Riga Crypto și lapona Enigel

Ion Barbu

1. Context
Literatura interbelică este dominată de manifestarea a două direcții principale:
tradiționalismul și modernismul. Modernismul este o tendință generală care se manifestă în
literatură începând cu a doua jumătate a sec. al XIX-lea și presupune o ruptură a tradiției. În
poezia românească, modernismul poate fi recunoscut în expresionismul lui L. Blaga,
ermetismul lui I. Barbu și în ,,estetica urâtului’’ a ,,Florilor de mucigai’’ din creația lui Tudor
Arghezi.
Ion Barbu, pe numele său Dan Barbilian, poet și matematician este reprezentatul
modernismului interbelic, acesta fiind considerat un poet fără precursori în aria sa temtică.
Ion Barbu a debuat în 1921 cu poemul ,,După melci’’, iar mai târziu, în 1930 publică primul și
singurul său volum de poezii ,,Joc Secund’’, care cuprinde în totalitate poezii ermetice.
Opera ,,Riga Crypto și Lapona Enigel’’ face parte din etapa baladică-orientală de creație,
aceasta fiind publicată inițial în 1924, apoi integrată în volumul ,,Joc secund’’ (1930). George
Călinescu afirmă că cea de-a doua etapă din care face parte și acest poem presupune
adevăratul ermetism al creației lui Ion Barbu, unul de profunzime, al sensurilor și nu unul
lingvistic.
2. Încadrare
O trăsătură ce realizează caracterul modern al operei este îmbinarea tehnicilor narative. ,,Riga
Crypto și lapona Enigel’’ subintitulată ,,Baladă’’, începe ca un cântec bătrânesc de nuntă, dar
se dezvoltă în viziune modernă, ca un amplu poem alegoric și de cunoaștere, o poveste de
iubire din lumea vegetală. Scenariul epic este dublat de caracterul dramatic și de ,,lirismul de
măști’’, personajele având semnificații simbolice multiple (materia și spiritul etc.)
Poemul se încadrează în modernismul interelic prin intelectualizarea emoției, imaginar poetic
inedit, ambiguitate, metafore surprinzătoare și cuvinte cu sonorități neobișnuite, înnoiri
prozodice.
Totodată, opera impune o viziune modernă asupra iubirii. Însuși poetul, Ion Barbu,
interpretează poemul ca pe ,,un Luceafăr întors’’, evidențiind asemănare cu problematica
capodoperei eminesciene. Ion Barbu, însă, răstoarnă clișeele mentalității trafiționale, astfel
aici ființa superioară este omul, reprezentată de Enigel.

3. Tema
Tema poeziei este iubirea ca modalitate de cunoaștere a lumii. Fiind ,,un Luceafăr întors ’’,
poemul reprezintă drama cunoașterii și a incompabilității dintre două lumi (regnuri).
4. Secvențe poetice
Opera este structurată în douăzeci și șapte de strofe, care se împart în două mari
secvențe poetice, sub forma unei povestiri în ramă, fiecare dintre ele reprezentând câte
o nuntă. Prima nuntă se consumă, fiind împlinită și desfășurându-se conform legilor
naturii. Aceasta reprezintă cadrul celei de-a doua nunți, despre care se povestește. Ea
ar trebui să aibă loc între Crypto și Enigel, dar se înfăptuiește, în schimb, între Crypto
și „măsălarița-mireasă”.
Prologul conturează în puține imagini atmosfera de la finalul unei nunți trăite și
debutează cu formula de adresare folosită de ,,nuntașul fruntaș” care încearcă să-l
convingă pe menesrelul (trubadurul) să cânte povestea tristă, neîmplinită a regelui
Crypto și a laponei Enigel: ,,Zi/mi de lapone Enigel/ Și Crypto, regele-ciupercă! ”.
Acest dialog sporește mult farmecul baladei, iar nota de sensibilitate și gingășie
domină întreaga acțiune.
Povestirea fantastică debutează cu prezentarea în antiteză a portretelor membrilor
cuplului și locurile lor natale.
Riga Crypto, ,,inimă ascunsă”, este craiul bureților, pentru care dragostea pentru
Enigel, ,,laponă mică, liniștită”, îi este fatală. Singura lor asemănare este statutul
superior în interiorul propiei lumi: el este rigă dintr-un regn inferior, iar păstorița care
își conduce turmele de reni spre sud este o stăpână a regnului animal.
Spațiul definitoriu al existenței lui Crypto este umezeala impură: ,,În pat de râu și
humă unsă”, în timp ce lapona vine ,,din țări de gheață urgisită”, spațiu rece ce
explică aspirația ei spre soare și lumină.
Membrii cuplului fac parte din regnuri diferite, astfel, neputând comunica în plan real,
întâlnirea lor se realizează în visul fetei, la fel ca în ,,Luceafărul”.

