Rotația culturilor

Asolamentele și rotația culturilor reprezintă mijloacele cele

mai la îndemână și mai puțin costisitoare pentru a lupta împotriva
buruienilor, bolilor și dăunătorilor plantelor, pentru a realiza producții
mari și pentru a proteja totodată solul și mediul înconjurător.

Ca regula generala, cultivarea aceleiași plante pe aceeași

parcelă timp de mai mulți ani sau chiar în monocultură, va conduce la
creșterea potențialului de atac al agenților patogeni, al dăunătorilor, la
creșterea cantității de semințe de buruieni și de material vegetativ
capabil să permită reproducerea buruienilor, dar și diminuarea
resurselor solului în substanțe nutritive pentru plante, a humusului din
sol, la schimbări de pH și, prin urmare, la diminuarea producției
plantelor cultivate.

Ca urmare, succesiunea în timp și spațiu a culturilor

reprezintă singura soluție pentru a evita aceste dezechilibre ce se pot
produce la nivelul agroecosistemelor.
 De-a lungul timpului, pe continentul european și, ulterior pe cel
american și în alte zone care s-au dezvoltat cu mai mare rapiditate,
problemele cauzate de defrișarea excesivă, de degradarea solurilor, dar și
dorința oamenilor de a se stabili într-un anumit loc a determinat luarea în
considerație a necesității unor măsuri specifice pentru protecția solurilor
cultivate.
Astfel s-a introdus sistemul de agricultură în care unele suprafețe
erau lăsate temporar necultivate. În vorbirea populară se întâlnește termenul
de “pârloagă”. Și astăzi este atribuit acest termen unor suprafețe de teren,
care rămân necultivate, nu pentru că se practică încî această formă de
protejare și ameliorare a fertilității solurilor, ci din diferite rațiuni economice
sau chiar sociale.
Odată cu dezvoltarea industriei, cu creșterea demografică și,
implicit, cerințele mari pentru materii prime, hrană și furaje a devenit necesară
creșterea producției agricole. S-a renunțat la sistemul de agricultură cu
pârloagă și s-a trecut la agricultura extensivă în care se cultivau toate
suprafețele de teren agricol.
 Introducerea în cultură a plantelor leguminoase, în special a celor
furajere, precum trifoiul, pentru a asigura hrana animalelor, a descoperit
agricultorilor valoarea agronomică a leguminoaselor.
Solurile unde erau cultivate plante prășitoare după leguminoase
erau mult mai productive. De aceea s-a introdus sistemul de agricultură
altern, care a însemnat un pas înainte către agricultura modernă.
Diversificarea structurii culturilor a condus la necesitatea alcătuirii
rotației, care la început a fost de scurtă durată, rotație trienală, iar ulterior,
pe măsură ce s-au constatat efectele benefice ale acesteia, precum și
evoluția culturilor în funcție de planta premergătoare, s-a ajuns la durate
mult mai lungi.
Monocultura este o practică opusă rotației culturilor. Ea
înseamnă cultivarea unei singure plante mai mulți ani pe acelașii teren.
Efectul cel mai nefavorabil este oboseala solului, care, de altfel, este un
efect global al altor factori, precum consumul de substanțe nutritive,
consumul de apă, influența asupra însușirilor fizice ale solului, eroziunea
solului, bilanțul materiei organice din sol, îmburuienarea, creșterea
numărului de boli și dăunători, etc.
 Rotația culturilor reprezintă modul în care plantele de cultură se
succed de-a lungul timpului pe aceeași parcelă sau solă,
iar asolamentul reprezintă modul de organizare a suprafeței agricole a unei
ferme sau exploatații agricole în tot atâtea sole sau parcele câte plante se vor
regăsi în structura culturilor ce urmează a fi adoptate.
Asolamentul include noțiunea de teren, de spațiu. Așadar,
asolamentul va cuprinde 2, 3, 4 sau mai multe parcele. Rotația culturilor este o
noțiune complementară asolamentului și, așa cum reiese din definirea
acesteia, ea se referă la succesiunea culturilor în timp, de aceea vor fi rotații
de 2 ani, de 3 ani, de 4 sau mai mulți ani. Numărul anilor arată cât timp trebuie
să treacă pentru ca o plantă de cultură să revină pe aceeasi solă sau numărul
anilor în care, pe aceeași solă, se vor succede toate plantele din asolament (o
rotație întreagă).
În literatura de specialitate agronomica apar o serie de alte noțiuni
după cum urmează : structura culturilor din asolament, care reprezintă
ponderea fiecărei plante cultivate față de suprafața arabilș a
exploatației ; planta premergătoare, care este planta ce precede unei noi
culturi și planta postmergătoare, care se însămânțează pe o anumită parcelă
