PSIHOLOGIA

COPIILOR
CE ESTE PSIHOLOGIA COPILULUI?

@ Psihologia copilului este definită ca studiul

comportamentului copilului, de la naștere până
la adolescență. Trecând prin diferite etape, cum
ar fi dezvoltarea fizică, motrică, cognitivă,
perceptivă, emoțională și socială.

® Cele două întrebări esențiale pentru psihologii

copiilor sunt: determinarea modului în care
variabilele de mediu (comportamentul parental,
de exemplu) și caracteristicile biologice (cum ar
fi predispozițiile genetice) și, în al doilea rând,
înțelegerea modului în care diferitele schimbări
în comportament sunt interconectate.
CURENTI SEMNIFICATIV IN
PSIHOLOGIA COPIILOR
® În cadrul teoriilor vedem cele două curente
cele mai semnificative ale psihologiei
copilului, care sunt: descrierea personalității
(id-ul, eul și supraeul) și percepția,
dezvoltate de Freud.
® Cunoașterea cognitivă a lui Piaget (teoria
cunoștințelor înnăscute ale copilului, pe care
acesta le dobândește și le învață de la
naștere, fără a fi nevoie de stimuli externi.)
CUM A ÎNCEPUT PSIHOLOGIA
COPILĂRESC?
® Primele studii despre psihologia copilului au
fost realizate de diverși gânditori, de
exemplu Platon și Aristotel erau deja
preocupați de comportamentul copiilor.
® Psihologia copilului ca ramură psihologică s-a
născut în 1882, când William Thierry Preyer a
publicat cartea „Sufletul copilului” în
Germania.
CUM A ÎNCEPUT PSIHOLOGIA
COPILĂRESC?
® Necesitatea dezvoltării psihologiei copilului
apare atunci când modurile normale de
educare a copiilor sunt ineficiente sau
problematice din punct de vedere social.
® Unii dintre pionierii psihologiei copilului au
fost:
® Ellen Key (1849-1926), educatoare și
feministă germană, și-a publicat lucrarea
„Secolul copiilor” în 1900.
® Jean Piaget (1896-1980) S-a născut la Geneva
și s-a dedicat psihologiei și geneticii
copilului.
CUM A ÎNCEPUT PSIHOLOGIA
COPILĂRESC?
® Anna Freud (1895 – 1982) a oferit știri
interesante despre psihologia adolescenței,
clarificând procese defensive deosebite
precum intelectualizarea și asceza, care
explicau comportamente variate și
contradictorii și trăsături caracteristice ale
tinerilor, până atunci puțin înțelese. Chiar și
așa, teoriile sale nu sunt considerate cele
mai relevante.
CUM A ÎNCEPUT PSIHOLOGIA
COPILĂRESC?
e Melanie Klein (1882 – 1960) are în vedere
trei elemente esenţiale: tipul de obiect cu
care interacţionează copilul; mecanismele
lor de apărare; și fantezia inconștientă care
constituie baza relației. Ea a contribuit, de
asemenea, la tema simbolismului și jocului.
Conform gândirii sale, simbolizarea îi
permite copilului să-și transfere interesele,
dar și fanteziile, anxietățile și vinovățiile
sale, către obiectele din mediul său.
CE STUDII DE PSIHOLOGIE
COPILĂRESC?
® Dezvoltare socială:
® Este procesul prin care copiii
Ei învață să diferențieze ceea ce este
acceptabil
(pozitiv) din inacceptabil (negativ) în
comportamentul lor se numește socializare.
Unele teorii sugerează că socializarea
Se învață doar prin imitație sau
prin tine pedepse
le.
AGENȚI DE SOCIALIZARE

® Agenții socializării sunt reprezentați în primul

rând de familie, școală, mass-media, grupuri
de prieteni etc.
® Socializarea este intensă în timpul
tinereţe. Individul adult care va apărea va
depinde de acesta și de mediul emoțional
experimentat.
AGENȚI DE SOCIALIZARE
e Stilul de comportament față de copii depinde de gradul
de control exercitat asupra lor, de tipul de
comunicare care există, de cerințele impuse acestora
și de afecțiune.
Combinând toate acestea găsim trei tipuri de părinți:
® Părinții autoritari: provoacă copiilor lor neîncredere,
retragere și competență socială scăzută.
® Părinți permisivi: copiii sunt de obicei imaturi, cu
stima de sine scăzută, nu foarte responsabili.
® Părinți democrați : copiii arată securitate,
competență socială, responsabilitate mai mare și
comportamente sociale mai bune.
DEZVOLTAREA EMOȚIONALĂ A
COPII
® Studiul emoţiilor copiilor este
dificilă, deoarece obținerea de informații
despre aspectele subiective ale emoțiilor nu
poate proveni decât din introspecție, tehnică
pe care copiii nu o pot folosi cu succes când
sunt încă prea mici.
CONDIȚII DE CARE DEPINDE
DEZVOLTAREA EMOȚIONALĂ:
© Rolul maturizării : Creșterea imaginației, a înțelegerii și a
capacității crescute de a aminti și de a anticipa lucrurile
afectează, de asemenea, reacțiile emoționale
© Învățare prin încercare și eroare : Ei învață prin încercare și
eroare să-și exprime emoțiile. Această formă de învățare este
folosită mai mult în copilăria timpurie.
© Învățare prin imitație: Observând lucruri care provoacă anumite
emoții la alții, copiii reacţionează cu emoţii similare şi cu
metode de exprimare similare cu cele ale persoanei sau
persoanelor observate.
© Învățare de identificare : Copiii copiază reacțiile emoționale ale
oamenilor.
© Condiționare: Învățare prin asociere. Obiectele și situațiile care
nu provoacă inițial reacții emoționale o fac mai târziu ca urmare
a asocierii.
© Antrenament: Modul de răspuns aprobat este predat atunci când
este provocată o anumită emoție.
 CARACTERISTICI CARACTERISTICE
ALE
@ Emoții intense: copiii mici răspund cu aceeași intensitate la
EMOȚIILE COPIILOR
un eveniment banal ca și la o situație gravă.
® Emoțiile apar frecvent: prezintă emoții dese, pe măsură ce
vârsta lor crește și descoperă că exploziile emoționale
provoacă dezaprobări sau pedepse din partea adulților.
® Emoții tranzitorii: trecerea rapidă a copiilor mici de la
lacrimi la râs, de la gelozie la afecțiune etc.
® Schimbarea intensității emoțiilor: emoțiile puternice la
anumite vârste se estompează pe măsură ce copiii cresc, în
timp ce altele, anterior slabe, devin mai puternice.
® Emoțiile pot fi detectate prin simptome comportamentale:
este posibil să nu-și arate direct reacțiile emoționale; O vor
face indirect prin neliniște, fantezii, plâns etc.
DEZVOLTAREA PERSONALITATII

