speciile genului liric

Pastelul este o specie a genului liric în

versuri, un tablou literar în care se înfăţişează
aspecte din natură--o privelişte, un eveniment
sau un fenomen al naturii-- de dimensiuni
impresionante, în toată complexitatea lor,
fiind prezentate într-o anumită succesiune şi
privite ca un tot unitar, armonios. Cu ajutorul
descrierii, poetul îşi comunică propriile
sentimente.
 PASTELUL
- Modurile de expunere sunt descrierea și monologul liric
- Eul poetic, aflat într-o ipoteză contemplativă, își exprimă
sentimentele față de peisajul descris fie în mod direct, fie într-o
manieră discretă –
- Expresivitatea este conferită de folosirea imaginilor artistice vizuale,
auditive, olfactive sau dinamice și de utilizarea figurilor de stil –
- Termenul de pastel desemnează la origine o tehnică picturală, un
desen realizat cu un creion moale, ușor colorat, în tonuri palide,
delicate.
 Sugestii de receptare
 prezintă pictural o imagine subiectivă statică/dinamică într-
un limbaj artistic;
planurile descrierii: elemente artistice și dinamice (terestre
și cosmice);
obiectul descris este un pretext pentru trezirea unor
sentimente transmise cititorului la persoana I sau a III-a;
prin motivul literar al relației om-natură se exprimă trăirile
sufletești legate de aspectul descris;
compozițional,se structurează într-un tablou sau succesiune
de tablouri;
părțile de vorbire dominante (substantive+adjective);
specificul trăirii poetice,organizarea ideilor și a
sentimentelor dominante (admirația,iubirea față de natură).
Creatorul speciei literare pastelul,
în literatura română, a fost Vasile
Alecsandri.
PASTELUL
 Dimineaţa

Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură,

Prevestind un soare dulce cu lumină şi
căldură,
În curând şi el apare pe-orizontul aurit,
Sorbind roua dimineţii de pe câmpul
înverzit.

El se-nalţă de trei suliţi pe cereasca mândră

scară
Şi cu raze vii sărută june flori de primăvară,
Dediţei şi viorele, brebenei şi toporaşi
Ce răzbat prin frunze- uscate şi s-arată
drăgălaşi
(de VASILE ALECSANDRI
 PASTELUL
Miezul iernii

În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar,

cumplit!
Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârţâie sub
picioare.

Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios

Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Şi pe ele se aşează bolta cerului senină,
Unde luna îşi aprinde farul tainic de lumină.
 SONETUL
  Termenul sonet este derivat din cuvântul 
provensal sonet și din cuvântul italian
 sonetto, amândouă însemnând „cântecel”.
Începând cu secolul al XIII-lea a ajuns să
semnifice un poem cu formă fixă de
paisprezece versuri care respectă o schemă
de rimă foarte precisă și o structură logică.
SONETUL
 Esteo poezie cu formă fixă cea mai
frecventată.
Reprezentanți:
Dante, Petrarca, Leonardo da Vinci,
Michelangelo…
Sonetul și literatura română

Sonetul a fost introdus în literatura română de Gheorghe Asachi,

renumit pentru interesul său arătat culturii și literaturii italiene.
Cele mai frumoase sonete au fost scrise însă de Mihai Eminescu, care a
trecut printr-o perioadă de creație în care s-a oprit asupra poeziei cu
formă fixă( sonet, glosă).
SONETUL
 esteo piesă lirică alcătuită din paisprezece
versuri cu aceeași măsură dispusă în două
catrene cu rimă îmbrățișată.
 Caracteristicile
sonetului
Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată,
Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri;
1. poezie lirică cu formă Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
fixă, Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată.

2. alcătuită din 14 versuri Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,

N-ai vrea ca nime-n uşa ta să bată;
repartizate în două catrene Dar şi mai bine-i, când afară-i zloată
(cu rimă îmbrăţişată, de Să stai visând la foc, de somn să picuri.
tipul abba/abba ) şi două Şi eu astfel mă uit din jeţ pe gânduri,
terţine cu rimă liberă, Visez la basmul vechi al zânei Dochii;
ultimul vers conţinând, de În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;
obicei, o concluzie sau o Deodat-aud foşnirea unei rochii,
subliniere a sentimentului Un moale pas abia atins de scânduri ...
sau a ideii dominante. Iar mâni subţiri şi reci mi-acopăr ochii.
Mihai Eminescu
Cum facem o
analiză literară a
poeziei-sonet…
( model)
 Analiza literară a
sonetului eminescian
Opera lirică este opera literară în care autorul își exprimă gândurile și sentimentele
în mod direct, utilizând numeroase procedee artistice -imagini artistice și figuri de
stil.
   Trăsături:
-modurile de expunere tipice sunt descrierea și monologul liric;
-în text sunt prezente mărcile lexico-gramaticale ale eului liric
-pronume și verbe la persoana I sau a II-a, singular sau plural, interjecții, verbe la
mod imperativ;
-utilizarea numeroaselor procedee artistice: imagini artistice :vizuale, auditive,
dinamice, olfactive și figuri de stil: epitete, metafore,
comparații,enumerații,personificări;
-părțile de vorbire predominante sunt substantivele și adjectivele specifice
descrierii.
Analiza literară a sonetului eminescian