spre a fi cultivată în următorul an agricol.
 Condiții pentru organizarea asolamentelor
Asolamentele se organizează în funcție de condițiile naturale, de
cerințele economice ale exploatației agricole, de cerințele față de climă și
sol ale plantelor ce vor alcătui structura culturilor.
Din punct de vedere al condițiilor naturale, tipul
de climă și sol au un rol foarte important în stabilirea tipului de
asolament și în alegerea culturilor.
De asemenea, o serie de alți factori naturali, precum tipul de
relief, adâncimea apei freatice, prezența ecosistemelor naturale, a apelor
de suprafață pot influența organizarea asolamentelor. Totodată diferite
tipuri de amenajări, mai ales cele hidrotehnice, captările de apă din puțuri
forate sau din ape de suprafață în vederea producerii de apă potabilă, au
importanță deosebită, trebuie cunoscute și luate în considerare atunci
când se organizează asolamente.
Din punct de vedere agronomic este important să se ia în
considerare prezența sau posibilitatea amenajărilor pentru irigare, în
special acolo unde există riscuri de seceta și arșită, ca și cele pentru drenaj
și desecare, acolo unde este vorba de zone cu soluri mai puțin permeabile
sau cu excedent temporar de umiditate (zone umede).
 Clasificarea asolamentelor
 Asolamentele agricole mai sunt cunoscute și sub denumirea de
asolamente de câmp sau generale. Ele se folosesc în cultura
mare sau a plantelor de câmp. Aceste plante se cultivă în general
pe suprafețe mari și produc materie primă care poate servi atât în
producerea de alimente pentru om, în producerea de nutrețuri
pentru animale, cât și pentru diferite industrii (agro-alimentară,
textilă, chimică etc.). Asolamentele agricole se organizeaza in
general in zone de campie, unde terenurile sunt deseori plane
sau prezinta forme de relief pozitive sau negative, ale caror pante
sunt in general sub 10%.
 Asolamentele furajere cuprind adesea culturi furajere și se
aplică oriunde este nevoie de o bază furajeră importantă pentru
dezvoltarea zootehniei. Aceste asolamente se organizează, de
asemenea, in zonele de șes, unde, pentru creșterea animalelor,
nu există alte surse de nutreț decât cultura plantelor. Acest tip de
asolamente poate cuprinde, sau nu sole cu ierburi perene.
 Asolamente speciale. Aceste asolamente se organizează pentru
anumite tipuri de culturi, care necesită o tehnologie specifică. Este
vorba despre:
 asolamentele legumicole, unde se pot înființa culturi succesive;
 asolamente cu îngrășăminte verzi, unde scopul este de a ameliora
proprietățile fizice, chimice și biologice ale unor soluri degradate;
 asolamente cu plante medicinale;
 asolamente de livadă;
 asolamente de pepinieră.
 Aceste tipuri de asolamente se organizează in zonele care permit
cultivarea unor specii importante din punct de vedere economic, altele
decât cele de cultură mare, iar solurile se pretează foarte bine pentru
culturi precum cele menționate mai sus.
 Asolamente mixte. Acestea pot include culturi diverse, cu specii de
plante de cultură mare, specii furajere sau horticole. Aceste tipuri de
asolamente se pot organiza atât în agricultura durabilă cât, mai ales, în
agricultura biologica ale cărei principii insista pe diversitatea producției
agricole și pe autosuficiență.
 Exemple de scheme de asolamente
agricole
I. Asolament de 3 ani
a. Leguminoase + plante tehnice
b. Cereale paioase
c. Porumb
II. Asolament de 4 ani
a. Leguminoase
b. Cereale paioase
c. Plante tehnice
d. Porumb
III. Asolament de 4 ani
a. Leguminoase
b. Cereale toamna
c. Porumb
d. Porumb + plante tehnice
 Exemple de scheme de
asolamente agricole
IV. Asolament de 5 ani
a. Leguminoase + plante furajere
b. Cereale toamna
c. Cereale toamna
d. Porumb + plante tehnice
e. Porumb + plante tehnice
V. Asolament de 6 ani
a. Leguminoase
b. Cereale toamna
c. Porumb, floarea, soarelui, sfecla
d. Cereale toamna
e. Porumb
f. Porumb
 Avantajele rotației culturilor
 Contribuie la întreruperea ciclului vital al multor organisme
dăunătoare culturilor agricole ;
 Grație sistemelor radiculare diferite ca formă, adâncime de creștere,
volum de sol ocupat, profilul cultural al solului este mai bine explorat,
ceea ce se traduce printr-o ameliorare a proprietăților fizice ale
solului, mai ales a structurii (reduce tasarea și degradarea solurilor),
precum și ameliorarea fertilității acestuia;
 Succesiunea plantelor aparținând diferitelor familii botanice, precum
alternanța cereale - paioase-rapiță pentru boabe, sau grâu-porumb,