Reprezentant al unui plan inferior, Crypto este cel care îi adresează laponei trei
chemări la nuntire și este refuzat de fiecare dată.
Mai întâi o ademenește cu dulceață și fragi, componente ale împărăției regale, dare a
răspunde: ,,Eu mă duc să culeg/ Fragii fragezi mai la vale.” .

Refuzul lui Enigel îl pune într-o siutație dilematică, dar opțiunea lui e fermă și merge
până la sacrificiul de sine, prin a doua chemare când regele-ciupercă indeamnă fata să
îl culeagă din universul căruia îi aparține, acceptând astfel sacrificiul suprem, numai că
și de data aceasta ea refuză: ,,Teamă mi-e, te frângi curând,/ Lasă. Așteaptă de te
coace.”
Pentru a-și continua drumul către soare și cunoaștere, lapona Enigel refuză
descântecul rigăi, deși regretă și plânge. Descântecul se întoarce în mod brutal asupra
celui care l-a rostit și îl distruge. Prin urmare, făptura firavă este nimicită de propiul
vis și cade victimă neputinței de a-și depăși limitele.
Finalul este unul trist. Riga Crypto se tranformă într-o ciupercă otrăvitoare, oligat să
rămână alături de făpturi asemenea lui, ,,Laurul-Balaurul” și ,,măsălarița-mireasă”.

5. Elemente de compoziție și limbaj

La nivel morfo-sintatic, se obsevă construcții eliptice frecvente, întorsături de frază

neașteptate, cuvinte puse în relații neconvenționale. Astfel, inversiunile sintactice:
,,Mult îndărătnic, menestrel”, ,,Cu foc l-ai zis”, fac ca epitetul să predomine ca sens în
fața celui caracterizat, și asta pentru că accentul nu cad epe epic, ci pe simboluri, care
se ascund în spatele formelor concrete, de aici venind expresivitate apoeziei.

Soarele, simbolul spitirului, imaginat în poem prin metaforele ,,roata albă”

(perfecțiunea geometrică) și ,,aprins inel” (simbolul nunții), se află în antiteză cu
,,umbra”. Metafora ,,sufletul-fântână” sugerează puritatea, setea de cunoaștere,
veșnicia, și este în antiteză cu ,,carnea” (trupul, insectele): ,,La soare, rota se
mărește;/ La umbră, numai carnea crește”.
Făpturile inferioare care aspiră să dobândească spiritualitate sunt distruse de propiul
vis, așa cum i se întâmplă lui Crypto, care ,,înnebunește” și se transformă în ciupercă
otrăvitoare: ,,Iar la făptură mai firavă/Pahar e gândul, cu otravă. ”

Unul dintre elementele cele mai importante de compoziție este titlul deoarece deschide
orizontul de așteptare al cititorului. Titlul creației amintește, prin construcția sa
simetrică, de marile povești de dragoste din literatula universală ,,Rome și Julieta”. La
Barbu, însă, titlul anticipă relațiile de opoziție pe care este construită poezia prin
menționarea personajelor principale, niște ființe care aparțin unor lumi opuse: riga
Crypto – reprezentant al regnului vegetal – și lapona Enigel – reprezentantă a
umanității

Alcătuirea prozodică pare riguroasă la început: catrene cu rimă încrucișată și măsura

predominantă de 8-9 silabe. Pe parcurs, poetul modern schimbă trăsăturile prozodice
și sonoritățile, în funcție de mesaj: intervenția naratorului sau dialogul protagoniștilor,
chemare sau refuz, descântec de dragoste sau blestem.
6. Concluzie

În concluzie, „Riga Crypto și lapona Enigel” este o baladă modernă în care Ion Barbu
transpune realitatea concretă într-un univers fantastic. Interpretarea acestuia
cuprinde dimensiunea tragică a cunoașterii, precum și incompatibilitatea în iubirea
dintre două ființe ce aparțin unor lumi diferite. În situația celor două vietăți,
sentimentul împlinirii prin dragoste este imposibil de atins, întrucât aspirațiile lor se
opun unele celorlalte, iar împlinirea unuia atrage după sine distrugerea celuilalt.