Această poezie este un sonet-cântecel- poezie cu formă fixă, alcătuită

din două catrene și două terține, cu ritm iambic și măsura versului de
unspsrezece silabe.
     În primul rând, este un text liric, pentru că exprimă trăirile proprii ale
poetului în mod direct. Cadrul e melancolic, atmosfera din poezie este
încărcată cu nostalgie, toamna reprezintă legătura între natură și
sentimentele poetului.
Textul se deschide cu descrierea anotimpului stingerii al amorțirii-
toamna  cu  vântul risipind frunzele cândva exprimau feeria și
frumusețea naturii,izbind în geamuri cu,,grele picuri”,lacrimile
cerului,decor în contrast cu interiorul calm și primitor,alături de foc.
Analiza literară a sonetului eminescian

 Sentimentul dominant este tristețea profundă a poetului, în

concordanță deplină cu anotimpul deprimant.  Ipostaza eului
liric este impersonală, se adresează sieși ca unui alt eu
 concretizat prin persoana a doua singular: ,,Și tu citesti
scrisori din roase plicuri / Și într-un ceas gândești la viața
toată". Singur în camera sa, poetul recitește scrisori vechi,
ilustrate prin epitetul ,,roase plicuri”care îi trezesc
sentimente tulburătoare, așa  încât meditația profundă îl
determină să-și rememoreze ,,într-un ceas viața toată". Este
un moment al rememorării trecutului în pagini răzlețe ca-
ntr-un film de iubire, iar timpul s-a oprit în loc.
Analiza literară a sonetului eminescian

  Micile plăceri ale timpului visării îl îndepărtează, îl

izolează de vremea umedă, adâncirea în trecut, în liniștea
caldă îi creează senzația de visare și somn, dorind ca nimeni
să nu-i tulbure intimitatea:,,nime-n ușa ta să bată". După
timpul amintirilor retrăite: ,,Și într-un ceas gândești la viața
toată” urmează altul — cel al timpului de poveste.Cufundat
în gânduri, reînvie basmele copilăriei, ale ,,zânei Dochii", în
timp ce între el și restul lumii ,,ceața crește rânduri-
rânduri". Repetiția ,,rânduri-rânduri" proiectează într-un
spațiu temporal infinit starea de meditație solitară de care
poetul se simte copleșit.
Analiza literară a sonetului eminescian

 Prezența feminină apărută din basmul visat este diafană,

fantomatică, compusă din linii și umbre ce nu pot fi
descoperită: ,,Deodat-aud foșnirea unei rochii, / Un moale
pas abia atins de scanduri.../ Iar mâni subțiri și reci mi-
acopăr ochii." Mâinile ei,, subțiri și reci„ acoperă ochii triști
ai iubitului cufundat în visare, stare pe care silueta diafana și
ireală a femeii nu o întrerupe, ci o adâncește și o prelungește
într-un spațiu atemporal, astfel încât realitatea se contopește
cu visul, amplificând misterul.
Povestea erotică o dorește împlinită prin vis, acolo unde
totul e perfect.
 Analiza literară a sonetului eminescian

În al doilea rând, textul este liric, deoarece există un eu liric.

Acesta îşi face simţită prezenţa prin formele pronumelor
,,tu,ți;eu,mi,mă”, prin verbele la persoana I și a II-a. „citești,
gândești, visez”.             
  În al treilea rând, caracterul liric al textului este dat de limbajul
folosit, care creează imaginea vizuală a toamnei cenușii, a
apariției vaporoase a iubitei, prin intermediul cărora poetul îşi
exprimă emoţiile, figurile de stil: epitete: ,,grele,roase,dulci ,
subțiri și reci”, repetiții :,,rânduri-rânduri“, inversiunea: ,,dulci
nimicuri”, forme arhaice ale cuvintelor:,,nime”accentuează
starea de vis.
Analiza literară a sonetului eminescian

 Limbajul artistic se arată şi prin forma muzicală a textului,

care este organizat din două catrene și doua terține, are ritm
iambic și măsura versului de 11 silabe. Rima este
îmbrațișată în catrene( 4 versuri) și încrucișată în terține( 3
versuri).
     În concluzie, poezia,,Afară-i toamnă” este lirică,
deoarece, prin vocea  melodioasă a eului liric, fără abuz de
figuri de stil, în vers amplu, într-un cadru intim cuplul
trăiește emoția, armonia la modul sublim.