permite întreruperea ciclului de dezvoltare a unor buruieni prin
aplicarea diferențiată a măsurilor culturale ;
 folosirea leguminoaselor în rotația culturilor permite creșterea
conținutului solului în azot provenind din activitatea simbiotică a
acestor plante ;
 Creșterea cantității de materie organică în sol de la un an la altul.
 Factori importanți in rotația culturilor
 Condițiile pedo-climatice ;
 Adaptabilitatea soiurilor și hibrizilor la zonele ecologice ;
 Practicile culturale ;
 Riscurile de transmitere a bolilor, a dăunătorilor sau
buruienilor ;
 Efectul plantei premergătoare asupra fertilității solului ;
 Bilanțul humic și aportul de materie organică prin
fertilizarea organică
 Este posibil ca în rotație să alterneze culturi aparținând
unor familii diferite, precum cerealele, leguminoasele,
oleaginoasele etc. Este, de asemenea, posibilă
alternarea, de la un an la altul, a speciilor ce se seamănă
toamna cu cele ce se seamănă primăvara.
Principii ce conturează modul de organizare
a asolamentelor și al rotației culturilor
1. În multe tipuri de asolament se acordă un loc important
ingrășămintelor verzi care sunt capabile să mobilizeze și să
solubilizeze rezerva minerală a solului și să o pună la
dispoziția culturilor ; trebuie ca solul să nu rămână
neacoperit de culturi decât în cazuri particulare ;
2. Plantele exigente față de elementele nutritive și care
riscă să lase solul sărac și degradat, ca urmare a trecerilor
utilajelor agricole, precum sfecla pentru zahăr sau porumbul,
vor fi, pe cât posibil, cultivate după un îngrășământ verde
semănat toamna. De asemenea, vor putea fi cultivate plante
cu exigențe mari față de sol și fertilitatea acestuia, după
pajiști temporare sau culturi de lucernă ;
Principii ce conturează modul de organizare
a asolamentelor și al rotației culturilor
3. Trebuie să se mențină un echilibru judicios între :
plantele care dau solului foarte mult carbon organic (cereale păioase –
dacă paiele vor fi încorporate în sol, specii cu masă radiculară foarte
bogată) ;
plantele care dau cantități importante de materie organică ce se
descompune foarte repede (cele care au o masă vegetativă terestră
foarte bogată) ;
leguminoasele care au un aport important de azot ;
plantele prășitoare care permit o luptă foarte eficientă împotriva
buruienilor (pălămida, costrei, pir) și culturile care îmburuienează mai
mult solul (cerealele) ;
plantele furajere și pajiștile temporare amelioratoare ale structurii
solului ;
pajiștile permanente, când acestea pot fi conservate, chiar dacă ele nu
intră efectiv în sistemul de rotație.
 Rolul leguminoaselor in cadrul rotatiei
 În cadrul familiei Leguminosae se regăsesc numeroase specii
anuale, foarte multe dintre acestea cultivate în România (mazărea,
fasolea, soia, lupinul, bobul, lintea, năutul, lintea etc.), dar și perene
(lucerna, diferite specii de trifoi, ghizdeiul, măzărichea etc.). Speciile
perene pot fi cultivate singure (lucerna, trifoiul rosu, trifoiul alb) sau în
amestec cu specii de graminee perene, alcătuind compoziția
floristicș a pajiștilor temporare. Speciile perene de leguminoase pot fi
adesea regăsite în compoziția floristică a pajiștilor permanente, mai
ales din zonele de deal.
 Speciile de leguminoase anuale cultivate în țara noastră intră adesea
în sistemele de rotație a culturilor, prezența lor fiind foarte apreciată
ca urmare a cantităților mari de azot pe care le lasă în sol. Acest azot
provine din activitatea bacteriilor fixatoare aparținând genului
Rhizobium, care trăiesc în simbioză cu plantele de leguminoase și
care se regăsesc în nodozitățile formate pe rădăcinile plantelor.
Leguminoasele, ca plante de cultură, prezintă interes economic
pentru boabele bogate în substanțe proteice, constituind un aliment
interesant pentru animalele domestice și pentru om, dar și pentru
conținutul important în substanțe grase.
 Efectul rotației culturilor asupra solului
 Rotația culturilor poate avea efecte directe asupra
proprietăților fizice, chimice și biologice ale solului.
 În ceea ce privește efectul asupra proprietăților fizice, o
importanță deosebită o prezintă efectul asupra
structurii solului, respectiv a stabilității structurale a
acestuia. Structura solurilor poate fi influențată de
tipul de rotație și mai ales de plantele care se succed în
cadrul rotației. Totodată depinde de tipul de sol dacă
structura acestuia va fi influențată mai mult sau mai
puțin
 Efectul rotației culturilor asupra solului

