MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT ION CREANGĂ DIN CHIȘINĂU

Facultatea: Chimie și Biologie
Lucrul individual la Științe Politice

Liderismul
Politic
Elaborat de:Macari Catalina gr.103
Verificat de: Crețu
Vasile
 Liderism politic
Liderismul politic exprimă esenţa mecanismului real de realizare a
politicii în societate, reprezintă unul dintre mecanismele integrării
activităţii de grup, direcţionînd activităţile acestuia.

Relaţie interpersonală prin care o persoană influenţează atitudinile,

credinţele şi mai ales comportamentul sau acţiunile celorlalţi

Problema liderismului este abordată din 2 aspecte:

• General-teoretic (la nivel de concepţii, teze istorico-filosofice şi politologice)
• Utilitar-practic (cercetări şi elaborarea recomandărilor practice).
 Liderismul politic este prezentat prin 3 aspecte primordiale:
• Trăsăturile personale ale liderilor, calităţile: naturale, morale,
profesionale
• Instrumentele şi mecanismele de realizare a procesului politic:
partidele politice, organele, aparatul birocratic, mijloacele de
comunicare.
• Situaţia cu care se confruntă liderul care poate fi ordinară sau
extraordinară, de criză.
Experienţa istorică arată că mecanismul puterii reale se bazează pe doi factori:
• 1) împuternicirile liderului şi
• 2) autoritatea lui.
 Tipologia liderilor
Politologul american Robert Tucker susţine că principalul în
determinarea tipologiei liderilor politici sunt scopurile înaintate de
aceştia şi influenţa lor asupra societăţii. În acest sens, avem 3 tipuri de
lideri:
• a) conservatori – scopul cărora este de a păstra status quo-ul în societate;
• b) reformatori – care îşi îndreaptă acţiunile spre efectuarea unor schimbări radicale în
societate;
• c) revoluţionari – care urmăresc constituirea unui nou sistem social.
După criteriul metodelor folosite, avem trei tipuri de lideri:
• a) liderul politic democrat – este sociabil, stimează omul şi părerea lui, iniţiază la maximum
participarea, instituind o atmosferă de colaborare;
• b) liderul politic autoritar – orientat spre metodele nedemocratice, monopoliste de
conducere. Referitor la propria activitate, nu admite critica. Stilul de conducere este bazat pe
restricţii, ameninţări;
• c) liberal – este încurajată acţiunea societăţii şi a mai multor figuri politice.
Max Weber evidenţiază alte 3 tipuri de lideri
• a) tradiţional – este persoana, care primeşte puterea în conformitate cu tradiţiile
ţării, acesta are loc în special în statele cu formă monarhică de guvernare;
• b) raţional-legal, este liderul din ţările democratice, care obţine puterea în rezultatul
scrutinelor electorale;
• c) charismatic – este liderul care obţine puterea datorită calităţilor sale
extraordinare. Este acea persoană, care poate îmbina idealul cu realul, posibilul cu
imposibilul.
Exemple de lideri charismatici – Buddha, Mohammed, Cezar, Solomon, Napoleon,
etc. Liderul charismatic apare în perioade de criză, instabilitate, când conştiinţa politică
a societăţii tinde spre un miracol, o tendinţă, o speranţă, care ar ajuta naţiunea să iasă
din greutăţi.

Din perspectiva psihologică deosebim:

► lider ales ► preferat
► etalon ► specialist
 Funcţie de trăsăturile personale deosebim:
• Lider-stegar – îşi realizează programul politic, stabiesc
scopul şi merg spre realizarea acestuia: Lenin, Marx;
• lider-servitor – se orientează la adepţii lui, le exprimă
interesele: R. Reagan, H. Kohl
• lider- negustor - „vinde” alegătorilor programul politic
în schimbul voturilor
• lider pompier – reacţionează prompt la situaţiile de criză
ale societăţii, se află în permanentă dinamică.
 Elita politică
Termenul de elită politică a fost introdus de politologul italian
Paretto, iar colegul său Mosca a introdus noţiunea de „clasă
politică”. Termenul dat vine de la cuvântul italian „eligere” („a
alege”), desemnând un grup de oameni aleşi – aleşii societăţii.
Elita politică desemnează un grup de oameni cu o pondere deosebită în
societate, care dispun de putere, autoritate, bogăţie şi capacităţi organizatorice
care îi deosebesc de masele largi.
Termenul de „elită politică” trebuie deosebit de termenul „elită
conducătoare”, aceste două noţiuni aflându-se într-un raport de parte la total.
Noţiunea „elită conducătoare” este mai largă şi include toate tipurile de elită,
ce participă direct sau indirect la procesele de conducere – elita politică,
economică, militară, financiară, ideologică, etc.
 Spre deosebire de toate celelalte elite, elita politică, şi numai ea singură,
participă la realizarea puterii politice.
Ea este reprezentată printr-o anumită pătură socială, care concentrează în mâinile sale
toate domeniile vieţii de stat, ocupând poziţii-cheie

