Ochiul

Ochiul
Frunza
Madalina
Ochiul este un organ a cărui principală funcție este cea de a
detecta lumina. Se compune dintr-un sistem sensibil la
schimbările de lumină, capabil să le transforme în impulsuri
nervoase. Ochii simpli nu fac altceva decât să detecteze
obiectele din jur care sunt luminate sau obscure.Ochiul nu
detecteaza doar lumina ci si culoarea si miscarea vietatilor din
jur. Iar durerile de cap pot fi uneori si de la ochi fiindca acestea
se trag de la mult citit de carte sau de la multa lumina
( calculator telefon s.a. )
Ochii compuși se găsesc la artropode (insecte și animale
similare) și sunt formați din mai mulți ochi simpli care permit
formarea unei vederi panoramice în mozaic.
La majoritatea vertebratelor și câteva moluște, ochiul
funcționează prin proiectarea imaginilor pe o retină sensibilă la
lumină, de unde se transmite un semnal spre encefal prin
intermediul nervului optic. Ochiul are o formă sferică, este
umplut de o substanță transparentă, gelationoasă numită
umoare vitroasă, are o lentilă de focalizare numită cristalin și,
adeseori, un mușchi numit iris, care reglează cantitatea de
lumină care intră.
Ochiul uman
1. Camera posterioara
2. Umoarea apoasă 3. Cornee
4. Pupila
5. Uveei
6. Iris
7. Corpi ciliari
8. Coroida
9. Sclerotică
10. Ligament suspensor 11.
Cristalin
12. Umoare vitroasă
13. Canalul Stilling-Cloquet 14.
Retină
15. Maculă
16. Fovee
17. Disc optic
18. Nerv optic
19. Vase de sânge
• Vederea la om
• Lumina pătrunde prin partea din față a ochiului printr-o
membrană transparentă numită cornee, înconjurată de o
zonă numită albul ochiului sau sclerotică. În spatele corneei
se găsește irisul, un disc colorat (acesta are un caracter
unic pentru fiecare individ). Între cornee și iris există un
lichid numit umoare apoasă. Irisul este perforat în centru de
un orificiu de culoare neagră, denumit pupilă. Pentru ca
ochiul să nu fie deteriorat, atunci când lumina este foarte
puternică, pupila se contractă (și prin urmare, se
micșorează); iar în caz contrar, atunci când este întuneric,
pupila se mărește. În continuare, lumina traversează
cristalinul, acesta având funcția de lentilă biconvexă, apoi
umoarea sticloasă, în final imaginea fiind proiectată pe o
membrană numită retină. Pleoapele și genele au rolul de
protecție a ochilor. O membrană subțire transparentă,
denumită conjunctivă, căptușește interiorul pleoapelor și o
parte din sclerotică
• Miopia este cel mai des întâlnit defect de vedere, aceasta având un caracter
patologic(apare la naștere) și ia loc atunci când globul ocular al ochiului miop este
mai mare decât cel al ochiului normal, imaginea formându-se în fața retinei.
Miopia este corectată cu ajutorul lentilelor divergente.
• Hipermetropia este de asemenea un defect patologic, aceasta însă luând loc mai
rar decât miopia. Globul ocular al ochiului hipermetrop este mai mic decât cel al
ochiului normal, în consecință imaginea formându-se în spatele retinei.
Hipermetropia este corectata cu ajutorul lentilelor convergente.
• Prezbitismul este un defect de vedere care apare de obicei la bătrânețe, acesta
comportându-se în același mod precum hipermetropia, acesta fiind cauzat de
atrofierea elasticității cristalinului. Prezbitismul este tratat cu ajutorul unei lentile
convergente.
• Strabismul are drept cauză slăbirea unuia dintre mușchii externi ai globului
ocular, acesta fiind corectat prin exerciții de întărire a musculaturii ciliare.
• Cataracta apare cel mai frecvent, la persoanele cu o vârstă înaintată, aceasta fiind
cauzată de pierderea treptată a transparenței(opacifierea) cristalinului. În cazul
cataractei congenitale, aceasta este corectată prin secționarea unei porțiuni a
irisului și a capsulei cristaliniene ori prin extragerea cristalinului și înlocuirea
acestuia cu un cristalin artificial reprezentat de către o lentilă biconvexă.
• Astigmatismul este o boală oftalmologică manifestată printr-o deformare a corneei
care atrage după sine o refracție defectuoasă a razei de lumină în globul ocular. În
cazul astigmatismului, razele de incidenta de lumină albă ce sosesc la ochi sub
formă de raze paralele vor suferi un proces intens și inegal de refracție, și prin
urmare, cu cât această refracție diferențiată va fi mai mare, cu atât astigmatismul
va fi considerat mai grav.

Ochiul

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ochiul

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ochiul

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ochiul

S-ar putea să vă placă și