I Storia
I Storia
I Storia
ARHITECTURA
ANTICA
• ARHITECTURA
EGIPTULUI
ANTIC
În Egipt, dezvoltarea arhitecturii este
strîns legată de construcţia oraşelor, de
religie şi de cultul morţilor. Arhitectura
este dominată de ideologia monarhică şi
religioasă, de ideea continuării existenţei
după moarte. De aici şi construirea unor
cavouri funerare monumentale
înzestrate cu veşminte, podoabe, arme
care au aparţinut defunctului,
simbolizînd sălaşul etern al faraonului.
Cele mai vechi construcţii funerare,
apărute în epoca predinastică, sînt
mastabele, în formă de prisma
trapezoidală din piatră sau cărămidă,
înălţată deasupra gropii cu fîntînă, la
fundul căreia era depus corpul celui
decedat.
Templul lui Horus din Egipt este al doilea ca marime, dupa
templul Karnak de la Luxor. Acest templu a fost construit pe TEMPLUL LUI
ruinele unui alt templu faraonic, mai vechi, iar pe locul unde
se inalta azi templul se crede ca a avut loc lupta dintre zeul HORUS
Horus si unchiul sau, zeul Seth, in care invingator a fost
Horus. Este cel mai bine pastrat templu din Egipt, cel mai
probabil datorita faptului ca a fost ingropat in nisip, aproape
in totalitate, timp de 2000 de ani. Templul lui Horus din Egipt
arata aproape la fel ca la inceput cu exceptia unor mici
deteriorari cauzate de fum, a disparitiei frunzelor de aur cu
care a fost decorat si a unor mici vandalizari. Acest templu a
fost construit de dinastia Ptolemeica, cel care a inceput
constructia fiind Ptolemeu al 3-lea Euergetes in anul 207
i.Hr., iar cel care a terminat-o fiind Ptolemeu al 12-lea in anul
57 i.Hr. In anul 30 i.Hr. romanii au ajuns in Egipt.
ARTA EGIPTULUI ANTIC
Natura religioasă a civilizației egiptene a influențat contribuțiile acesteia la arta antichității.
Multe din marile lucrări ale egiptenilor antici reprezintă zei, zeițe și faraoni (considerați și ei
divinități). Arta Egiptului Antic este caracterizată în general de ideea de ordine. Dovezi ale
mumificării și construcției de piramide în afara Egiptului stau mărturie a influenței sistemului
de credințe și valori ale egiptenilor asupra altor civilizații, unul din modurile de transmitere
fiind Drumul Mătăsii.
Arta egipteană, cu marile sale forme de manifestare (arhitectură, pictură, sculptură etc.) este
așezată sub semnul fenomenului religios. Legătura vechilor egipteni cu zeii protectori ai
Egiptului este profundă și se manifestă atât pe pământ cât și în viața de dincolo — element
central al credinței egiptene străvechi, de aceea operele de artă egiptene au câteva elemente
comune. Toate au un anume imobilism: secol după secol s-au reprodus aceleași forme artistice,
s-au utilizat aceleași tehnici și aceleași materiale. Statuile faraonilor sau ale marilor demnitari
nu reprezintă trupul real ci mai degrabă ele proiectează o imagine ideală a unui om aflat într-o
comuniune permanentă cu zeii și deci aflat într.o stare de har divin.
Nefertiti a devenit cunoscută în secolul al XX-lea mai ales BUSTUL
datorită bustului (protoma) ei, ajuns în colecția Muzeului
egiptean din Berlin, și care face parte în prezent din Muzeul
NEFERITITEI
Nou. Bustul lui Nefertiti, în mai multe variante, a fost una din
cele mai des copiate sculpturi dintre cele ce ne-au parvenit Nefertiti (în germană numele ei a fost
din Egiptul antic. Titlurile reginei Nefertiti erau numeroase, transliterat "Nefertete"; numele egiptean
de exemplu, la Karnak sunt inscripții în care este înseamnă "Frumoasa care, iată, vine"). (n.
cca.1370 î.Hr. - d. cca. 1330 î.Hr.) regină
denumită „Moștenitoarea, cea mare în grații, cea plină de a Egiptului din Dinastia a 18-a, "Marea
farmec, marea aducătoare de fericire, doamna gingășiei, soție" a faraonului Amenhotep al IV-lea,
foarte iubită, care liniștește inima regelui în casa sa, în toate zis și Akhenaten. Ea a domnit
dulce vorbitoare, Stăpâna Egiptului de Sus și de Jos, Marea aproximativ între 1379-1361 î.Hr., în
vremea marii reforme religioase conduse
Soție a regelui, care o iubește, Doamna celor două țări, de acest faraon, care a promovat cultul
Nefertiti”. unic al discului solar, Aten. Ea a fost și
soacra și, se pare, și mama vitregă a
faraonului Tutankhamon.
Nefertiti
Bustul, realizat din calcar în anul 1347 i.
H., este expus la Berlin, în Neues
Museum. El a fost descoperit în 1912 în
sudul Egiptului de arheologul german
Ludwig Borchardt.