Există 3 grade de diferenţiere în cadrul elitei politice:

1) de rang înalt – aici se includ conducă-torii principali din cele trei ramuri ale puterii,
per-sonalul aparatului Preşedintelui sau Parlamentului, etc. Aceste persoane,
relativ reduse la număr (100-200), participă la adoptarea celor mai impor-tante
decizii cu privire la societate.
2) elita mijlocie – aici se includ şefii UAT, primarii de municipii, liderii de partide,
etc.
3) elita administrativă (birocratică) – pătura superi-oară de funcţionari de stat, care
ocupă poziţii înalte în ministere şi alte instituţii de stat.
Elita politică se află în relaţii cu alte tipuri de elită, în special – cu elita economică
Elita politică este în strânsă legătură cu elita informaţională
 Leadership politic-leadership
organizaţional
Prin leadership majoritatea oamenilor înţe-leg
capacitatea unei persoane de a mobiliza şi direcţiona
capaciţăţile membrilor unei organizaţii pentru
atingerea scopurilor defi-nite.

Dicţionarul explicativ al limbii române - un prim sens

al leadership-ului este anume cel de conducere /sau de
funcţie de conducere.
 Definire - leadership
organizaţional
Leadership-ul se învârte în jurul viziunii,
ideilor, direcţiei, şi are de-a face cu inspi-rarea
oamenilor, oferirea sensului, direcţiei activităţii lor
decât cu activităţile de rutină, de zi cu zi. Un lider
trebuie să fie capabil să utilizeze mai mult decât
propriile capacităţi. Un lider trebuie să fie capabil să
inspire grupul să realizeze anumite activităţi fără să
facă uz de mijloace formale de control.
 Lider formal – lider informal
Leadership-ul formal – se referă la persoanele care
ocupă o funcţie de conducere în organizaţii şi la
dreptul legitim al acestora de a influenţa persoanele
din subordine în virtutea poziţiei ocupate în cadrul
structurii ierarhice a organizaţiei;
Leadership-ul informal – spre deosebire de cel
formal, nu se referă la dreptul de a-i influenţa pe alţii
oferit de locul ocupat în structura formală, ci la
calităţile intrinseci ale liderului de a exercita influenţă
în cadrul unui grup informal.
 Delimitarea conceptului de
leadership de cel de management
Conceptul de management se referă la asumarea responsabilităţii
pentru realizarea unui obiec-tiv şi la alocarea eficientă a
resurselor (mate-riale şi umane) în acest scop.

Pe de altă parte, conceptul de leadership se referă la procesul de

influenţare şi direcţionare a mem-brilor organizaţiei către
atingerea obiectivului.

Warren Benis şi Bart Namus au reuşit să rezume diferenţa dintre

leadership şi management la o singură frază: „Managerii sunt
oameni care fac lucrurile aşa cum trebuie, iar liderii sunt oameni
care fac lucrurile potrivite”.
 Liderism politic
Pentru a deveni lider, o persoană trebuie să dispună de calităţi
ereditare (înnăscute), morale şi profesionale.
• Calităţile înnăscute se referă la caracter, voinţă, farmec personal,
fermitate, intuiţie, inteligenţă, etc.
• Calităţile morale se referă la onestitate, bunăvoinţă şi no-bleţe,
grijă pentru oameni, pentru bine şi dreptate socială.
• Calităţile profesionale se referă la potenţialul analitic, orien-tarea
operativă în situaţie, poziţia argumentată faţă de opo-nenţi,
competenţă, profesionalism în luarea deciziilor poli-tice. În plus,
liderul trebuie să fie capabil de pune interesul social înaintea celui
personal, să fie un bun diplomat şi orator, precum şi să posede o
cultură politică înaltă.
 STRATEGII ȘI TACTICI UTILIZATE DE
LIDERUL POLITIC PENTRU DOBÂNDIREA ȘI
EXERCITAREA PUTERII
► Recurgerea la consilieri
► Aliantele-coalitiile
► Comunicarea
► Manipularea
► Compromisul
► Încrederea
► Entuziasmul
► Temporizarea
► Tactica "cacialmalei"/bluffing-ului
 Vă multumesc
pentru atenție și
răbdare