® Baza dezvoltării personalității corespunde

modului nostru de a reacționa la
interacțiunea constantă a acțiunilor noastre
și a lumii: lumea externă și interioară,
obiectele și cei din jurul nostru.
® Dezvoltarea personalității este influențată de
factori ereditari, de mediul fizic și social și
de cultură.
EVOLUȚIE ȘI CRISĂ DE
PERSONALITATE
® Când un copil devine nerăbdător pentru că nu
poate face tot ce își dorește, se simte
frustrat.
® Pentru a ajuta la creșterea și dezvoltarea
personalității, trebuie să acordați libertate,
să oferiți încredere (care la rândul ei va da
încredere în sine) și să stabiliți limite.
® Puteți ajuta un copil să treacă un test, dar nu
trebuie să îl treceți în locul lui.
UNELE TULBURĂRI
PSIHOLOGICA COPIILOR
@ enurezis si encoprez - daca persista in mod regulat dupa
varsta de 5 ani si provoaca probleme serioase cu stima de
sine si interactiunea sociala.
® Temeri specifice (fobii) sau anxietate generală – împiedică
tânărul să desfășoare activități zilnice normale.
® Tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție – dacă
aveți probleme de concentrare și de a sta nemișcat.
Copilul devine usor agitat si frustrat si are de obicei
probleme la scoala.
® Fobia de a merge la școală (anxietate de separare) - frica
de a părăsi casa. Copilul refuză să meargă la școală sau se
plânge că este prea bolnav pentru a nu merge.
® Depresie - sentimente persistente de tristețe, neputință,
lipsă de speranță, lipsă de valoare, frustrare, vinovăție,
incapacitatea de a simți plăcere în activitățile normale,
deteriorarea activității școlare și modificări ale
obiceiurilor alimentare și de somn.
TEHNICI DE TERAPIE A COPIILOR

® În zilele noastre există nenumărate tehnici

terapeutice pentru psihologia copilului,
printre ele pot aminti desene, scaunul gol,
folosirea animalelor domestice, terapia de
grup pentru copii, ursul de perle, expresia și
mișcarea corpului, terapia prin muzică,
terapia prin artă, expresia senzorială. ,
expresie afectivă, expresie dramatică etc.
® Una dintre cele mai utilizate tehnici este
Gestalt Therapy, fondatorul acesteia Fritz
Perls a conceput o metodă în care
menționează că figura și fundalul sunt o parte
esențială a întregului.
TERAPIA DE JOC
® „Poți descoperi mai multe lucruri despre
o persoană într-o oră de joc decât într-
un an de conversație.” (Platon)
TERAPIA DE JOC

® Play Therapy folosește jocul copilului ca

mijloc natural de autoexprimare,
experimentare și comunicare. Jucându-se,
copilul învață despre lume și relațiile ei,
testează realitatea, explorează emoții și
roluri. Terapia prin joc îi oferă copilului
posibilitatea de a-și exprima istoria
personală, eliberând sentimente și frustrări,
reducând experiențele dureroase și
înfricoșătoare, ameliorând anxietatea și
stresul.
DE CARE COPII POT BENEFICIA
A TERAPIEI DE JOC?
@ Copii cu stimă de sine scăzută
și temeri excesive
€ stări de furie continuă
€ griji, angoasa, nesiguranta, retragere.
e Comportamente care sunt considerate imature pentru vârsta
copilului.
© Prieteni imaginari, terori nocturne, Probleme de hiperactivitate,
dificultăți de adaptare la schimbările din familie, Depresie.
© Este recomandat în special copiilor care au suferit traume de
diferite origini: la naștere sau postnatale.
© Abuz fizic, emoțional sau sexual, Asistență la violență în familie
sau socială, Hărțuire, Asistare la abuzul altor copii, Neglijare și
abandon, Pierderi și durere neterminată.
© Moartea unui membru al familiei sau a unui prieten, Divorț sau
separare de părinți, Adopție, Spitalizare, Accidente, Proceduri
medicale dureroase sau înspăimântătoare, Boli cronice sau
terminale.