 În funcție de proprietățile fizice ale solului dar și de

forma de relief, organizarea asolamentelor poate
acționa în favoarea păstrării capacității productive a
solurilor și conservării acestora. Astfel, pe terenurile în
pantă, deseori expuse fenomenului de eroziune
hidrică, asolamentul de cinci ani cu solă amelioratoare
constituie una dintre verigile importante ale
complexului de măsuri antierozionale, care conduce la
obținerea unor sporuri de producție fără efort
financiar și în acelașii timp contribuie la diminuarea
scurgerilor de apă și sol pe versanți.
 Efectul rotației culturilor asupra solului

 Rotația culturilor poate influența totodată proprietățile

chimice ale solului. Plantele cultivate au exigențe diferite
în privința consumului de elemente nutritive astfel încât
unele pot lasa solul sărac în elemente nutritive, iar altele
pot lăsa în sol cantități considerabile de nutrienți ce pot fi
luate în calcul pentru cultura următoare.
 Plantele leguminoase, așa cum s-a menționat anterior,
datorită simbiozei cu bacteriile din genul Rhizobium, lasă
în sol cantități importante de azot. De asemenea, pajiștile
temporare, după desființarea lor, oferă solului cantități
importante de materie organică ușor mineralizabilă și
cantități importante de nutrienți.
 Efectul asolamentelor asupra producției
 În cadrul sistemelor de producție durabilă, rotația
culturilor are efecte directe, atât din punct de vedere
economic, cât și din punct de vedere ecologic.
Producțiile agricole pot fi influențate foarte mult de tipul
de rotație practicat. O rotație neechilibrată va influența
întregul agroecosistem dar va avea, desigur, o influență
negativă și asupra producției agricole.
 O mare preocupare în cultura plantelor este legată de
lungimea rotației sau durata acesteia, specifică pentru
fiecare cultură astfel încât să se reducă pe cât posibil
incidența atacului anumitor agenți patogeni. Studii și
cercetări de lungă durată au arătat că lungimea rotației
are o mare importanță în ceea ce privește frecvența
atacului anumitor boli asupra plantelor cultivate.
 Efectul asolamentelor asupra producției
 La floarea soarelui (Helianthus annuus), planta
cultivată în România pe cca. 997 mii ha, în anul
2004, cu o producție medie de aproximativ 1725
kg/ha (FAOSTAT, 2004), recolta este influențată
indirect de rotația culturilor. S-a constatat că floarea
soarelui cultivată după ea însăși sau după soia este
puternic expusă atacului de putregai alb (Sclerotinia
sclerotiorum), frecvența atacului acestei boli fiind
foarte mare, iar virulența agentului patogen este mai
ridicată pe soia decât pe floarea soarelui, ceea ce
accentuează intensitatea atacului in cazul alternanței
celor două culturi.
 Efectul asolamentelor asupra producției
 Rezultate experimentale obținute la cultura
cartofului, pe un sol nisipo-lutos, în condițiile aplicării
unui sistem de lucrări de conservare a solului (lucrări
minime ale solului și acoperirea acestuia
cu mulch obținut din tocarea resturilor vegetale)
arată că rotația de 2 ani a cartofului, față de cea de 3
ani, determină schimbări semnificative în ceea ce
privește mărimea și distribuția tuberculilor de cartof,
creșterea proporției de tuberculi sub-dimensionați și
creșterea severității atacului de Rhizoctonia la
tuberculii recoltați. În general, lungimea rotației a fost
factorul dominant ce a influențat producția de cartof .