„Este foarte important pentru noi că Biserica Ortodoxă nu a canonizat niciodată un text sau o traducere, un

manuscris sau o ediție a S ntei Scripturi. Nu există un singur text general acceptat al Bibliei în tradiția
ortodoxă. Există discrepanțe între citatele din Scripturi ale Părinților; între Biblia adoptată în Biserica Greacă
și Biblia slavonă bisericească; între textele slavone bisericești ale Bibliei și traducerea sinodală rusă
recomandată pentru lectura de acasă. Aceste discrepanțe nu ar trebui să ne deruteze, deoarece în spatele
diferitelor texte în diferite limbi, în diferite traduceri se a ă aceeași Bună Vestire (n.t. evanghelia).

De o importanță deosebită pentru tradiția ortodoxă este vechea traducere greacă a Vechiului Testament –
Septuaginta – realizată înainte de nașterea lui Hristos. Acest lucru se datorează următorilor factori. În primul
rând, Septuaginta poate folosită pentru a reconstitui textul original al Vechiului Testament în acele locuri în
care s-au strecurat erori în textul ebraic standard (așa-numitul text masoretic). În al doilea rând, multe citate
din Vechiul Testament în Noul Testament re ectă textul Septuagintei. În al treilea rând, textul Bibliei grecești a
fost cel care a fost folosit atât în scrierile Părinților greci ai Bisericii, cât și în textele liturgice ale Bisericii
Ortodoxe.
Hilarion Alfeye
(Grigory Valerievich Alfeyev)

Ar incorect, totuși, să spunem că Septuaginta și numai Septuaginta este Biblia Ortodoxiei.”

Mitropolitul Hilarion, „Traducerile Bibliei: Istorie și prezentări”

la Conferința Teologică Internațională a Bisericii Ortodoxe Ruse „Biblia modernă și tradiția Bisericii”,
26 noi. 2013

http://www.patriarchia.ru/db/text/3394042.html, accesat 29 iulie 2024

fi
fi
fi
fl
fl
 „Biserica ortodoxă română, în special, și cultura română, în general, nu dispun de o traducere
corectă a Vechiului Testament în versiunea greacă. Septuaginta este versiunea Vechiului
Testament «canonizată» de ortodoxie. Cum poate «funcționa» Biserica fără un temei
scripturistic riguros? […]

Versiunile românești (mă refer în primul rând la cele ortodoxe) au amestecat cele două tradiții,
Septuaginta și Textul masoretic, producând traduceri de nefolosit, care, fapt extrem de grav,
contrazic tradiția patristică. […] Părinții citează și comentează cu delitate versiunea
Septuagintei. Aceasta este situația reală […]

La peste trei secole de la prima traducere, corectă, ba chiar eroică, după criteriile epocii, a
Cristian Bădiliță
Septuagintei (mă refer la «Biblia lui Șerban»), cultura noastră dispune de o traducere a
Vechiului Testament care prezintă o dublă garanție: științi că și teologică.”

fi
Cristian Bădiliță, Orthodoxie versus Ortodoxie, Vremea, 2024, pp. 127, 128, 131

fi
 „Revenind la problema textului original al Bibliei; motivele care au
determinat biserica să adopte textul Septuagintei nu au fost teologice, ci
practice. Putem menționa motive cum ar , de exemplu, pe de o parte,
ignoranța limbii ebraice și, pe de altă parte, suspiciunea că evreii ar
falsi cat textul ebraic. În plus, în acea perioadă, limba greacă era pentru Est
lingua franca, iar interesul celor mai mulți scriitori creștini nu era științi c,
ci pastoral. Prin urmare, în scrierile lor, ei se refereau și comentau un text
care era înțeles de toți. Cu toate acestea, scriitorii bisericești erau pe deplin
conștienți de faptul că, citând textul Septuagintei în scrierile lor, ofereau un
text tradus, cu toate slăbiciunile pe care acest lucru le-ar putea implica, un
Miltiadis Konstantinou
fapt pe care nu au încercat să îl ascundă.”

Miltiadis Konstantinou, „Bible translation and national identity: the Greek case”
în International Journal for the Study of the Christian Church, Vol. 12, Nr. 2, mai 2012, p. 183
fi
fi
fi
fi
 „Atunci când textele timpurii de la Qumran din grupul sunt comparate cu
cadrul consonantic al L (datând din 1009), se realizează cât de aproape sunt
acestea de sursele medievale. Acest lucru este valabil pentru toate textele de la
Qumran și pentru sursa ebraică reconstruită a mai multor Targumim și a unei
revizuiri timpurii a – kaige-Theodotion. Dovezile combinate arată că cadrul
consonantic al s-a schimbat foarte puțin, sau chiar deloc, în decursul a mai
mult de o mie de ani. Și mai izbitor este faptul că textele din celelalte situri din
deșertul Iudeii sunt practic identice cu textele medievale, probabil pentru că
provin din cicluri similare. Comparând textul lQIsab de la Qumran, datând din
Emanuel Tov
secolul I î.Hr. cu codexul L, care este cu o mie de ani mai tânăr, se recunoaște cu
ușurință relația strânsă, uneori aproape identică, dintre aceste două texte.”
Emanuel Tov, Textual Criticism of the Hebrew Bible, 2nd, 2001, p. 30
𝔐
𝔊
𝔐
„Iustin Martirul (d. 165) este primul scriitor creștin care a pus la îndoială autoritatea textului ebraic păstrat în
sinagogă și a favorizat Septuaginta popularizată de Biserică.”
Alexandru Mihăilă, „The Old Greek, Hebrew, and Other Text Witnesses in Eastern Orthodoxy”
în The Oxford Handbook of the Bible in Orthodox Christianity, p. 36

ha-almah