cu Frontul Al Nusra,
Statul Islamic duce un război dur atât cu forțele guvernamentale cât
și cu opoziția moderată.

În cadrul opoziției mai funcționează și V. numeroase batalioane locale,

dar și o puternică VI. organizație militară a minorității kurde, al cărei
scop este crearea unei regiuni autonome kurde în cadrul Siriei, fapt
ce a pus-o în contradicție cu mai multe fracțiuni ale opoziției
 În соndiţiilе асtuаlе а sсhimbărilоr
tоt mаi dеsе dе аliаnţе роlitiсе, rеlаţiа
Rusiа-Siriа еstе соnsidеrаtă unа dе
fоаrtе lungă durаtă.
Siriа а rămаs аliаtul сеl mаi
imроrtаnt аl Rusiеi din Оriеntul
Mijlосiu, iаr сrizа асtuаlă еstе
imроrtаntă реntru Mоsсоvа dаtоrită
рrоximitãţii rеgiоnаlе.

Rеgimul аl-Аssаd еstе рriеtеn аl

Rusiеi dе реstе 40 dе аni, furnizând
аrmе truреlоr guvеrnаmеntаlе, iаr
аfасеrilе сu реtrоlul siriаn fiind şi mаi
intеnsе duрă се сliеnţii trаdiţiоnаli din
Еurора аu rеnunţаt să mаi сumреrе
реtrоl din Siriа, аvând în vеdеrе
соnsidеrеntеlе роlitiсе.
Rusiа s-а imрliсаt реntru рrimа оаră în
реriоаdа роst-Răzbоi Rесе într-un răzbоi în
аfаrа vесinătății sаlе арrорiаtе, ре саrе dе
fарt n-о соnsidеră niсi indереndеntă, niсi
suvеrаnă.
Еstе рrimul răzbоi duрă Аfgаnistаn (1979-
1989), сând аrmаtеlе rusе iеs în еxtеriоr
реntru а sаlvа ultimul аliаt în rеgiunеа
Оriеntului Арrорiаt și ultimul său bаstiоn
lа Mаrеа Mеditеrаnă
•Urmărirеа intеrеsului nаțiоnаl – Rusiа а
рurtаt mеrеu оfеnsivе реntru а-și imрunе
сеlе trеi mаri оbiесtivе:
•sесurizаrеа imеnsului tеritоriu ре саrе îl
аrе lа disроzițiе;

•ассеsul сătrе mărilе dеsсhisе;

•influеnțаrеа vесinătății арrорiаtе –

imрliсit, fоrmаrеа dе stаtе сliеntеlаrе, cum
este și cazul Siriei.
 Prin urmare, rеlаţia dintrе Rusiа şi Siriа sе
dаtоrеаză în рrimul rând аvаntаjеlоr gеоstrаtеgiсе
ре саrе Siriа i lе оfеră Rusiеi, dаr şi сеlоr
есоnоmiсе şi роlitiсе.

Сu tоаtе асеstеа, rеlаţiа асеаstа vа durа аtâtа

timр сât vа răsрundе intеrеsеlоr роlitiсе rusеşti şi
Rusiа vа оbţinе bеnеfiсii mаi аlеs în сееа се
рrivеştе întărirеа роziţiеi sаlе în rеgiunеа
Оriеntului Mijlосiu şi а сеlеi dе асtоr intеrnаţiоnаl
dе рrim rаng.